Control Bauturi

Informaia Analitic
Informaia Analitic
Generaliti
Se vorbeste de o anali: chimic atunci cnd activitatea depus, de o persoan, grup
sau organizatie, are drept rezultat cel putin o caracteristic chimic calitativ (adic o
proprietate ce indic prezenta sau absenta unei specii chimice) sau cel putin o ciIr care indic
un continut dintr-o specie sau material dat. Ansamblul de operatii si msurtori, plus
conditiile experimentale, menite s dea, mcar n parte, compozitia Iizico-chimic a unei
"probe" din material, produs sau tesut biologic, convenim s-l numim sistem analitic.
Supunnd un material (numit prob) operatiilor unui sistem analitic, consumnd reactivi si
materiale auxiliare (de exemplu detergenti), energie si manoper (lucrul eIectiv), se obtine
rspuns la una din ntrebrile:
Este prezent specia (caracteristica) X n prob?
n ce cantitate este prezent specia X?
A rspunde doar la ntrebarea (a) nseamn a Iace o anali: chimic calitativ iar a
rspunde la ntrebarea (b) nseamn a executa o anali: chimic cantitativ. A rspunde la
ambele ntrebri pentru toate speciile cunoscute constituie anali:a complet.
Dac se urmreste evolutia unei anumite mrimi analitice, n timp, spunem c se
realizeaz monitori:are a acesteia. Deci, numim monitorizarea Iactorilor poluanti, msurarea
periodic, la intervale predeterminate de timp, a concentratiei unuia dintre Iactorii poluanti ai
mediului. Asadar,
! #$#%&' (&'&)* + ),&-&) .#/ /$ 01*)232/ 32 -*$&4*1&'#12 .2 0*#42 32(&$& #'& )# /$ 01*)2.
32 *5&$212 # &$(*1-#&2& #$#%&4&)2 %# /$ 012 32 )*.4 -&$&-6
Caracteristici ca densitatea materialelor, distributia lor granulometric sau puterea
caloriIic (n cazul unui combustibil de exemplu) nu reprezint concentratii ale unor specii
chimice. Determinarea acestora nu reprezint analize chimice Iiind totusi legate de anumite
specii chimice. (De exemplu, substantele organice au proprietatea de a arde sau doar
substantele cu molecule mari au vscozitate ridicat). Mrimile n cauz - puterea caloriIic
sau vscozitatea - si alte asemenea caracteristici practice Iac obiectul asa-numitor anali:e
tehnice.
S-a dovedit pe nenumrate cazuri practice c ntelegerea si cunoasterea mai proIund,
pe baza datelor obtinute prin analizele Iizico-chimice, a Ienomenelor din practic a dus la
perIectionarea continu a perIormantelor organizatiilor (institutiilor guvernamentale sau
Chimie Analitic i Instrumental 3
1
1
Iirmelor private), ale produselor, materialelor sau tehnologiilor. De aceea, instrumentelor
analitice (sau aparatelor cu care se execut msurtorile) li s-a asigurat pe plan mondial un loc
important n stiint si tehnic, laboratoare de criminalistic, laboratoare clinice, n industria
sau comertul de mare tonaj si nu n ultimul rnd n domeniul monitorizrii poluantilor
mediului. mbunttirile au Icut instrumentele mai complexe, dar mai simplu de stpnit, de
regul asistate de un calculator sau un microprocesor. De aceea, pentru studenti este astzi
mai important s nteleag principiul Iunctionrii metodelor de monitorizare, respectiv
analiz, locul acestora n practica curent, utilitatea lor. Drept consecint, n cadrul practicii
de laborator se are n vedere acomodarea cu cteva tipuri de analize, mai accesibile si nu de a
nvta modul de amplasare a butoanelor sau de manipulare concret a unui anumit instrument,
chiar Ioarte modern, deoarece conceptia acestora se aIl ntr-o continu nnoire. Acomodarea
cu un nou instrument dureaz, pentru o persoan instruit, un interval de ordinul sptmnilor
sau cel mult al lunilor. Iar pn ce un student ajunge s lucreze eIectiv, apare un nou
instrument si mai modern - deci cel pe care l-a nvtat n scoal s-a perimat moral.
Schematic, un proces prin care se obtin analize chimice are o structur asemntoare
cu un Ilux tehnologic si convenim s-l numim de aceea flux analitic. SimpliIicat la maximum
acesta este prezentat n Iig. 1. Se remarc Iaptul c rezultatul unui astIel de Ilux este o
inIormatie, adic un rezultat nsotit de o eroare.

Fig. 1. Schema bloc a unui flux analitic
Parametri
Iizico-chimici
X
1
X
2
. X
n
Perturbatii
Material
Proces de
analiz

Informaie

4 Horea Iustin NACU, Lorentz 1NTSCHI

2
Informaia Analitic
Analiza calitativ i cantitativ
n trecut, rezultatele analizelor n medicin erau obtinute n mod calitativ, de aceea,
majoritatea diagnosticelor erau bazate pe simptoame si/sau examinrile cu raze X, desi era
cunoscut Iaptul c multe boli Iiziologice erau nsotite de schimbri chimice n lichidele
metabolice |2|. Uneori erau utilizate teste pentru a detecta componentii normali sau anormali
n diIerite probe recoltate pentru analiz. Aceste teste n procedee prin intermediul crora a
devenit posibil determinarea cantitativ a componentilor inclusi |3,4|. Pe msur ce precizia
a crescut si au Iost stabilite proportiile normale, a devenit clar c rezultatele de laborator au
putut Ii Iolosite n scopul precizrii diagnosticelor |5|.
n prezent, pentru examinarea medical general a unui bolnav sau pentru a
diagnostica un ansamblu speciIic de simptoame este nevoie de o serie de analize cantitative
ale unor probe recoltate din corpul omenesc. n viitor, astIel de probe se estimeaz c vor
deveni din ce n ce mai numeroase, iar rezultatele analizelor vor putea Ii la ndemna
medicului, jucnd un rol esential la stabilirea diagnosticului. n ultimul timp, peste dou
miliarde de probe sunt executate anual n laboratoarele clinicilor medicale si acest numr
creste mereu. Majoritatea acestor teste includ determinarea glucozei, ureei, proteinelor,
sodiului, calciului, HCO
3
-
/H
2
CO
3
, acidului uric si pH-ului |6-13|.
3
1
Analiza mediului nconjurtor
Stiinta mediului nconjurtor se ocup cu schimbrile chimice, Iizice si biologice care
au loc n mediul nconjurtor prin contaminarea sau modiIicarea naturii Iizice si biologice a
aerului, apei, solului, produselor alimentare si deseurilor |14-16|. Analiza acestora precizeaz
msura n care aceste transIormri au Iost provocate de oameni, cum si n ce conditii,
aplicarea stiintei si tehnologiei poate controla si ameliora calitatea mediului nconjurtor.
n aer, metodele analitice au artat c aproximativ 15 din praIul ce se depune si
aproximativ 25 din particulele n suspensie aIlate n aer reprezint poluanti de origine
natural. Procentajul exact variaz n Iunctie de regiunea din care se iau probele |17,18|.
Studiul proceselor de ardere a combustibililor ca poluanti ai aerului sunt de asemenea o
preocupare Ioarte important. Automobilul a adugat o chiar nou categorie de particule
poluante |19-21|.
Dezvoltarea metodelor analitice de separare, identificare i determinare a Iurnizat
inIormatii pretioase privind prezenta n aer a unor particule poluante ca: var, calcar si praI de
4
Informaia Analitic
ciment, cocs si hidrocarburi policiclice aromatice provenite din cocsiIicare |22|, oxizi de Iier
de la topirea minereurilor si Iluoruri de la procesele metalurgice |23-25|. n tabelul 1 sunt
prezentati ctiva dintre poluantii organici tipici din apele reziduale industriale:
Tabelul 1 Componeni organici in apele re:iduale industriale
Domeniul Componente reziduale n apele uzate
minerit, uzine de
prepararea minereurilor
humus, praI de crbune, agenti de Ilotatie
turntorii cianuri, Ienoli, gudroane, praI de crbune
prelucrarea Iontei si a
otelurilor
agenti de umectare si lubriIianti, cianuri, inhibitori, hidrocarburi,
reziduuri de solventi
prepararea crbunilor,
cocserii
humus, praI de crbune, cianuri, rodanine, Ienoli, hidrocarburi,
piridine bazice
productia de crbune
lemn
acizi grasi, alcooli (n special metanol), Ienoli
industria petrolier emulsii de uleiuri, acizi naItenici, Ienoli, sulIonati
past de lemn pentru
Iabricarea hrtiei
metanol, cimol, IurIurol, hidrati de carbon solubili, acizi
lignosulIonici
Viscoz si celuloz xantogenati, semiceluloze alcaline
industria hrtiei acizi rezinici, polizaharide, Iibre celulozice
industria textil agenti de degresare si umectare, agenti de nivelare, apreturi,
agenti de ncleiere, acizi grasi, acid nitrolotriacetic (trilon),
coloranti
spltorii detergenti, celuloz carboximetilic, enzime, agenti de nlbire,
coloranti, murdrii, proteine, snge, cacao, caIea, etc.
industria pielriei si
tanatilor
produsi de degradare a proteinelor, spunuri, agenti de tanare,
spun de calciu emulsionat, pr
raIinrii de zahr zahr, acizi vegetali, betain, pectin
Iabrici de amidon compusi solubili n ap pe baz de proteine, pectine, hidrati de
carbon
Iabrici de produse lactate proteine, lactoz, acid lactic, emulsii de grsimi, agenti de
splare si cltire
Iabrici de spun si
grsimi
glicerin, acizi grasi, emulsii de grsimi
Iabrici de conserve componenti vegetali solubili
Iabrici de bere componenti vegetali solubili, reziduuri de bere, agenti de cltire
Iabrici de produse
Iermentate
acizi grasi si aminoacizi, alcooli, hidrati de carbon
abatoare snge, componenti din carne solubili n ap si componenti
emulsionati
5
1
Au mai Iost puse n evident asIalturi, solventi, monomeri sintetici, cauciucuri butilice
si negru de Ium. Alti poluanti sunt: pulberea de cenus de la termocentralele electrice care
utilizeaz crbune sau particule de zgur rezultate din diIerite procese industriale |26,27|.
Acestei liste complexe de poluanti i se pot aduga poluanti gazosi ai aerului si
particulele datorate unei poluri locale sau accidentale.
Apa este un sistem la Iel de complex ca si aerul atunci cnd este analizat pentru
determinarea componentilor poluanti. Ca si n studiul aerului, chimia analitic a jucat un rol
important n studiul polurii apei.
Operaia de msurare este Iundamental n analiz. O msurtoare simpl poate
implica proprietti ca: mas, intensitate de curent, tensiune, volum sau timp |28-32|. Alte
proprietti msurate n vederea unor analize chimice sunt: absorbtia sau emisia de energie
|33-35| rotatia optic |36|, indicele de reIractie |37|, constanta de echilibru |38| constanta
6
Informaia Analitic
vitezei de reactie |39,40| energia de activare |41| sau cldura de reactie |42,43|. Orict de
simple sau complexe ar Ii aceste msurtori, siguranta, utilitatea, precizia, interpretarea si
realizarea lor depind de analist, care trebuie s Iie preocupat nu numai de eIectuarea analizei,
ci si de cum, de ce si unde se utilizeaz n Iinal rezultatele obtinute. Analistul are obligatia de
a eIectua determinri bazate pe procedee sigure, reproductibile si veriIicate.
7
1
Procedeul analitic i alegerea unei metode de analiz
Prima etap n realizarea unui procedeu analitic o constituie stabilirea obiectivului
care se urmreste. Numai identiIicnd clar scopul propus, se poate imagina o cale logic care
s conduc la rezolvarea corect a problemei |44,45|. Se pot pune mai multe ntrebri. De
exemplu: Ce Iel de prob este: organic sau anorganic? Ce inIormatie se caut? Care este
precizia cerut? Este o prob mare sau una mic? Componentii de interes sunt majoritari n
prob sau sunt constituentii minori? Ce obstacole exist? Cte probe trebuie s Iie analizate?
Exist echipament si personal corespunztor?
O important sarcin care-i revine analistului este de a alege o metod analitic care s
conduc la cea mai bun re:olvare a scopului urmrit |46|. Exist cazuri n care libertatea de
alegere este limitat; analizele privind apa sau produsele Iarmaceutice trebuie s Iie eIectuate
prin procedee aprobate de standardele legale |47|.
Odat ce este deIinit obiectivul analizei, trebuie ca la alegerea metodei de analiz s se
precizeze o serie de Iactori cum sunt: domeniul de concentratie, precizia si sensibilitatea
cerute, selectivitatea si rapiditatea. n Iunctie de cantitatea aproximativ de substant care
trebuie determinat dintr-o prob, metodele analitice se clasiIic ca n tabelul 2:
Tabelul 2. Clasificarea metodelor analitice in funcie de cantitatea de determinat
Metoda Mrimea aproximativ
macro 100 mg
Semimicro 10 mg
Micro 1 mg
Ultramicro 1 g
Submicro 10
-2
g
n conIormitate cu aceast clasiIicare, metodele chimice se preteaz cel mai bine la
determinarea macrocantittilor, iar metodele instrumentale pentru microcantitti.
8
Informaia Analitic
Noiuni fundamentale
Procedeele de monitorizare, pentru a putea Ii comparate cu alte metode de analiz, n
vederea nlocuirii sau perIectionrii acestora, sunt individualizate prin caracteristici proprii,
dintre care amintim pe cele mai Irecvent utilizate: exactitatea, preci:ia, selectivitatea,
sensibilitatea, limita de detecie, durata, costul.
n aIar de acestea mai exist si alte caracteristici, necesare doar specialistilor, care
creeaz noi metode de analiz: analistii, o proIesie care se dobndeste doar prin pasiunea
executrii de analize perIormante, zi de zi, o perioad de timp de ordinul anilor, indiIerent de
meseria de baz a celui ce o practic: chimist, Iizician, medic, inginer, biolog sau geolog.
78#)4&4#42#
Este msura ncrederii acordat msurtorii eIectuate cu un mijloc de msur. Aceasta
se reIer la sistemul analitic, n ansamblu, indiIerent de locul si timpul msurtorii. Exactitate
a se msoar Iolosind un material (substant) zis etalon - n care ncrederea este deplin.
DiIerenta dintre valoarea adevrat, adic aceea recunoscut unanim, si cea msurat o
denumim eroare. Este esential ca etalonul s Iie recunoscut de toate laboratoarele interesate.
Exactitatea este msurat si de corelatia ce exist ntre un standard si o prob, la msurtori
repetate. n acelasi timp, exactitatea estimeaz posibilitatea de aparitie a erorilor sistematice.
O comparatie intuitiv dintre exactitatea unei analize si trasul la tint cu o pusc scoate n
evident sensul exactittii (vezi Iig. 2).
Fig. 2. Analogie intre trasul la int cu o arm i o metod de anali: chimic.
A - o metod exact, B - o metod precis dar inexact
Evaluarea exactittii se Iace cu ajutorul valorii medii ( x ) a mai multor determinri (i)
individuale, x
i
:
x _x
i
si se exprim n procente ale abaterii acesteia Iat de valoarea adevrat, A; urmeaz:
Eroarea metodei () 100 - Exactitate (); Exactitate () x 100/A
9
1
912)&'&#
Gruparea analizelor individuale n jurul valorii medii se evalueaz prin precizie. Schita
de mai jos ne permite s caracterizm dou trageri la tint, una precis si alta imprecis (Iig.
3). Notiunea de precizie este sinonim cu aceea de reproductibilitate si se exprim tot n
procente utiliznd abaterea standard a mediei de selecie s
x
(sau RSD |48|):
Precizia () s
x
100/ x
Prin deIinitie:
2
i
x
(x -x)

s
n(n-1)
unde x
i
reprezint valoarea numeric a unei analize, x - valoarea mediei tuturor analizelor, n
Iiind numrul de determinri si reprezint abaterea standard a mediei de selecie, o msur
matematic a mprstierii rezultatelor n jurul mediei.
Fig. 3. Ilustrarea preci:iei. A-tir precis analog cu o anali: chimic precis, B-tir imprecis
analog cu o anali: chimic imprecis
:2%2)4&;&4#42#
Selectivitatea sau specificitatea este msura n care rezultatul unei analize este
inIluentat de prezenta unui alt component. De exemplu, pentru identiIicarea ionului Ni
2
avem
la dispozitie un reactiv numit dimetilglioxim, ce nu reactioneaz cu nici un alt ion. Spunem
c aceasta este o reacie specific (si deci metoda este selectiv). Cu alte cuvinte analiza nu
este inIluentat de concentratiile altor ioni aIlati n aceeasi solutie. Selectivitatea indic, prin
valoarea sa, interferena altor ioni (sau, mai general, a altor specii chimice). S notm cu y un
semnal dependent de concentratie si Iie n numrul de componenti de analizat, Iiecare
contribuind la cele n semnale diIerite: y
1
, y
2
, ... , y
n
, printr-un sistem de ecuatii liniare de
Iorma:
y
1

11
C
1

12
C
2
...
1n
C
n
y
2

21
C
1

22
C
2
...
2n
C
n
10
Informaia Analitic
...
y
n

n1
C
1

n2
C
2
...
nn
C
n
Spunem despre un proces de determinare analitic, care determin n componenti de
concentratii C
1
, C
2
, ..., C
n
, prin msurarea valorilor semnalelor y
1
, y
2
, ..., y
n
, c este total
selectiv dac si numai dac elementele diagonalei principale a matricei coeIicientilor supus
transIormrilor elementare,
ii
(i 1..n), sunt diIerite de zero.
:2$.&5&%&4#42#
Dac nu exist interIerente si singurul component de analizat are analiza bazat pe
Iunctia y I(c), numit si funcie de rspuns, exempliIicat n Iig. 4 pentru o specie oarecare,
atunci panta acestei curbe indic chiar sensibilitatea, S:
y
S
c
c
c
Fig. 4. Funcie de rspuns
Aceasta depinde, n general, de totalitatea concentratiilor tuturor speciilor chimice ce
nsotesc specia de determinat notate c
j
, care este denumit si matricea probei.
Dac proba contine mai multi componenti care toti prezint interes si notm cu i pe
unul dintre acestia, avem sensibilitatea S
i
:
i
i
j
c
y
S j i
c
| |
c
=
|
|
c
\ .
La Iunctiile liniare, de Iorma y a bx, cea mai Irecvent Iolosit mrime, n calitate
de sensibilitate a anali:ei, este chiar coeIicientul b - panta curbei - adic: S b.
n cazul existentei mai multor Iunctii liniare msurarea sensibilittii, H
n
este chiar
determinantul corespunztor coeIicientilor Iunctiilor de rspuns (vezi sistemul de ecuatii
liniare precedent):
H
n
det(), unde matricea coeIicientilor
ij
Pentru analiza chimic instrumental trebuie gsite astIel de conditii experimentale
sau de prelucrare a datelor, ca elementele de pe diagonala principal s fie maxime iar restul
11
1
egale cu :ero sau cat mai mici. Sistemul are n acest caz o sensibilitate si selectivitate mare.
Cu cresterea concentratiei, n general, curba de etalonare se aplatizeaz si sensibilitatea scade,
de aceea, Ioarte mult. Din acest motiv componentul mafor se prefer, de regul, s fie
determinat prin diferen dup ce s-au anali:at toate componentele minore.

<&-&4# 32 3242)&2
Limita de detectie (C
d
), reprezint continutul minim, sigur detectabil. n general, se
poate reda sub Iorma Iunctiei: C
d
I(y
0
k
d
s
Iond
). Valoarea coeIicientului de discriminare k
d

se alege din considerente practice una dintre valorile: k
d
2...6, y
0
reprezentnd media
zgomotului de Iond iar s
Iond
simboliznd abaterea standard a semnalului de Iond. n practic,
din considerente statistice, cea mai obisnuit modalitate de exprimare este aceea cu k
d
3
(Iig. 5).

Fig. 5. Repre:entarea semnalului de fond i a calculului limitei de detecie. Jaloarea
coeficientului de discriminare preferat este 3

=#0&3&4#42#
Se msoar n unitti de timp per analiz iar costul la pretul unei analize incluznd:
materialele, manopera, chiria laboratorului, amortizarea aparatelor (uzura mijloacelor Iixe),
costurile reactivilor Iolositi, energia si apa.


12
Informaia Analitic
Evidena analizelor
Activitatea de laborator este reIlectat n registrele de anali:e. Acestea sunt registre,
cu pagini numerotate, n care se trec toate rezultatele analizelor eIectuate si semntura
executantului sau a celui ce rspunde de analiza respectiv. n mod obligatoriu se
nregistreaz data si ora primirii probei, numele celui ce a eIectuat analiza, rezultatul, data si
ora eliberrii buletinului de anali:. Caietele de laborator, Iolosite de Iiecare co-participant la
executia analizei chimice, contin, pe zile: msurtori, cntriri, calcule etc. se numeroteaz de
asemenea, pagin cu pagin, si se pstreaz n arhiv. Acelasi sistem este valabil n cazul
monitorizrilor cu deosebirea ca datele nu se mai pstreaz doar pe hrtie ci si n memorii ale
calculatoarelor, n asa numitele ba:e de date, din care inIormatiile nu se pot sterge niciodat.
Pentru a se putea veriIica rezultatele analizelor, n caz de litigii ulterioare reIeritoare la
calitatea probelor ce Iac obiectul analizei, Iiecare laborator are obligatia de a lua o astIel de
cantitate de proba de analizat nct pentru analiz s nu se Ioloseasc dect cel mult un sIert
din cantitatea luat. De asemenea, are obligatia s pstreze restul probei un anumit timp (6
luni) astIel ca proba s nu-si modiIice compozitia n acest timp. Probele este bine s Iie
pstrate n vase speciale, nchise si care se deschid n vederea unei noi analize numai n
prezenta tuturor prtilor interesate. n cazul unor probe prelevate din mediu, concentratiile
coborte Iac practic imposibil acest deziderat. Buletinul de anali: este actul prin care este
certiIicat compozitia sau calitatea oricrui material, primit pentru analiz de ctre un
laborator. Comunicarea teleIonic grbeste adesea transmiterea inIormatiei dar nu poate
constitui prob ntr-un eventual litigiu.
13
1
Standarde analitice
n vederea obtinerii unor rezultate ale analizelor care s poat Ii valabile pentru mai
multe unitti (Iirme, institutii sau unitti economice) pe teritoriul unei tri sau al unui grup de
tri, de regul analizele se Iac prin metode veriIicate si adaptate la probe de o anumit
categorie. De exemplu, cuprul din otel sau cuprul din prul uman se aseamn n principiu dar
retetele diIer din mai multe puncte de vedere. n prezent n trile avansate exist organizatii
care studiaz si veriIic metodele de analiz pentru cele mai diverse grupuri materiale.
Echivalentul acestora la noi este Institutul Romn de Standardizare. Cele mai potrivite metode
sunt recomandate a Ii utilizate n toate laboratoarele de acelasi tip din tara respectiv. Aceste
metode se denumesc metode standardi:ate si sunt publicate, existnd chiar n unele biblioteci.
Acestea prevd toate operatiunile, modul de determinare a Iiecrui component - inclusiv
Iormula de calcul (Ir a se da explicatii privind principiile) sau instrumentul necesar. Exist
ns si standarde care se ocup cu aspecte comune mai multor metode de analiz cum ar Ii
luarea probei medii pentru diIerite materiale, de exemplu probe de sol, de aer de ap, nisip,
gru sau minereu.
n cazul n care nu s-au elaborat nc retete standard, Iiind vorba de un produs nou,
analizele se Iac pe baza unei norme interne stabilite de comun acord ntre productorul si
beneIiciarul respectivei analize. Colectia de metode unanim acceptate Iormeaz un sistem de
standarde de analiz chimic si acestea sunt denumite diIerit n Iunctie de tar. De exemplu,
ASTM n SUA, DIN n Germania iar n ultimul timp, pentru Comunitatea European,
standardele ISO.


14
Informaia Analitic
Tipuri de metode analitice
Metodele analitice de pot clasiIica pe tipul si starea Iizic a probei, scopul analizei,
mrimea probei (tabelul 2) sau dup tipul metodei analitice. Dup acest din urm criteriu,
metodele analitice se mpart n metode chimice si metode instrumentale. Metodele chimice se
bazeaz pe diIerite operatii chimice Iolosind sticlria uzual de laborator Iormat din aparate
simple. n general n aceste metode se msoar masa sau volumul. Metodele instrumentale
implic utilizarea unui echipament complex, bazat pe principii electronice, optice sau termice.
n aceste cazuri, se msoar diIerite proprieti corelate cu compo:iia probei. Cele mai bune
rezultate se obtin prin cuplarea tehnicilor chimice cu cele instrumentale |49|. Fiecare
categorie de metode prezint avantaje si dezavantaje, si alegerea metodei sau complexului de
metode trebuie s se Iac minimiznd interIerenta dezavantajelor si maximiznd inIluenta
avantajelor asupra cerintelor concrete ale analizei de eIectuat.
Avantafele metodelor instrumentale. determinarea este Ioarte rapid; pot Ii utilizate
probe mici; pot Ii cercetare probe complexe; prezint o sensibilitate ridicat; dau un grad mare
de sigurant rezultatelor msurtorilor.
Avantafele metodelor chimice. procedeele sunt simple si precise; metodele se bazeaz
n general pe msurtori absolute; echipamentul necesar nu este scump. Din prezentarea
avantajelor, nu trebuie s se trag concluzia c metodele instrumentale le-au nlocuit pe cele
chimice. n practic, metodele chimice constituie parte integrant dintr-o metod
instrumental. AstIel, in orice anali: exist etape ca: prelevarea probelor; dizolvarea;
schimbri n starea de oxidare; ndeprtarea excesului de reactiv; ajustarea pH-ului; adugarea
de agenti de complexare; precipitarea; concentrarea; ndeprtarea impurittilor. Unele dintre
aceste metode implic utilizarea metodelor de separare.
De:avantafele metodelor chimice. uneori lipseste speciIicitatea; realizarea unei analize
ia de obicei un timp destul de lung; precizia scade odat cu micsorarea cantittilor de prob
(msurtori absolute); sunt lipsite de Ilexibilitate; sunt poluante pentru mediul nconjurtor.
De:avantafele metodelor instrumentale. este necesar o etalonare initial sau continu
a aparatului; sensibilitatea si precizia depind de aparatura sau metoda chimic de etalonare;
precizia Iinal se aIl adesea n domeniul +5; costul initial si pentru ntretinerea
echipamentului este ridicat; intervalul de concentratie este limitat (msurtori relative); n
mod obisnuit, necesit spatiu destul de mare; implic un personal cu o pregtire special.
15
1
Analiza cantitativ
Anali:a cantitativ este bazat pe msurarea unei proprietti care este corelat direct
sau indirect, cu cantitatea de constituent ce trebuie determinat dintr-o prob. n mod ideal,
nici un constituent, n aIar de cel cutat, nu ar trebui s contribuie la msurtoarea eIectuat.
Din neIericire, o astIel se selectivitate este rareori ntlnit.
Pentru a proceda la o analiz cantitativ, trebuie urmate o serie de etape:
1. Obtinerea unei probe semniIicative prin metode statistice;
2. Prepararea probei;
3. Stabilirea procedeului analitic n Iunctie de:
Metode: (chimice; Iizice cu sau Ir schimbri n substant);
Conditii: (determinate de metoda de analiz aleas; determinate de substanta cercetat);
Cerinte: (rapiditate, exactitate, costuri; posibilitatea de amortizare);
4. Evaluarea si interpretarea rezultatelor.
Practic, dup natura analizei, exist 7 tipuri de metode de analiz: (1) gravimetrice; (2)
volumetrice; (3) optice; (4) electrice; (5) de separare; (6) termice; (7) de rezonant. n general,
(1) si (2) sunt metode chimice, iar (3-7) sunt instrumentale (bazate pe relatii ntre o proprietate
caracteristic si compozitia probei). Adeseori, n analiz se cupleaz dou sau mai multe
dintre aceste procedee de baz. O alt clasiIicare a metodelor de analiz se poate Iace dup
implicarea componentilor n reactii chimice, n metode stoechiometrice si metode
nestoechiometrice. Tabelul 3 contine unele metode tipice de msurare si categoria tip
stoechiometric:

Tabelul 3. Metode analitice stoechiometrice (S) i nestoechiometrice (N)
1. GRAVIMETRICE - izolarea unui precipitat care poate Ii cntrit
1.1 Agenti de precipitare anorganici (S)
1.2 Agenti de precipitare organici (S)
1.3 Electrodepunere (S)
2. VOLUMETRICE - reactia substantei de analizat cu o solutie standard
2.1 Titrri acid-baz (S)
2.2 Titrri de precipitare (S)
2.3 Titrri complexonometrice (S)
2.4 Titrri de oxidare - reducere (S)
3. OPTICE
3.1 ABSORBTIE DE ENERGIE - atenuarea radiatiei de ctre o prob absorbant
3.1.1 Colorimetrie (N)
3.1.2 SpectroIotometrie n ultraviolet (N)
3.1.3 SpectroIotometrie n inIrarosu (N)
3.1.4 Msurarea reIlectantei luminii reIlectate de prob (N)
3.2 EMISIE DE ENERGIE - aplicarea unei energii suplimentare (cldur, lumin) si
observarea emisiei Iotonice
3.2.1 Emisia n arc - excitarea n arc electric (N)

16
Informaia Analitic
3.2.2 FlamIotometria - excitarea n Ilacr (N)
3.2.3 Fluorescenta - excitarea prin Iotoni, observarea Iotonilor emisi (N)
3.2.4 FosIorescenta - excitarea prin Iotoni si observarea emisiei ntrziate de Iotoni (N)
3.2.5 Chemiluminescenta - observarea Iotonilor eliberati dintr-o reactie chimic (N)
4. ANALIZA GAZELOR
4.1 Volumetria - msurarea volumului unui gaz (S)
4.2 Manometria - msurarea presiunii unui gaz (S)
5. ELECTRICE - msurarea parametrilor electrici n solutii
5.1 Potentiometria - msurarea potentialului unei celule electrochimice (N)
5.2 Conductometria - msurarea rezistentei unei solutii (N)
5.3 Coulombmetria - msurarea cantittii de electricitate necesare pentru a provoca o reactie
(S)
5.4 PolarograIia - caracteristica potential-intensitate a unei solutii ionice n procese redox
(N)
6. DE REZONANT - interactiunea radiatiei electromagnetice cu nucleele n cmp
magnetic
6.1 Rezonanta magnetic nuclear (N)
7. TERMICE - msurtori Iunctie de temperatur
7.1 Msurtori de proprietti Iizice n Iunctie de temperatur (N)
8. ALTE METODE - speciIice
8.1 Fluorescenta de raze X - excitarea probei cu raze X si observarea razelor X emise (N)
8.2 Spectrometria de mas - msurarea numrului de ioni de mase date (N)
8.3 ReIractometria - msurarea indicelui de reIractie al probei (N)
8.4 Polarimetria - msurarea rotatiei luminii ntr-o solutie (N)
8.5 Dispersia optic rotativ msurarea rotatiei luminii n prob n Iunctie de lungimea de
und (N)
8.6 Fotometria prin diIuzia luminii - msurarea cantittii de lumin dispersat de ctre o
suspensie (N)
8.7 Analize de radioactivitate - Iormarea de materiale radioactive si numrarea particulelor
(N)
8.8 Absorbtia radiatiilor absorbtia radiatiilor emise de o surs de ctre proba retinut pe un
suport (S)
ntr-un procedeu analitic stoechiometric, constituentul ce trebuie determinat intr n
reactie cu alt substant, conIorm unei ecuatii bine deIinite ntre reactanti (R
i
) si produsii de
reactie (P
j
):
L
i
R
i
L
j
P
j
Msurnd cantitatea oricruia dintre produsii rezultati (P
j
) sau cantitatea unui reactiv
utilizat (R
i
, i_2) si aplicnd legea proporiilor definite se poate apoi calcula cantitatea
constituentului de determinat (R
1
).
ntr-un procedeu analitic nestoechiometric nu pot Ii scrise reactii exacte, bine deIinite;
n majoritatea cazurilor metodele nestoechiometrice se bazeaz pe msurarea propriettilor
Iizice care se schimb proportional cu concentratia constituentului de determinat.
17
1
Metode de separare
Adesea este necesar s se ndeprteze impurittile din prob nainte ca aceasta s Iie
supus analizei. Procedeele Iolosite pentru acest lucru sunt cuprinse sub titlul general de
metode de separare. Metodele de separare se bazeaz pe Ienomene Iizice sau chimice si nu
totdeauna sunt asociate doar cu separarea impurittilor |50|.
Separarea componentilor dintr-un amestec poate avea o important att calitativ ct si
cantitativ, separarea poate Ii util pentru puriIicare, pentru concentrarea unuia dintre
componenti sau a tuturor. O clasiIicare a metodelor de separare este dat n tabelul 4.
Sub aspect analitic, procedeele de separare sunt deosebit de importante, deoarece
metodele de analiz sunt selective si conduc la rezultate corecte numai dac n prealabil s-au
izolat constituentii probei |51|. Metodele de separare aplicate sistemelor chimice au ca scop
separarea sau mprtirea unui amestec eterogen sau omogen n unittile sale individuale, n
grupuri, componente sau chiar n elemente |52|.
Tabelul 4. Metode de separare
Metoda Bazele metodei
Precipitare solubilitti diIerite
Distilare volatilitti diIerite
Sublimare presiuni de vapori diIerite
Extractie solubilitatea diIerit ntre dou Iaze
Cristalizare proprietti de solubilitate Iunctie de temperatur
RaIinare zonal cristalizare la temperatur ridicat
Flotatie diIerente de densitate ntre substante si lichid
UltraIiltrare mrimea substantei vs dispozitivul de Iiltrare
Dializ osmoza - trecerea selectiv a unui sistem printr-o membran
Electrodepunere electroliza Iolosind electrozi inerti
CromatograIie
de absorbtie pe coloan distributia solutului ntre o Iaz solid si una lichid pe coloan
de repartitie pe coloan distributia solutului ntre dou lichide pe coloan
pe strat subtire adsorbtia sau repartitia pe un strat subtire poros plan
pe hrtie repartitia pe o supraIat de hrtie plan
lichide, nalt presiune cromatograIia de lichide pe o coloan sub o presiune ridicat
prin schimb ionic schimbul de ioni
cu site moleculare mrimea solutului
penetratia prin gel mrimea solutului
de gaze distributia solutului ntre un gaz si o Iaz lichid sau solid
electroIoreza zonal separarea pe o supraIat plan n prezenta unui cmp electric
18
Informaia Analitic
Standarde, reactivi i soluii etalon
Este Ioarte important stabilirea de standarde sau de reIerinte pentru orice Iel de
msurtoare. AstIel, standardul de baz n cazul msurrii unor proprietti Iizice este o unitate
de msur Ioarte precis deIinit. n chimie, standardul de ba: poate fi o substan a crei
puritate a fost verificat. Deoarece standardele de baz nu sunt ntotdeauna accesibile, se
recurge la comparatii cu materialul de reIerint. Acestea sunt numite standarde secundare.
Este de mentionat c cuvntul standard se mai Ioloseste n chimie si n alt context.
AstIel, sunt stabilite standarde pentru continutul de poluanti admis n aer, de impuritti n
alimente sau medicamente sau pentru reziduurile de pesticide n produsele agricole. n acest
caz, pentru un analist se pune problema de a determina dac un produs a Iost Iabricat astIel
nct s se ncadreze ntr-un anumit tip de standard.
Standardele chimice au o contributie major n succesul unei metode analitice.
Alegerea materialului de reIerint pentru etalonare d calitatea msurtorilor. Trebuie ales
nct s ndeplineasc urmtoarele conditii: s Iie accesibil si la un pret convenabil; s aib o
puritate cunoscut de cel putin 99; s Iie stabil n solventul utilizat; s Iie stabil si
nehigroscopic; s participe la reactii n proportii stoechiometrice; s posede o mas
molecular mare. Numrul de substante ce satisIac toate aceste cerinte este limitat. Totusi,
pentru majoritatea metodelor analitice este necesar un etalon chimic - standard de baz. De
exemplu, la determinarea titrimetric (volumetric) a unei substane este necesar un volum
msurat de reactiv de concentraie cunoscut, cu ajutorul cruia se produce o reactie chimic
pn cnd reactivul ajunge ntr-o proportie stoechiometric (punct de echivalent sau
stoechiometric) cu substanta cercetat.
O substant care ndeplineste conditiile amintite anterior poate Ii considerat un
standard primar. Cu ajutorul acesteia se pot apoi prepara standarde secundare, care nu
prezint aceleasi calitti ca si standardul primar, ns realizeaz cerintele minimale pentru
determinrile pe care le eIectum cu ajutorul lor.
n principiu, pentru o analiz cantitativ sau calitativ instrumental trebuie utilizati
reactivi de puritate analitic (pro analysis sau pentru analiz, prescurtat p.a.). AstIel de
reactivi sunt Iurnizati de regul de ntreprinderi specializate (de exemplu Merck n Germania
sau "Chimopar" Bucuresti n Romnia).
Odat cu coborrea limitei de detectie la diversele tipuri de analiz instrumental
necesarul unor reactivi puriIicati a crescut nct astzi exist reactivi spectral puri (Ior
spectroscopy n l. englez) sau reactivi cromatograIici (Ior chromatography), mai puri dect
cei p.a.
19
1
n unele cazuri nu avem reactivi suIicient de puri. De aceea se pleac de la o alt
substant pur, de exemplu un metal pur (puriIicat electrolitic, sau prin topire zonar) care se
dizolv ntr-un acid de nalt puritate. Nu trebuie uitat c eticheta de pe sticl nu garanteaz,
n mod inIailibil, puritatea. Motivele sunt diverse: unele impuritti nu au Iost determinate de
Iabricant, sau reactivul a devenit impur, dup primire, Iie prin deschiderea sticlei (borcanului)
ntr-un mediu poluat (de exemplu cu praI de un anumit metal) sau prin turnarea napoi n
container a unei cantitti de reactiv de ctre o persoan neavizat.
Dac reactivul procurat este sigur de calitate corespunztoare "regulile de aur" privind
lucrul cu reactivi sunt urmtoarele:
1. nu se tine sticla deschis dect timpul minim necesar;
2. nici o Ioarte mic cantitate de reactiv nu se ntoarce napoi n sticl dup ce a Iost
scoas aIar o cantitate ceva mai mare de reactiv;
3. reactivii lichizi sau solutiile se vor turna prealabil din sticl ntr-un pahar si niciodat nu
se va introduce o pipet direct n sticl. O atentie deosebit trebuie acordat dopurilor de
la sticlele de reactivi pentru a nu Ii impuriIicate n timpul transvazrii |53| reactivilor.
20
Proba
Proba
De cele mai multe ori, luarea unei probe, la o analiz Icut n laboratoarele didactice,
const ntr-o cntrire sau o msurare a unui volum de prob cu care se ncepe lucrul n
laborator. Trebuie s avem n vedere c practica din realitate este diIerit. Si anume, aceasta
poate constitui etapa cu care incepe anali:a in laborator dar originea esantionului adus la
laborator este alta - provenind din materialul de analizat. Unul din subcapitole va aborda si
acest aspect. Pe de alt parte, etapa cu care se ncepe analiza chimic din laboratorul de
analiz instrumental rmne cntrirea. Deci, ncepem acest capitol cu atentionarea c:
32 )#%&4#42# & -*3/% 32 >$412&$212 # 5#%#$2& #$#%&4&)2 + 01&$)&0#%/% &$.41/-2$4 32
)?$41&12 + 320&$32 28#)4&4#42# 4/4/1*1 #$#%&'2%*1 3&$ #)2% %#5*1#4*1
Prelevarea probelor
Toate procedeele de anali: cantitativ includ cteva operatiuni de laborator comune.
Acestea sunt: luarea probelor, uscarea, cantrirea i di:olvarea |54|. Dizolvarea este singura
operatiune care nu este ntotdeauna necesar, deoarece exist unele metode instrumentale prin
care msurarea se Iace direct pe prob |55|. Orice analist experimentat execut aceste
operatiuni acordndu-le o atentie deosebit, deoarece este stiut c o pregtire adecvat pentru
msurare este la Iel de important ca si msurarea n sine. O prob trebuie s Iie
reprezentativ pentru toti componentii lundu-se n considerare si proportiile n care aceste
componente sunt incluse n materialul de analizat. Dac materialul este omogen, prelevarea
probei nu constituie o problem. Pentru materialele eterogene se impun msuri de precautie
speciale pentru a obtine o prob reprezentativ. O prob de mrime potrivit pentru laborator
se poate alege ntmpltor sau se poate selectiona dup un plan elaborat n mod statistic, care
n mod teoretic, oIer Iiecrui component din prob o ans egal de a Ii decelat si analizat.
Exist instructiuni standardizate pentru orice material n ceea ce priveste luarea probei.
Principiul general, care va duce la o regul comun, este acela c proba medie trebuie s se
compun dintr-un numr ct mai mare de portiuni mici, luate din diIerite locuri ale
materialului de analizat, alese n ordine ntmpltoare. De asemenea, pe ct posibil, extragerea
probelor e bine s se Iac mecanizat sau automatizat pentru a se elimina Iactorul subiectiv.
21
2
Dar, aplicnd aceste precautii se obtin de regul cantitti prea mari de material de analizat
Iormat din bucti cteodat neomogene si diIerite, n ceea ce priveste compozitia, de la un
punct la altul. Aceast prob repre:entativ, este sIrmat si mruntit niste scule speciIice
de exemplu concasoare sau mori si redus treptat pn la cantitatea trimis la laborator, care
poate Ii ntre 25 g si 1 kg. Aceasta, nainte de cntrire, se macin Iin (_50!). n prepararea
probelor se Iolosesc materiale dure si totodat pure ca agat, cuart, portelan, platin, TeIlon
sau polietilen. Acestea se spal n mod special. De exemplu, sticla se spal cu detergent apoi
se umecteaz cu amestec cromic, se clteste cu ap apoi cu ap distilat si n Iinal, se usuc
Ir stergere.
Exist 3 metode de baz pentru colectarea probelor ga:oase. Acestea sunt: prin
expansiune ntr-un container din care proba poate Ii ulterior evacuat; prin absorbtie pe un
suport si prin nlocuire cu un lichid. n toate cazurile, trebuie s se cunoasc volumele vaselor
de colectare, temperatura si presiunea. n mod obisnuit, vasele de colectare sunt conIectionate
din sticl si trebuie prevzute cu un oriIiciu de intrare si unul de iesire ce pot Ii nchise si
deschise, n mod convenabil.
Pentru a elimina contaminarea probelor, se recomand initial splarea containerului cu
gazul din care se preleveaz proba. Conceptia dispozitivului de prelevare a probei trebuie s
permit ca acest procedeu s se execute cu usurint. Aerul este un amestec complex de
diIerite gaze. Studiul compozitiei aerului este o problem Irecvent n studiul mediului |56-
59|. Compozitia sa real este dependent de mediul nconjurtor si de locul de unde se ia
proba. n prezent, datorit polurii, multe eIorturi sunt ndreptate pentru studiul si
supravegherea calittii aerului. Exist mai multe modalitti pentru prelevarea probelor de aer.
O metod preIerat n cazul analizelor de mediu este metoda absorbtiei prezentat n Iig. 1.
Pentru determinarea unor compusi aIlati n concentratii Ioarte coborte n probe
ga:oase, de exemplu compusi moleculari n stare de vapori dintr-o atmosIer poluat, se
obisnuieste captarea acestora pe un suport solid, prin trecerea unui volum cunoscut din
esantion peste o coloan (tubusor) care contine suportul respectiv. Un astIel de exemplu este
prezentat n Iig. 2 unde tubul (4x100mm), initial nchis la cele dou capete (la Ilacr),
22
Proba
contine mai multi adsorbenti, Iiecare destinat unui anumit compus. Varietatea suporturilor
Iolosite este limitat doar de imaginatia analistului.
apa
apa
manson de cauciuc
aer
Fig. 1. Instalaie pentru probe de aer
Fig. 2. Modul de reali:are al tubuoarelor folosite la reinerea analiilor din ga:e pe
suporturi solide, adsorbeni sau prin absorbie pe lichide fixate pe suport solid
De exemplu acestea pot Ii diIerite sortimente de crbune poros (activ), graIit, polimeri
organici porosi avnd Iixate prin legturi chimice diIerite Iunctiuni precum si adsorbenti
mbibati cu solutii de reactivi sau chiar continnd reactivi solizi. O pomp cu debit controlat
asigur aspirarea unui anumit volum. Dup nchiderea cu capace etanse tubusorul din sticl
sau material plastic este transportat n laborator. Aici, compusii adsorbiti sunt recuperati, Iie
prin extractie ntr-un solvent (de preIerat CS
2
) Iie prin desorbtie termic, simultan cu
splarea, realizat cu un gaz inert. Marele avantaj al ultimei metode este acela c proba nu se
dilueaz nainte de introducerea n analizor (gaz cromatograI). Totul se realizeaz prin
utilizarea unui mic cuptoras, nclzit rapid la circa 300C, timp de cteva secunde. O
alternativ la solutia tehnic de mai sus s-a materializat n existenta unor tubusoare pentru
retentie, de dimensiuni mici, care pot Ii n ntregime introduse ntr-un infector cromatografic
modificat. n aceste cazuri, recuperarea compusilor se consider satisIctoare dac se Iace n
proportie de 60. Acest tip de prelevare a probelor este speciIic igienei industriale si
controlului polurii mediului.
Ca exemplu reusit de prelevare a probelor pe suporturi solide putem da cazul
determinrii aldehidei Iormice din aer. Aceasta provine din degradarea rsinilor
23
2
ureoIormaldehidice. n contact cu reactivul 2-hidroximetilpiperidin aceasta conduce printr-o
reactie chimic la oxazolidine, combinatii stabile care pot Ii ulterior desorbite si analizate.
Luarea probelor din atmosIer este o problem diIicil. DiIeriti Iactori cum sunt
vntul, temperatura sau ploaia sunt variabili si greu de controlat.
Luarea probelor din lichide pure sau omogene este direct si n mod uzual, se poate
Iolosi orice dispozitiv sau vas care nu distruge puritatea sau omogenitatea. Prelevarea
probelor din amestecurile lichide eterogene ridic unele probleme mai diIicile. Procedeul
ntrebuintat se selectioneaz n Iunctie de amestecul supus analizei, dac este o suspensie, o
emulsie, o mixtur de fa:e lichide nemiscibile sau un lichid coninand re:iduuri solide. Cnd
amestecul lichid este instabil (de exemplu o emulsie), dac contine componenti volatili, sau
dac contine gaze dizolvate, intervin diIicultti suplimentare |60|. n general, prtile alicote
|61| sunt prelevate la ntmplare de la diIerite adncimi si din toate locurile din proba de
lichid. Acestea pot Ii analizate n mod separat sau pot Ii combinate pentru a da o prob cu
compozitie, n mod static, repre:entativ pentru proba original. Amestecurile de lichide
nemiscibile sunt destul de Irecvente n tehnic |62|. Cele mai cunoscute sunt amestecurile de
ulei ap si benzine ap. Deversrile de produse petroliere accidentale sunt evenimente
Ioarte neplcute pentru ecosisteme. Pentru aceste amestecuri separarea Iazelor, msurarea
raportului de amestecare si apoi analiza cantitativ a Iractiilor separate sunt metode uzuale n
analiza instrumental a lichidelor.
Extracia lichid - lichid prin coloane cu suport solid este una dintre cele mai moderne
metode de prelevare a probelor lichide, de exemplu n cazul analizei unor poluanti ai apelor.
Aceast metod, aprut relativ recent (uneori denumit extractia lichid-solid), a revolutionat
o procedur de laborator mai veche, nc utilizat si azi - extractia cu solventi pentru
separarea analitilor din probele lichide. Este o metod de separare dar totodat de concentrare
a analitului. Este o tehnic Iolosit n cazul concentratiilor mici (cum este si cazul poluantilor)
si const n trecerea unui volum cunoscut de prob, lichid sau n solutie, peste un 'cartus de
extractie' umplut cu adsorbent solid cu o compozitie care s Iavorizeze retinerea unor
anumite clase de compusi. Situatia ntlnit cel mai Irecvent este prezentat n Iig. 3 si
parcurge 4 etape.
24
Proba
Se Iolosesc coloane n Iorm de sering (denumite cartuse de extractie) cu
dimensiunile de 5-10 cm care se supun, ntr-o prim, etap conditionrii adsorbentului prin
tratare cu reactivi potriviti (et.I Iig. 3). Apoi, n etapa II se toarn prin cartus solutia cu proba
de analizat care, inIiltrndu-se lent prin coloan, permite retinerea (extractia) selectiv a
compusului sau compusilor de analizat (de exemplu pesticidele dintr-o ap). Urmeaz
splarea compusilor nedoriti, rmasi neretinuti n interstitiile coloanei (III). n Iinal (etapa IV)
are loc dizolvarea si totodat concentrarea ntr-un volum mic a analitului prin turnarea peste
coloan, n mai multe portiuni mici, a unui solvent care dizolv substantele de analizat
retinute, realiznd totodat si o concentrare a acestora.
Fig. 3. Principiul reteniei selective a analitului pe coloane prin extracie, se observ fixarea
selectiv a analitului, in timp ce impuritile nu sunt reinute
Introducerea
probei
Splare
impuritti
Splare
analit Conditionare
I
II III
IV
n locul extraciei cromatografice n ultimul timp se utilizeaz discuri de extracie
(0.5mm nltime, 25-90mm diametru). Dac sunt selective, permit extragerea analitului din
volume apreciabile de solutie. Discurile sunt conIectionate din granule de silice (SiO
2
poros),
pe care se gsesc legate chimic diIerite Iaze stationare inspirate din LC si care sunt nglobate
ntr-o retea poroas din TeIlon sau din Iibre de sticl. Acestea se introduc, n vederea
extractiei, n plnii Bchner pentru vid. Recuperarea analitului se Iace n urma unui ciclu
similar celui anterior. Apoi proba se injecteaz n instrumentul de analiz Iolosit.
n prelevarea probelor de solide, dac solidul este omogen, orice portiune poate Ii
selectat ca Iiind reprezentativ. Pentru un solid eterogen, trebuie pregtit un plan care s
permit prelevarea statistic a tuturor sectiunilor solidului. Luarea probelor se poate Iace
manual sau n mod mecanic, cnd materialul de analizat are o mas mare. Nu este ntotdeauna
posibil s se obtin, n mod statistic, o prob reprezentativ. De exemplu, este evident o
sarcin diIicil s se determine compozitia supraIetei lunii. Pornind de la o cantitate limitat
de roci i praf, luarea probelor s-a ba:at parial pe mrimea particulelor i parial pe starea
lor fi:ic.
25
2
Mrimea particulei probei este un parametru important la prelevarea probelor dintr-o
substant solid, deoarece compozitia particulelor de diIerite mrimi poate varia. n general,
transIormarea unei probe mari ntr-o prob de mrime convenabil pentru analiz cere mai
nti, reducerea probei la o mrime de particule uniform si n al doilea rnd, reducerea
masei probei. O mrime de particule uniIorm se obtine trecnd proba prin concasoare,
pulverizatoare, mori sau mojare. Poate Ii utilizat de asemenea si sitarea pentru granule, sau
pilirea pentru metale. Oricare ar Ii procedeul ales, este necesar s se asigure ca prin aceste
operatiuni s nu se contamineze proba.
n cazul solidelor granulare (inclusiv n cazul monitorizrii poluantilor solului),
probele se extrag din mai multe puncte, cu asa-numitele sonde (Iig. 4), de la adncimi diIerite
sau, n lipsa lor, cu lopeti conIorm schitelor din Iig. 5.

Fig. 4. Sond pentru luarea probei,
po:iie inchis, (b) po:iie deschis
Fig. 5. Luarea probelor din grme:i, camioane sau
vagoane. Cifra de sus indic ordinea iar cea de fos,
adancimea de la care se ia proba
L/6 L/6 L/6 L/6 L/6 L/6
12/0,4 6/0,5 4/0,2 1/0,2 11/0,3
14/0,4 3/0,1 2/0,2 8/0,1
9/0,1
7/0,1
10/0,2 5/0,4 15/0,5 13/0,5

Reducerea prin metoda cuartrii, ilustrat n Iig. 6, si 7, se realizeaz prin
urmtoarele etape: (1) Se macin proba la o granulatie prevzut, (2). Se amestec materialul
obtinut n grmad, (3). Se turteste cu ajutorul lopetii pn Iormeaz un strat n Iorm de disc,
de grosime egal (Iig. 6). (4). Acesta se mparte n patru sIerturi egale si se retin numai dou
din sIerturile opuse (v. Iig. 7) de exemplu se retin sIerturile I si III, restul - II si IV - se arunc.
Dac proba este mai mare se repet operatiile 1 ... 4 att ct este necesar. Aceste operatii se
pot realiza si mecanizat cu utilaje specializate.
Cnd standardul prevede, se mai execut o mruntire Iinal a probei si n laborator,
pstrndu-se totusi o proba martor si n unitatea care trimite esantionul, un timp suIicient: 3
sau 6 luni.


26
Proba
Fig. 6. Aspectul grme:ii de material granulat sau pulbere, din
profil, inainte de a se aplica reducerea prin metoda cuartrii
Fig. 7. Ilustrarea metodei
cuartrii (ve:i textul)
n Iig. 8 sunt prezentate 3 dispozitive de tiere pentru reducerea probei.
Fig. 8. Dispo:itive de tiere pentru reducere a probei - :drobitor, tietor transversal i
paralel
Uscarea i dizolvarea
Dup obtinerea probei corespunztoare se hotrste dac analiza se va eIectua pe
proba ca atare sau dup ce aceasta a Iost uscat. Majoritatea probelor solide contin cantitti
variabile de ap datorate Iaptului c proba este higroscopic sau pentru c apa este initial
adsorbit la supraIat si se pierde necontrolat. Operatia de uscare se Iace n mod uzual prin
nclzire ntr-o etuv, ntr-un cuptor cu muIl sau prin ardere la becuri Bunsen sau Meeker
(Iig. 9).
Fig. 9. Bec de ga:, plit electric i cuptor de uscare
27
2
ntruct pentru uscare se Ioloseste cldura, este posibil ca n tentativa de uscare a
probei aceasta s se descompun sau s piard substantele volatile. Ambele cazuri trebuie
luate n considerare la eIectuarea unei analize corecte. Dup ce proba a Iost uscat, urmeaz
de obicei cntrirea. Pentru aceasta se Iolosesc balante. Balantele sunt instrumente de
msurare a masei; sunt de mai multe tipuri: balante tehnice (cu precizie de ordinul gramelor,
Iolosite pentru cntriri de substante a cror mas depseste 1 Kg), balante Iarmaceutice (cu
precizie de la 1 la 10 mg, Iolosite pentru cntriri de substante a cror mas depseste 100g),
balante analitice (cu precizie de 0,1 mg, Iolosite pentru cntriri de substante a cror mas
este sub 100g), balante electronice (permit nregistrarea variatiilor de mas n timp) |63|.
Dup cntrirea probei, urmtoarea etap este dizolvarea. Dac proba este solubil n
ap, nu exist probleme de dizolvare, desi cteodat proba poate s hidrolizeze lent n ap,
Iormnd compusi insolubili. Materialele organice sunt n mod obisnuit dizolvate de solventi
organici sau n mixturi de solventi organici si ap. Exist ns o varietate de procedee chimice
si instrumentale care necesit un solvent de compozitie anumit. n alte cazuri nu mei este
necesar etapa dizolvrii. AstIel, dac proba este excitat n arc sau n scnteie si este
analizat energia radiant rezultat atunci se poate utiliza n mod direct o prob lichid sau
solid. Dac se cere s Iie analizat partea organic a amestecului din proba prelevat, atunci
trebuie utilizati pentru dizolvare solventi organici si tehnologii speciIice chimiei organice.
Pentru probele anorganice, cazul cel mai Irecvent n industrie, proba se dizolv ntr-un acid
sau se topeste cu un Iondant. Dac se utilizeaz acizi, este important s se cunoasc
propriettile chimice ale probei, dac este nevoie de acid oxidant sau neoxidant, dac
procedeul aplicat trebuie s respecte restrictii legate de tipul anionului din solutie, si dac
dup dizolvare trebuie s se elimine sau nu excesul de acid.
Situatii speciIice: H
2
SO
4
nu trebuie utilizat pentru probe ce contin Ba (BaSO
4
pp. alb
insolubil); HCl nu trebuie utilizat pentru probe cu Ag sau sruri de Ag (AgCl pp. insolubil).
Selectionarea anumitilor acizi pentru a putea Ii utilizati la dizolvare se realizeaz n
Iunctie de propriettile lor chimice, dac sunt oxidanti sau neoxidanti. Acizii neoxidanti
Iolositi sunt HCl, H
2
SO
4
diluat si HClO
4
diluat. Acizii oxidanti sunt: HNO
3
, H
2
SO
4
Iierbinte
concentrat si HClO
4
Iierbinte concentrat.
Dizolvarea metalelor prin intermediul acizilor neoxidanti se bazeaz pe capacitatea
metalelor de a nlocui hidrogenul. n acest caz, se tine seama de seria activitii chimice a
metalelor: Li, Ca, K, Ba, Na, Mg, Al, Zn, Fe, Cd, Co, Ni, Sn, Pb, H, Cu, Ag, Hg, Au.
28
Proba
Cele mai puternice conditii de oxidare se obtin la utilizarea HClO
4
Iierbinte si
concentrat, care dizolv toate metalele obisnuite. Acesta este periculos datorit exploziilor pe
care le poate provoca. Adeseori se obtin avantaje din utilizarea unor combinatii de acizi. Cel
mai Iamiliar este apa regal (1:3 HNO
3
:HCl) n care HNO
3
este un oxidant, iar HCl are
proprietti de complexare si Iurnizeaz aciditate puternic. De retinut:
.*%/5&%&4#42# -/%4*1 &*$& -24#%&)& 2.42 -2$&$/4 $/-#& >$ 012'2$# #@2$&%*1 32 )*-0%28#12
Acidul Iluorhidric, desi un acid slab si neoxidant, descompune rapid probele de
silicati, cu Iormare de SiF
4
. El are o actiune superioar de complexare comparativ cu acidul
clorhidric prin anionul su complexant, F
-
. Amestecul HNO
3
cu HClO
4
are o actiune de
dizolvare mult mai energic, dar necesit o manipulare mult mai atent deoarece poate
produce explozii puternice.
Tratarea cu fondani (tabelul 1) este mai eIicace dect tratarea cu acizi din dou
motive. Primul, datorat temperaturii mai ridicate, necesare topirii (de la 300C pn la
1000C) Iace ca procesele de reactie s se desIsoare cu o vitez mai mare. Al doilea avantaj
este c n cazul Iondantilor, n contact cu proba exist o cantitate mai mare de reactiv, ceea ce
Iace ca reactia s Iie nu numai rapid ci si mai deplasat spre Iormarea de produsi.
Tabelul 1. Fondani u:uali
Fondant Aplicatii (neoxidanti) Fondant Aplicatii (oxidanti)
Na
2
CO
3
Silicati, IosIati, sulIati Na
2
CO
3
KNO
3
probe usor oxidabile: Sb, S, Cr, Fe
NaOH,
KOH
Silicati, carburi de siliciu
B
2
O
3
Silicati, oxizi
Na
2
O
2
sulIuri, aliaje, metale insolubile n acizi:
Ierocrom, Ni, Mo, (Iero)W
n ultimul timp se mai utilizeaz n calitate de Iondanti H
3
BO
3
, boraxul calcinat
(Na
2
B
4
O
7
), pirosulIatul de potasiu (K
2
S
2
O
7
), tetraboratul de litiu (Li
2
B
4
O
7
), trioxidul de dibor
(B
2
O
3
) si tetraIluoboratul de litiu (LiBF
4
) sau diIerite amestecuri ale acestora. Cu exceptia
pirosulIatului de potasiu, la care topirea se poate eIectua si n creuzete de portelan, cuart sau
chiar sticl termorezistent (Pyrex) restul Iondantilor se utilizeaz n creuzete de platin,
graIit sau platin-aur (95 Pt-5 Au). Ultimele dou materiale, neIiind udate de sticla
rezultat, conduc la rezultate mai bune, n ceea ce priveste omogenizarea topiturii si turnarea
probei n Iorme mai ales pentru analiza prin Iluorescent de raze X.
Procedura practic este urmtoarea: se cantresc 5 g Na
2
CO
3
(sau alt Iondant) la 1 g
prob. Fondantul cntrit se pune ntr-un creuzet de platin, se cntreste apoi proba pentru
analiz peste acesta si se omogenizeaz totul cu o baghet. Se nclzeste creuzetul treptat,
pn la topire, si se mentine n aceast stare pn la completa transIormare a probei Iondant
ntr-o solutie. n general, este suIicient o perioad de 1/2 or. Proba rcit, se trateaz cu ap
29
2
Iierbinte. Solutia rezultat, desi puternic alcalin, este corespunztoare pentru o ulterioar
separare sau chiar analiz chimic.
Extracia cu solveni aflai in stare supracritic este o metod de extractie mai putin
obisnuit dar care permite uneori realizarea unor perIormante inaccesibile celorlalte tehnici de
extractie. Se aplic att probelor lichide ct si solide. Se stie c peste temperatura critic orice
lichid atinge o stare n care nu exist deosebiri ntre Iazele lichide si gazoase. Fiecare
substant are pe digrama Iazelor n coordonate presiune-temperatur, un punct critic. Valorile
p
c
si T
c
corespunztoare acestui punct conconstituie limita inIerioar de la care exist starea
supracritic. Cteva substante pot exista n stare supracritic chiar n conditii apropiate de
temperatura mediului ambiant: CO
2
, N
2
O, CHClF
2
. Aceste substante nu pun probleme nici n
ceea ce priveste toxicitatea, nici coroziunea. Folosind aceste substante n stare supracritic se
pot realiza extractii imposibil de realizat prin alte metode. n principiu, se lucreaz cu un
recipient n Iorm de tub, rezistent la presiune, n care se pune proba (solid sau o solutie) si
apoi se introduce lichidul supracritic.
Se poate lucra n dou variante. O prim variant este maniera oII-line care const n
depresurizarea Iluidului - conditii n care acesta devine gaz si las analitul, mpreun cu alte
impuritti, n Iorma unor picturi pe peretii vasului. Apoi urmeaz un procedeu de dizolvare -
extractie selectiv cu solventi clasici sau Iolosind un cartus de extractie cu suport solid unde
se combin selectivitatea extractiei cu adsorbtia.
O a doua variant este maniera on-line, n care produsul extractiei este direct introdus
ntr-o instalatie cromatograIic n Iunctiune - Iie una cu Iluide supracritice, Iie de tip HPLC.
Ultima variant se poate aplica doar cnd matricea probei nu interIer cu analitul.
Caracteristicile de solubilitate ale solventului supracritic CO
2
se pot modiIica mai ales
cu presiunea si temperatura. Dar ajustrile Iine ale solventului supracritic (Iluidului
supracritic) se mai pot modiIica si prin introducerea n amestec a asa-numitor modiIicatori
organici (metanol, aceton), ntruct polaritatea CO
2
supracritic are o valoare cobort,
comparabil cu cea a hexanului (evident la 100atm si 35C).
n rezumat, exist 4 posibilitti de a se modiIica selectivitatea Iluidului supracritic:
Presiunea,
Temperatura,
Durata,
Alegerea unor modiIicatori.
Extractia cu Iluide supracritice este o metod relativ costisitoare dar care se preteaz la
automatizare si, n conditiile unui numr mare de probe, devine totusi rentabil. n cazul

30
Proba
moleculelor mari - polimeri, componente biochimice ale organismelor naturale - metoda este
extrem de eIicace.
Luarea probei n cazul monitorizrii instrumentale
Dac metodele chimice constituie cheia ntelegerii analizelor chimice n general,
determinrile de componenti ai aerului sau apei necesit metode instrumentale pentru c
acestea dau semnale electrice care sunt mai usor de prelucrat cu ajutorul calculatoarelor si mai
simplu de automatizat.
</#12# 01*52%*1 32 #0
De la vechile metode ce utilizau gleata si sIoara (uneori Iolosite si astzi) n ultimul
timp se pune tot mai mult problema eliminrii inIluentei umane prin prelevarea probelor
automat cu ajutorul pompelor. Legat de luarea probei n vederea monitorizrii instrumentale,
apar trei categorii de probleme:
Localizarea monitorului Iat de obiectivul monitorizrii;
Pozitia intrrii n monitor;
Alegerea dispozitivului de prelevare.
Locali:area monitorului depinde de mai multi Iactori ca: reglementrile autorittilor
locale, accesibilitatea instrumentului ntretinere, existenta unui sistem de service, ce tip de ap
monitorizeaz instrumentul (apa ce intr ntr-o unitate sau o ap de supraIat).
Trebuie avute n vedere, n vederea stabilirii mrimii si a Iormei statiei de
monitorizare, regulamentele autorittilor locale. Tot acestea se au n vedere n selectia
materialelor Iolosite, n evaluarea riscului de incendiu si mai ales n alegerea
amplasamentului. Existenta unei surse de tensiune si a unei linii teleIonice n apropiere este
de asemenea un considerent important n ceea ce priveste alegerea locului de amplasare dar
cel mai important considerent este totusi tipul de inIormatie care se va produce. Uneori
interesul este concentrat pe eIectele poluante ale unei Iabrici, caz n care este recomandabil
monitorizarea poluantilor att n amonte ct si n aval de unitatea urmrit. De asemenea, este
Iiresc s se urmreasc att apa de intrare ct si cea care prseste uzina (eIluentul). Alteori,
toat zona trebuie monitorizat si n acest caz este necesar instalarea unei retele de
monitoare.
Po:iionarea locului (gurii) de prelevare este de mare important. n general acesta
trebuie s se gseasc la o distan de maximum 25m de monitor, deoarece altIel proba de ap
poate Ii aIectat de diIerenta de temperatur, de aerul eliberat pe parcurs (care intr apoi n
sistemul de analiz) sau de nmolul ce poate interIera cu continutul n oxigen. Distanta de la
31
2
supraIata apei, pe vertical, depinde de tipul pompei Iolosite. Este preferat o adancime de 60
cm pan la 1m (evident de la nivelul supraIetei apei, dac este posibil) deoarece sub acest
nivel proba de ap va Ii inIluentat de radiatiile solare, de Ilora bacterian precum si de
substantele care plutesc n aer. Dac proba se extrage prea aproape de Iund, acesta va Ii
aIectat de sedimentele agitate de ctre curentii de ap. Distanta de trm n prelevarea probei
n vederea monitorizrii apelor de supraIat este de asemenea Ioarte important n obtinerea
unei probe reprezentative. Dac este prea aproape de trm aceasta va Ii nisipoas iar dac e
prea ndeprtat, sedimentarea pe conducta de aductiune poate ntrerupe colectarea probei.
Debitul trebuie s asigure o vite: a apei de 1-2m/sec pentru a se evita sedimentarea,
cresterea algelor pe conduct sau nclzirea probei.
Alegerea dispo:itivului de prelevare nu pune probleme. Acesta este de regul o
pomp. Alimentarea prin cdere (gravitatie) nu este recomandabil pentru c majoritatea
senzorilor utilizati n monitorizare trebuie s Iie curtiti de ctre curentul de ap, care este
necesar s aib un debit suIicient de mare. Desigur c pompa trebuie s Iac Iat cderii de
presiune si s nu se corodeze n solutia monitorizat. Dac se respect conditiile amintite,
tipul pompei este de mai mic important. Aceasta poate Ii plutitoare, subacvatic, montat pe
rezervor, cu pistoane sau peristaltic. Pentru a se asigura sigurant n Iunctionare aceasta
trebuie curtat si ntretinut Irecvent.
Cel mai des Iolosite metode de monitorizare a probelor de ap, din punct de vedere al
protectiei mediului, sunt prezentate n tabelul 2 iar dispozitivul de prelevare trebuie s tin
cont, ntr-o oarecare msur, si de acestea.

Tabelul 2. Principalii analii din apele supuse monitori:rii i tipul metodei utili:ate curent
Analit Tipul metodei
Ioni metalici
Cationi si anioni
Ioni metalici, NH
4
, NO
2
-
, NO
3
-
, SiO
2
Metale, P, S

Pesticide, substante cu P, S, ioni
metalici n solutii
TOC (cont. total de carbon) si deIicit
de oxigen
pH
Potential redox (rH)
Absorbtie atomic
CromatograIie ionic
Colorimetrie sau metode chimice
Spectrometrie de emisie, analiz
prin activare, Iluorescent X
Metode cromatograIice (de gaze sau
lichide)
Spectrometrie IR sau metode
chimice
Electrozi ion selectivi
Electrozi redox

</#12# 01*52%*1 32 #21
Multe din principiile analizelor de aer se suprapun peste cele ale analizelor de ap.
Locul de pozitionare a punctului de prelevare trebuie de asemenea s tin cont de

32
Proba
reglementrile locale si de posibilittile de interventie, respectiv de lucrrile de ntretinere. n
cazul aerului, rezultatele mai depind de directia si viteza vntului, de gradientul vertical de
temperatur, de topograIia locului, de turbulenta sau precipitatiile prezente.
Studiile preliminare pentru Iormarea unei idei despre Iactorii ce trebuie avuti n vedere
sunt cel mai bine realizate pe statii mobile, iar prin monitorizare se realizeaz modele
matematice pe baza crora se determin numrul optim de pozitii ale statiilor de monitorizare.
Pozitia intrrii aerului n analizor trebuie s Iie de aproximativ 3m de la sol respectiv 3m de
orice structur excluzndu-se orice zone cu aer imobil (de ex. cele din vecintatea unui zid
nalt).
Cel mai important considerent n luarea probelor de aer este tipul de poluant
monitorizat. Pentru aer cele mai importante analize includ: dioxidul de sulI (SO
2
), dioxidul de
carbon (CO
2
), monoxidul si dioxidul de azot (NO, NO
2
), hidrogenul sulIurat (H
2
S), ozonul
(O
3
), particulele n suspensie, acidul Iluorhidric (HF) si hidrocarburile. Toate acestea sunt
accesibile unor msurtori Iizice n vederea monitorizrii. n tabelul 3 se prezint sintetic
cteva dintre metodele preIerate.
Tabelul 3. Principalele componente ale aerului supuse monitori:rii i tipul metodei
Component Tipul metodei
Metale
Ioni/aerosoli
SO
2
, H
2
S, CO
SO
2
, Hg
NO, NO
2
, O
3
HF, F
-
, pH
Pulberi n suspensie
Pesticide
Absorbtie atomic, Iluorescent de raze X
CromatograIie ionic
Coulometrie (electrochimic)
Fluorescent n UV, luminescent
Chemiluminescent
Electrozi ion selectivi
Filtrare urmat de cntrire sau absorbtia radiatiilor
CromatograIie de lichide de nalt eIicient
33
Metode chimice de analiz - interferene cu analizele instrumentale
La nceputurile analizelor chimice, aceste metode - gravimetria si volumetria - erau
considerate singurele metode absolute. n aceste metode msurtorile permit calculul direct al
masei de analit (dintr-o prob) Ir a mai Ii nevoie de etalonri, neaprat cu acelasi analit.
Restul metodelor - considerate relative - este Iormat din majoritatea metodelor instrumentale
si au nevoie, n vederea analizei chimice, de o comparatie a msurtorii, eIectuate pe proba
necunoscut, cu msurtori executate pe probe etalon - cunoscute. Realitatea este c si
metodele chimice utilizeaz instrumente (balanta analitic - azi balanta electronic, biureta si
pipetele - azi automate, baloanele cotate etc.), respectiv substante etalon - substante pure si cu
compozitie cunoscut. Pe de alt parte, exist si metode instrumentale absolute. Este vorba de
metoda coulometric si metoda absorbiei radiaiilor (n cazul determinrii pulberilor n
suspensie din aer) care azi sunt recunoscute ca metode absolute.
Metodele instrumentale au pstrat ns anumite similaritti cu metodele chimice
amintite, de exemplu cntrirea probelor cu balanta - Iolosit pe larg n gravimetrie - sau
aducerea solutiilor analitilor n baloane cotate - utilizat mult si n volumetrie. Considerm, de
aceea, incomplet cunoasterea analizelor instrumentale Ir un minim de cunostinte legate de
aceste metode.
Metode de precipitare i gravimetria
Procesul de precipitare este cunoscut de Ioarte mult timp ca un procedeu Iolosit pentru
separare. Separarea prin precipitare se ba:ea: pe diferenele intre stabilitile
precipitatelor, in anumite condiii experimentale |64|.
Nu toate reactiile de precipitare sunt cantitative. De exemplu Pb(II) poate Ii precipitat
sub Iorm de PbCl
2
, la rece. Cresterea temperaturii Iace s creasc Ioarte mult solubilitatea
PbCl
2
. Adeseori sunt precipitate, Iiltrate si astIel separate grupe de ioni metalici. Un exemplu
clasic este separarea ionilor metalici bazat pe solubilitatea sulIurilor (tabelul 1).
34
3
Tabelul 1. Schema cu hidrogen sulfurat
(1) Se adaug HCl diluat si se centriIugheaz
(3) sol.
2
I: cationii grupelor 2-5. La pH 0.5 se satureaz cu H
2
S si se
centriIugheaz
(4) pp. II: HgS, PbS, Bi
2
S
3
,
CuS, CdS, As
2
S
3
, Sb
2
S
3
,
SnS
2
KOH, centriIugare
(7) sol. II: AsO
2
-
si cationii grupelor 3-5. Se pp.
As si se centriIugheaz; se ndeprteaz excesul
de H
si H
2
S; se adaug NH
4
Cl, NH
3
; se adaug
H
2
S; se centriIugheaz
(9)
reziduu
NH
sol. III: cationii gr. 4-5.
CH
3
COOH, se Iierbe (ndeprtarea
H
2
S); se centriIugheaz; se arunc
l; se evapor solutia; H
2
O,
4
Cl, (NH
4
)
2
CO
3
; se centriIugheaz
(2) pp.
1
I:
AgCl,
Hg
2
Cl
2
,
PbCl
2
.
splare,
prelucrare
(5) pp.
IIa: HgS,
PbS,
Bi
2
S
3
,
CuS, CdS
(6) sol. IIb: HgS
2
-
,
AsO
2
-
, AsS
2
-
,
Sb(OH)
4
-
, SbS
2
-
,
Sn(OH)
6
-
, SnS
3
-
(8) pp.
III: NiS,
CoS,
Al(OH)
3
,
Cr(OH)
3
,
Fe
2
S
3
,
MnS,
ZnS
(10) pp. IV:
BaCO
3
, SrCO
3
,
CaCO
3
, MgCO
3
(11) sol. IV: Mg
2
,
K
, Na
1
pp precipitat;
2
sol. solutie
n alte cazuri, scopul principal al precipitrii este puriIicarea. n orice caz, procedeele
de analiz gravimetric si cele de separare prin precipitare sunt similare.
Gravimetria este o metod de anali: cantitativ ba:at pe msurarea masei unui
precipitat. Toate msurtorile pentru determinarea masei sunt eIectuate n acest caz cu balanta
analitic. O anali: gravimetric se realizeaz printr-o serie de etape experimentale: se
cntreste exact proba ce trebuie analizat; se dizolv proba cntrit; printr-un procedeu
adecvat se nltur speciile ce pot interIera n metoda aleas; se ajusteaz conditiile
experimentale: pH, stare de oxidare, concentratie; se adaug agentul de precipitare adecvat
(organic sau anorganic); precipitarea se Iace n solutii diluate la cald; se separ precipitatul
prin Iiltrare; se spal precipitatul; se usuc, calcineaz si aduce la mas constant precipitatul;
se calculeaz constituentul analizat din prob bazat pe stoechiometrie.
Procedeele electrogravimetrice se bazeaz pe o reactie electrochimic ntr-o celul de
electroliz care contine solutia probei, prin reglarea curentului si potentialului. Se depune
specia de analizat pe catod, care se cntreste nainte si dup depunere.
Degafarea de ga:e este de asemenea Iolosit gravimetric. Se nregistreaz pierderea
de mas a probei prin volatilizarea unei prti din prob.
35
Gravimetria
n gravimetrie analiza chimic se bazeaz pe cntrirea exact a unei substante solide,
pure, provenite din analit, Iolosind procedee speciIice. Este vorba, n primul rnd, de
separarea prin precipitare a unui ion aIlat ntr-o solutie rezultat din prob sau, mai rar, de
ndeprtarea prin volatilizare a unei specii chimice devenite gaz la nclzire n tehnica
denumit gaz-gravimetrie.
Analiza gravimetric ncepe, ca orice analiz chimic cantitativ, cu cntrirea la
balana analitic (Iig. 2) a unei mase de prob - solid sau lichid - care se supune mai nti
unor transIormri chimice. Dup realizarea solubili:rii sau de:agregrii probei, n
gravimetrie specia chimic analizat se izoleaz, de regul, printr-o operatie numit
precipitare. Evident, substanta precipitat trebuie s Iie una Ioarte greu solubil astIel nct n
solutia rmas (denumit solutie mum) s nu mai rmn dect o cantitate inIim din
aceasta. Cantitatea rmas n solutie trebuie s Iie sub limita de sensibilitate a balantei
analitice, deci o cantitate att de mic nct s nu mai poat Ii sesizat de ctre balant si care,
n consecint, nu modiIic rezultatul. Apoi, precipitatul se separ prin Iiltrare, urmat
obligatoriu de o splare. Se obtine, n Iinal, compusul precipitat pur care, dup uscare sau
uscare si calcinare, se cntreste.
Cteva exemple de reactii cu Iormare de precipitate sunt:
Ba
2
SO
4
2-
BaSO
4
(pentru determinarea sulIatului),
Ag
Cl
-
AgCl (pentru analiza argintului sau clorurii),
Ca
2
C
2
O
4
2-
CaC
2
O
4
(pentru determinarea calciului).
Gama reactiilor Iolosite este Ioarte diIerit si de aici denumirea de metod chimic
care se d gravimetriei. De exemplu, se pot Iolosi reactivi care reduc specia chimic solubil
la un element pur - insolubil. AstIel, clorhidratul de hidroxilamin (NH
2
OHHCl) se poate
Iolosi pentru reducerea Au, Se, Te la precipitate metalice din combinatii solubile ale acestora.
Dintre metodele care au la baz ndeprtarea unei combinatii la nclzire, amintim
reactia de volatilizare a silicei cu acid Iluorhidric (reactia se execut ntr-un creuzet de platin
sub nis):
SiO
2(s)
4HF
(l)
SiF
4(g)
2H
2
O
(l)
(pentru analiza siliciului)
Reactiile Iolosite n gravimetrie trebuie s ndeplineasc cteva conditii:
S Iie, n anumite conditii, cantitative,
S rezulte combinatii bine deIinite,
S aib loc cu vitez suIicient de mare,
Produsele reactiilor trebuie s Iie usor Iiltrabile si s nu se redizolve n urma splrii.
36
3
Dup Iiltrare si splare, se ndeprteaz apa prin uscare la etuv si, de regul, urmeaz
o calcinare n cuptor - proces prin care compozitia chimic se poate modiIica.
Un exemplu simplu de analiz gravimetric l constituie determinarea Ierului. Etape:
1. Se aduc prin calcinare creuzetele la pondere constant (2-3 probe paralele).
2. Se oxideaz solutia continnd Ier, provenit din solubilizarea unei mase de prob
cunoscute, utiliznd oxidanti potriviti: (Fe
2
Fe
3
)
3. Se precipit hidroxidul de Ier, Fe(OH)
3
care se Iiltreaz si se spal.
4. Se calcineaz precipitatul ntr-un creuzet (rezult Fe
2
O
3
).
5. Se cntreste suma creuzet Fe
2
O
3
.
6. Se calculeaz continutul de Fe din prob din masa probei si masa de precipitat pur obtinut.
ReIeritor la ultimul punct se obisnuieste, pentru lucrul n laborator, simpliIicarea
calculului stoechiometric prin utilizarea unui factor gravimetric, deosebit de la o substant la
alta. Acest Iactor se calculeaz nainte de analiz astIel nct imediat dup cntrirea Iinal
produsul dintre masa precipitatului si Iactorul gravimetric d direct masa analitului. Pe baza
acestei mase se exprim rezultatul Iinal al analizei.
S considerm c avem de stabilit compozitia unei probe din specia A si masa acesteia
se va determina pe baza cntririi unei mase de precipitat, m
ppt.
Se poate scrie, pe baza celor
aIirmate anterior:
m
A
Im
ppt
(1)
unde I este Iactorul gravimetric. Cu ajutorul masei m
A
se poate exprima concentratia de analit
A din cele m grame de prob, cu care s-a pornit n analiz:
A
m
A 100
m
= (2)
sau
ppt
I m
A 100
m
= (3)
n cazul exemplului dat anterior - legat de determinarea gravimetric a Ierului - lantul
de transIormri chimice poate Ii ilustrat n Iig. 1.
Fig. 1. Schema lanului de transformri chimice in determinarea gravimetric a ferului
Prob
Fe
2

(solutie)
Fe(OH)
3
Fe
2
O
3
H

O
2-
Fe
2

(solutie)
tC
Dac notm cu masa unui mol de oxid de Ier (III) si cu M
2 3
Fe O
M
Fe
masa atomic a Ierului
avem (v. Iig. 1) corespondentele:
37
2 3
Fe O
M . . . . . . . . 2M
Fe
M
ppt
. . . . . . . . . . x

x m
ppt
2M
Fe
/
2 3
Fe O
M
Se poate observa c n acest caz Iactorul gravimetric este:
2 3
Fe
Fe O
2M
I
M
= (4)
Analog se calculeaz pentru orice specie chimic analizat Iactorul gravimetric
corespunztor.
A#)4*1/% @1#;&-241&) 4125/&2 . (&2 )?4 -#& -&) 02$41/ ) #.4(2% 21*1&%2 #$#%&'2%*1 ./$4 -#& -&)&
Metodele gravimetrice sunt diIicile si consumatoare de timp. ns, dac sunt executate
de personal caliIicat, sunt cele mai exacte metode de analiz chimic cunoscute. Etaloanele
materialelor Iolosite n analizele instrumentale sunt analizate prin astIel de procedee.
n rezumat, succesiunea de operatii din cadrul analizelor gravimetrice este urmtoarea:
1. Cntrirea probei si dezagregarea;
2. Precipitarea;
3. Filtrarea;
4. Splarea precipitatului;
5. Uscarea;
6. Calcinarea;
7. Cntrirea;
8. Calculul.
B#%#$# #$#%&4&)
Instrumentul de msur utilizat pe larg n gravimetrie este balanta analitic (Iig. 2).
Aceasta are o sensibilitate ridicat, care permite determinarea masei cu un numr mare de
ciIre semniIicative (3-5 ciIre). Putine instrumente Iizice permit o astIel de perIormant. De
asemenea permite msurarea precis a maselor cu o eroare +210
-4
g. De aceea, balanta
analitic se considera, pn la aparitia etaloanelor comerciale, inima laboratorului de analize
chimice. Fiind un instrument exact si precis, balanta necesit n cadrul laboratorului analitic
instrumental un plasament privilegiat, intr-o incpere fr circulaie, fr variaii mari de
temperatur i pe un suport ferit de vibraii. Balantele moderne au ncorporate greuttile care
le mentin exactitatea pe perioade mari de timp. Periodic toate balantele au nevoie de veriIicare
si atestare metrologic. Acestea se Iac prin comparatie cu setul de greutti etalon existente n
cadrul retelei nationale a serviciilor de metrologie.
38
3
Fig. 2. Aspectul unei balane analitice
Cteva reguli importante n ceea ce priveste lucrul la balant sunt urmtoarele:
Nu se pun obiecte pe masa balantei dup aducerea acesteia la zero. -
-
-
-
-
Substantele pulverulente se vor cntri pe hrtie cerat, Iolii de plastic sau n Iiole de
cntrire. Obiectele cntrite nu se ating cu mna ci se Iolosesc mnusi, pensete sau clesti
pentru a se preveni modiIicarea maselor datorit umezelii minii.
Obiectele calde se vor rci n prealabil la temperatura camerei.
Materialele higroscopice se vor cntri rapid pentru a absorbi ct mai putin ap pe
parcursul cntririi.
Cnd se Iac mai multe cntriri paralele se vor Iolosi aceleasi procedee de cntrire.
Balanta analitic este mult utilizat n analiza instrumental. n aIar de cntrirea probelor n
vederea analizelor aceasta mai este Iolosit pentru realizarea solutiilor etalon sau a probelor
etalon sintetice, solide, Iolosite pentru comparatie n diversele instrumente analitice care vor
Iace obiectul urmtoarelor capitole.
39
Volumetria
n volumetrie, denumit si anali: volumetric sau titrimetrie, concentratia analitului
din prob se determin msurnd precis volumul de reactiv consumat - reactiv aflat sub form
de soluie. Operatia de msurare a volumului se numeste titrare.
Titrarea este operatia de adugare treptat, n portiuni mici, utiliznd o biuret, a
reactivului pn la terminarea reactiei, cnd se atinge asa-numita echivalen, adic reactivul
cu care se titreaz este n cantitate echivalent cu analitul din prob. Reactivii Iolositi sunt
solutii diluate a cror concentratie se exprim molar sau normal, de exemplu: 0,1molL
-1
(sau
0,1M) respectiv 0,1eL
-1
(sau 0,1N). n vederea utilizrii analitice, solutiei i se determin (sau
calculeaz) titrul, notat T - adic masa, exprimat n grame, continut ntr-un mililitru.
Evident, reactia care are loc este una precis cunoscut si este cantitativ, iar
concentratia reactivului (titrul) este de asemenea stabilit cu exactitate, nainte de eIectuarea
analizei. Reactivul utilizat poart si numele de titrant si se prepar Iie cntrind la balanta
analitic o substant denumit etalon primar (care se aduce la un volum cunoscut), Iie
stabilindu-se continutul exact al acestuia printr-o titrare Iat de un alt etalon primar. n acest
ultim caz vorbim de un etalon secundar.
Punctul n care s-a consumat tot analitul se numeste punct de echivalen. Calculul se
Iace cunoscnd masa de prob, volumul de reactiv consumat pn la punctul de echivalent si
stoechiometria reactiei. Ca si la metoda gravimetric, pentru a se mri viteza de calcul, se
calculeaz n prealabil, pe baze stoechiometrice, un factor volumetric care nmultit cu
volumul de echivalent d direct masa analitului.
Stabilirea punctului de echivalent se realizeaz si cu ajutorul indicatorilor. Exist
dou tipuri de indicatori: vi:uali (tabelul 2) si instrumentali. Indicatorii vizuali pot Ii chiar
reactivii - dac sunt intens colorati (cazul KMnO
4
) - care-si modiIic prin reactie culoarea, sau
sunt reactivi de culoare, adugati n cantitti mici, care interactioneaz cu excesul de titrant
imediat dup echivalent. Acestia sunt Ioarte diIeriti n Iunctie de reactia utilizat si permit,
prin schimbarea brusc a culorii indicatorilor, sesizarea atingerii echivalentei. De exemplu, n
titrarea acido-bazic se poate Iolosi IenolItaleina sau albastrul de brom-timol. n titrrile care
Iolosesc alte tipuri de reactii (v. mai jos) se Iolosesc alti indicatori.
Folosirea unor instrumente pentru stabilirea punctului de echivalent se mai numeste
titrimetrie instrumental. Teoretic, se poate Iolosi oricare din instrumentele care Iormeaz
40
3
obiectul prezentei lucrri dar, n realitate, se apeleaz doar la metodele putin costisitoare,
pentru c avantajul principal al volumetriei este tocmai pretul de cost cobort.
Tabelul 2. Indicatori de culoare ba:ai pe pH
Nr Denumire pH
|65|
max
|66|
culoare
|67|

solutie
|68|

1 2,4,6-trinitroIenol, acid picric 0.6-1.3 i/g
2 timolsulIonItalein, albastru de timol 1.2-2.8 544.4 r/g 0.04 aq
3 2,4-dinitroIenol, u-dinitroIenol 2.4-4.0 i/g 0.1 alc
4 tetrabromoIenolsulIonItalein, albastru de bromIenol 3.0-4.6 436.6 g/b 0.4 aq
5 rosu de congo 3.0-5.0 520.2 b/r 0.04 aq
6 p-sulIonat de dimetilaminobenzen, metiloranj 3.1-4.4 522.5 r/o 0.1 aq
7 tetrabromo-m-crezolsulIonItalein, verde de bromcrezol 3.8-5.4 444.6 g/b 0.1 aq
8 acid dimetilaminobenzen-o-carboxilic, rosu de metil 4.2-6.3 530.4 r/g 0.1 alq
9 dibrom-o-crezolsulIonItalein, purpuriu de bromcrezol 5.2-6.8 433.6 g/p 0.04 aq
10 dibromotimolsulIonItalein, albastru de bromtimol 6.2-7.6 433.6 g/b 0.5 aq
11 IenolsulIonItalein, rosu de Ienol 6.8-8.4 433.6 g/r 0.05 aq
12 o-crezolsulIonItalein, rosu de crezol 7.2-8.8 434.6 g/r 0.05 aq
13 timolsulIonItalein, albastru de timol 8.0-9.6 430.6 g/b 0.04 aq
14 di-p-dioxidiIenilItalid, IenolItalein 8.3-10 553 i/p 0.05 alq
15 ditimolItalid, timolItalein 9.3-10.5 598 i/b 0.04 alq
16 acid m-nitrobenzenazosalicilic, galben de alizarin 10-12 550 i/g 0.1 alc
17 nitramin, 2,4,6-trinitroIenolmetilnitramin 10.8-13 550 i/o 0.01 aq
=2#)&&%2 ),&-&)2
Reactiile chimice pe care se bazeaz titrimetria trebuie s Iie echilibre chimice, practic
total deplasate spre dreapta. Aceste echilibre trebuie s se stabileasc rapid, deci vitezele de
reactie trebuie s Iie mari. Reactiile consacrate n volumetrie, care ndeplinesc conditiile
amintite, sunt cele din categoria echilibrelor ionice (unde cu Ox si Red s-au notat Iormele
oxidate si reduse ale partenerilor redox iar cu M si L s-au notat ionul metalic, respectiv
ligandul):
Reactii acid-baz (ambele tari) : H
OH
-
H
2
O;
Reactii redox: Ox
1
Red
2
Red
1
Ox
2
;
Reactii de complexare: M nL ML
n
.
n general constantele de echilibru ale acestor reactii trebuie s Iie mai mari de 10
6
.
Reactiile de precipitare se utilizeaz, dar destul de rar. Cele care se aplic sunt cele care duc la
precipitate cu produse de solubilitate mai mici de 10
-10
.
41
74#%*#$2 01&-#12 & .2)/$3#12
Asa cum am amintit, pentru prepararea reactivilor Iolositi n titrri se utilizeaz
substante etalon, primare sau secundare. Primele - etaloanele primare (denumite si substante
standard, titrimetrice sau de reIerint) sunt reactivi activi din punct de vedere chimic, extrem
de puri, stabili si care au o mas molecular ridicat. Din aceste substante, prin simpl
cntrire urmat de dizolvare si aducerea la un volum cunoscut, se obtin solutii cu titru
cunoscut, care pot Ii utilizate ca atare n analizele volumetrice. Exemple de astIel de substante
sunt: carbonatul de potasiu (K
2
CO
3
), acidul oxalic, H
2
C
2
O
4
2H
2
O, pentru titrrile acido-
bazice, iodatul acid de potasiu, KH(IO
3
)
2
, permanganatul de potasiu, KMnO
4
, iodul, I
2
,
sulIatul Iero-amoniacal, Fe(NH
4
)
2
(SO
4
)
2
12H
2
O), pentru titrrile redox si complexonul III,
respectiv acetatul de zinc, pentru cele complexometrice.
Etaloanele secundare sunt tot substante pure, reactive si totodat ieItine dar, pentru c
nu sunt stabile n contact cu atmosIera (absorb ap Iiind higroscopice, pierd ap de cristalizare
etc.), titrul solutiilor acestora se stabileste pe baza unor etaloane primare. Acestea sunt de
multe ori preIerate n cazul analizelor n serie. Dintre etaloanele secundare cele mai Iolosite
amintim: NaOH, KOH, HCl, H
2
SO
4
, tiosulIatul de sodiu (Na
2
S
2
O
3
5H
2
O).
71*1& )#12 &$421;&$ >$ -./1#12# ;*%/-2%*1
Metoda volumetric nu este la Iel de exact ca metoda gravimetric n primul rnd
datorit limitelor impuse de instrumentele pentru msurarea volumelor. Cum instrumentele
uzuale nu permit evaluarea dect a 3 ciIre semniIicative, chiar lucrnd perIect, erorile vor Ii
de ordinul celei de-a treia ciIre si n rezultatul Iinal. Dac este vorba de concentratii sub 10
acestea sunt convenabile (de ex: 7.85+0,01). Dar pentru a se obtine rezultate de ncredere
este necesar cunoasterea tuturor Iactorilor care duc la erori n msurtorile de volum
indiIerent de instrumentele Iolosite: pipete, biurete sau baloane cotate.
Eroarea de picurare (sau de pictur) se datoreste Iaptului c volumul de reactiv
adugat n vasul conic din biuret nu poate Ii mai mic de o pictur - anume ultima pictur
nainte de schimbarea culorii. Asadar, eroarea de picurare este o eroare inevitabil n orice
titrare. Valoarea acestei erori se exprim prin ecuatia:
v
Eroare de picurare p 100
V
= = (5)
unde v este volumul unei picturi (0.03 ml), iar V - volumul de reactiv utilizat pn la punctul
de echivalent. Se poate observa c cu ct valoarea V este mai mare cu att eroarea de
picurare, p, scade. De aceea titrrile trebuie reglate astIel nct s se utilizeze aproape
ntreaga scal a biuretei. De asemenea, prin Iolosirea unor oriIicii ct mai nguste ale
42
3
biuretelor si hidroIobizarea portiunii de la iesirea acestora, volumele picturilor pot Ii si mai
mult reduse.
Eroarea de curgere se datoreste aderentei neuniIorme a lichidului la peretii vaselor de
msurare a volumelor. n general, aceast eroare creste o dat cu murdrirea peretilor, dar si
cu cresterea raportului supraIat/volum.
Prima cauz se ndeprtez prin tehnicile de curtire a vaselor de laborator, astIel ca
lichidul, practic, s nu adere la pereti.
Pentru a ntelege Iactorii de care depinde a doua cauz, s considerm aria lateral, S,
a lichidului dintr-o biuret, de raz r, pentru nltimea h. Aceasta este:
S 2arh (6)
iar volumul, V de lichid evacuat corespunztor acestei nltimi este:
V ar
2
h (7)
Din aceste dou ecuatii eliminnd arh se obtine:
2V 4V
S
r D
= = (8)
Fig. 3. Eroarea de paralax crete citind incorect divi:iunea. 1-corect, 2-incorect
39
40
1
2
Se poate observa c pentru a se realiza o supraIat mai mic, la acelasi volum de
titrare, este necesar un diametru ct mai mare al biuretei. De aceea biuretele nguste nu sunt
avantajoase. n vederea diminurii acestei erori se asteapt 30s dup cderea ultimei picturi
nainte de citire.
Eroarea de paralax (de citire) este eroarea care apare datorit pozitiei nclinate a
biuretei sau a citirii incorecte, adic dintr-un unghi diIerit de 90 Iat de aceasta (Iig. 3).
Eroarea de temperatur apare n laboratoarele n care nu se respect temperatura
pentru care sunt etalonate aparatele din sticl (20C). Acest lucru provoac o dilatare sau
contractie a sticlei si o dat cu aceasta se modiIic volumul msurat, V, Iat de cel citit, V
0
,
Iiind coeIicientul de dilatare volumic al sticlei (aceas eroare poate Ii ndeprtat prin calcul):
43
V V
0
|1 (t-20)| (9)
Eroarea de histere:is se datoreste necunoasterii Ienomenului de histerezis maniIestat
de dimensiunile sticlei ca Iunctii de temperatur. AstIel, sticla o dat nclzit se dilat dar la
rcire, nu mai revine la dimensiunile initiale, pstrnd o dilatare remanent. Similar, la rcire
sticla se contract dar, revenind la temperatura camerei, nu si recapt dimensiunile initiale ci
vasul are un volum mai mic. Acest lucru Iace ca citirile la baloane cotate uscate la cald, prin
neglijarea acestui Ienomen, s duc la erori nebnuit de mari. n consecint, aparatura de
msurare a volumelor din sticl se va pstra, dup veriIicarea volumului, la o temperatur
constant, nu se va usca n etuv si nu se va nclzi sau lsa n magazii nenclzite. De aceea
si aparatura de msurarea volumelor trebuie periodic veriIicat metrologic pentru a se obtine
rezultate de ncredere.
74#02%2 #$#%&'2& ;*%/-241&)2
n majoritatea cazurilor metodele volumetrice parcurg urmtoarele etape:
1. Prepararea reactivilor.
2. Cntrirea probei, dezagregarea si aducerea la balon cotat a solutiei limpezi.
3. Pipetarea unei cote-prti (de exemplu 1/10 din continutul balonului cotat) si tratarea
Iizico-chimic n laborator.
4. Titrarea n prezenta unui indicator.
5. Calculul.
Se remarc, dac comparm cu etapele metodei gravimetrice, c sunt mai putine etape.
Metoda este mult mai rapid, mai ieItin dar mai putin exact. De multe ori cele dou metode
se aplic simultan pe aceeasi prob - un component se determin gravimetric iar altul
volumetric - n Iiltratul rezultat dup precipitare.
C#%)/%/% >$ ;*%/-241&2
Calculul analitului se realizeaz pe baza volumului de echivalent. Pentru o mai bun
ntelegere vom prezenta calculul n dou etape: (1) calculul masei de analit din proba titrat si
(2) calculul concentratiei de analit din proba supus analizei. n instructiunile standardizate de
analiz chimic se prezint doar o singur Iormul care nglobeaz ambele etape ale
calculului.
Pentru nceput s prezentm factorul, notat F, utilizat adeseori n Iormulele de calcul.
Acesta a Iost introdus deoarece reactivii volumetrici ntlniti n practic nu sunt de
normalitate exact (sau de Iactor 1) - asa cum am dori s-i preparm. AstIel, n loc s obtinem
o solutie exact 0.1N de NaOH obtinem, de exemplu, o solutie 0.115N adic o solutie
44
3
aproximativ normal (cu Iactorul 1.15). Trecerea volumului, V, msurat intr-o titrare
executat cu o soluie aproximativ normal, intr-un volum teoretic, V
t
, de soluie exact
normal (0.1 N n exemplul de mai sus) se reali:ea: cu afutorul factorului F. AstIel, dac
tinem cont c ambele volume contin aceeasi mas de reactiv de titrare, m
r
, putem scrie:
m
r
VT
r
V
t
T
t
(10)
unde T
r
este titrul solutiei n realitate (real) iar T
t
- titrul teoretic al solutiei exact normale. De
aici putem exprima volumul V
t
:
V
t
V
r
t
T
T
(11)
sau:
V
t
VF (12)
Deci,
(#)4*1/% >$-/%&4 )/ ;*%/-/% 32 4&41#12 41#$.(*1- #)2.4 ;*%/- >$41+/$ ;*%/- 32 $*1-#%&4#42 28#)4
Calculul propriu zis al masei de analit in volumetrie se bazeaz pe legea echivalenilor si
anume: intr-o reacie cantitativ numrul echivalenilor celor doi reactivi, 1 i 2, este egal.
De aceea putem scrie:
n
E,1
n
E,2
(13)
unde cu n
E,1
si n
E,2
am notat numrul de echivalenti din reactivii 1, respectiv 2. Dac
considerm c reactivul 1 este titrantul Iie volumul acestuia V, cu Iactorul F si normalitatea
exact N. Ca urmare putem scrie:
n
E,2
VFN (14)
unde cu n
E,2
am notat numrul de echivalenti ai substantei de analizat, 2.
De aici calculul masei analitului, m
A
se va putea Iace cunoscnd echivalentul gram E
A
al
analitului:
m
A
n
E,2
E
A
VFNE
A
(15)
Calculul concentraiei procentuale de analit, A, din proba de analizat se Iace tinndu-se
cont de masa de prob, m, cntrit initial. AstIel, exprimnd procentul din ntreg:
A
A
m
100
m
(16)
Tinndu-se cont de cele amintite anterior, aceeasi concentratie se poate exprima n Iunctie
de datele titrrii:
A
V F N E
A 100
m

= (17)
S-a obtinut astIel una din Iormulele de calcul Irecvent prezent n instructiunile de lucru
standardizate.
45
Uneori aceeeasi relatie se scrie n Iunctie de titrul teoretic, T. AstIel se poate observa c
VFNE
A
VFT iar ecuatia precedent devine:
V F T
A 100
m

= (18)
! #0%&)#&2 >$ )*$41*%/% #$#%&4&) #% #02%*1
Alcalinitatea este o caracteristic a apelor care se determin utiliznd metode
volumetrice. n cazul unei ape alcalinitatea se poate evalua prin capacitatea acesteia de a
neutraliza acizii. Sursa alcalinittii n cazul apelor naturale o constituie urmtorii ioni:
Bicarbonat (HCO
3
-
);
Carbonat (CO
3
2-
);
Hidroxid (OH
-
).
Srurile altor acizi slabi cum ar Ii: borati, silicati sau IosIati mai pot contribui doar
accidental la alcalinitate. De asemenea cteva sruri ale unor acizi organici pot contribui de
asemenea la aceasta, dar numai n apele poluate sau lipsite de aeratie si ntr-o msur Ioarte
mic. Contribuia mafor la alcalinitate o are bicarbonatul. Alcalinitatea adus de ionii
carbonat, CO
3
2-
, si hidroxid, OH
-
, poate deveni important doar atunci cnd activitatea algelor
din ape este ridicat sau n apele industriale.
De alcalinitate trebuie s se tin cont n toate procesele de tratare a apelor potabile sau
reziduale. Aceasta actioneaz ca tampon de pH n coagulare sau n procesele de dedurizare cu
var si sod.
Dup modul de evaluare a alcalinittii distingem: alcalinitatea fa de fenolftalein si
alcalinitatea total. Ambele se determin prin titrare cu un acid tare pn la virajul
indicatorului sau cu ajutorul unui pH-metru.
Alcalinitatea fa de fenolftalein se determin prin titrarea apei cu acid sulIuric pn
la pH-ul de viraj al indicatorului IenolItalein (8.3) marcnd tot hidroxidul si jumtate din
carbonatul prezent, ceea ce se poate simboliza: OH
-

1
/
2
CO
3
2-
Alcalinitatea total se poate msura pn la pH-uri diIerite (5.1; 4.8; 4.5 sau 3.7) n
Iunctie de continutul de dioxid de carbon prezent. Aceasta reIlect ntreaga alcalinitate dat de
hidroxid, carbonat plus bicarbonat: OH
-
CO
3
2-
HCO
3
-
.
Valoarea de pH pn la care se Iace determinarea este urmtoarea:
30 mgL
-1
CO
2
- pH 5.1
150 mgL
-1
CO
2
- pH 4.8
150 mgL
-1
CO
2
- pH 4.5
n cazul prezentei silicatilor si IosIatilor - pH 4.5
46
Reziduuri industriale sau sisteme complexe - pH 3.7
Reactivul Iolosit n titrare este solutia diluat de acid sulIuric. Una din reactiile care au
loc este:
OH
-
H
2
SO
4
2H
2
O SO
4
2-
care se termin la pH 10. Dac se lucreaz n prezenta indicatorului IenolItalein (initial
roz) care se decoloreaz la pH 8.3 mai are loc si o parte (1/2) din reactia:
2CO
3
2-
H
2
SO
4
2HCO
3
-
SO
4
2-
Continund titrarea pn la pH 4.5 are loc conversia total a carbonatului dar si a
tuturor ionilor bicarbonat existenti n acea ap, la acid carbonic:
2HCO
3
-
H
2
SO
4
2H
2
CO
3
SO
4
2-
Indicatorul uzual Iolosit n acest caz este metilorange-ul (viraj galben rosu).
Deoarece culorile sunt apropiate n spectru si pot Ii mai greu sesizate vizual se Ioloseste, mai
recent, albastru de brom-Ienol (albastrugalben) sau rosu metil n amestec cu verde de brom-
crezol, ale cror culori se modiIic cu pH-ul , dup cum urmeaz:
Verde deschis gri albstrui, pH 5.1
Violet deschis gri, pH 4.8
Roz deschis, pH 4.5.
Pentru interpretarea rezultatului, n ceea ce priveste specia chimic care determin
alcalinitatea, se tine cont de cele 5 cazuri posibile - prezentate n tabelul 3.1. Rezultatul se
prezint n Iunctie de caz. Se observ c pot exista situatii cnd anumiti ioni pot lipsi.
Tabelul 3. Re:ultate posibile in determinrile de alcalinitate
Caz Rezultat OH
-
CO
3
2-
HCO
3
-
1 alc.IIt*.0 0 0 alc. tot.

2 alc.IIt.alc.tot. alc.tot. 0 0
3 2alc.IItalc.tot. 0 2alc.IIt. alc.tot.-2alc.IIt.
4 2alc.IIt. alc.tot. 0 alc.tot. 0
5 2alc.IIt. ~ alc.tot. 2alc.IIt.-alc.tot. 2(alc.tot.-alc.IIt.) 0
*
alc.IIt. alcalinitate Iat de IenolItalein; alc.tot. alcalinitate total
47
Metode optice de analiz
Generaliti
Metodele optice de analiz utilizeaz ca mijloc de excitare a substantelor (respectiv
atomilor componenti ai moleculelor) radiatia electromagnetic, n vederea obtinerii de
inIormatii privind Iie natura constituentilor Iie cantitatea acestora.
Se stie c radiatia electromagnetic este o Iorma a materiei speciIic, cu proprietti
att de und ct si de particul (comportament dual). Componentele - electric si magnetic -
oscileaz perpendicular una pe alta dar si pe directia de propagare. Caracteristicile cantitative
ale luminii sunt:
lungimea de und a oscilatiei (),
frecvena (v) legat de lungimea de und prin: v c/ unde c este viteza luminii,
amplitudinea (A),
polari:area.
Orice raz de lumin poate Ii asociat unui Ilux de Iotoni (conceptia corpuscular)
Iiecare Ioton avnd energia E si anume:
E hv hc/ (1)
Adeseori se Ioloseste n locul Irecventei numrul de und, 1/, de preIerint exprimat
n cm
-1
care se noteaz v .
Fasciculele de electroni si neutroni se supun acelorasi legi dar masele particulelor Iiind
mai mari si lungimile de und sunt mult mai mici.
Intensitatea undei electromagnetice, I, este deIinit ca energia ce trece prin unitatea de
supraIat si este legat de amplitudinea, A, prin ecuatia:
I A
2
c/8a (2)
Interactiunea cu materia a diIeritelor radiatii, pe diversele sale domenii spectrale, a
constituit o surs bogat de inIormatii privind propriettile si compozitia chimic a
materialelor dar si ale mediului ambiant.
O mare parte din inIormatiile cantitative pe care le detinem la ora actual privind
structura atomilor, moleculelor sau materialelor au Iost obtinute prin excitarea substantei cu o
anumit Iorm de energie electromagnetic - deci prin metodele spectrale (optice).
De altIel si n metodele electrochimice, substantelor li se aplic din exterior energie
electric sau sunt aduse n situatia de a reactiona si a emite energie.
48
6
Analog stau lucrurile si n metodele optice |72|. De exemplu, radiatia inIrarosie
posed o energie potrivit pentru a Iace atomii moleculelor din aer s intre n vibratie. Cednd
energie, lumina inIrarosie scade n intensitate. Energia nu dispare ci se transform treptat in
energie de agitaie termic - form spre care tinde orice energie furni:at materiei. Pe de alt
parte, lumina ultraviolet (UV), anume cea cu lungimi de und sub 200nm, are o energie
potrivit pentru a excita electronii din atomii componenti ai moleculelor (covalente) din
substantele aIlate n stare gazoas n aer. Molecula excitat are un timp de viat scurt, ~10
-8
s.
Dup acest interval, aceasta revine la starea Iundamental, n care a existat initial, emitnd la
rndul ei (cednd) energie, dar de ast dat n toate directiile. Aceasta este radiaia difu:at
(imprtiat). Anumite molecule, ca dioxidul de sulI de exemplu, nu revin direct n starea
Iundamental deorece au nivele intermediare. Acestea, cnd revin din starea intermediar la
starea Iundamental, moleculele emit o alt lungime de und Iat de lumina primit, n
general mai srac n energie (deci de lungime de und mai mare). Spunem n acest caz c s-a
emis o radiatie de Iluorescent. Asadar n domeniul UV moleculele din aer absorb lumin din
cauza salturilor electronilor din atomi pe nivele energetice mai nalte. Fat de alte domenii ale
energiilor luminoase, substantele pot Ii transparente.
S presupunem c mergem pe biciclet pe o sosea neted. Drumul are asperitti dar
noi nu le simtim pentru c, denivelrile Iiind mult mai mici Iat de diamentrul rotilor, nu
interactioneaz cu acestea. Dac coborm o vale si apoi urcm o pant usoar, o neregularitate
cu raza de curbur mult mai mare dect diametrul rotilor, de asemenea nu ne Iace s simtim
mare lucru. Dac ajungem cu bicicleta pe un drum cu denivelri de ordin de mrime apropiat
de raza rotilor, bicicleta ncepe s vibreze, si s piard din viteza de naintare (deci din
energie). Cnd ajungem pe o portiune cu gropi mari, de 10-20cm nu mai putem nainta practic
ntreaga energie imprimat bicicletei Iiind pierdut. Similar se petrec lucrurile si n cazul
energiei radiatiei electromagnetice transmise substantelor. Deci, Iaptul c o oscilatie de o
anumit dimensiune este absorbit de atomii, respectiv electronii legturilor chimice din
molecule, indic Iaptul c n interiorul acestora exist acelasi ordin de mrime a tranzitiilor
energetice. Cnd energia radiatiei trece practic neretinut, nseamn c energiile puse in joc n
molecula respectiv au cu totul alte ordine de mrime.
Lumina (sau radiatia electromagnetic) mai nseamn si energie ce se transmite doar
n bucti, numite cuante de energie, si care pot Ii calculate din lungimea de und:
E hv hc/ (3)
Domeniul de lungimi de und Iiind Ioarte larg, radiatia electromagnetic este Ioarte
49
diIerit. Dac ar Ii s Iacem o comparatie ntre energiile radiatiilor IR si X, de exemplu, prima
este ca un bulgre de vat aruncat cu mna iar a doua este, Iat de prima, ca un obuz tras
dintr-un tun. De aceea, pentru orice legtur chimic sau pentru orice energii implicate n
moleculele substantelor exist un domeniu de energii (ale undelor electromagnetice) n care
acestea vor interactiona cu substanta respectiv.
n Iunctie de natura interactiunii radiatiilor de natur luminoas cu substantele,
metodele spectrale se pot clasiIica n:
metode de absorbtie (pe domenii diverse: raze X, vizibil, UV, IR, RMN etc),
metode de emisie a radiatiei electromagnetice (tot pe diverse domenii),
metode de Iluorescent (UV, VIS, X etc), IosIorescent sau luminescent,
metode de diIractie (cu raze X, cu electroni, cu neutroni),
reIractometria si interIerometria,
polarimetria,
metode bazate pe diIuzia luminii,
metode combinate.
Domeniile spectrale la care ne-am reIerit anterior sunt prezentate n tabelul 1.

Tabelul 1. Domenii spectrale folosite in anali:ele instrumentale
Lungimi de und,

n cm n mrimi uzuale
Denumirea
domeniului
spectral

Tipul
spectrometriei

Tipuri de tranzitii

10
2
-10
3
1m-10m Radio RMN Reorientri de spin nuclear
10
-1
1mm Microunde RES Reorientri de spin electronic
10
-2
100!m IR ndeprtat IR Rotatii moleculare
10
-3
-10
-4
1!m-10!m IR apropiat IR Vibratii moleculare
400 -750nm Vizibil VIS Energii ale electronilor de valent
10
-5
100-400nm UV apropiat UV Energii ale electronilor de valent
10
-6
10 nm UV
ndeprtat
UV Energii ale electronilor interiori
10
-7
-10
-8
1 nm (1A) Raze X Rntgen
(de raze X)
Energii ale electronilor interiori
10
-9
-10
-10
0.1-0.01nm Raze Gama Energii ale ale nucleonilor

Metodele optice dau si alte inIormatii valoroase privind substantele, de exemplu:
compozitia (concentratii, componenti, Iaze), viteze de reactie, constante de echilibru, structuri
ale combinatiilor (distante ntre atomi, ntre plane de atomi, energii de legtur).
Contributiile cruciale n progresul metodelor optice le-au adus:
Newton - 1696 - ce realizeaz primul descompunerea luminii albe cu ajutorul prismei;
Wollaston - 1802 - si FraunhoIer - 1859 - care descoper spectrele de emisie respectiv de
absorbtie;
50
6
KirchhoII - 1859 - enunt legea privind legtura ntre capacitatea de emisie si de absorbtie
a luminii de ctre corpuri, lege ce-i poart numele;
Bunsen si KirchhoII - 1860 - primul chimist, al doilea Iizician, pun bazele spectroscopiei,
devenit astzi spectrometrie datorit msurtorilor electrice asociate;
Louis de Broglie - 1924 - intuieste existenta dualismului corpuscul - und.
n ultimul timp, principalul progres a Iost computerizarea instrumentatiei
spectrometrice pentru toate tipurile de analize, lucru care a deschis noi perspective prelucrrii
numerice rapide a semnalelor, ceea ce a condus chiar la noi metode (de exemplu extinderea
aplicrii transIormatei Fourier n analizele chimice) dar si utilizarea Iibrelor optice, pentru
dirijarea drumului optic, ceea ce a dus la micsorarea dimensiunilor instrumentelor.
51
Spectrometria de absorbie n UV-VIS
Principii generale
Una dintre primele metode instrumentale aprute si utilizate Irecvent n practica
laboratoarelor de analize chimice din zilele noastre este metoda bazat pe absorbtia luminii
din domeniul vizibil (domeniu notat n literatura internationala VIS). Se cunosc mai multe
variante importante pentru aceast metod: colorimetria, Iotometria si spectroIotometria.
Colorimetria, una dintre tehnicile extrem de mult utilizate n practica analitic,
reprezint varianta n care intensitatea culorii probei |73| se compar vizual sau instrumental,
in lumin alb, cu un set de solutii etalon - preparate n conditii absolut identice cu proba.
Aceasta este o metod subiectiv si mai putin selectiv, pentru c rezultatele depind mult de
persoana care execut analiza. Se remarc Iaptul c sensibilitatea maxim a ochiului omenesc
atinge maximul pentru domeniul 550-560nm (domeniul culorii verzi), lucru important cnd
compararea probei cu etalonul se Iace vizual. n aceast tehnic se pot realiza msurtori, prin
comparatie vizual, chiar n eprubet la lumina zilei, rezultnd analize chimice cu exactitti
mai slabe dect 1. Cu ct exist mai multe solutii etalon, pentru comparatie, cu att metoda
este mai exact. Exist, dup cum am amintit si metode colorimetrice instrumentale,
obiective, dar acestea sunt tot mai putin Iolosite. n schimb se Iolosesc aparate ieItine care
utilizeaz metode colorimetrice bazate pe reactii executate pe hrtie de Iiltru, pe substante
aIlate n stare adsorbit pe suporturi granulare - n cazul gazelor - si chiar pe reactii de culoare
n solutii.
Fotometria i spectrofotometria msoar instrumental lumina transmis de o solutie
colorat |74| lucrnd cu o surs de lumin monocromatic. Cnd lumina incident este
filtrat, prin Iiltre optice, avnd un spectru mai larg, avem de a Iace cu o Iotometrie iar cnd
domeniul Iiltrat este mai ngust (utiliznd monocromatoare) vorbim de spectroIotometrie. n
ultima variant, este posibil Iixarea mai precis a lungimii de und la care se lucreaz. Cu
ambele variante se poate chiar trasa un spectru de absorbie, adic o curb, obtinut prin
msurarea semnalului n Iunctie de lungimea de und a radiatiei incidente. n literatura de
specialitate uneori se Ioloseste pentru ambele metode si denumirea de metod colorimetric
(sau chiar spectrocolorimetric), ceea ce uneori poate crea conIuzii. n domeniul UV, ochiul
52
7
omenesc nepercepnd lumina, se utilizeaz doar spectrofotometria. ntruct principiile sunt
identice iar aparatele sunt n multe privinte similare n cele dou domenii, n ultimul timp, n
aIar de aparatele dedicate domeniului VIS sau a celor pentru UV, de multe ori se utilizeaz
un singur instrument pentru ambele intervale de lungimi de und, ceea ce a dus la denumirea
din titlu. Constructia instrumentelor are n general dou variante anume spectrofotometrele
monocanal, cu un singur drum optic si cele comparative, prevzute cu dou canale. n
spectrometrele comparative printr-o singur msurtoare, proba etalon cu cea de analizat se
compar utiliznd dou radiatii care-si au originea n aceeasi surs (coerente).
Schematic, un spectrometru de absorbtie este redat n Iigura 1:
sursa de radiatie (S),
monocromatorul (M),
cuveta cu prob (P),
detectorul (D),
ampliIicatorul (A),
nregistratorul (I).
Fig. 1. Prti componente ale spectroIotometrului de absorbtie (vezi textul)
Se observ (Iig. 1) c radiatia incident, monocromatic, realizat cu ajutorul
monocromatorului M, trece prin cuveta cu prob, C, unde intensitatea scade Iat de situatia n
care n locul probei de analizat se pune o asa-numit prob martor (sau prob oarb) - o
prob de reIerint de concentratie zero. Apoi Iascicolul cade pe detectorul D, unde semnalul
optic este transIormat n semnal electric. Semnalul rezultat, dup o ampliIicare, poate Ii n
Iinal msurat si nregistrat. Inregistrat nu mai nseamn astzi ntotdeauna preluarea
semnalului cu un nregistrator ci mai degrab introducerea acestuia n memoria unui
calculator urmnd de regul prelucrarea automat a datelor.
Materialele din care se conIectioneaz diIeritele prti componente ale
spectroIotometrelor sunt prezentate n tabelul 1.
Tabelul 1. Componentele unui spectrofotometru de absorbie in vi:ibil i in ultraviolet
Domeniu
spectral
Surs (lamp, bec) Monocromator (prisma) Cuv Detector
UV cu H sau D cuart/NaCl (Z mic), retea dens cuart
VIS Iilament: W sticl/cuart, retea medie sticl/cuart
celul Iotoelectric
/ Iotomultiplicator
Se poate remarca Iaptul c detectorii sunt identici iar cuva de cuart permite lucrul n ambele
domenii. Doar sursele diIer. Prin nglobarea ambelor surse - lampa cu deuteriu si cea cu
wolIram - n acelasi instrument, Iunctionnd consecutiv, s-a reusit realizarea
spectroIotometrelor UV-VIS.
53
Legea Lambert - Beer
Aceast lege reprezint legea de baz Iolosit n analizele sau determinrile
spectroIotometrice. S considerm o radiatie incident monocromatic, I
o
, care cade pe o
celul continnd proba. Celula are lungimea l iar concentratia substantei ce absoarbe lumina,
C. ConIorm schitei din Iig. 2, intensitatea Iinal, I, este mai mic dect cea initial, I
o
n urma
absorbtiei luminii, la trecerea prin celul.

Fig. 2. Absorbia luminii in ca:ul legii Lambert-Beer
Dac lungimea l provoac o reducere cu un anumit procent a intensittii initiale, I
o
, de
exemplu cu 50, un nou strat de lungime l, egal cu primul, va actiona, conIorm legii Lamber
- Beer, n acelasi mod, adic va diminua tot la jumtate noua radiatie incident. Se observ pe
diagrama din Iig. 3 c graIicul punctelor corespunztoare dimensiunilor celulei 1l, 2l, 3l, . se
distribuie pe o curb exponential. Aceast curb poate Ii scris algebric ca o Iunctie:
I I
0
e
-kl
(1)
unde k este o constant. Ecuatia precedent reprezint una din Iormele legii lui Lambert -
Beer. Prin conventie, se numeste transmitan Iractia transmis, I a intensittii, raportat la I
0
,
prin cuva cu solutie, T, adic:
T I/I
0
(2)
iar legea Lambert - Beer mai poate Ii scris si:
ln(I/I
0
) -kl (3)
sau, schimbnd semnul:
ln(I
0
/I) kl (4)
Convenim de asemenea s numim absorban, notat A, logaritmul natural, cu semn
schimbat al transmitantei:
A -ln(T) (5)
Introducnd absorbanta |75|, A, n ecuatia precedent, legea Lambert-Beer mai poate
Ii scris:
A kl (6)
unde A este absorbanta, k - coeIicientul de absorbtie iar l - lungimea parcurs de lumin prin
mediul colorat sau lungimea celulei.
I
0
I
l solvent solut
54
7
Fig. 3. Forma exponenial a legii Lambert-Beer
CoeIicientul de absorbtie, k, s-a gsit c este proportional cu concentratia substantei
care absoarbe lumina, C adic k const.C. n Iunctie de diversele moduri de exprimare ale
concentratiei, constanta k are valori diIerite. n cazul exprimrii concentratiei n molL
-1
,
aceast constant se numeste coeficient molar de extincie (sau de absorbant), simbolizat c.
n consecint forma cea mai utili:at dar i cea mai simpl a legii Lambert - Beer este.
A clC (7)
Din examinarea ecuatiei precedente se poate observa c dac l1cm si C1molL
-1
,
atunci avem: c A. Asadar, coeIicientul molar de extinctie reprezint absorbanta unei solutii
de concentratie 1 mol/l dac lungimea celulei cu prob este 1 cm. Legea este riguros
respectat doar pentru o radiatie monocromatic. Deci, cu ct Iiltrul optic este mai ngust, ca
domeniu spectral, cu att liniaritatea dreptei se respect pe un domeniu mai larg de
concentratii. Dar un Iiltru cu domeniu spectral ngust las s treac putin lumin si
perIormantele metodei sunt conditionate si de perIormantele detectorului.
Domeniul de concentratii al metodei, pentru care se respect liniaritatea Iunctiei A
I(C), de Iapt al valabilittii legii Lambert-Beer, din neIericire nu este prea larg. n general,
peste nivele de concentratie de 10
-2
molL
-1
curba de etalonare si modiIic panta (de regul
aceasta scade). De aceea, metoda este adecvat mai ales pentru soluii diluate i nu este o
metod potrivit pentru anali:e de componente mafore (adic substante aIlate n concentratii
de peste 10) din orice Iel de probe.
55
Spectre de absorbie
Spectrele de absorbie reprezint dependenta semnalului de lungimea de und, .
Exist mai multe variante de prezentare dar cea mai utilizat este varianta reprezentrii
absorbanei in funcie de lungimea de und. A f(). Celelalte variante, mai putin utilizate -
numite toate spectre de absorbtie - sunt T I(), log A I(), c I() sau log c I().
Ultimele dou servesc n special pentru caracterizarea speciilor moleculare ntruct nu mai
depind de conditiile experimentale n care se Iac determinrile acestor spectre.
Fiecare substant are un spectru de absorbtie caracteristic, ca Iorm general, ca
domeniu spectral, ca numr de maxime (denumite picuri) precum si ca raporturi ntre
intensittile diverselor picuri. Caracteristicile unui spectru sunt redate pe Iig. 4. Pozitia picului
este caracterizat de valoarea sa maxim,
max .
Se numeste maxim de absorbie att vrIul ca
atare ct si lungimea de und care corespunde maximului. Pot exista unul sau mai multe
maxime de absorbtie. Numrul de maxime precum si Iorma general a curbei, reprezint
caracteristica calitativ dup care se pot identiIica substantele. De exemplu, n Iig. 5 se aIl
spectrul de absorbtie n UV al benzenului, aIlat n solutie. Maximele acestuia sunt
inconIundabile si acesta poate servi, la nevoie, pentru identiIicarea sau analiza benzenului din
solutii.

Fig. 4. Caracteristicile maximului de absorbie

Fig. 5. Spectrul de absorbie al ben:enului in
soluie

nltimea curbei si supraIata ncadrat de curb reprezint caracteristici cantitative
care servesc la determinarea concentratiei substantelor din probe. Pentru a se ntelege modul
de utilizare, pe Iig. 6 se gsesc reprezentate spectrele de absorbtie pentru mai multe
concentratii (C
1
, C
2
, ... , C
5
) ale aceleiasi substante n solutie, Co(NO
3
)
2
. Pentru lungimea de
und
max
610nm, valorile absorbantei s-au notat A
1
, A
2
, ..., A
5
. Acestea au Iost reprezentate
n coordonate A, C si n conIormitate cu legea Lambert-Beer, toate se nscriu pe o dreapt.
Aceasta este curba de etalonare si serveste la analiza cantitativ. Nu ntotdeauna punctele se
56
7
situeaz toate, n mod riguros, pe o dreapt deoarece intervin erori experimentale si din
acelasi motiv, n practic, dreapta nu trece exact prin origine.
Fig. 6. Utili:area Legii Lamber-Beer in practica analitic. In dreapta - curba de absorbie la
diferite concentraii ale soluiei apoase de Co(NO
3
)
2
. In stanga - curba de etalonare avand un
maxim de absorbie la lungimea de und,
max
610 nm
Selectivitatea unui maxim de absorbtie este dat de ltimea picului la baz (sau benzii
spectrale), notat X pe Iig. 4, deoarece cu ct picurile sunt mai nguste se pot mai bine deosebi
dou substante cu spectre avnd aspecte apropiate. Tot pentru a se evita suprapunerile, n
cazul existentei mai multor maxime de absorbtie, se preIer lucrul la maximele de absorbtie
cu lungimile de und cele mai mari.
57
Analiza chimic cantitativ
Anali:a chimic cantitativ n spectroIotometria de absorbtie se bazeaz pe legea
Lambert-Beer. Se utilizeaz o curb de calibrare (etalonare): A I(C), trasat pentru probe de
concentratii cunoscute, n aceleasi conditii cu cele de analizat, evident lucrndu-se cu aceeasi
celul si la o lungime de und cat mai riguros monocromatic. Se alege un domeniu de
concentratii, pe care se pregtesc 5-8 probe cunoscute si, dup trasarea dependentei A I(C),
graIic (Iig 7) sau analitic, se poate trece la analiza cantitativ. Domeniul pe care curba de
etalonare este perIect liniar nu este Ioarte larg (de cel mult o decad de concentratii). De
aceea metoda nu poate Iunctiona dect strict pe domeniul pentru care a fost trasat si, cel mai
corect, pe portiunea de la jumtatea dreptei. Se Iac mai multe citiri. Cu ct eroarea la
determinarea absorbantei este mai mic cu att eroarea de determinare a concentratiei va Ii
mai cobort. Panta curbei este decisiv n mrimea erorii. Dac aceasta este Ioarte mic,
eroarea la determinarea concentratiei va creste. De aceea, solutiile Ioarte colorate duc automat
la erori, datorit aplatizrii curbei la concentratii ridicate si ca urmare continuturile nu pot Ii
determinate exact, recurgndu-se la diluri. Dac dilutia este prea mare apare o crestere a
erorii tocmai datorit dilurii, mai precis datorit limitelor determinrilor exacte ale
volumelor, lucru ce trebuie avut n vedere. n concluzie, concentraiile soluiilor msurate
trebuie s fie relativ foase.

Fig. 7. Anali:a cantitativ. pe ba:a valorii A
x
, msurate, se calculea: valoarea C
x

n aIar de conditiile de mai sus mai trebuie tinut cont de urmtoarele reguli practice,
Ioarte importante pentru respectarea legii lui Lambert-Beer si totodat pentru obtinerea de
rezultate analitice corecte:
soluiile trebuie s fie limpe:i (fr suspensii) i s nu fie fluorescente,
in soluiile supuse msurtorilor nu trebuie s se petreac transformri fotochimice sau
reacii cu oxigenul din aer,
substana de anali:at nu trebuie s dea asociaii, cu compo:iii variabile, cu solventul,
58
7
punctele trebuie s se situe:e cat mai riguros pe aceeai dreapt i prelungirea dreptei s
treac cat mai aproape punctul de coordonate (0,0),
absorbana msurat pentru proba necunoscut, A
x
, trebuie, pe cat posibil, s se situe:e pe
poriunea din mifloc a domeniului punctelor de etalonare.
Se mai poate utiliza legea lui Lambert-Beer si pentru determinarea concentratiei a
dou specii diIerite, de exemplu M si N, din aceeasi solutie. n mod obisnuit se utilizeaz
dou lungimi de und diIerite,
1
si
2
dar pentru oricare dintre acestea: A
total
A
M
A
N
.
Cu alte cuvinte msurnd la
1
absorbanta amestecului, notat A
1
si la
2
, absorbanta A
2
, se
obtine:
A
1
c
M1
C
M
l c
N1
C
N
l respectiv, A
2
c
A2
C
M
l c
B2
C
N
l (8)
adic un sistem de dou ecuatii cu dou necunoscute - concentratiile C
M
si C
M
. Prin
rezolvarea algebric a sistemului de ecuatii aprut, se pot obtine valorile acestora, deci se pot
calcula concentratiile necunoscute.
Anali:a chimic calitativ se bazeaz pe compararea spectrelor de absorbtie ale
substantelor sau materialelor n domeniul UV-VIS, adic 180-1100nm cu spectre cunoscute.
Acest procedeu permite identiIicarea unui anumit numr de specii chimice, dar numai pentru
acele substante care absorb n acest domeniu. n chimia organic, de exemplu, absorb n acest
domeniu perechile de electroni de valent angajati n legturi o si a precum si perechile de
electroni neparticipanti. Pentru c n cursul acestor tranzitii apar modiIicri ale polarittii
legturii respective, aceste spectre au primit numele de spectre cu transfer de sarcin. Fiecare
tranzitie are asociat o lungime de und caracteristic (unde va aprea un maxim) si un
coeIicient molar de absorbtie, c, corespunztor. Acestea se datoreaz unor salturi ale
electronilor de valent, adic a electronilor situati pe straturile exterioare ale atomilor angajati
n legturi chimice. n Iig. 8 s-au reprezentat schematic acele salturi ale electronilor de valent
care dau spectrele electronice, comparativ cu nivelele implicate n spectrele de rotaie sau de
vibraie. Scara energiilor este logaritmic, diIerentele ntre valorile numerice ale tranzitiilor
electronice si celelalte tranzitii Iiind mult mai mari dect cele reprezentate pe Iigur.
n substantele Iormate din molecule covalente se cunosc asa-numitele grupri
cromofore sau auxocrome, care sunt grupri de atomi care dau ntregii molecule calitatea de a
absorbi lumina - n cazul de Iat, n domeniul UV-VIS. Legat de cele amintite anterior, o
grupare cromoIor reprezint locul din molecul unde-si au originea tranzitiile electronice. S-
a mai introdus si termenul de cromogen care constituie ansamblul dintr-un schelet molecular
pe care se gsesc greIati mai multi cromoIori. Pentru o serie de molecule, toate avnd legate
acelasi cromoIor, pozitia si intensitatea benzilor de absorbtie rmn n mare aceleasi (tabelul
2). Mai mult, dac o molecul contine mai multe grupe cromoIore izolate, mai exact separate
59
ntre ele prin cel putin dou legturi simple, se poate observa suprapunerea eIectelor
individuale.

...
6
5
4
3
2
1
0
...
6
5
4
3
2
1
0
v
v1
P R
Frecvent
T
r
a
n
s
m
i
s
i
e

... ... ...
Legend: 0, 1, 2, ... - reprezint nivele de rotaie; , +1 - reprezint nivele de vibraie; Ramura P conine
toate tranziiile cu 1 -1:
P
(1) S(+1,1-1)-S(,1) - 2B1; Ramura R conine toate tranziiile cu 1
+1:
R
(1) S(+1,1+1)-S(,1) + 2B1; Ramura Q conine toate tranziiile cu 1 0:
Q
(1) S(+1,1)-
S(,1) ; Ramura Q este permis doar pentru tranziii electronice n unele molecule diatomice (ex. NO)
i molecule poliatomice neliniare.
Fig. 8. Diagram energetic corespun:and variantelor tran:iiilor de rotaie, vibraie i
electronice posibile pentru o molecul dat

Tabelul 2. Cateva dintre cele mai intense grupri cromofore caracteristice moleculelor
covalente coninand a:ot.lungimea de und a absorbanei maxime i coeficientul de extrincie
Denumirea Amin Oxim Nitro Azotit
CromoIorul -NH
2
N-OH -NO
2
-O-NO
max
(nm) 195 190 210 230
c
max
(Lmol
-1
cm
-1
) 3000 5000 3000 1500

Cnd nu este posibil analiza unor specii chimice, direct, din cauza lipsei culorii
acestora, se pot provoca reactii care dau compusi colorati, prin aparitia unor grupri
cromofore, pe baza crora se pot analiza anumite substante n prezenta altora, realizndu-se
astIel, pe cale chimic, o selectivitate metodei.
Dac un anumit compus nu absoarbe n domeniul vizibil, dar n urma unei reactii
chimice, se introduce n molecul o grupare cromoIor, n noua substant, aceast grupare va
absorbi lumina, n vizibil sau UV si va putea Ii analizat cantitativ. Aceast reactie este o
reacie de culoare. Cnd reactia de culoare este ea nssi una selectiv reactia poate servi si la
identiIicarea calitativ a compusului incolor.

60
7
Fig. 9. Aspectul punctului i:obestic in ca:ul unui indicator acid-ba:ic
Punctul i:obestic, sau de egal absorbant (Iig. 9) este punctul de intersectie a unei
Iamilii de curbe de absorbtie ale aceleiasi substante, n conditii Iizice sau de mediu diIerite (de
exemplu la mai multe valori ale pH-uri diIerite) si semnaleaz existenta a dou specii chimice
diIerite, aIlate n echilibru chimic una cu cealalt - indiIerent de tipul reactiei chimice ce are
loc. Numrul de puncte izobestice reprezint numrul de specii chimice, aIlate n echilibru
ntre ele, Iiecare absorbind lumina la lungimi de und diIerite. Lungimea de und izobestic
este valoarea pentru care coeIicientul molar de extinctie, c, este egal pentru ambele
componente si Iie M, respectiv N, aceste componente. Algebric, acest lucru se reIlecta n
expresia absorbantei la lungimea de und respectiv ():
A
c(|M| |N|)l,
unde l este lungimea celulei; cum concentratia lor global este aceeasi, Iiind dat de suma:
C |M| |N| const.,
absorbanta la punctul izobestic (), va Ii:
A
clC,
adic tot o constant.
61
Instrumentaia
Asa cum s-a artat, orice spectroIotometru reprezint o reuniune de 4 prti
componente distincte: (1) sursa, (2)sistemul dispersiv sau monocromatorul, (3) detectorul i
(4) inregistratorul. Ultimul, poate Ii un simplu dispozitiv de citire a rezultatului nregistrarea
Icndu-se manual. Exist o gam Ioarte larg de spectroIotometre, deosebirea constnd n
domeniul de lungimi de und acoperit, n puterea de dispersie a monocromatorului, n natura
detectorului, n mediul optic traversat sau chiar n principiul de constructie al instrumentului
n ansamblu.

Fig. 10. Schia de principiu
a unei lmpi cu deuteriu
(D
2
). Pata de culoare
cenuie indic punctul in
care are loc descrcarea
Fig. 11. Curbe
repre:entand spectrele
emise de cele doua tipuri
de lampi utili:ate in UJ-
JIS.1- Lampa cu filament
incandescent de W, 2-
Lampa cu deuteriu
Fig. 12. Parcursul luminii intr-un
monocromator cu reea concav i
sensul de deplasare a reelei pentru
selecia lungimii de und. F fante,
OP oglin:i plane, OC oglind
concav

Sursele luminoase cele mai obisnuite utilizate n domeniul UV-VIS, sunt lampa cu
incandescen prevzut de obicei cu Iilament incandescent de W - deosebindu-se de becurile
electrice obisnuite prin aceea c zona de iesire a radiatiei este conIectionat din sticl de cuart
- si lampa cu deuteriu prevzut cu arc de descrcare n deuteriu, aIlat la o presiune medie
(ceea ce asigur un spectru continuu). O astIel de lamp, a crui punct de descrcare este zona
cenusie din interiorul cutiei mari (Iig. 10) permite obtinerea unui spectru continuu pe
domeniul 160-400nm, care se completeaz Ioarte bine cu spectrul becului cu incandescent
(Iig. 11). Un spectrometru prevzut cu ambele surse, poate acoperi tot domeniul UV-VIS (Iig.
11). Razele de lumin trec prin aer, dar mai nou dirijarea acestora se Iace si prin Iibre optice.
Sistemul dispersiv sau monocromatorul poate Ii, n vizibil, un Iiltru colorat din sticl
sau material plastic transparent dar si un Iiltru cu interIerent, iar n UV-VIS o prism
conIectionat din cuart sau, n ultimul timp, sisteme bazate pe retele plane sau concave cu
circa 1200 trsturi per mm. Aceste retele sunt integrate n monocromatoare care permit
extragerea unei zone nguste din spectrul UV-VIS, printr-o simpl deplasare a oglinzii (Iig.
12).

62
7
Ltimea domeniului spectral care trece prin monocromator depinde mult de ltimea
Iantelor de intrare si iesire. Cele mai bune rezolutii se obtin prin utilizarea unor oglinzi
prevzute cu distante Iocale mari (0.2-0.5m).
Detectorul transIorm semnalul luminos n semnal electric. Acest dispozitiv d asadar
un semnal proportional cu intensitatea care iese din celula de msur. Intensitatea semnalului
receptionat va depinde de lungimea de und - deci de lungimea de und selectionat prin
pozitia oglinzii - dar si prin deschiderea Iantelor de intrare, respectiv de iesire, din
monocromator. Acestea din urm, limiteaz domeniul spectral dar si intensitatea luminii, n
ansamblu. De aceea Iiecare modiIicare de deschidere a Iantelor sau de lungime de und
modiIic si intensitatea msurat de spectroIotometru.
De-a lungul timpului s-au impus dou tipuri de detectori: tuburile Iotomultiplicatoare
si dispozitivele semiconductoare (care pot Ii, la rndul lor, detectori cu transIer de sarcin -
CCD , n l. engl.- sau Iotodiode cu siliciu - CID). Fotomultiplicatoarele - niste dispozitive
ultrasensibile al crui domeniu liniar se ntinde pe 7 decade - au Iost pn nu demult cele mai
utilizate dintre acestea. Pentru spectroIotometrele de rutin, Iotodiodele sunt cele mai
utilizate. n ultimul timp au aprut detectoarele cu reelele de diode care constituie de Iapt
niste diode de dimensiuni mici nsirate pe aceeasi plac. n acest caz nu mai este nevoie de
Ianta de iesire, ceea ce a simpliIicat ntructva instrumentatia (Iig. 13).
Fig. 13. Repre:entarea schematic a unui spectrofotometru cu reea de diode
Surs Monocromator Proba Detector
1 2 3 4
Fig. 14. Schema bloc a unui spectrofotometru monocanal. Prin prob (nr. 3) se inelege atat
proba de anali:at cat i cea de referin
Spectrometrele monocanal, a cror schem bloc este prezentat n Iig. 14, sunt cele
mai utilizate n aplicatiile de rutin. De regul n calea razei incidente se plaseaz succesiv
proba martor sau de reIerint (care contine solventul plus eventual reactivii necesari pentru
analiz) si proba de analizat. Pentru a se compensa si variatiile sursei luminoase se utilizeaz,
63
la instrumentele ceva mai soIisticate, sisteme split-beam bazate, de exemplu, pe o oglind
semitransparent (v. Iig. 15).

Fig. 15. Pre:entarea schematic a unui spectofotometru UJ-JIS, monocanal, cu sistem split-
beam, componentele principale sunt. 1- surs, 2 - monocromator, 3 - prob, 4 - detector

Din aceast categorie Iace parte si spectrometrul cu retea de diode (Iig. 13) care are
avantajul c permite receptia simultan a ntregii game spectrale ntr-un interval de timp de
cteva milisecunde. Deosebirea const doar n ordinea prob-monocromator care-si schimb
locul ntre ele. Rezolutia acestor spectrometre este limitat de dimensiunile microdiodelor
care tin locul Iantelor de iesire.
n sistemele cu dispozitive split-beam, raza care iese din monocromator este desprtit
n dou si una dintre aceste raze cade pe un detector care preia Iondul (de exemplu, o
Iotodiod 1 pe Iig. 15), iar cealalt, dup ce trece prin prob (respectiv prin proba martor),
cade pe un al doilea detector, notat 2 (Iig. 15). Semnalul Iinal rezult prin diIerenta dintre
semnalele date de cele dou detectoare si prelucrat pentru a se msura (sau nregistra) direct
absorbanta. Pe Iigura alturat se poate observa Iunctionarea alternativ a lmpii pentru
domeniul vizibil (VIS) cu cea pentru domeniul UV.
Spectrometrele ba:ate pe comparaie (cu dublu canal) sunt cele mai perIormante
spectroIotometre cunoscute. n acestea, dup desprtirea razei incidente, monocromatice n
dou Iascicule, una dintre acestea traverseaz proba iar alta, simultan sau secvential,
traverseaz celula de reIerint care contine proba martor. Se cunosc cel putin dou variante de
astIel de montaje. n una dintre acestea (Iig. 16), montajul Ioloseste pentru desprtirea
Iascicolului metoda amintit anterior, n cazul spectrometrelor monocanal - oglinda
semitransparent - iar detectoarele (dou Iotodiode) sunt montate n opozitie. Avantajul
64
7
const n Iaptul c rspunsul detectorului este mentinut constant, n Iunctie de , prin reglarea
automat a intensittii de intrare n monocromator (printr-un mecanism de feed-back).
Fig. 16. Schema de principiu a spectrofotometrului cu dublu fascicol prev:ut cu oglind
semitransparent i fotodiode
O alt variant (Iig. 17) Ioloseste pentru desprtirea razei incidente, monocromatice,
un disc rotitor prevzut cu o oglind n Iorm de sector de cerc (dispozitiv denumit curent n
literatura de specialitate chopper |76|). O jumtate de perioad oglinda reIlect raza incident
iar n cealalt jumtate, o transmite. Asadar, una dintre raze trece prin celula de msur iar
cealalt prin cea de reIerint, Iiind ulterior aduse prin montajul optic pe acelasi detector - de
ast dat un Iotomultiplicator. Faptul c are loc ampliIicarea unui singur semnal compenseaz
micile variatii parazite ale intensittii sursei. Circuitul de msur Iunctioneaz sincron cu
rotatia chopper-ului; o perioad semnalul corespunde celulei de msur iar o alt o perioad,
celei de reIerint.
Fig. 17. Schema de principiu a spectrofotometrului cu dublu fascicol prev:ut cu chopper i
fotomultiplicator
Aceste spectroIotometre se caracterizeaz printr-o vitez mare de baleiaj si prin aceea
c pot msura mai mult de dou unitti de absorbant.
65
Spectrometria de absorbie n IR
Introducere
Domeniul inIrarosu (IR) al spectrului undelor electromagnetice contine radiatii cu
lungimi de und cuprinse ntre 0.8 si 1000m. La ora actual se cunosc si se aplic un grup de
metode de analiz chimic care valoriIic semnalele obtinute prin absorbtia radiatiilor din
acest domeniu. Domeniul amintit, poate Ii divizat la rndul su n trei subdomenii: IR-
apropiat (ntre 0.8 si 2.5m), IR-mediu (ntre 2.5-25m) si IR-indeprtat (peste 25m).
Domeniul mediu se mai numeste si IR fundamental. Acesta este cel mai bogat n inIormatii si
cel mai accesibil experimental. n vorbirea obisnuit este domeniul IR care serveste n mod
curent att pentru analiza chimic ct si pentru recunoasterea calitativ a combinatiilor
anorganice, organice sau naturale dar si n determinri de structur chimic. Domeniul IR
apropiat, destul de srac n benzi de absorbtie speciIice anumitor legturi, are o important
mare tocmai n aplicatii cantitative ale lichidelor. Domeniul IR ndeprtat este nc n studiu.
Ca si n alte domenii ale spectrometriei, n IR se determin transmitana dat de
raportul intensittilor transmise, I, respectiv incidente, I
0
, adic:
T
0
I
I
(T1). (1)
Se mai poate exprima transmitana procentual: T 100T sau absorbana, A,
deIinit de:
A log
1
T
| |
|
\ .
(2)
Spectrul IR al unei substante este adesea o reprezentare graIic, n coordonate (T, v )
unde cu v s-a notat numrul de und |79| dat de ecuatia:
v
1
(3)
Pe acest graIic de disting mai multe maxime mai nguste - linii - sau mai largi - benzi.
Pe axa ordonatelor, n loc de T poate aprea T sau A - absorbanta - dar n mod obisnuit se
utilizeaz numrul de und n cm
-1
(sau Kaysers) din necesitatea de a nu se apela la numere
att de mari ca Irecventele - exprimate n Hz - sau lungimile de und - exprimat n nm.
66
8
Exist la ora actual o diversitate de metode de analiz bazate pe spectrele IR. AstIel
exist spectrometre bazate pe dispersie dup lungimea de und, sau bazate pe transIormata
Fourier, diverse analizoare industriale simple, nedispersive - ultimele specializate doar pe
anumite combinatii chimice - precum si spectrometre de proces care Iac analize, n mod
continuu, pe anumite linii tehnologice de gaze sau lichide. n Iine, exist spectrometre IR
portabile care permit analiza unor poluanti ai mediului.
Absorbtia n IR se datoreste interactiunilor dintre radiatia electromagnetic incident
i anume componenta electric a acesteia, cu dipolii electrici ai unei molecule. Se admite
astzi c energia radiatiilor IR provoac o ampliIicare a energiei de vibratie a moleculelor
datorit Iaptului c dipolul corespun:tor legturii oscilea: cu o frecven apropiat cu cea
a componentei electrice amintite. Amintim c ntr-o molecul, n mod natural, atomii
componenti execut miscri de vibratie de-a lungul legturii n timp ce molecula se roteste. O
intensiIicare a miscrii de vibratie duce la o alungire si simultan, la o slbire a legturii dar si
la o intensiIicare a miscrii de rotatie. n acest Iel se explic de ce, n absenta oricrui dipol
permanent, nu apare nici un cuplaj cu unda electromagnetic si nu are loc nici o diminuare a
intensittii radiatiei IR incidente. Sau, altIel spus, ga:ele monoatomice (ga:ele rare) i
substanele cu moleculele simetrice (ca de exemplu O
2
, N
2
, Cl
2
), avand legturi nepolare, sunt
perfect transparente la radiaiile din domeniu IR. n moleculele poliatomice posibilittile de
aparitie ale spectrelor IR sunt mai mari deoarece aici vibratiile asimetrice pot duce, chiar n
moleculele nepolare, la aparitia unor dipoli electrici, iar posibilittile de aparitie ale unor
vibratii de deIormare (de modiIicare a unghiurilor dintre legturi n aIara celor de alungire) se
mresc.
Pe de alt parte, intensitatea unei benzi de absorbtie n IR este proportional cu
ptratul variatiei momentului dipolar al moleculei, datorit absorbtiei. Se stie c n general
grupele polare (C-O, CO, C-Br etc.) genereaz benzi de absorbtie mai intense dect cele slab
polare (C-N, CN, C-H etc.).
Se mai stie din studiul Iizic al spectrelor c energia mecanic total, a unei molecule
izolate, poate Ii aproximat |80| printr-o reuniune de trei termeni (toti cuantiIicati) -
corespunznd energiilor de rotatie, de vibratie si a electronilor de legtur - care se poate reda
prin ecuatia:
E
TOT
E
VIB
E
ROT
E
ELEC
Despre miscarea de vibratie am amintit cte ceva n aliniatele precedente. Energia de
rotatie se reIer la rotatia moleculei n jurul centrului de greutate si valorile cu care variaz
67
aceast energie sunt cu mult mai mici dect n cazul vibratiei, care la rndul ei este mai mic
dect cea a electronilor de legtur. Acestia din urm interactioneaz n special cu radiatia din
domeniul UV-VIS. Cei trei termeni, care apar adesea simultan n spectre, sunt Ioarte diIeriti
ca valoare energetic si se poate considera c cei trei variaz independent unii de altii.
Aceast aproximatie este posibil pe baza teoremei Born - Oppenheimer, care permite o
abordare simpliIicat a problemei |81|.
Miscarea de vibratie a unei legturi dintr-o molecul poate s Iie asimilat unei
deplasri asemnntoare cu un arc spiral - situat n directia legturii. Miscarea ritmic a
acestuia, de-a lungul legturii, duce la cresterea, respectiv scurtarea distantei interatomice.
Totodat, poate s ia si aspectul unei deIormri (sau indoiri) a legturii, care implic
deplasarea atomilor n aIara axei dintre acestia. Numrul mare de legturi duce implcit la un
numr mare de benzi.
Amintim de asemenea, c experimental nu s-au observat spectre de linii pentru
compui in fa:ele condensate (lichid sau solid), n schimb sunt Irecvente astIel de linii n
Iaz gazoas. Motivele sunt tocmai interaciunile dipol-dipol, dintre molecule aIlate n Iaz
condensat, precum si solvatarea reciproc ntre acestea, lucru care implic, Ioarte probabil,
perturbatii ale nivelelor energetice ale legturilor chimice individuale. Pe de alt parte,
lrgirea unei linii este invers proportional cu durata strii excitate. Aceast durat Iiind mai
scurt n strile condensate, liniile spectrale IR ale lichidelor si solidelor se lrgesc
suplimentar, predominnd benzile de absorbtie.
Fig. 1. Cele dou tipuri de vibraii a unei legturi covalente polare implicate in absorbie IR
ntindere (v) DeIormare (o)
68
8
Bazele fizice ale spectrometriei IR
Modelul Iizic acceptat, pentru a se putea reproduce teoretic vibratiile legturii
covalente dintr-o molecul, se numeste modelul oscilatorului armonic. Acesta const dintr-un
ansamblu de dou mase, care se pot deplasa, Ir Irecare n acelasi plan - mase simboliznd
atomii - Iiind legate ntre ele printr-un arc elastic. n conIormitate cu legea lui Hooke |82|,
tria arcului este caracterizat de o constant de Iort, k (exprimat n Nm
-1
) simboliznd
energia (n Newtoni) necesar pentru a mri distanta dintre cei doi atomi cu 1m Iat de pozitia
de echilibru. Termenul de oscilator armonic provine de la Iaptul c elongatia este
proportional cu Iorta exercitat, dar Irecventa, v, este independent de aceasta. Relatia
admis pentru Irecventa de vibratie a oscilatorului armonic este:
v
VIB

1 k
2a
(4)
unde k este constanta de Iort amintit iar este masa redus:

1 2
1 2
m m
m m
+
(5)
n consecint, Iiecare molecul biatomic are o constant de Iort speciIic.
ns energia absorbit prin vibratie n loc s Iie E
VIB
Vhv, ca n emisie, din cauz c
n cazul sistemelor atomice si moleculare se respect legile cuantiIicrii (introduse prin
mecanica cuantic |83|), ecuatia admis teoretic pentru energia de vibratie este:
E
VIB
hv
1
V
2
|
+
\ .
|
|
(6)
unde cu V s-a notat numrul cuantic de vibraie (care ia valori ntregi: V 0, 1, 2, 3, ., n).
Ca rezultat, energiile asociate miscrii oscilatoare de vibratie pot lua doar acele valori pentru
care este satisIcut ecuatia de mai sus. Pentru V 0 exist o energie a punctului :ero, E
VIB

hv/2. Fat de acest punct, se obtin o serie de nivele numite excitate trecndu-se de la V 0 la
V 1, care poart numele de vibraie fundamental iar apoi la V 2, 3, ... cnd apar
armonicile superioare.
Energiile implicate n miscarea de vibratie a moleculelor sunt suIicient de mari pentru
ca agitatia termic s nu aIecteze starea de energie vibrational n sensul aparitiei vreunei
excitri. De aceea la temperatura camerei este populat, practic, doar nivelul fundamental (cel
pentru V 0).
69
Cele mai Irecvente tranzitii de vibratie permise de regulile de selecie ale numrului
cuantic de vibratie (AV +1) sunt asadar cele de la V 0 (notat V
0
) la V
1
|84|. Dac dorim o
explicatie, cauza ar Ii aceea c singurul nivel populat Iiind cel Iundamental, tranzitiile pleac
de la acest nivel oprindu-se, cu maxim probabilitate, la nivelul urmtor (V 1). AstIel se
constat experimental c benzile corespunztoare armonicelor superioare, desi teoretic
posibile, au intensitti Ioarte mici.
Dar din pcate vibratiile moleculelor nu sunt perIect armonice. De aceea Iorma curbei
energiilor, la o observare mai riguroas, nu este o parabol, ca n cazul ideal (Iig. 2) iar
distanele dintre nivelele energetice de vibraie nu sunt egale. De aceea a Iost necesar
introducerea unui nou model, mai apropiat de perIectiune - modelul oscilatorului anarmonic.
Acest model are ca rezultat o expresie matematic, denumit ecuaia lui Morse:
E
VIB
hv
2
2 2
1 h v 1
V V
2 4D 2
| | |
+ +
|
\ . \ .
|
|
(7)
unde V este tot numrul cuantic de vibratie iar D reprezint energia de disociere a moleculei,
AE(Iig. 8.3).
Fig. 2. Repre:entarea variaiei energiei i
po:iiile nivelelor de vibraie admiand
modelul oscilatorului armonic
Fig. 8.3. Jariaia energiei in ca:ul acceptrii
modelului oscilatorului anarmonic
S-a discutat pn n prezent despre modiIicarea energiei de vibratie prin absorbtie.
Simultan are loc ns si o modiIicare a energiei de rotatie. Doar n IR ndeprtat si n
domeniul microundelor, la substante n Iaz gazoas, poate Ii observat o absorbtie de energie
asociat cu modiIicarea doar a regimului de rotatie. n regiunea IR Iundamental (2.5-25m
sau 667-4000cm
-1
) se intalnesc doar acele modificri ale energiei de rotaie care insoesc
tran:iiile vibraionale. Acestea poart de aceea numele de spectre de vibraie-rotaie.
70
8
S-a constat experimental c nivelele energiei de rotaie nu pot lua orice valori ci doar
anumite valori, potrivit unui numr cuantic rotational, f. Ecuatia admis pentru energia de
rotatie este:
E
ROT

2
2
j h
j(j 1) 8a I
+
(8)
unde f este numrul cuantic de rotatie, I - momentul de inertie al moleculei iar h - constanta
lui Planck. Aceste miscri se pot observa bine la gaze. La lichide si solide amorIe miscrile de
rotatie nu pot Ii tratate ca mrimi cuantiIicate, dat Iiind Irecventa ciocnirilor moleculare. La
solidele cristaline rotatia nu este, de regul, posibil.
Jariaiile energiei de rotaie sunt cu mult mai mici decat ale celei de vibraie si n
consecint nivelele energetice de rotatie, pentru aceeasi stare a energiei vibrationale, au valori
extrem de apropiate. Dar pentru Iiecare nivel de vibratie exist mai multe nivele de rotatie. Un
tablou complet al tranzitiilor energetice posibile trebuie s combine cele dou tipuri de nivele
(Iig. 4). Se poate remarca pe diagrama 4-c c variatia energiei de vibratie este hotrtoare n
ceea ce priveste pozitia benzii n spectrul IR.
Regulile de selecie pentru tran:iiile de rotaie, observate n spectrele IR, sunt f 0 si f
+1, pentru moleculele poliatomice, si f +1 pentru cele biatomice. Aceleasi reguli rmn
valabile si pentru tranzitiile de vibratie-rotatie combinate - cazul cel mai Irecvent ntlnit. De
aceea, ben:ile IR sunt ben:i cu structur fin, crora de cele mai multe ori li se nregistreaz
doar conturul combinat (sau nIsurtoarea). n stare gazoas aceast structur iese pregnant
n evident iar n acest domeniu analizele IR au posibilittile cele mai mari de aplicare
practic.
Fig. 4. Repre:entarea schematic a nivelelor. de vibraie (a) a po:iiei relative pentru cele de
rotaie (b) i a dispunerii nivelelor de vibraie-rotaie suprapuse, formate din a b (c)
a b c
D 0
D 1
D 2
D 3
D 4
V 0
V 1
D 0
D 1
D 2
D 3
D 4
D 0
D 1
D 2
D 3
D 4
V 0
V 1
Analiznd mai atent structura fin a spectrelor de vibraie-rotaie, se poate observa c
acestea sunt compuse din trei tipuri de benzi care Iormeaz asa-numitele ramuri P, Q i R ale
unui maxim din spectrul de absorbtie n IR. AstIel s-a constatat c exist tranzitii n care se
71
modiIic doar starea de vibratie (de la V 0 la V 1) n timp ce valoarea numrului cuantic
de rotatie f rmne aceeasi. AstIel de tranzitii dau toate o singur Irecvent n spectrul de
absorbtie, notat cu , a crei explicatie (origin) este redat punctat pe Iig. 5.
E
j 4
j 3
j 2
j 1
j 0
V1
j 4
j 3
j 2
j 1
j 0
V0
R3 R1 R0 P1 P3 P4
seria R seria P Q
A

Fig. 5. Explicarea apariiei seriilor R , P i a liniei Q ale structurii fine a spectrelor de
vibraie-rotaie datorate regulilor de selecie
De aceea aceast band este cea mai intens si apare doar la moleculele poliatomice
dar nu exist de loc la cele biatomice, fiind inter:is. n cazul tranzitiilor n care variaz
numrul cuantic de rotatie (de exemplu, de la f
(V0)
1 la f
(V1)
2, deci f 1) apar o serie de
linii de absorbtie cu Irecvente mai mari dect frecvena Q - notate n ordinea cresctoare a AE
cu R
0
, R
1
, R
2
, . (chiar dac nivelele nu sunt echidistante). Totalitatea acestora Iormeaz
seria R a benzii. n Iine, exist tranzitii n care starea de rotatie scade cu o unitate (de
exemplu, de la f
(Vo)
1 la f
(V1)
0, deci f -1) care alctuiesc seria P a benzii spectrale - toate
avnd Irecvente mai joase - care se noteaz n ordine descresctoare a AE cu P
1
, P
2
, P
3
, . . Pe
Iig. 5 se prezint schematic corespondenta dintre tranzitiile de absorbtie si liniile structurii
Iine a spectrelor de vibratie-rotatie n coordonate absorbant - numr de und.
Prezentm mai jos, pentru exempliIicare, spectrul IR al metanului gazos (Iig. 6) care
ilustreaz convingtor existenta celor trei ramuri P, si R ale unei benzi, care corespund doar
vibratiilor C-H asimetrice.
72
8
Fig. 6. Spectrul IR al metanului ( Transmitana relativ vs. Numrul de und)
73
Aparatura
Primele instrumente comerciale pentru domeniul IR au aprut nc din anii 1940.
Diversitatea extraordinar de aparate utilizate astzi n cele mai diIerite domenii se poate
mprtii n trei categorii:
Fotometre nedispersive bazate pe Iiltre simple Iormate uneori chiar din gazele de analizat.
Aceste pot Ii monocanal sau comparative.
Spectrometre ba:ate pe dispersia luminii (Iolosind prisme sau monocromatoare bazate pe
diIractie si interIerent) si care pot Ii prevzute cu dou canale sau monocanal (cu sau Ir
chopper).
Spectrometre ba:ate pe transformata Fourier, care permit intrarea n celul a ntregului
domeniu spectral si care sesizeaz interIerometric liniile caracteristice de absorbtie. Aceste
instrumente, datorit unei rezolutii mai bune si a rapidittii, datorate cuplrii cu
calculatorul, n ultimul timp au devenit preIerate.
A*4*-2412%2 $23&.021.&;2
Chiar dac nu permit obtinerea unor spectre de absorbtie, deci sunt inutile n ceea ce
priveste analiza calitativ, aceste aparate servesc doar pentru analize de amestecuri dinainte
cunoscute (de exemplu CO, CO
2
sau H
2
O, D
2
O) n procese industriale sau controlul mediului.
Aceste analizoare sunt robuste, usor de utilizat si ieItine. Se pot analiza astIel sute de solutii
Iormate din mai multe gaze sau lichide n controlul tehnologic sau al mediului ambiant.
Un exemplu de aplicatie de acest tip este analizorul de CO si CO
2
din gazele de
esapament ale automobilelor - prezent practic n orice service auto. Acestea msoar
absorbanta la 2170cm
-1
n cazul CO si la 2350cm
-1
n cazul CO
2
. Una dintre numeroasele
variante ale acestui analizor este cel prezentat n Iig. 7.
Fig. 7. Schema de principiu a unui anali:or IR nedispersiv
R
N
Chopp. L
C
S
D
Gazul circul prin celula C, de lungime L, avnd concentratia necunoscut. Lumina de
la sursa S, Iiltrat de Iiltrul F, parcurge celula si cade pe detectorul D. Celula de reIerint, R,
este umplut cu gazul de analizat ntr-o concentratie cunoscut iar celula de nul, N, este
74
8
umplut cu azot (N
2
- care nu absoarbe n IR). Prin rotirea chopper-ului (Chopp.), de ctre
motorul M, cu o Irecvent sincron cu alternanta circuitului de msur, la detector vor ajunge,
pe rnd, semnalul cu, si Ir, absorbtia substantei de reIerint. Evident, pe discul chopper-ului
se pot monta mai multe celule de reIerint si Iiltre (pn la 6). Prin prelucrarea semnalului
detectorului, n conIormitate cu metoda adaosului standard, se poate evalua concentratia
necunoscut.
:02)41*-2412 5#'#42 02 3&.021.&2
Cu exceptia celor destinate IR - apropiat unde componentele spectrometrului: sursa,
mediul optic, celula sau detectorii sunt asemntoare cu cele pentru domeniul UV-VIS, n
spectrometria IR apar componente din materiale diIerite de primele. Deosebirea mafor este
aceea c monocromatorul este ae:at dup celulele cu probe.
C*-0*$2$42 #%2 &$.41/-2$4#&2& >$ E=
Sursele de radiatie IR sunt becul cu Iilament de W (pentru IR apropiat), tuburile
Nernst, lmpile Globar si Iilamentele Nicrom toate trei pentru IR Iundamental si lmpile cu
mercur la presiune ridicat pentru IR ndeprtat.
Tuburile Nernst constau din rezistente Iormate din tubusoare cu diametru de 2mm si
30cm lungime conIectionate din amestecuri de oxizi ai pmnturilor rare (n special si Er)
plus ZrO
2
. Domeniul spectral n care lucreaz este 0.4-20m.
Lmpile Globar (denumire comercial - GLOBAR care s-a ncettenit) sunt
rezistente care constau din niste baghete de 4mm diametru avnd 50cm lungime,
conIectionate din SiC. Sunt mai Iragile dect tuburile Nernst.
Spiralele din sarm Nicrom sunt sursele cele mai putin pretentioase. Stabile n timp,
rezistente n aer acestea dau o temperatur mai sczut si, n consecint, au o putere de emisie
mai slab. Stratul de oxizi Iormat pe supraIat asigur emisia radiatiei. Servesc drept surse n
aparatele mai putin pretentioase.
Monocromatoarele pentru IR sunt construite pe aceleasi principii cu cele din domeniul
UV-VIS si pot Ii cu prism sau retea. Un dezavantaj al acestora este acela c nu pot Ii
conIectionate din acelasi material pentru tot domeniul IR. Exist materiale preIerate doar pe
anumite subdomenii ale IR-ului ca de exemplu: LiF (0.115-7m), CaF
2
(0.125-10m) BaF
2

(0.2-13.5m), NaCl (0.2-17m), KBr (0.2-26m) sau CsI (1-40m). De aceea se preIer
selectarea cu prisme a unei portiuni si cu un monocromator se submparte domeniu pe
subdomenii Ioarte nguste.
75
Detectorii utilizati n spectrometria de absorbtie n IR sunt deosebiti de restul
detectorilor Iolositi n UV-VIS. Acestia pot Ii clasiIicati pe baza principiului care st la baza
Iunctionrii n dou grupuri:
Detectori cuantici bazati pe eIectul Iotonilor asupra materialelor;
Detectori termici care se bazeaz pe modiIicarea propriettilor Iizice ale materialelor cu
temperatura.
O
O
S
O
O
O
O
Ob
O
F
1
O O
R
2
R
1
A
A
C
C
F
2
Tc
Fig. 8. Schema de principiu a unui spectrometru cu reea. S - surs, O - oglin:i, C - cuve, A -
atenuatoare, F
1
, F
2
- fante, R
1,
R
2
- reele, Tc - termocuplu
Din prima categorie amintim detectorii fotovoltaici care constau dintr-un Iilm
Iotoconductor (de exemplu un compus HgCdTe) depus pe un suport inert. Pentru a avea o
sensibilitate bun detectorul este mentinut la temperatura azotului lichid.
Tot din aceast categorie amintim detectorii piroelectrici care constau din cristale
plasate sub Iorm de sandwich ntre dou armturi plane din care una este transparent. Sub
eIectul unei diIerente de potential, cristalul se polarizeaz comportndu-se ca un dielectric.
Gradul de polarizare diIer n Iunctie de intensitatea radiatiei termice primite. Semnalul dat de
detector este liniar pe tot domeniul iar inertia termic este redus. Substantele Iolosite cu
succes n acest tip de detectori sunt sulIatul de triglicin deuterat (DTGS) sau tantalatul de
litiu (LiTaO
3
).
Dintre detectorii termici, cei mai Iolositi n ultimul timp, amintim: termocuplurile,
termorezistentele si detectorii pneumatici.
Termocuplurile, sunt dispozitive care se bazeaz pe generarea unei tensiuni electrice
ntr-un circuit continnd dou jonctiuni identice, Iormate din metale diIerite (prin topire
local). Cele dou jonctiuni trebuie s se aIle la temperaturi diIerite (efect Peltier), conditii n
care apare tensiunea amintit.
76
8
Termore:istenele sau bolometrele sunt alctuite dintr-un conductor sau semiconductor
care si modiIic rezistenta cu temperatura. Cele cu semiconductori se mai numesc si
termistori.
Detectorii pneumatici sunt termometre cu gaz Ioarte sensibile. Un astIel de detector
const dintr-o capsul metalic (cilindric) avnd un capt nchis cu o plcut metalic
nnegrit iar la cellalt cu o plcut metalic Ilexibil. Radiatia IR cznd pe partea nnegrit,
nclzind gazul din celul, provoac dilatarea acestuia. Ca urmare, gazul provoac o deplasare
a membranei Ilexibile datorit mririi volumului incintei. Miscarea poate Ii sesizat prin
includerea acestei membrane Ilexibile ntr-un condensator care, la rndul lui, este inclus ntr-
un circuit de msurare a capacittii.
77
Pregtirea probelor pentru analiz
Analiza prin spectrometrie de absobtie n IR se poate aplica pentru gaze, lichide sau
solide. Gazele se introduc n niste celule speciale unde proba se introduce cu precautiile
necesare (cltire, evacuarea gazului precedent, vidare) sau prin diluare n aer. Lungimea
acestor celule de gaz este mrit prin reIlexii repetate (cu oglinzi) ajungndu-se la 5-20m n
spatii de 0.5m.
Lichidele pot Ii studiate ca atare sau sub Iorm de solutii. Dac sunt prea volatile,
lichidele se pot analiza punnd o pictur ntre dou discuri, perIect sleIuite, conIectionate din
cristale de NaCl, care ulterior se preseaz una de alta si se prind ntr-o ram nainte de
introducerea n spectrometru. Solutiile cu concentratii ntre 0.05-10 se introduc n celule de
grosimi 0.1-1mm care se introduc ca atare n spectroIotomerul IR. Evident solventii trebuie s
Iie anhidrii, puri si transparenti n IR pentru domeniul de interes. Solventii preIerati pentru
dilutii sunt CCl
4
, CHCl
3
si CS
2
.
Solidele se analizeaz Iie n solutii Iie ca emulsii n ulei de paraIin (denumit n
literatura de specialitate dup produsul comercial NUOL). Acesta absoarbe doar n trei
benzi cunoscute. Se mai pot utiliza emulsii n KBr cristalin la o dilutie de 1 (1mg substant
la 99mg KBr). Pastila transparent obtinut dup mcinare si presare se Iixeaz ntr-o ram
potrivit si se introduce n aparat n Iata Iascicolului IR.
78
Analiza prin absorbie atomic (AA)
Metoda anali:ei prin absorbie atomic (AA), introdus n analiza chimic din anul
1952 de ctre australianul A. Walsh |85|, se bazeaz pe Ienomenul cunoscut cu aproape o sut
de ani nainte (1859) - descoperit de germanul G. R. KirchhoII - si anume inversia liniilor
spectrale. Principiul, stabilit pe baze experimentale, se poate enunta sub Iorm de lege Iizic -
legea lui Kirchhoff - astIel: fiecare element chimic absoarbe acele radiaii pe care le poate
emite in aceleai condiii, bine determinate, de temperatur i presiune. Primul instrument
Iolosit a Iost o improvizatie pentru a se obtine absorbtia atomic n cadrul unui Iotometru cu
Ilacr (un spectrometru de emisie n care excitarea atomilor se realizeaz ntr-o Ilacr).
Acesta, ca si celelalte instrumente care au urmat, msoar concentratia unui element dintr-o
prob, prin determinarea absorbtiei realizate de ctre atomii probei, adusi ntr-o Ilacr sau,
mai general, n Iaz gazoas (la o temperatur suIicient de ridicat) asupra unei radiatii
monocromatice Iurnizate de o surs extern. Evident c radiatia respectiv este astIel aleas
nct s Iie caracteristic unui anumit atom.
Spectrometrul de absorbie atomic msoar radiatia absorbit de atomii care rmn
n stare Iundamental (neexcitati) n stare gazoas. Numrul acestora Iiind de obicei mult mai
mare dect a celor excitati, spectrometria de absorbtie atomic (AAS |86|) este o metod
caracterizat de o sensibilitate mult mai bun, cel putin pn la temperaturi de 5000K.
Remarcm Iaptul c aparatura pentru absorbtie atomic poate Ii utilizat, la nevoie, si pentru
lucrul n emisie.
Principiul metodei
Ionii din solutia de analizat, prin pulverizare (sau nebulizare) ptrund o dat cu gazul
purttor ntr-o zon cu temperatura ridicat (de ex. o Ilacr) si devin atomi. Acestia trebuie
adusi ntr-o stare energetic potrivit n vederea Iavorizrii absorbtiei si reducerii la minim a
emisiei. Acest lucru se realizeaz n Ilcri cu temperaturi din domeniul 2000-3000K
(obtinute de exemplu Iolosind arztoare cu aer-acetilen).
Modul n care se produc atomii metalici n stare gazoas este descris mai amnuntit n
continuare (Iig. 1). La aspirarea solutiei ntr-o Ilacr se petrec, ntr-o succesiune rapid,
urmtoarele etape:
79
9
evaporarea solventului pn la un reziduu solid;
vaporizarea solidului si disocierea n atomii componenti, care dau, ntr-o prim etap,
atomi n stare Iundamental;
Iinal, o parte din atomii de la punctul b) pot Ii adusi n stare excitat, prelund cldura din
Ilacr si devenind atomi excitati, care constituie ei nsisi surse de radiatii. Spectrul de
emisie rezultant const din linii caracteristice mai ales ale atomilor dar si ale ionilor
excitati care pot aprea (procesul 4 din Iig. 1). O parte dintre atomi se pot transIorma si n
alte specii MO, MOH (procesul 5 pe Iig. 1) cnd nu mai iau parte la procesul de absorbtie
atomic.
Fig. 1. Transformri posibile ale analitului in dispo:itivul de
atomi:are (flacr) - :ona cenuie
Fig. 2. Absorbia de re:onan
este una din cele mai utili:ate
linii in anali:a chimic prin
absorbie atomic
De aceea, pentru a se realiza o selectivitate bun, sursa de radiatii ce emite Iascicolul
care urmeaz s parcurg celula, trebuie s Iie o surs monocromatic avnd o Irecvent egal
cu cea a liniei de re:onan a atomilor din proba de analizat (vezi Iig. 2). O astIel de tranzitie
are loc la trecerea unui electron de pe stratul de valent, dintr-un atom n stare Iundamental,
avnd o energie E
0
(energie prin conventie luat egal cu 0) pn la primul nivel accesibil, de
deasupra sa, E
1
. Aceast tranzitie are loc ca urmare a absorbtiei de radiatie electromagnetic
monocromatic, adic corespunztoare unei cuante hv E
1
-E
0
. Absorbtia, n urma creia
apare tranzitia de pe starea Iundamental pe primul nivel de energie, se numeste absorbie de
re:onan si i corespunde o linie de re:onan, aceeasi att n absorbtie ct si n emisie.
Desigur, electronii pot trece prin absorbtie si pe alte nivele de energie ns cu o
probabilitate mai mic, adic dau linii mai putin intense. n emisie, tranzitiile au loc n sens
invers. Relatia dintre numrul de atomi excitati, N
1
, si cei aIlati n stare Iundamental, N
0
, este
cunoscut din chimia Iizic, sub denumirea: ecuaia lui Bolt:mann si se poate scrie:
N
1
/N
0
(g
1
/g
0
)exp(-AE/kT) (1)
80
unde N
1
este numrul de atomi n stare excitat pe nivelul 1, N
0
- numrul de atomi aIlati n
stare Iundamental, g
1
/g
0
- reprezint raportul ponderilor statistice pentru starea excitat
respectiv Iundamental, mrimi ce depind de numerele cuantice ale nivelelor existente n
Iiecare atom n parte, AE hv - variatia de energie a tranzitiei, k - constanta lui Boltzmann, T
- temperatura absolut n K. n mod obisnuit raportul N
1
/N
0
este subunitar. Se poate observa
c N
1
/N
0
depinde att de AE ct si de T. O crestere a temperaturii si o scdere a valorii
intervalului energetic, AE, va conduce implicit la o mrire a raportului N
1
/N
0
. Calculele
demonstreaz c, in cele mai favorabile condiii, doar o mic parte din atomi se gsesc in
stare excitat, lucru vizibil si din datele prezentate n tabelul 1, pentru cteva linii de
rezonant tipice.
Tabelul 1. Raportul dintre numrul de atomi din strile excitat, N
1
, respectiv fundamental,
N
0
, la dou temperaturi, 2000, respectiv 4000 K
N
1
/N
0
Element AE
(eV)
Lungime de und
(nm) 2000K 4000K
Na 2.1 589.0 9.86.10
-6
4.44.10
-3
K 2.93 422.7 1.91.10
-6
6.03.10
-3
Zn 5.79 213.9 7.31.10
-6
1.48.10
-7
Walsh a Iost cel care a propus primul, pentru aceast metod, n calitate de surse de
lumin, niste lmpi de constructie special denumite lmpi cu catod cavitar |87| (Iig. 3) care
emit un spectru atomic, Iormat din linii, caracteristice materialului (metalului) din care este
conIectionat catodul. Cu ajutorul monocromatorului se selecteaz doar linia dorit, de obicei
linia de rezonant a elementului respectiv.
Fig. 3. Lampa cu catod cavitar
n aIara sursei, deosebit de toate sursele utilizate n celelalte metode optice, schema
bloc a acestei metode (Iig. 4) este cu totul analog spectroIotometriei de absorbtie n general.
Deosebirea este aceea c, n cazul absorbtiei atomice, n loc de solutii lichide, probele se aIla
n stare gazoas ntr-o Ilacr si nu sunt constituite din molecule ci din atomi n stare
Iundamental.
Lamp cu catod cavitar (surs)
Flacr sau cuptor (celul)

Monocromator

Detector
Fig. 4. Schema bloc a spectrometrului de absorbie atomic
131
81
9
Legea absorbiei radiaiilor
Analogia cu metoda spectroIotometriei de absorbtie merge mai departe si anume legea
absorbtiei radiatiilor n cazul unui Iascicol incident, monocromatic este aceeasi.
Dac un Iascicul incident, de intensitate I
0
, n urma trecerii prin stratul absorbant, de
grosime l, devine un Iascicul de intensitate I, relatia dintre I si I
0
este dat tot de legea
Lambert-Beer scris diIerit:
I I
0
e
-KlN
(2)
unde: K este coeIicientul de absorbtie atomic, l - lungimea Ilacrii, N - numrul de atomi,
aIlati n stare Iundamental, din unitatea de volum. Analog cu cele nvtate la
spectroIotometria de absorbtie, dac notm cu A absorbanta:
A ln (I
0
/I) (3)
ecuatia de mai sus devine prin logaritmarea ambilor membri:
A KlN (4)
Deci A, pentru un atom dat, pentru parametrii Iizici ai sistemului optic constanti si o
Ilacr Iix, este proportional cu N. Cum numrul de atomi din unitatea de volum N depinde
de mai multi Iactori constanti (debit, vscozitate etc.) dar mai ales de concentratia C a solutiei
pulverizate n Ilacr, introducnd concentratia n locul numrului de atomi, N, ecuatia
devine:
A kC (5)
unde k este un coeIicient constant, propriu Iiecrui element la lungimea de und aleas si n
conditiile unui instrument dat si ale unei Ilcri stabile. Relatia, liniar n coordonatele A-C,
este util pentru analiza cantitativ propriu-zis si exploatat cu totul analog ca n
spectroIotometria de absorbtie UV-VIS.
82
Aparatura
Schema de principiu, ilustrat anterior pentru spectrometrul de absorbtie atomic (vezi
Iig. 4), poate Ii completat cu mai multe amnunte (Iig. 5). ntre electrozii lmpii cu catod
cavitar se aplic 400V si un curent de 10-40mA, Ioarte bine stabilizat, pentru a emite un Ilux
luminos de intensitate constant. Solutia continnd proba etalon, sau cea de analizat, este
transIormat ntr-un aerosol Iin, n interiorul unei incinte numite sistem de pulveri:are, sau
pulverizator (nebuli:or). Aerosolul, amestecat intim cu amestecul de gaze, oxidant plus
carburant, este condus apoi n Ilacr (Iig. 5).
Fig. 5. Schem ilustrand principul funcionrii anali:orului prin AA
Se pot utiliza variate amestecuri carburant - comburant prezentate n tabelul alturat
(vezi tabelul 2). Flacra sau cuptorul tubular din graIit - o variant mai putin Irecvent Iolosit
a metodei - n care se introduce proba, se extinde pe directia sursei de lumin, respectiv a
Iantei monocromatorului. Acesta selecteaz un interval Ioarte ngust din spectrul luminos.
Tabelul 2. Tipuri de flcri in funcie de carburantul i comburantul folosit
Flacr Elemente de analizat
Aer propan sau
Aer oxid de carbon
Li, Na, K, Mg, Ca, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Ga, As, Mo,
Ag, Au, Pb, Bi
Aer acetilen
Aceleasi ca mai sus dar Cr, Co, Au, Fe, Mg se determin
mai bine n Ilacar aer - acetilen
Aer hidrogen sau
Oxigen hidrogen
Ca, Sn
Oxigen acetilen
(Ilacr bogat n acetilen)
Be, B, Al, Ti, V, Nb, , Sn, La si lantanide
Protoxid de azot -
Acetilen (N
2
O C
2
H
2
)
Al, Si, B, Zr
Atomii unui anumit element absorb doar lumina cu lungimea de und speciIic
elementului respectiv. Tocmai aceste lungimi de und caracteristice sunt emise de surs si
trecute prin Ilacr iar diminuarea, exprimat n unitati de absorbant, este proportional cu
numrul de atomi ai elementului de analizat, prezenti n Ilacra. Atomii celorlalte elemente
83
9
nsotitoare nu absorb lumina la aceeasi lungime de und ci Iiecare la alte valori ale acesteia.
Acest lucru se asigur prin selectarea lungimii de und si cunoasterea elementelor nsotitoare.
Detectorul, de regul un Ioto-multiplicator, msoar intensitatea luminii monocromatice -
obtinut dup parcurgerea unui monocromator.
Metoda descris este o metod relativ, adic pentru etalonare se msoar mai nti
cel putin o prob cunoscut (numit prob etalon). Operatia este denumit n mod curent
calibrare sau etalonare. Se lucreaz de cele mai multe ori prin metoda curbei de etalonare
sau prin metoda adaosului standard. Analiza chimic prin absorbtie atomic este extrem de
speciIic, lrgimea benzii de absorbtie, Iiind Ioarte ngust - de ordinul a 10
-3
nm - Iace
aproape imposibile orice conIuzii privind analitul. De aceea cu aceast metod se pot analiza
66 elemente metalice sau semimetalice, Iiind putin recomandat pentru nemetale. Metoda
analizei prin AA este principala metod de analiz a elementelor metalice minore din
materiale sau din mediu, inclusiv poluarea organismelor cu acestea. Liniile specifice cad in
domeniul 190-850nm permitnd analize de ordinul microgramelor (!g) iar n anumite cazuri
chiar a nanogramelor (10
-9
g) dintr-un mililitru de solutie. Sensibilitatea practic diIer de la
element la element si este acea concentratie ce d o crestere de 0.00434 unitti de absorbant
(aproximativ 1 din intensitatea luminii incidente). Aceasta se exprim n !g/ml sau, ceea ce
este acelasi lucru, n ppm (prti per milion).
84
Probleme speciale
n practic apar totusi interIerente cu alte elemente din prob, de exemplu are loc
Iormarea unor combinaii greu disociabile (Mg
2
P
2
O
7
, ZrO
2
sau Ca
3
PO
4
etc.) sau eIecte legate
de temperatura Ilcrii cu care se lucreaz - prea mare sau prea mic - ceea ce aIecteaz
numrul atomilor n stare Iundamental. Acestea, indiIerent de natura lor Iizic, au cptat
denumirea de efect de matrice. De aceea trebuie luate contramsuri. Toate aceste probleme se
studiaz individual, Iolosind publicatiile de specialitate. Pentru a se asigura o limit de
detectie ct mai joas, este necesar neutralizarea Iluctuatiilor Iondului. Pentru acest scop s-au
pus la punct instrumente cu dublu Iascicul, ale cror detectoare primesc alternativ semnale de
la raza incident care, odat traverseaz proba (Ilacra sau cuptorul) si, alternativ, trece
nemodiIicat sub Iorm de radiatie de reIerint. n cazul atomizoarelor cu Ilacr eIectul de
matrice este mai redus. n cazul utilizrii cuptoarelor tubulare eIectul devine Ioarte important
datorit concentratiei mai ridicate a acesteia. Cele mai importante mijloace de corectie a
Iondului sunt cele bazate pe lmpi cu deuteriu si cele care utilizeaz eIectul Zeeman.
Fig. 6. Instrument la care corecia fondului se face cu afutorul unei lmpi cu arc de deuteriu
n cazul dispozitivelor cu lmpi cu deuteriu (Iig. 6) Ilacra este traversat de lumina
care iese din lampa cu catod cavitar amestecat cu raza emis de o lamp cu arc de deuteriu
(250-350nm). Cu ajutorul unei oglinzi semitransparente si a unui chopper, amestecul celor
dou raze este trimis alternativ prin Ilacr si pe un drum care ocoleste Ilacra, constituind
raza de reIerint. Detectorul primeste, cu Ireventa dictat de chopper, att semnalul de
reIerint ct si cel de msur, iar raportul celor dou raze se nregistreaz dup corectia de
Iond, sub Iorm de absorbant.
Un alt mare avantaj al metodei analizei prin AA l constituie posibilitatea de a utiliza
solventi organici pentru concentrarea probei. Acestia, prin posibilitatea lor de a extrage doar
anumiti ioni din solutie apoas, ntr-un volum mic, mresc si sensibilitatea si speciIicitatea
metodei. Cei mai adecvati solventi par a Ii esterii si cetonele aliIatice.
85
9
Metode evoluate
Varianta denumit metoda cuptorului tubular (sau spectrometria de absorbtie atomic
Ir Ilacr) utilizeaz un cuptoras tubular (Iig. 7), din graIit, nclzit electric, mentinut n azot
sau alt atmosIer inert la 2000-3000K dar pornindu-se de la temperatura camerei. Aceast
variant prezint avantajul de a se putea lucra si pe probe solide, Ir o dizolvare chimic a
probei. Proba, solutie sau solid, se introduce n cuptor sau intr prin nclzire n drumul
razelor din cuptor, utilizndu-se seringi micrometrice (ce msoar probe de ordinul !l). Are
loc consecutiv uscarea, calcinarea, evaporarea si msurarea absorbtiei, obtinndu-se limite de
detectie de 10
-10
-10
-13
g/prob.
Fig. 7. Cuptorul tubular din grafit, incl:it electric, permite volatili:area probelor
n ultimul timp, n aIar de achizitia datelor cu calculatorul, au aprut lmpile
multielement, ce permit analize pe grupuri de elemente, nemaiIiind necesar schimbarea
lmpii cu catod cavitar, ci doar a lungimii de und din monocromator Iiind mai usor de
automatizat. De asemenea au aprut instrumentele cu dou drumuri optice, majoritatea
instrumentelor avnd posibilitatea utilizrii ambelor variante - cu Ilacr sau cu cuptor tubular
(Ir Ilacr). n sIrsit, utilizarea eIectului Zeeman - despicarea liniilor spectrale atomice prin
plasarea sursei n cmp magnetic - a mrit si mai mult selectivitatea metodei.
Metoda vaporilor reci. Elementele volatile, de mare interes n protectia mediului -
mercur, arsen, staniu, stibiu, bismut, seleniu - au dou proprietti importante pentru analiza
lor chimic. Se reduc cu diIicultate la elemente n Ilacr n schimb dau usor hidruri volatile.
De aceea, nainte de introducerea n Ilacr a probelor continnd aceste elemente, proba se
supune unui proces chimic necesar transIormrii elementelor chimice amintite n hidrurile
86
volatile respective. Acest lucru se realizeaz n niste accesorii denumite generatoare de
hidruri. n acestea, prin reactia cu borohidrur de sodiu sau cu clorur stanoas, n mediu
acid, se petrece transIormarea elementelor amintite n hidruri care, conduse n Ilacr, la
nclzire, se descompun termic. De exemplu, n cazul arsenului au loc reactiile:
o
4
NaBH 800 C 3
3 2
As AsH As 3/ 2H
+
+
Hidrura volatil este antrenat de gazul purttor ntr-un cuptoras din cuart, plasat n
Ilacr unde de Iapt are loc si reactia de descompunere n atomi. n acest Iel s-au obtinut
sensibilitti de 100 de ori mai bune, n cazul acestor elemente. n cazul particular al
mercurului, care nu d o hidrur stabil, se utilizeaz niste celule speciale din care Hg nu mai
are nevoie s Iie transIerat n Ilacr. Metoda, denumit metoda vaporilor reci, se aplic n
dispozitive speciIice n care reducerea are loc cu SnCl
2
.
87
Spectrometria de emisie
Introducere
Atomii sau ionii unui element, adusi n diIerite stri excitate, revin la nivele stationare
mai coborte ca energie sau chiar n stare Iundamental, emitnd radiatii electromagnetice, cu
Irecvente din domeniul UV, VIS si IR. Ansamblul acestor Irecvente constituie spectrul de
emisie al speciei respective.
Avnd nivelele bine deIinite si distincte de la un atom la altul (cu Ioarte rare exceptii),
spectrul de emisie va fi diferit - aadar va caracteri:a calitativ fiecare atom - permitnd
identiIicarea si dozarea elementelor chimice. De aceea, n principiu, toate elementele chimice
pot Ii analizate cu ajutorul spectrometriei optice de emisie atomic (prescurtat OES |88| n
literatura de specialitate), inclusiv elementele usoare. Nu acelasi lucru se poate aIirma despre
spectrometria de emisie n Ilacr (IlamIotometria), Iolosind Ilcri conventionale, care
permite doar determinarea unui numr extrem de redus de elemente chimice. Totusi n
practic se utilizeaz metoda OES pentru determinarea a circa 70 de elemente chimice,
majoritatea metalice.
Spectrul de emisie al unui atom se obtine prin excitarea termic a acestuia, dup
aducerea n prealabil n stare de vapori, deci prin aducerea probei la o temperatur suIicient de
ridicat nct moleculele acesteia s disocieze n atomi, care emit apoi spectre caracteristice.
Spectrele atomice ale elementelor sunt determinate de electronii de valent, Iiind una dintre
propriettile periodice. Fiind adusi n stare gazoas, nainte de excitare, este indiIerent ce tip
de legturi chimice au existat nainte, n materialul de analizat. De aceea, analog metodei prin
absorbtie atomic, inIormatiile structurale nu se pot obtine cu ajutorul acestui gen de analize
chimice.
Cea mai intens linie din spectrul de emisie este linia de rezonant, ce corespunde
revenirii atomilor de la prima stare de excitare (sau nivelul cel mai sczut de excitare), la
starea Iundamental.
IdentiIicarea liniilor prin stabilirea lungimii lor de und, constituie baza analizei
calitative, iar determinarea intensittii liniei, I, st la baza analizei cantitative. Ecuatia ce leag
intensitatea, I, de concentratia elementului de analizat din prob, notat C, este: I I(C),
stabilit pe cale experimental.
88
10
Pentru a emite toate radiatiile posibile din spectru, atomul trebuie sa absoarb o
energie cel putin egal cu potentialul de ionizare al su. Majoritatea elementelor au acest
potential sub 10eV. Valorile cele mai mici, din acest punct de vedere, le au elementele
alcaline. Halogenii ns au potentiale de ionizare peste 10eV. De aceea, pentru aceeai
energie de excitare, sensibilitatea anali:ei spectrale va fi mai mare pentru elementele cu
energia de ioni:are foas si evident mai mic pentru cele cu energia de ionizare ridicat
(adic pentru cele situate n partea dreapt si sus a sistemului periodic - halogenii si celelalte
nemetalele tipice). Elementele alcaline si alcalino-pmntoase se pot analiza si cu o aparatur
spectral mai simpl si anume prin spectrofotometrie de flacr respectiv cu cea pentru
absorbtie atomic unde Ilacra este utilizat ca surs optic.
Privind retrospectiv, spectroscopia optic de emisie atomic (OES), a permis
descoperirea unor elemente noi, la vremea respectiv: Rb si Cs (ambele n 1860), Tl (1862)
precum si a elementelor Ga si He. Ultimul dintre acestea, decelat mai nti n lumina venit de
la Soare (1868), a Iost identiIicat cu mult nainte de a Ii Iost izolat pe Pmnt (1895). Acestea
sunt doar cteva dintre numeroasele contributii ale spectrometriei la cunoasterea uman.
Avantajele OES cantitative constau n sensibilitatea considerabil, rapiditatea
exceptional, reproductibilitatea bun, necesarul de cantitti mici de proba iar dintre
dezavantaje amintim: eroarea de 2.5, n cel mai Iericit caz, exactitate relativ constant pe tot
domeniul de concentratii si posibilitatea de a analiza corect doar elementele minore. De
asemenea instrumentele pentru acest gen de analize sunt scumpe - constituind investitii
serioase, pe termen lung, ale laboratoarelor de analize chimice instrumentale.
89
Instrumentaia
Aparatura, cunoscut sub denumirea de spectometru de emisie atomic, se compune
din urmtoarele prti:
sursa de excitare: Ilacr, arc, scnteie, descrcare aureolar, plasm sau laser,
sistemul de dispersie: prism, retea sau ambele,
sistemul de receptie, msurare si nregistrare (Iotomultiplicatori sau Iotodetectori,
ampliIicatori, plac de achizitie, calculator),
sistemul optic de Iante, Iibre din sticl si lentile care asigur traiectoria razelor de lumin
prin instrument.
Cel mai simplu spectrometru, cel cu prism, este prezentat schematic n Iig. 1.
Fig. 1. Cel mai simplu spectrometru -
cel cu prism (L
1
, L
2
lentile)
Fig. 2. Suportul pentru prob in
ca:ul spectrometriei in arc sau scanteie
Sursa spectral cea mai veche n OES, utilizat n variante perIectionate si astzi, o
constituie arcul electric - creat ntre doi electrozi de graIit (spectral pur) sau un electrod de
graIit si unul de cupru (sau un alt metal pur, absent din prob) - a crui intensitate a curentului
este de cteva zeci de amperi. Temperatura realizat se situeaz ntre 3000-6000K. Electrodul
inIerior este Iasonat n Iorm de crater, astIel nct s suporte proba (Iig. 2), aIlat Iie sub
Iorm de Iragmente metalice, Iie sub Iorm de pulbere, n amestec cu graIit si n ambele
cazuri, presate n cavitatea micro-creuzetului. La aparitia arcului electric, elementul de
analizat din prob se volatilizeaz, transIormndu-se n atomi sau ioni. Arcul n curent
continuu este recomandat n analiza spectrelor atomice, iar cel n scnteie - provocat de un
curent alternativ (avnd o energie de 20-50keV), care duce la temperaturi mai ridicate - pentru
analiza spectrelor ionilor.
Spectrometrele moderne sunt prevzute cu monocromatoare cu o retea curbat care
localizeaz liniile spectrale pe acelasi cerc cu cel cruia i apartine reteaua: asa-numitul cerc
Rowland, reprezentat n Iig. 3. Lumina ptrunde spre reteaua curbat intrnd printr-o Iant
situat pe acest cerc si ies printr-o alt Iant situat tot pe cerc. Receptorii, astzi Iormati din
minusculi Iotoreceptori sau Iotomultiplicatori, sunt plasati chiar n dreptul Iantei de iesire.
90
10
Spectometrele cu vid, sunt instrumente la care drumul optic se realizeaz n vacuum si
se utilizeaz pentru determinarea elementelor a cror radiatie este absorbit de aer la
presiunea normal: C, P, As, S.
Fig. 3. Cercul Rowland - se observ locul fantelor de intrare i de ieire
Spectrometrul multicanal simultan are n drumul optic al radiatiei Iiecrui element de
analizat cte o Iant si un Iotodetector. n aceast variant radiatia venit de la surs intr
printr-o singur Iant, Iiind apoi dispersat prin reteaua concav bazat pe reIlexie. Radiatia
compus, incident, ajunge la o serie de Iante de iesire care izoleaz, Iiecare, linia selectionat
de ctre utilizator pentru un anumit element. Fantele de intrare si cele de iesire se gsesc
ambele pe acelasi cerc Rowland - avnd raza de curbur egal cu aceea a oglinzii. Raza, dup
ce trece prin cele dou Iante, cade pe Iotomultiplicatorul elementului respectiv care d un
semnal de iesire - un curent - care este integrat pe o capacitate, rezultnd astIel o tensiune
convertibil cu usurint n concentratie. AstIel de spectrometre moderne sunt denumite adesea
cuantometre. Instrumentele multicanal recente pot analiza simultan pn la 60 de elemente
chimice. Pentru a se rezolva interIerentele aprute se msoar mai multe lungimi de und
pentru acelasi element si se realizeaz corectii de Iond. O analiz de 25 de elemente dureaz,
de la expunerea n analizor, gratie mijloacelor de calcul moderne, circa 1-2 minute.
Spectrometrele secveniale Iunctioneaz similar, ns au numai dou canale de
msurare a intensitti pentru toate radiatiile emise de surs. Un canal este Iix si msoar
intensitatea radiatilor emise de etalon sau de martorul din prob, iar altul, mobil, nregistreaz
succesiv liniile pentru elementele de analizat. Acesta este un analizor mai lent dar totodat
mai ieItin, avnd posibilitatea de a analiza un numr mai mare de elemente dect cel simultan.
Acest analizor este avantajos n cercetarea stiintiIic, unde numrul de elemente chimice
analizate poate Ii Ioarte diIerit.
91
Spectrometria de emisie cu descrcare aureolar (GD-OES |89|), provoac, n vidul
care mai contine urme de argon, o descrcare n arc -asemntoare celei din lampa cu catod
cavitar (mentionat la spectrometria de absorbtie atomic). Denumirea provine de la aspectul
de aureol pe care-l capt proba de analizat n calitate de catod n aceast surs (v. Iig. 4). n
timpul Iunctionrii, proba se corodeaz cu vitez constant, datorit arcului electric, pe
msur ce analiza se eIectueaz, permitnd n acest Iel un numr mare de analize calitative a
unor straturi subtiri succesive din interiorul probei (piesei) paralele cu supraIata. Cunoscndu-
se viteza de avansare a corodrii probei (n !m/sec), aceast tehnic permite caracterizarea
privind compozitia chimic n Iunctie de distant (n adncime) a materialelor compozite -
straturi obtinute prin tratamente termice, galvanizri sau alte prelucrri ale supraIetele
exterioare de pe piesele solicitate n conditii extreme, cele din masini. n mod surprinztor,
proba poate consta si din pulberi sau chiar din materiale izolatoare.
Fig. 4. Sursa pentru obinerea descrcrii aureolare in GD-OES
Prin utili:area radiaiei laser, n calitate de mijloc de excitare, n asa-numita
spectrometrie optic de emisie atomic cu laser, se elimin interIerentele datorate electrozilor
din cadrul variantelor n arc sau scnteie. Se pot realiza microspectre locale, pe incluziuni sau
zone care, observate la microscop, prezint aspecte diIerite de restul probei. Se realizeaz
cratere de diametre 20-200!m, din care se evapor circa 10
-8
-210
-6
g din prob. Zona
analizat se Iixeaz n prealabil la un microscop. Sensibilitatea analizei prin aceast tehnic
are de suIerit tocmai datorit acestei mase reduse, Iiind doar 0.05-1 dintr-un anumit
element.
92
10
Analiza chimic calitativ
Anali:a calitativ spectral n Iunctie de scopul urmrit se mparte n: identiIicarea
componentului major, identiIicarea impurittilor si analiza complet. SemniIicatia calitativ a
liniei spectrale o d lungimea de und.
Pozitionarea pe plac a liniei spectrale se Iace de obicei prin intermediul spectrului
Iierului luat drept etalon. Acesta are circa 5000 de linii, cunoscute exact si tabelate, n ceea ce
priveste lungimea de und. De aceea, practic, se procedeaz astIel. Cu spectrometrul utilizat
se nregistreaz spectrul Iierului (Iolosind un arc obtinut ntre un cui de Iier si o bar de
graIit). Pe aceeasi plac sau mijloc de nregistrare se nregistreaz consecutiv spectrul probei
studiate calitativ. Se proiecteaz pe acelasi ecran spectrul Iierului si spectrul elementului
(amestecului) necunoscut (continnd si Iier). Prin msurarea distantelor reale dintre linii se
evalueaz lungimile de und ale liniilor prezente si se identiIic elementul (elementele)
prezent. AstIel, conIorm celor ilustrate n Iig. 5 se msoar d
1
si d
2
si apoi se scrie ecuatia:

1 x
2 2
d
d

=

1
1
(1)
De aici rezult prin calcul:
x
(
2
-
1
)d
1
/d
2

1
Fig. 5. Compararea spectrului ferului cu spectrul probei de anali:at
Dup calculul valorii
x
se compar lungimea de und calculat cu valoarea tabelar a
elementului presupus a Ii prezent (vezi tabelul 1).
Liniile spectrale ultime sunt acele linii din spectrul unui atom care dispar ultimele,
prin diluarea probei. Aceste linii conIer analizei sensibilitatea cea mai mare. Drept regul
important, trebuie s retinem c n primul rnd, ntr-o analiz calitativ, se identific
elementul mafor si bazat pe aceasta se trece la identiIicarea elementelor minore, respectiv a
urmelor, prin comparatie cu cel major.
93
Tabelul 1. Linii spectrale persistente in arc electric
Element Numr de und (cm
-1
) Element Numr de und (cm
-1
)
Al 3961.5 Mg 2852.1
2795.5
Bi 3067.7 Li 6707.9
Co 3453.5
2286.2
4254.5
Mn 4030.8
2576.1
Cu 3247.5
2136.9
Mo 3788.3
2816.2
Fe 3719.9
2382.0
Ni 3414.8
2287.1
Anali:a cantitativ. Intensitatea, I, a unei linii spectrale este dat de produsul dintre
numrul atomilor ce particip la tranzitie, n, si energia Iotonilor emisi, hv si anume:
I nhv (2)
Numrul n creste cu temperatura T si este cu att mai mare cu ct intervalul AE al
tranzitiei este mai mic.
n practic, se utilizeaz o ecuatie empiric de Iorma:
I aC
b
(3)
prin logaritmarea creia, n ambii membri, se obtine ecuatia de regresie:
log(I) log(a)blog(C) (4)
ceea ce n coordonate logI - logC reprezint o dreapt (vezi Iig. 6).
Fig. 6. Aspectul curbei de etalonare in spectrometria de emisie atomic
Pentru diminuarea Iluctuatiilor de Iond, inerente oricrei surse, se mai utilizeaz si un
etalon intern. Acesta este o substant introdus n mod voit n prob. Substanta - etalon intern
(martorul) trebuie s ndeplineasc cteva conditii:
s aib o concentratie constant n prob (etaloane),
s se excite n aceleasi conditii cu substanta analizat,
s aib o comportare identic la evaporare,
s aib o puritate mare,
s prezinte o autoabsorbtie mic,
s nu Iie continut n esantionul de analizat.
94
10
ntruct prin analiza cantitativ se determin de regul elementele minore, respectiv
elementele in urme, elementul mafor calculandu-se prin diferen, se preIer uneori drept
etalon intern chiar elementul major. Motivul este unul practic: la analizele de serie mare
elementul major are o concentratie practic constant.
Elementul din etalonul intern respect si el o ecuatie log I I(log C) analog cu cel de
analizat. Presupunnd c exist un eIect de matrice, avem pentru un etalon intern de
concentratie Iixat, C
e
:
log(I
e
) log(a
e
) b
e
log(C
e
) (5)
iar pentru elementul de analizat, x:
log(I
x
) log(a
x
) b
x
log(C
x
) (6)
Scznd membru cu membru si admitnd c b
e
b
x
b se obtine o ecuatie de tipul:
log(I
x
/I
e
) const blog(C
x
/C
e
) (7)
unde const este - 0.
Curba de etalonare log (I
x
/I
e
) I|log (C
x
/C
e
)|, tot liniar, va duce la o precizie mai
bun a rezultatelor analizelor cantitative dect cea care nu Iace apel la un element de reIerint
din etalonul intern, datorit diminurii zgomotului dar si a eIectului de matrice.
Printre alte msuri de ameliorare a rezultatelor analizelor amintim c este mai indicat
s se analizeze separat elementele putin volatile, cum ar Ii de exemplu Al sau Si, si separat
cele volatile, ca de exemplu: Cu, Fe, Mg, Mn, pentru a se putea obtine, n conditii
experimentale potrivite, de la caz la caz, valori mai ridicate ale raportului semnal-zgomot si,
n consecint, precizii mai ridicate.
n aIar de etalonul intern, n substanta supus analizei prin spectrometrie se
introduce, tot prin omogenizare si un asanumit tampon spectral. Acesta este o substant pur
care are rolul de a stabiliza viteza de evaporare a probei, reducnd inIluenta matricei asupra
rezultatelor si contribuind la reducerea Iondului precum si la mrirea intensittii anumitor
elemente. Exemple de astIel de substante sunt: GeO
2
, Mg(NO
3
)
2
, NiO si Na
2
WO
4
. n analiza
spectral a silicatilor, de exemplu, se determin Fe si Mn n prezenta SrCO
3
iar pentru
elementele nevolatile se Ioloseste drept tampon spectral oxidul de ytriu (
2
O
3
) . n cazul
prezentat elementele Sr respectiv servesc totodat drept etaloane interne.
95
Plasma cuplat inductiv
O contributie major la succesul OES a adus-o introducerea spectrometrelor cu asa-
numitele tore pe baz de plasm de argon unde temperaturile ridicate permit practic excitarea
oricrui element (T 6000K). Tehnica, denumit complet : spectrometrie optic de emisie
atomic cu plasm cuplat inductiv (ICP-OES |90|) este mult utilizat n ultimul timp. Este
ns obligatorie dezagregarea prealabil a probei (aducerea acesteia n solutie) si apoi
pulverizarea acesteia (ca aerosol) direct n argonul ce va intra n zona cald (plasm). Erorile
sunt si aici de 3-5.
Sursa pentru acest tip de plasm const dintr-un dispozitiv, prezentat schematic n Iig.
7 compus din trei tuburi concentrice, conIectionate din cuart, Iiecare deschis n partea dinspre
zona cald (de regul orientat n sus).
Fig. 7. Plasma cuplat inductiv ia natere la trecerea unui curent de radiofrecven
(27-50MH:) prin spirele conductoare
Curentul de argon, ce poart cu sine proba, sub Iorm de particule Iine (un aerosol),
trece prin tubul central. Obtinerea plasmei este realizat de cele dou sau trei nIsurri ale
unui tub de inductie prin care circul un curent de radioIrecvent (27MHz) de mare putere (1-
2KW). Un al doilea Ilux gazos tot de argon ionizat curge, cu un debit cuprins ntre 10 si 15
L.min
-1
, prin tubul intermediar si serveste la mentinerea plasmei. Gazul de protectie, care va
deveni n partea superioar tot plasm, curge sub Iorma unui curent elicoidal, izolnd termic
tubul de cuart exterior si dnd stabilitate plasmei. Initial, plasma este pornit de o scnteie,
realizat cu un dispozitiv auxiliar, apoi se autontretine. Plasma propriu-zis are o Iorm
inelar (toroidal), n care proba este introdus n partea central, rece, nclzindu-se pe
msur ce se apropie si intr n contact cu zona cald (vezi Iig. 7).
96
10
Introducerea probei (etaloanelor) se realizeaz dintr-o solutie, de regul apoas, de
ctre un sistem de pulverizare denumit nebuli:or similar celui utilizat n absorbtia atomic sau
spectrometria n Ilacr, cu deosebirea c debitul este mai mic (1Lmin
-1
).
Un exemplu de pulverizator n domeniul plasmei cuplate inductiv este nebulizorul cu
debit transversal schitat n Iig. 8. Acesta creeaz un aerosol purtat de gazul purttor (tot argon)
spre plasm - sursa ce emite liniile spectrale.
Fig. 8. Pulveri:area probei, prin efect Jenturi, in spectrometria cu plasm
97
Fotometria de flacr
Aceast metod este o variant simpliIicat a spectroscopiei de emisie n care sursa de
excitare este o Ilacr. n comparatie cu arcul electric, scnteia electric, laserul sau plasma,
sursa n discutie, avnd temperatura mai cobort, are un singur avantaj: in flacr, existand
un numr mic de atomi in stare excitat, spectrul are un numr mai mic de linii.
Din punct de vedere practic, metoda este important prin aceea c permite obtinerea
semnalelor analitice pentru elemente ca Na, K, Ca, Li - elemente diIicil de analizat prin
numeroase alte tehnici - utili:and o aparatur relativ simpl i ieftin. Metoda prezint
interes n analiza apelor unde continutul Na
i Ca
2+
este esential, concentratia acestora Iiind
cobort.
Fig. 9. Schema de principiu a spectrometrului cu flacr
n Ilacr (vezi Iig. 9) cldura provine prin reactii de tipul:
C
2
H
2
O
2
2CO H
2
(reactie primar)
2CO H
2
O
2
2CO
2
H
2
O " (reactie secundar)
Fcndu-se bilantul cldurii degajate avem: ". Deci, suma pierderilor de
cldur Iiind
p
, cunoscnd masa, m, si cldura speciIic medie a amestecului de gaze de
ardere, c, se poate evalua temperatura Ilcrii:
p

T 273
m c
= +
(8)
Pentru ca un amestec de gaze s poat servi drept surs spectral n IlamIotometrie,
trebuie s ndeplineasc conditiile:
s nu aib spectru propriu (sau cel putin acesta s Iie ct mai redus),
s Iunctioneze stationar (linistit), n volum limitat si redus n aer liber,
s se preteze la o introducere uniIorm a probei,
s nu elibereze gaze toxice.
98
10
Temperatura depinde de natura, dar si de raportul componentilor (carburant-
comburant) care trebuie pstrat n limite optime si constante.
Proba, dup dizolvare, este adus n Ilacr prin pulveri:are, utilizndu-se un
pulveri:ator (sau nebuli:or), iar picturile Iine evaporndu-se brusc, provoac aparitia ionilor,
respectiv a atomilor, care suIer excitri si dezexcitri repetate. Simultan cu acestea mai au
loc Ienomene de ionizare, asocieri de ioni, autoabsorbtia si diIuzia (mprstierea luminii). S
explicm pe scurt Iiecare din acestea. Ionii au alte nivele dect atomii. Aparitia ioni:rii
micsoreaz numrul atomilor, deci sensibilitatea metodei. Autoabsorbia const n utilizarea
luminii emise pentru excitarea propriilor atomi, ceea ce micsoreaz lumina emis si
sensibilitatea si stabilitatea semnalului la concentratii mari. Acest lucru se petrece n zonele
reci, deci strbtute obligatoriu de lumin. Difu:ia este Ienomenul de mprstiere a luminii ce
d un semnal distorsionat n cazul prezentei acesteia n proba pentru analiz n timp ce
lipseste din proba etalon.
Numrul atomilor excitati creste cu temperatura datorit ecuatiei amintite la
spectrometria de absorbie atomic, lucru ce se poate observa si din tabelul 2, pentru cteva
elemente curent analizate prin spectrometria n Ilacr.
Tabelul 2. Creterea sensibilitii determinrii in funcie de temperatura flcrii
N
n
- numrul atomilor
excitati la valorile T
Element , nm
2100 K 2500 K
Energia de
excitare, eV
Energia de
ionizare, eV
Li 670.8 9.5.10
-5
5.10
-4
1.85 5.4
Na 589.0 2.3.10
-5
1.5.10
-4
2.10 5.14
K 766.5 3.6.10
-3
1.5.10
-3
1.61 4.34
Mg 404.4 1.1.10
-7
1.7.10
-9
4.35 7.64
Ca 422.7 2.3.10
-7
3.2.10
-6
2.93 6.11
Carburantii cei mai ntlniti n cadrul metodei sunt oxidul de carbon, hidrogenul,
metanul, propan - butanul si acetilena iar comburantii pot Ii aerul sau oxigenul. Se poate
observa c sunt aceiasi cu cei utilizati n AA pentru temperaturi joase (tabelul 2).
Aparatura const, ca prti principale, din urmtoarele (Iig. 9): un pulverizator
pneumatic (2), cu ajutorul cruia solutia etalon sau, dup caz, de analizat continut n paharul
(1) este adus n arztorul (3) alimentat cu aer sau oxigen de la o surs (de exemplu un
cilindru sub presiune) unde arde cu o Ilacr - (4) - gazul combustibil. Radiatia emis, mai
exact spectrul emis, este monocromat cu ajutorul Iiltrului sau monocromatorului, care
selecteaz lungimea de und dorit. Curentul Iotoelectric ce ia nastere n Iotomultiplicator (5),
este ampliIicat de un ampliIicator (6) si nregistrat (7).
99
Temperatura Ilcrii, reglabil ntre 1000-3000C, permite obtinerea de rezultate
analitice utile pentru alte 30 de elemente n aIara celor amintite. Totusi metoda se utilizeaz
cu prioritate pentru metale alcaline si alcalino - pmntoase, care au toate energiile de excitare
(si totodat de ionizare) cele mai coborte. Liniaritatea curbei de etalonare depinde de
conditiile tehnice:
uniIormitatea pulverizrii,
temperatura Ilcrii (depinde de presiunea constant a gazelor si lipsa curentilor de aer),
prezenta elementelor nsotitoare (cationi dar mai ales anioni),
autoabsorbtia liniei spectrale analitice (mai ales la nivele de concentratie ridicat) si
ionizarea, deci modiIicarea pozitiei liniilor (lucru Irecvent la concentratii mici).
Determinrile cantitative se eIectueaz prin metoda curbei de etalonare sau cea a
adaosului standard, descrise anterior.
Utilizarea spectrometrului cu dou canale (vezi Iig. 11) permite ca erorile datorate
Iondului Ilcrii (ca variatii bruste ale temperaturii, ale debitelor solutiei de prob etc.) s Iie
nlturate prin metoda etalonului intern, utiliznd dou canale simultan.
Fig. 11. Instalaie pentru aplicarea metodei etalonului intern
De exemplu, pentru determinarea sodiului (sau a potasiului) se utilizeaz drept etalon
intern litiul. n jurul Ilcrii se plaseaz cele trei Iiltre plus Iotodetectorii respectivi. Semnalul
obtinut pentru litiu este schimbat ca semn si nsumat cu semnalele celorlalte dou. Orice
variatie de semnal pentru Li va compensa aceeasi variatie nregistrat de Iotocelulele pentru
Na sau K - semnalul Iinal depinznd doar de concentratia acestora, nu si de modiIicri ale
Iondului Ilcrii.
100
Nefelometria i turbidimetria
Principii generale
DiIuzia luminii reprezint Ienomenul de mprstiere a luminii datorat
neomogenittilor mediului - indiIerent dac este vorba de un mediu gazos, lichid sau solid.
Att neIelometria ct si turbidimetria reprezint aplicatii analitice ale Ienomenelor
asociate diIuziei luminii (Iig. 1). AstIel, la trecerea luminii printr-un mediu dispers, heterogen
(sistem coloidal), dac neglijm lumina reIlectat, putem scrie tinnd cont de diIuzia si
absorbtia luminii:
I
0
I
a
I
d
I (1)
unde s-a notat cu I
0
- intensitatea luminii incidente, I
a
- intensitatea luminii absorbite, I
d
-
intensitatea luminii diIuzate si I - intensitatea luminii transmise.
Fig. 1. Repre:entare schematic a fenomenului de difu:ie a luminii i a tehnicilor ba:ate pe
acest fenomen
Din punct de vedere al analizei instrumentale a apelor, prezint interes Ienomenul de
diIuzie a luminii datorit solidelor suspendate n lichide (suspensii) sau lichide n lichide
(emulsii). Intensitatea radiatiei diIuzate de ctre particulele de dimensiuni mici (particule
avnd diametrul mai mic dect /10, unde cu s-a notat lungimea de und a luminii incidente
|92|) respect ecuatia lui Rayleigh |93|:
2
d 0 4 2
Nv
I I k
R
= (2)
unde I
d
este intensitatea radiatiei diIuzate, I
0
- intensitatea radiatiei incidente, N - numrul de
particule din unitatea de volum, v - volumul unei particule, - lungimea de und a radiatiei, R
- distanta pn la observator iar k este o valoare dependent de unghiul 0 sub care se priveste
I
0
Nefelometrie
I
d

I
Turbidimetrie
101
12
radiatia care prseste celula - continnd un lichid cu indicele de reIractie, n. Valoarea k se
poate exprima:
2 2
2 1
2 2
1
n -n 9a
k (1 cos 0)
2 n 2n
+ (3)
unde cu n si n
1
s-au notat indicii de reIractie ai particulei respectiv ai mediului n care este
suspendat particula. Se poate observa c relatia permite calculul valorii N cnd s-ar cunoaste
toti ceilalti parametri. Cum N este proportional cu concentratia se poate trage concluzia c
intensitatea luminii diIuzate, I
d
, este proportional cu concentratia particulelor, respectiv cu
cea a solutiei din care provin acestea.
n aIar de cele dou tehnici amintite exist si alte aplicatii importante ale diIuziei
luminii n evaluarea cantitativ a maselor moleculare ale substantelor macromoleculare
(polimerilor) din solutie sau n analiza granulometric a pulberilor suspendate n lichide sau
chiar n gaze.
102
Nefelometria
Nefelometria este o tehnic de analiz instrumental bazat pe msurarea intensittii
luminii diIuzate, I
d
datorate unei anumite specii chimice, greu solubil n mediul lichid si
avnd o granulatie Iin (sistem coloidal). Lucrnd la un unghi 0 cunoscut, pe un amestec
cunoscut de substante si ntr-un mediu cu indice de reIractie constant, la o Iinete ridicat a
particulelor (la o dimensiune apropiat de lungimea de und a luminii incidente) ecuatia lui
Rayleigh devine:
I
d
I
0
Kcv
2
(4)
unde c este concentratia substantei n suspensie, v - volumul particulelor iar K o constant de
proportionalitate. n vederea analizei chimice, evident, se recurge la o curb de etalonare
liniar: I
d
I(c). Unghiul de msurare depinde de Iinetea particulelor. Cnd aceasta este mic
se recurge la un unghi de 45 sau 90. Cnd Iinetea este moderat se msoar lumina
transmis, adic 0 0 iar cnd particulele sunt Ioarte mari sau concentratia mai ridicat, se
preIer unghiuri mari, adic se msoar deviatia napoi a luminii (retrodifu:ia).
Pentru a se putea aplica metoda, n prealabil se precipit ionii elementului de analizat.
Acest lucru se realizeaz prin adaosul unui reactiv de precipitare, astIel nct s apar o
combinatie greu solubil, dar ntr-o concentratie potrivit si anume ntreaga cantitate
precipitat s ajung doar n perioada initial de Iormare a precipitatului. Dup cum se stie, c
conditia de aparitie a unui precipitat MA, rezultat prin combinarea unui cation M
cu un anion
A
-
, este dat de produsul:
|M
||A
-
| ~ K
MA
(5)
unde K
MA
este produsul de solubilitate - o constant cunoscut pentru un compus greu solubil
(la o temperatur dat). Evident, metoda se poate aplica pentru oricare din ionii care pot lua
parte la o reactie de precipitare, de exemplu perechile de anion si cation: (SO
4
2-
; Ba
2
), (Cl
-
;
Ag
) sau (C
2
O
4
2-
; Ca
2
) etc.
Orice proces de precipitare depinde de mai multi Iactori ca: natura reactivilor,
concentratia acestora, temperatura, pH-ul, viteza de adugare a reactivilor, agitarea si mediul
de reactie. Este deosebit de diIicil de reprodus ntocmai toate aceste conditii. Peste toate
acestea, nu trebuie uitat c sistemul coloidal (microeterogen) aprut nu este stabil. Pentru a se
stabiliza sistemul, se recurge la ncetinirea proceselor de diIuzie - adic a deplasrii
particulelor (ceea ce micsoreaz probabilitatea ciocnirilor) prin mrirea viscozittii mediului.
Pe de alt parte, alturi de electrolitii din reactivii participanti la reactia de precipitare, se mai
introduce un electrolit tare care, prin sarcina superIicial creat, va micsora viteza de
coagulare.
103
12
Turbidimetria
Tubidimetria este tehnica neIelometric n care unghiul de observatie este zero - adic
msurarea se Iace n lumina transmis. Pentru aceste determinri pot Ii Iolosite tot
spectroIotometrele din domeniul vizibil dar sunt preIerate instrumente specializate denumite
turbidimetre. Pn nu demult, se utilizau ca surse luminoase lmpi cu Iilament din W, dar
acestea consum o cantitate mare de energie. n locul acestora, la aparatele de astzi, se
Iolosesc Iotodiodele, care au o durat de viat mai mare, consum mai redus de energie si sunt
mai stabile. Unele aparate mai utilizeaz, de asemenea, tuburi bazate pe descrcri n gaze, cu
xenon.
Ultimele dou surse de lumin pot Ii si intermitente (prin utilizarea unui chopper),
reducnd si mai mult energia Iolosind n circuitul de prelucrare a semnalului un curent
alternativ, care permite o mrire a stabilittii electronice. Frecventa pulsatiilor este n
domeniul a 5-10Hz. Fereastra optic, se poate murdri dar acest lucru se poate compensa prin
msurarea periodic a absorbtiei n dou lungimi de und n ap pur, anulnd variatia. Unele
instrumente includ sisteme de curtire automat Iie ultrasonice, Iie mecanice - utiliznd un
piston. Exist modele de aparate care combin sistemul de diIuzie lateral (90) cu
transmiterea direct a luminii. Aceste instrumente permit s se Iac o distinctie ntre lumina
pierdut - datorit materialelor dizolvate n ap (dnd o tent colorat apei) - si particulele n
suspensie. Ambele categorii de materiale contribuie la atenuarea intensittii razei incidente,
dar numai particulele n suspensie provoac diIuzia luminii.
Lungimile de und ale luminii utilizate n practic se ntind de la domeniul vizibil la
inIrarosu si ultraviolet (de exemplu, pentru msurarea cloroIilei sunt utilizate radiatiile UV).
Domeniul inIrarosu (IR) are avantajul c lungimile de und mari nu penetreaz mult sub
supraIata apei (Iiind absorbite) ceea ce conduce la reducerea interIerentei cu lumina natural.
Transmisia IR este adecvat pentru distante reduse utilizate n instrumente pentru a msura
diIuzia lateral sau retrodifu:ia pe o distant de ctiva centimetri. Filtrnd lumina, astIel nct
s sesizeze doar lungimile de und necesare, se reduce n continuare eIectul de interIerent
care apare n lumina natural. n adncul apei, lumina de la supraIat penetreaz putin astIel
c se reduc inIluentele datorate luminii naturale.
n domeniul concentratiilor mici mrimea msurat este analog absorbantei dar se
numeste turbiditate si se noteaz cu S (analog cu nnegrirea):
0
I
Slg klc
I
= (6)
Se observ c legea este analog cu legea Lambert-Beer dar k este o constant
empiric, l - lungimea parcursului prin stratul absorbant, iar c - concentratia. negrirea, S, este
104
de asemenea proportional cu concentratia, c. Metoda de lucru const tot n trasarea unei
curbe de etalonare cu ajutorul unor solutii cu concentratii (turbiditti) cunoscute.
Dimensiunile particulelor nu au n analiza turbidimetric o important decisiv, ca n
neIelometrie. Dac diametrul particulelor depseste valoarea 0.1 nu mai este ns respectat
liniaritatea. Reproductibilitatea metodelor turbidimetrice este de +5. Cu toate acestea,
uneori este o metod indispensabil mai ales n analiza apelor unde particulele n suspensie se
determin pe aceast cale.
Un exemplu ediIicator privind modul de aplicare a metodei turbidimetrice pentru
determinarea concentratiei ionului sulIat dintr-o solutie apoas, utiliznd ca reactiv de
precipitare clorura de bariu, va Ii descris n cele ce urmeaz. Reactia pe care se bazeaz
metoda este:
SO
4
2-
Ba
2
BaSO
4
Pentru a se mri selectivitate acesteia, adic pentru a se evita interIerente ale altor ioni
prezenti n solutia de analizat, reactia se eIectueaz n mediu acid.
O prim etap este construirea curbei de etalonare. n baloane cotate de 100ml se
introduc cantitti cunoscute de ion sulIat, pipetnd 2, 4, 8, 12 si 20 ml Na
2
SO
4
0,2 gL
-1
. Apoi,
n Iiecare balon se mai adaug 20 ml solutie de electrolit (230g NaCl 20ml HCl concentrat
per litru) iar apoi se completeaz cu ap distilat la 60 ml. Se adaug apoi n Iiecare balon cte
15 ml BaCl
2
2H
2
O 10, se omogenizeaz, se completeaz pn la semn cu ap distilat si
peste exact 5 minute se msoar absorbanta, Iolosind un Iiltru albastru, Iat de o prob martor
care nu contine sulIat de sodiu.
Etapa urmtoare o constituie analiza propriu zis. 10ml de prob, supus analizei,
eventual diluat n prealabil, se aduce ntr-un balon de 100ml, se adaug tot 20ml electrolit si
se completeaz pn la 40ml cu ap distilat. Apoi se adaug 15ml de BaCl
2
2H
2
O 10 si
dup omogenizare se aduce la semn cu ap distilat. Se asteapt 5 minute si se msoar
absorbanta, n exact aceleasi conditii. Se repet proba de 2-3 ori, si se calculeaz media
citirilor absorbantei. Cu ajutorul acesteia, de pe curba de etalonare se determin concentratia
probei necunoscute.
Metoda turbidimetric, n aIar de varianta direct, amintit anterior, se mai poate
aplica si n alte dou variante. Una dintre acestea poart denumirea de cinetic turbidimetric.
n aceast variant, se determin viteza reactiei, notat dx/dt unde cu x s-a notat concentratia
produsului reactiei de precipitare. Pentru momentul initial se poate scrie ( k este constanta de
vitez iar cu |c|
0
s-a notat concentratia initial a ionului de analizat iar cu |R|
0
concentratia
initial a reactivului de precipitare):
105
12
0 0
dx
k |c| |R|
dt
= (7)
De regul, n aceast variant se msoar viteza reactiei n momentul initial, cnd
concentratia x este joas, pn n momentul atingerii unei variatii de concentratii Iixate Ax. n
aceste conditii se poate scrie relatia aproximativ:
Ax
0 0
k |c| |R| At (8)
Msurndu-se de Iiecare dat timpul si absorbanta, pn la atingerea unei valori Iixate
a acesteia, intervalul de timp At va Ii proportional cu Ax, deci si cu concentratia ionului
precipitat |c|
0
. Lucrndu-se pe solutii cunoscute, se construieste mai nti o curb etalon At
I(c). Msurnd si n cazul probei necunoscute intervalul de timp At, pn la atingerea aceleiasi
turbiditti (sau aceleiasi absorbante, n cazul utilizrii unui spectroIotometru), n conditii
absolut identice, se poate evalua din curba de etalonare proba necunoscut.
O a doua variant Ioarte mult aplicat este titrarea turbidimetric. n aceast metod
se msoar turbiditatea, S, n timpul adugrii cu vitez constant a solutiei continnd
reactivul de precipitare, ntr-un volum V. Se reprezint graIic curba S I(V). GraIicul are o
Iorm apropiat de cele reprezentate n Iig. 2. Din discontinuitatea observat se determin
volumul de echivalent, care permite calculul pe baza celor artate la metoda volumetric.
GraIicul arat diIerit pentru c uneori excesul de reactiv provoac dizolvarea precipitatului
Iormat initial iar alteori se micsoreaz solubilitatea pe baza eIectului ionului comun asupra
solubilittii |94|.
Fig. 2. Dou variante ale aspectului curbelor de titrare turbidimetric,
J
e
repre:int volumul de echivalen
Etalonarea aparatelor pentru analizele apelor naturale se Iace, n mod obisnuit,
utiliznd forma:ina - un lichid tulbure, Iormat prin amestecarea sulIatului de hidrazin cu o
solutie de hexametilentetramin, (CH
2
)
6
N
4
. Acest amestec produce o suspensie Iin Iormat
din particule cu diIerite dimensiuni, similar ca distributie granulometric cu cel care se
Iormeaz n apele naturale tulburi. Amestecul este preparat sub Iorm de solutie stoc egal cu
S
V
e
V
S
V
V
e
106
4000 FTU (Iormazine turbidity units - unitti de turbiditate - Iormazin), unitti cunoscute si
sub denumirea de NTU - unitti de turbiditate neIelometrice |95|. Reteta de preparare este
urmtoarea:
Se dizolv 10.0g hexametilentetramin (C
6
H
12
N
4
) n ap si se dilueaz la 100ml
(constituind solutia A).
Se dizolv, separat, 1.0g sulIat de hidrazin (N
2
H
6
SO
4
) n ap si se dilueaz tot la 100ml.
ATENIE. Sulfatul de hidra:in este otrvitor i poate fi cancerigen.
Se amestec 5ml solutie A cu 5ml solutie B.
Se las s stea 24 ore la 25+3. Apoi se dilueaz la 100ml cu ap. Turbiditatea acestei
solutii n unitti de atenuare cu Iormazin (FAU) sau unitti neIelometrice de Iormazin
(FNU) este 400.
Aceast solutie se poate Iolosi aproximativ 4 sptmni, perioad n care este stabil.
Conditia este s se pstreze la 25+3 la ntuneric.
Pentru utilizare, solutia stoc este diluat la nivelul cerut, de la o valoare Ioarte sczut
de 1-10NTU, pn la sute sau chiar mai mari.
Absorbtia si diIuzia luminii n ap depind Ioarte mult de distributia mrimii, Iormei si
culorii particulelor n suspensie, care variaz de la alb cret la negru de noroi si este imposibil
s calibrezi un instrument pentru a cuprinde toate aceste limite. ntr-adevr, una din
problemele care apar la Iolosirea Iormazinei este c aceasta este un precipitat alb si poate
exista un raport de 5:1, sau chiar mai mare ntre propriettile de reIlexie si diIuzie a
Iormazinei si ale particulelor nchise naturale. Pentru a avea certitudinea msurrii corecte a
turbidittii, este necesar s se calibreze senzorii ntr-un domeniu al suspensiilor care se
potriveste cu apa de controlat, pentru a se evita erorile grosolane.
Nivelele de turbiditate joas, msurate neIelometric prin intermediul diIuziei la 90,
acoper domeniul de la 0 la 100FTU (NTU). Valori mai mari, msurate prin absorbtia direct,
corespund domeniului de la 100 la 500FTU. Peste 500FTU, n mod natural, se consider
sedimente n suspensie si se exprim n ppm sau mgL
-1
, valori cuprinse ntre 5-5000ppm
pentru noroi si 100 la 100000ppm pentru nisip.
107
Refractometria i polarimetria
Refractometria
Indicele de refracie notat n la o temperatur dat si lucrnd cu lumin de lungime de
und, , Iixat este o constant Iizic important care caracterizeaz cu precizie o substant
chimic deoarece mici cantitti de impuritti modiIic valoarea acestui indice. Msurtorile
de indici de reIractie se pot realiza rapid si cu cantitti mici de substant, aparatura Iiind
relativ ieItin. Se stie din Iizic ce este reIractia si indicele de reIractie. Pe Iigura alaturat
(vezi Iig. 1) am reprezentat trecerea energiei radiante dintr-un mediu 1 ntr-un mediu 2.
Fenomenul de schimbare a directiei de propagare caracterizat prin unghiul i, respectiv r, se
numeste refracie.
Fig. 1. Fenomenul refraciei i legea dup care se petrece
i
r
1(n
1
)
2(n
2
)
n
1
sin(i) n
2
sin(r)
ConIorm legilor reIractiei empirice sin i/sin r n reprezint indicele de reIractie al
mediului 2 n raport cu primul si este egal cu raportul vite:elor de propagare in cele dou
medii (n mediul mai dens cu vitez mai mic). Dac r 90 raza se propag n mediul 2
perpendicular pe interIata celor dou medii si se poate scrie: n
2,1
sin i. Aceast valoare i este
denumit unghi limit sau unghi critic. Dac r ~ 90 asistm la o reflexie total adic raza nu
trece n mediul 2.
Dac mediul 1 este chiar vidul, n repre:int indicele de refracie absolut si:
n n
1
/n
2
(1)
n practica de laborator se determin indicele de reIractie Iat de aer. Indicele de
reIractie al unei substante Iat de vid se numeste indice de refracie absolut. Acesta se obtine
din cel msurat n aer prin nmultire cu 1.00027. Indicele de reIractie variaz deci cu
densitatea, temperatura si presiunea mediului.
Pentru a elimina inIluenta temperaturii si presiunii, deci a densitatii, d s-a introdus o
nou constant de material refracia specific.
r (n-1)/d (Gladstone si Dale) (2)
108
13
O relatie mai adecvat pentru aceeasi constant de material a Iost dedus din teoria
electromagnetic a luminii (Maxwell) avnd expresia:
2
2
(n 1)
r
(n 2) d
=
+
(3)
numit tot refracie specific. Produsul dintre aceasta si masa molar a primit denumirea de
refracia molar - tot o constant de material - Iiind utilizat astzi n caracterizarea Iizico-
chimic a substantelor chimice (Lorenz-Lorenz):
2
2
(n 1) M
R
(n 2) d

=
+
(4)
Aceasta este o Iunctie liniar de compozitia materialului (exprimat prin Iractii
molare) si, de exemplu, pentru o solutie continnd n substante, se poate exprima: R x
1
R
1

x
2
R
2
. x
n
R
n
. Pentru molecule organice exist o important deosebit, diIeritele portiuni
structurale ale aceleiasi molecule permitnd, pentru o anumit clas de substante, obtinerea
prin calcul din reIractiile atomice, a reIractiei molare. De asemenea pentru materiale sau
solutii reIractia molar poate Ii suma produselor Iractiilor molare cu reIractiilor molare ale
componentilor materialelor (solutiilor).
Indicele de reIractie se determin cu reIractometre si interIerometre. InterIerometrele
sunt ns mult mai precise dect reIractometrele. AstIel n timp ce reIractometrele dau indicii
de reIractie cu erori de +10
-5
interIerometrele msoar cu erori de +10
-8
.
Metoda se aplic la determinarea gradului de puritate, pentru stabilirea compozitiei
sistemelor binare si ternare (de exemplu 3 solventi organici) precum si la stabilirea unor
structuri. Ctiva indici de reIractie ai unor lichide sunt prezentati n tabelul 1.
Tabelul 13.1. Cateva exemple de indici de refracie
Substanta T C n
D
Hexan 20 1.37486
Ciclohexan 20 1.42623
Benzen 20 1.50110
Nitrobenzen 20 1.55319
Pentru amestecuri binare |96| de lichide, curbele de etalonare servesc Irecvent la
analize cantitative.
ReIractia Iiind un Ienomen legat de polarizabilitate, ntre indicele de reIractie n si
constanta dielectric, c, exista o relatie simpl : n
2
c important n determinrile structurale.
109
Determinrile indicilor de reIractie se Iac la linii de lungimi de und bine determinate
notate uneori n literature de specialitate: D, d, F sau c Iiecare liter reprezentnd o linie a
unui element (linii Fraunhofer). De exemplu D este linia galben a sodiului cu 589.3nm.
Fig. 2. Schema refractometrului Pulffrich
n Iig. 2. se d principiul de Iunctionare al celui mai Iolosit reIractometru:
refractometrul Pulfrich. n acesta (vezi Iig. 2), se poate scrie relatia: sin 90/sin N/n, unde
N este indicele de reIractie al sticlei, n - indicele de reIractie al lichidului si - unghiul de
reIractie la un unghi de incident de 90. Se observ c n N sin . Cum 90 avem,
tinnd cont de valoarea u din Iig. 2:
2 2
n N 1 sin N sin =
2
| = o (5)
relatie cu care se poate calcula indicele de reIractie msurat cu acest instrument.
Un alt reIractometru Ioarte rspndit este reIractometrul Abbe.
110
13
Polarimetria
Studiul Ienomenelor optice n lumin polarizat poart numele de polarimetrie. Practic
se determin rotaia planului luminii polari:ate in plan, ceea ce se numeste unghi de rotaie.
Unele substante optic active au proprietatea de a roti sau modiIica planul de polarizare a
luminii la trecerea luminii prin acestea. De exemplu n Iig. 3c s-a ilustrat rotatia cu un unghi u
a planului unei raze ce vine spre noi dinspre planul hrtiei - Iig. 3b - comparativ cu o raz de
lumin nepolarizat - Iig. 3a.
Fig. 3. Semnificaia unghiului de rotaie.
a - ra: de lumin nepolari:at, b - ra: polari:at, c - rotaia optic cu unghiurile i -
Activitatea optic a substantelor cristaline este strns legat de structura lor cristalin.
Alteori la baza rotatiei stau asimetriile moleculare. AstIel, prin topire sau dizolvare disprnd
structura dispare si activitatea optic a substantelor cristaline. La alte substante activitatea
optic este legat de structura lor molecular (chiral) si la acestea activitatea se pstreaz si
n solutie (de exemplu la zaharoz). Dac rotatia are loc n sensul acelor de ceasornic
substanta o numim dextrogir iar unghiul de rotaie se consider po:itiv. La rotatia n sens
opus denumirea substantei este de substant levogir iar unghiul se consider negativ. n
aIar de natura substantei unghiul de rotatie depinde si de lungimea de und a radiatiei,
lungimea parcursului optic, de concentratie si temperatur. n cazuri exceptionale variaz si
cu timpul, caz n care vorbim de mutarotaie. Pentru Iace comparabile msurtorile de rotatie
pentru diIerite substante se Iac raporturi ale unghiului msurat la lungimea drumului optic, la
densitatea solutiei si se Iac reIeriri la o concentratie conventional de 1g per ml solvent.
Rotatia se numeste n acest caz specific, se noteaz cu |u|
t
si are relatia de deIinitie:
|u|
t
u/(ld) (6)
unde u este unghiul de rotatie msurat, - lungimea de und, l - lungimea celulei, d -
densitatea solutiei.
De exemplu, la o concentratie de Cg/100ml solvent expresia rotatiei speciIice devine:
|u|
t
100u/(lCd) (7)
111
Aceasta este o constant caracteristic a lichidelor si solidelor pure aIlate n solutie. Valoarea
u, pentru o solutie (material) optic activ, este legat de concentratie printr-o ecuatie de Iorma:
u a bC cC
2
(8)
unde a, b, c sunt constante empirice. Aceasta Iace posibil analiza cantitativ a unui
component sau amestec de componente optic active.
Determinarea unghiului de rotatie se Iace cu ajutorul polarimetrelor (de exemplu de tip
Mitscherlich) a cror reprezentare schematic este prezentat n Iig. 4.
Fig. 4. Componentele unui polarimetru
Polarimetria se utilizeaz ca mijloc de analiz cantitativ a substantelor optic active,
zahr, uleiuri eterice, dar si pentru studii n domenii ca acoperiri metalice, coroziune,
metalograIie, mineralogie etc. Unele substante neoptic active reactionnd cu parteneri optic
activi, pot Ii analizati indirect din consumul ultimilor.
7%&0.*-241&#
Se bazeaz pe proprietatea Iilmelor Ioarte subtiri, metalice, de a schimba starea de
polarizare a luminii reIlectate sub unghiuri mici (90) dintr-o lumin polarizat n plan ntr-
una polarizat eliptic. Elipsometria determin polarizarea eliptic provocat de Iilmul subtire.
Acest studiu se eIectueaz n timp, pe parcursul desIsurrii procesului de electroliz,
coroziune etc.
112
Metode cromatografice - privire de ansamblu
Analiza chimic cromatograIic este un domeniu mai recent al analizei instrumentale
care include mai multe metode de separare si totodat de analiz a componentilor amestecului
din prob. n toate variantele, separarea precede analiza si se realizeaz prin repetarea, de un
numr mare de ori, a echilibrului de distributie ntre dou fa:e. Una dintre Iaze este imobil si
poart denumirea de fa: staionar (aIlat de regul ntr-un tub numit coloan) iar cealalt -
fa:a mobil - aIlat n miscare, se deplaseaz prin golurile primei Iaze. Separarea se petrece n
coloana cromatografic, piesa cheie a ntregii metode. Faza mobil, denumit si eluent -
scurgndu-se continuu (deci cu vitez constant) prin interstitiile Iazei stationare, adeseori
poroase, poate provoca migrarea, cu viteze diIerite, a celor n componenti ai amestecului de
separat de-a lungul coloanei. Amestecul supus separrii se introduce sub Iorm de solutie la
nceputul coloanei, Iolosindu-se un dispozitiv de introducere a probei (de exemplu o micro-
sering), si se aIl initial fixat ntr-o zon ngust de la nceputul coloanei. Splati de eluent, o
parte din componentii probei migreaz apoi prin coloan cu viteze diIerite. Acest lucru se
datoreaz interactiunilor Iizice speciIice, dintre moleculele probei si Iaza stationar (desigur,
nu orice molecul poate migra pe orice Iaz stationar). EIectul, este numit retentie si aceasta
provoac o asa-numit migrare difereniat. Adic moleculele migreaz n grupuri, n Iiecare
grup existnd doar molecule de acelasi Iel. Aceasta Iace posibil sesizarea componentilor, pe
rnd, la prsirea coloanei, de ctre un instrument, n grupurile respective - denumite uneori
zone. Instrumentul amintit este un analizor Iizico-chimic, sensibil la mai multi (n mod ideal
la oricare) dintre componenti ce ies din coloan si care este plasat n eluent, imediat dup
iesirea din coloan. Acest analizor, denumit detector este capabil s dea un semnal
proportional cu masa sau cu concentratia solutiei de component n Iaza mobil. n consecint,
dispozitivul, "marcheaz" trecerea Iiecreia din substantele ce Iormeaz initial proba, similar
cu o Iotocelul care nregistreaz trecerea concurentilor la sosire n atletism. Reprezentarea
graIic a semnalului detectorului n Iunctie de timp poart numele de cromatogram.
113
15
Clasificarea tehnicilor cromatografice
S-au imaginat si realizat numeroase variante ale metodei cromatograIice, diIerind
unele de altele n primul rnd prin natura Iazei mobile, dar si a celei stationare. AstIel se
distinge cromatografia de lichide (LC) cnd Iaza mobil este un lichid, cromatografia de ga:e
(GC) cnd aceasta este un gaz sau cromatografia cu fluide supracritice la care Iaza mobil
este un lichid aIlat peste temperatura critic. n cadrul cromatograIiei de lichide se mai Iace
distinctie ntre cromatograIia pe coloan deschis si cea pe coloan inchis Pe de alt parte,
n cadrul Iiecreia dintre acestea, distingem mai multe variante.
n cadrul LC se disting, n Iunctie de mecanismele de separare:
Cromatografia de adsorbie, una dintre primele tehnici utilizate, veche de mai bine un
secol (Tvet, 1903), utilizat pentru separarea substantelor organice cu molecule de
dimensiuni mici si medii pe adsorbenti, ca silicagel si alumin, Iolosindu-se, ca Iaze
mobile, diIerite amestecuri de solventi organici.
Cromatografia ionic (de schimb ionic), care se petrece pe o Iaz stationar solid,
poroas, Iormat din materiale speciIice - schimbtorii de ioni - substante cu o retea solid
aInat, de natur organic sau anorganic, pe care se gsesc greIate, prin procesul de
obtinere, niste centre de schimb ionic. Cele mai rspndite sunt rinile schimbtoare de
ioni - organice - la care scheletul-suport este unul organic - un polimer poros. Pe aceste
centre are loc o reactie ionic sau o interactiune ntre substanta din solutie (electrolit sau
neelectrolit) si Iunctiunea legat chimic de suportul solid, numit reactie de schimb ionic.
Cromatografia de exclu:iune steric se desIsoar pe Iaze stationare poroase dar cu
porozitatea selectionat astIel nct s corespund dimensiunilor moleculelor supuse
separrii. O parte dintre molecule intr prin pori, reusind s interactioneze cu suportul
solid, prin Iorte de adsorbtie Ioarte slabe, iar altele sunt excluse deplasndu-se practic
neretinute odat cu Iaza mobil. Se obtine astIel un soi de sit la scar molecular
separarea moleculelor Icndu-se n Iunctie de dimensiune. Tehnica se mai ntlneste si
sub denumirea de filtrare prin geluri sau permeaie prin geluri n Iunctie de natura apoas
sau organic a Iazei mobile.
Cromatografia lichid-lichid (LLC), n care Iaza stationar este o Iaz lichid, nemiscibil
cu cea mobil si imobilizat pe un suport solid, ntr-o coloan. Aici suportul solid este, cel
putin principial, inert Iat de componentele din prob. ntruct simpla impregnare a unui
suport poros cu un lichid permitea splarea acestuia n timp, s-a recurs la legarea pe cale
chimic a acestora de suport, obtinndu-se niste Iaze cu totul speciIice - fa:e staionare
legate chimic. Molecule organice de dimensiuni mici sunt, prin sintez, legate de suportul
poros, Ienomenul de pierdere prin splare de ctre Iaza mobil, Iiind practic anulat. Acest
114
tehnic este cea mai rspndit devenind aproape sinonim cu cromatografia de lichide.
Cromatografia pe coloan deschis sau cromatografia planar (PC), se reIer la un grup
de tehnici nrudite cu cele din LC, care au toate n comun Iaptul c Iaza mobil circul
printr-un material poros dispus intr-un plan si Iormnd un strat relativ subtire, dar de
compozitie asemntoare cu cele mentionate la cromatograIia pe coloan. Se disting:
Cromatogafia pe hartie, tehnic n care Iaza stationar este o hrtie poroas din celuloz
(initial o hrtie de Iiltru) care este irigat de solvent prin Iorte capilare - o tehnic, azi, de
importnt istoric.
Cromatografia pe strat subire (TLC), n care Iaza stationar pulverulent este Iixat de
suportul plan (sticl, aluminiu, material plastic) cu un liant, Iormnd un strat subtire (0.1-
0.5mm) de asemenea irigat prin capilaritate.
Cromatografia pe strat subire de inalt performan (HPTLC), n care Iaza stationar are
granulatie extrem de Iin ridicndu-se astIel eIicienta separrilor dar si viteza acestora.
Toate acestea se caracterizeaz prin simplitate, accesibilitate si pret de cost cobort,
dar totodat prin perIormante ceva mai slabe dect cromatograIia de lichide pe coloan sub
presiune ridicat (HPLC) varianta modern a LC.
n mod analog, n cazul cromatografiei de ga:e (sau mai pretentios cromatograIiei n
Iaz gazoas), denumit prescurtat GC se disting urmtoarele tehnici:
Cromatografia ga:-lichid n care Iaza stationar este un lichid nevolatil imobilizat pe un
suport solid. Aici suportul poate Ii unul granular, poros, situat ntr-o coloan n asa-numita
cromatograIie de gaze convenional sau chiar pe peretii coloanei, conIectionat de
dimensiuni capilare, n cromatografia pe coloan capilar.
Cromatografia ga:-solid este analog cu cele discutate la cromatograIia de adsorbtie si la
cea de excluziune steric cu deosebirea c schimbarea gazului nu modiIic selectivitatea.
Faza stationar o constituie tot silicagelul sau alumina, respectiv 'sitele moleculare (niste
silicati naturali sau sintetici) respectiv granulele de carbon poros. Metoda este extrem de
important pentru separarea gazelor permanente (CO, CO
2
, O
2
, N
2
, gaze nobile etc.)
Din punct de vedere istoric, evolutia cromatograIiei a cunoscut o suit de progrese,
care au adus-o din situatia initial de metod de separare si puriIicare de laborator la o tehnic
de separare si analiz chimic cu o arie de aplicare aproape universal. Initial rusul Tvet, a
introdus n 1903 cromatograIia de lichide pe coloan (LC). Aceast metod a Iost uitat mult
vreme si abia dup 1930, anul descoperirii cromatograIiei n strat subtire pe alumin, s-a
perIectionat metoda utiliznd coloana, o dat cu nevoile de separare si puriIicare a compusilor
organici naturali sau sintetici implicati n biochimie. n 1941 enlezii Martin si Synge
descoper cromatograIia de repartitie pe hrtie, reusind s separe cu ajutorul unui amestec de
115
15
solventi care irig o band de hrtie de Iiltru (continnd o pictur de prob) aproape toti
aminoacizii, descoperire extrem de important pentru dezvoltarea ulterior a biochimiei. Doar
n 1952 aceiasi A. . P. Martin and R. L. M. Synge |102| au nlocuit Iaza mobil lichid cu un
gaz, realiznd pentru prima oar cromatograIia de repartitie gaz-lichid. n aceast variant,
detectia a Iost realizat Iizico-chimic, n eIluentul gazos, dup iesirea din coloan, reusind
astIel s mbuntteasc marcant separrile. Din acest moment asistm la demarajul
extraordinar al acestor tehnici, devenite azi cteva din principalele mijloace de analiz n
chimia organic si biochimie, dar si n criminalistic, igien, controlul alimentelor, industria
metalurgic etc. Din 1968 Halazs, (proIesor la FranckIurt/Main), a pus la punct LC Iolosind
un solvent sub presiune n calitate de Iaz mobil si detectie Iizico-chimic n eIluentul lichid,
acesta Iiind nceputul dezvoltrii cromatograIiei de lichide sub presiune nalt (200 atm). Din
1980 s-a reusit si obtinerea unor separri analitice perIormante bazate pe schimb ionic - prin
introducerea eluentilor diluati si a supresorului ionic - datorate americanilor Hamisch si
Schmall, tehnic care de atunci a primit denumirea de cromatografie ionic (IC). Azi se
lucreaz nu numai cu cromatograIe de laborator, analitice, ci si cromatograIe de proces,
dedicate analizelor automate ale proceselor industriale sau cromatograIe preparative, destinate
obtinerii de substante pure n industria Iarmaceutic sau n biotehnologii.
116
Cromatograma: elementele acesteia i mrimi fundamentale
n orice tip de cromatograIie detectorul d un semnal proportional, uneori cu
concentratia, alteori cu masa componentului aIlat n celula de msur, semnal ce poate Ii
nregistrat n Iunctie de timp. Diagrama semnal, Iunctie de timp sau de volumul de eluent se
numeste cromatogram. Pe cromatogram distingem o serie de maxime, numite picuri (peak
vrI n l. englez), care se produc deasupra liniei de ba: sau a portiunii orizontale a curbei,
paralel cu axa timpului. Aceasta apare ori de cte ori n detector nu apare nici un component,
n aIara eluentului evident.
Fig. 1. Elementele unei cromatograme
Oricare pic are, n cazul ideal, Iorma distributiei normale Gauss. S considerm cea
mai simpl cromatogram posibil: cazul introducerii unui singur component, ntr-un gaz, C,
care contine urme de aer - aerul Iiind un component inert. Aspectul acestei cromatograme este
cel prezentat n Iig. 1. Pe axa absciselor s-a considerat timpul (sau volumul) de eluent scurs,
cu debit cunoscut, de la introducerea (injectarea) probei, iar pe cea a ordonatelor, semnalul
detectorului - n unitti arbitrare. Distingem urmtoarele elemente de baz:
Picurile cromatografice. n cazul prezentat n Iig. 1, cele dou semnale sau vrIuri sunt
denumite picuri. Acestea sunt semnalele valoriIicabile n analiza calitativ si cantitativ n
toate metodele cromatograIice. Primul pic, mai mic, corespunde unui component inert
(aerul de exemplu n CG) - care nu este retinut de loc - iar cel de-al doilea, notat cu C,
corespunde componentului (unic n cazul de Iat) al probei considerate si este datorat
moleculelor care se distribuie pe parcursul migrrii prin coloan ntre Iaza mobil si cea
stationar si care, n consecint, ies mai trziu din coloan.
Timpul mort, t
M
- este timpul n care un component, complet neretinut de ctre Iaza
stationar, parcurge coloana si tuburile de legtur pn la detector. Acesta nu poate Ii
zero. n cazul CG timpul mort, de exmplu, este egal cu timpul de retentie al aerului: t
M
t
R

(R Retentie). Deci, cu alte cuvinte, reprezint timpul scurs de la injectarea (introducerea)
117
15
probei n coloan si aparitia maximului de concentratie n detector, pentru componentul
neretinut.
Timpul de retenie, t
R
- o mrime caracteristic pentru Iiecare component al amestecului
separat de coloan - reprezint timpul scurs de la injectarea probei si aparitia maximului de
concentratie n detector |103|. De exemplu, n cazul prezentat anterior n Iig. 1, acesta este
distanta de la axa ordonatelor (nceputul cromatogramei) pn la verticala prin vrIul
picului C. Acest timp, pentru un component si o coloan (plus conditii experimentale) date
este constant, indiIerent dac componentul respectiv este singur sau n amestec.
Jolumul de retenie, V
R
este volumul de eluent corespunztor timpului de retentie (legat de
timpul t
R
prin intermediul debitului eluentului, F
e
):
V
R
t
R
F
e
(1)
Timpul de retenie afustat, t
R
- introdus n cromatograIie pentru a se putea compara timpii
msurati pe coloane diIerite, n cazul aceluiasi component - este dat de diIerenta:
t
R
t
R
- t
M
(2)
Corespunztor exist si un volum de retenie afustat, V
R
V
R
- V
M
unde V
M
este volumul
mort; acest volum mort este legat de debitul eluentului coloanei, F
e,
prin produsul: V
M

t
M
F
e
, si reprezint volumul golurilor din coloan plus volumul tuburilor de legtur de la
coloan la detector.
118
Cromatograme ideale i reale
Aspectul unui pic dintr-o cromatogram ideal este acelasi cu curba obtinut prin
reprezentarea graIic a funciei de distribuie a erorilor (Gauss), a crei expresie, scris n
coordonate carteziene x,y este:
2
2
1 (x )
2
1 x
y(x, 0,1) exp( )
2 2
=
t
y(x, , ) exp( )
2 2

o =
o o t
; (3)
unde - o constant - simbolizeaz media distribuiei; n cazul cromatograIiei aceasta
corespunde chiar timpului de retentie, iar o - abaterea standard a distributiei - tot o constant
care reprezint distanta pe axa absciselor de la maxim la punctul de inIlexiune al curbei de
elutie (Iig. 1). Valoarea o reIlect chiar lrgirea picului la trecerea acestuia prin coloan.
O expresie si mai simpl a acestei Iunctii consider c axa ordonatelor trece chiar prin
maximul picului ( 0) iar o 1 (ec. 3).
Ultima ecuatie este o curb simetric cu un maxim pentru x
max
0 si y
max
1/\2a
0.399 care mai are si dou puncte de inIlexiune, pentru x +1 si y 0.242 adic ~60,6 din
valoarea y
max
. Ltimea picului la punctul de inIlexiune este 2o pentru ecuatia (3) si evident
o1 pentru reprezentarea Iunctiei (4).
Prin conventie, n cromatograIie w
1/2
simbolizeaz ltimea picului la jumtate din
ntimea sa |104| si w
1/2
2.35o iar o
2
poart numele de dispersia picului. Ltimea picului la
baz notat w se msoar de Iapt la 13.5 din nltime unde n mod riguros w 4o.
Picurile reale nu respect ntotdeauna Iorma gaussian din mai multe motive. Pe de-o
parte, coeIicientul de distributie K nu este constant la orice concentratie iar pe alt parte, mai
exist si diIerente ntre viteza eluentului transversal prin coloan si anume n vecintatea
peretilor aceasta este practic zero pe cnd la mijloc este maxim.
Fig. 2. Picuri reale a cror apariie se datorete i:otermelor de adsorbie,
depirea domeniului liniar al coloanei atrage dup sine apariia asimetriilor
119
15
Formele posibile pentru picuri depind de Iorma Iunctiei C
S
I(C
M
) adic de izoterma
de adsorbtie (desigur mecanismul nu este ntotdeauna acesta). Cnd izoterma este liniar (I)
avem picuri simetrice. Cnd aceasta este convex (II) sau concav (III) avem picuri asimetrice
(Iig. 2). Acest asimetrie, ntlnit relativ Irecvent, se evalueaz cu un factor de asimetrie (sau
de trenaf), F
t
. Acest Iactor se calculeaz prin raportul distantelor, de la dreapta y x
max
la cele
dou ramuri, msurat la 10 din nltime, adic:
F
t
b/a
n cazul izotermelor convexe F
t
~ 1 iar n cazul celor concave (III pe Iig. 2) F
t
1,
ultimele Iiind extrem de rare.
120
Mrimi i ecuaii caracteristice unei coloane
Factorul de retenie, R
F
reprezint raportul, subunitar, dintre vitezele de deplasare prin
coloan ale unui component si ale eluentului. Cum vitezele amintite se pot calcula din
raportul spatiului parcurs n unitatea de timp, lungimea coloanei Iiind notat L
COL
, avem
conIorm deIinitiei:
col
o
M R
I
o
col
R R
M
L
t V t

R
L
t V
t
n
(4)
Coeficientul de distribuie, K (sau K
D
) este o mrime identic celei din extractie
(repartitia ntre Iaze) deIinit ntotdeauna prin raportul dintre concentratiile componentului n
chestiune din Iazele stationar, C
S,
respectiv mobil, C
M
. ConIorm deIinitiei (dup Nernst):
S
M
C
K
C
(5)
n cazul cromatograIiei de adsorbtie acesta a Iost denumit coeficient de adsorbie, n
cazul cromatograIiei de schimb ionic (denumit ulterior cromatograIie ionic), coeficient de
distribuie ionic iar n cadrul cromatograIiei de excluziune steric coeficient de difu:iune.
Factorul de capacitate, k (notat n tratate mai vechi k) se deIineste ca raportul dintre
numrul de moli distribuiti ntre Iazele: stationar, , respectiv mobil. Numrul de moli din
Iaza stationar pot Ii exprimati prin produsul C
S
V
S
iar din cea mobil C
M
V
M
unde C sau
notat concentratiile molare si cu V
S
respectiv V
M
s-au notat volumele Iazelor - stationar
respectiv mobil - din coloan, volumul ultimei Iiind egal numeric cu volumul mort al
coloanei. Ecuatia de deIinitie pentru k este asadar:
S S
M M
.
C V
k
.
C V
(6)
n ultimul timp a primit si denumirea de factor de separare. Acest Iactor este legat de
timpul de retentie, respectiv de cel mort, printr-o ecuatie simpl:
t
R
t
M
(1k) (7)
Deci, cu cat factorul de capacitate este mai mare coloana reine mai puternic un
component iar timpul de retentie creste. Pe de alt parte din ecuatia anterioar se poate vedea
c dac k 0 atunci t
R
t
M
.
Pentru determinarea practic a valorii k se exprim aceast mrime din ecuatia de mai
sus, si tinnd cont de cele amintite anterior, anume: t
R
t
R
- t
M
se obtine relatia de calcul:
k t
R
/t
M
(8)
Retenia relativ, u, a mai Iost denumit si factorul de separare tocmai pentru c, cu
ct valoarea acestuia este mai mare cu att pozitia picurilor pe aceiasi cromatogram este mai
121
15
distantat - deci separarea pe coloana respectiv este mai net. S-a constatat c inIluenta
variabilelor experimentale este cu mult mai redus dac se utilizeaz pentru exprimarea
retentiei aceast retentie relativ. Pentru calculul acesteia trebuie eIectuat msurarea, att
pentru componentele probei ct si pentru o substant considerat etalon (sau standard) a
timpului (sau volumului) de retentie, n conditii absolut identice. De multe ori substanta
etalon este parte a probei si nu este adugat intentionat. Retentia relativ se poate exprima
astIel:
u
2/1
t
R
/(t
R
)
std
K
2
/K
1
(9)
unde K
2
si K
1
sunt coeIicientii de distributie (vezi expresia K de mai sus) ai substantelor 2
respectiv 1, iar cu 1 s-a notat substanta etalon (standard). Substantele recomandate n calitate
de substante standard n GC, n vederea calculrii retentiei relative, sunt n - alcanii.
Numrul de talere teoretice al coloanei, n. ConIorm teoriei talerelor migrarea unei
substante separate prin coloan se poate descompune teoretic ntr-o succesiune de deplasri
prin dreptul a n mici incinte din interiorul coloanei n care au loc echilibre perIecte ntre
Iazele stationar, din incinte, si cea mobil. Similar cu distilarea pe coloane prevzute cu
talere, aceste mici incinte ideale au Iost denumite talere teoretice. Lungimea portiunii dintr-o
coloan, ce corespunde unei asemenea incinte, pe parcursul creia se realizeaz un echilibru
termodinamic, se noteaz cu H si poart numele de inlime echivalent a unui taler teoretic.
Aceasta caracterizeaz perIormanta coloanei si se poate calcula din raportul:
H L
col
/N (10)
unde cu L
COL
s-a notat lungimea coloanei iar cu N numrul de talere teoretice. Cu ct valoarea
H este mai mare separarea este mai bun. Numrul n se poate calcula pe baza cromatogramei
obtinute experimental din limea picului la ba:, w
b
, care dup cum se vede din Iig. 1, este
de 4 ori valoarea dispersiei curbei gaussiene care modeleaz matematic picul, ceea ce permite
scrierea ecuatiei:
w
b
4o (11)
Valoarea numrului de talere teoretice N constituie de asemenea o msur a
eIicacittii (totale) a coloanei cromatograIice utilizate ntr-o separare sau analiz concret.
Pentru un component dat acest numr reprezint patratul raportului dintre timpul de retentie si
deviatia standard asociat picului corespunztor:
N t
R
2
/o
2
(12)
La o examinare mai atent acest raport reprezint patratul numrului de picuri ce ar
ncpea pe o cromatogram n intervalul corespunztor timpului t
R
, picurile Iiind separate
toate doar partial (de exemplu cele cu rezolutia R
S
0.75, asa cum se prezint pe Iig. 3a.
Se poate observa c, nlocuind o din ecuatia (11), avem:
122
N 16t
R
2
/w
b
(13)
Aceeasi ecuatie scris n Iunctie de ltimea picului la jumtate (w
1/2
) este:
N 5.54t
R
2
/w
1/2
2
(14)
Se mai poate observa si c, cu ct valoarea n este mai mare, picurile sunt mai nguste
(w
1/2
scade). Deci, cu ct numrul de talere este mai mare cu att vor "ncpea" mai multe
picuri pe aceeasi cromatogram. ntruct se pot separa mai multe componente si separarea
picurilor, dou cte dou, va Ii mai net se consider coloana mai eIicient.
Observatie: mrimile t
R
si w
b
(respectiv w
1/2
) se vor exprima ntotdeauna n aceleasi
unitti - deci numrul de telere teoretice, N, este adimensional; de regul ambele mrimi (t
R
si
w
b
) se exprim n mm, msurati direct de pe hrtia nregistratorului.
Cum n timpul mort, t
M
nu poate iesi din coloan nici un component al amestecului
injectat, n cromatograIie se mai utilizeaz o mrime: numrul efectiv de talere teoretice, N
eI
,
considerat un numr mai apropiat de realitate dect cellalt (N) tocmai pentru c nu se mai ia
n calcul timpul mort - practic timpul n care componentul nu se aIl nc n coloan:
N
eI
t
R
2
/o
2
16(t
R
-t
M
)
2
/w
b
5.54(t
R
-t
M
)
2
/w
1/2
2
(15)
Din ecuatia (13) se poate scoate w
b
si prin nlocuire n (15) se poate apoi exprima N
eI

Iunctie de numrul de talere teoretice, N:
N
eI
/N (t
R
-t
M
)
2
/t
R
2
(16)
unde, nlocuind t
R
din (7) si exprimnd apoi N
eI
din (16), avem:
N
eI
Nk
2
/(1k)
2
(17)
Re:oluia, simbolizat R
S
, este mrimea ce exprim gradul de separare a dou
componente date de pe o cromatogram. Pentru componentele oarecare A si B aceasta se
exprim prin raportul
R
S
A B
R
b
t

R
2( )
w
A
o o
t
A
(18)
unde At
R
este diIerenta dintre timpii de retentie ai componentelor B si A adic At
R
t
R,B
- t
R,A
,
iar w
1/2
reprezint limea medie a picurilor la ba:, w
1/2
(w
A
w
B
)/2. Rezolutia mai poate
Ii exprimat datorit nevoilor practice si n variantele:
R,B R,A
S
B A
-
t t

R
0.5 ( )
w w
(19)
Pentru dou picuri alturate R
S
1 iar pentru dou picuri complet separate R
S
1.5
(Iig. 3). Rezolutia egal cu unitatea reprezint o separare de 98 ntre cele dou picuri.
O alt expresie a rezolutiei se poate obtine pe baza notatiilor:
At
R
t
M
(k
B
- k
A
); o o
B
t
R,B
/(N)
1/2
t
M
(1k
B
)/(N)
1/2
; k
B
/k
A
u
care nlocuite n expresia (19) duc (vezi anexa) la ecuatia:
123
15
B
S
B
k N u-1

R
4 u 1k
| | | |
| |
|
|
|
\ .
\ . \ .
|
(20)
Fig. 3. Picuri cromatografice separate intre ele cu diverse re:oluii
Aceast exprimare este important pentru c reIlect cei trei factori de care depinde
re:oluia prin cele trei paranteze (Iig. 4), n ordine: prima - eficiena, a doua - selectivitatea, si
a treia - capacitatea de separare a coloanei. n ultima ecuatie N se reIer la ambele picuri
considerate egale ca ltime adic N (N
A
N
B
)/2.
Fig. 4. Compromisul
reali:at in orice separare
cromatografic intre.
eficien - 1
vite: - 2
volumul probei - 3
Pentru o coloan si un sistem supus separrii date, ncercnd s mrim cantitatea de
prob pierdem din rezolutie pentru c depsim capacitatea de sorbtie (ad- sau absorbtie) a
coloanei. n general suma dintre cantitatea de prob, eIicienta coloanei (sau rezolutia) si viteza
de separare este o constant. Considernd valori reduse (unitare) pentru Iiecare dintre acestea
ne putem imagina pozitia noastr, n Iata unei probleme de separare, ca pe un punct din
interiorul unui triunghi echilateral, cu laturile 1 (redat n Iig. 4). Suma paralelelor la cele trei
laturi este ntotdeauna 1. Deci ntotdeauna Iacem un compromis: ca s cstigm n vitez,
renuntm la rezolutie si la cantitatea de prob sau ca s separm cantitti mari de prob va
trebui s sacriIicm att rezolutia ct si viteza. n analiza chimic este Ioarte important mai
ales eIicienta (proportional cu ptratul rezolutiei). De aceea, se va lucra ntotdeauna cu o
cantitate minim de prob si cu viteza optim ncercnd prin modiIicarea naturii coloanei
(compozitia Iizico-chimic, lungimea, temperatura, viteza eluentului) sau a compozitiei Iazei
mobile (doar n LC) s modiIicm parametrii separrii a dou componente K, N, k si o pentru
a asigura separarea complet a amestecului de interes practic.
124
Ecuaia lui Van Deemter
Aceast ecuatie exprim contributia diversilor Iactori la lrgirea zonei unui anumit
component, n timp ce acesta migreaz prin coloan cu o vitez medie v. Initial creat ca
model matematic pentru GC, ecuatia poate Ii generalizat pentru oricare tip de cromatograIie,
dup cum s-a constatat ulterior. Aceasta contine expresia analitic a valorii nltimii
echivalente a talerului teoretic - H - n Iunctie de viteza liniar medie, v, a eluentului de-a
lungul coloanei. Cea mai simpl si totodat mai cunoscut expresie este cea descoperit initial
de Van Deemter pentru cromatograIia de gaze:
H A Bv C/v (21)
unde A, B si C sunt, pentru o coloan dat, niste constante. Dar aceste constante au n realitate
Iiecare niste dependente Iunctionale ce tin de natura Iizic a Iazelor stationar si mobil, de
diametrul si de natura umpluturii, dar si de conditiile de operare: temperatur, presiuni etc.
GraIicul acestei ecuatii este o curb cu un minim (vezi Iig. 5), adic o ramur a unei hiperbole
ce trece printr-un minim. Se observ c nltimea talerului, H, are un optim pentru o vitez
care se poate calcula. Anume, prin derivarea ecuatiei lui Van Deemter si egalarea cu zero a
rezultatului derivrii, se obtine:
opt
C

v
B
(22)
Fig. 5. Ecuaia lui Jan Deemter
Prin nlocuirea valorii v cu v
opt
n ecuatia initial se obtine optimul pentru H (adic
minimul):
min
H A 2 BC (23)
Pentru v
opt
se realizeaz deci eficiena maxim a coloanei. Valorile A, B si C se obtin
experimental din graIicul construit n coordonate similare celei din Iig. 5 sau prin calcul
Icndu-se mai multe determinri de nltime a talerului teoretic H la diverse viteze medii ale
eluentului. Termenul A, constant, legat de diIuzia turbulent si implicit de geometria
125
15
umpluturii, este practic constant ntr-o coloan. Termenul B este legat puternic de diIuzia
longitudinal, deci mai ales de coeIicientul de diIuzie n gazul purttor - determinant, dar
constant ntr-un montaj instrumental dat - iar temenul C de transIerul de mas, asadar de
cinetica procesului de Iixare a componentului pe Iaza stationar, deci legat direct de natura
Iazei stationare, respectiv de specia molecular care migreaz prin coloan.
Mrind viteza eluentului, n intentia de a grbi iesirea din coloan a componentului si
a scurta analiza, de cele mai multe ori stricm separarea n ansamblu prin lrgirea excesiv a
picurilor, deoarece echilibrul dintre C
M
si C
S
nu apuc s se realizeze, iar picul este splat de
eluent mai departe prin coloan. Din contr, micsornd viteza prea mult, apare o lrgire
excesiv din cauza celor dou diIuzii, mai ales a celei n Iaz gazoas, care de asemenea stric
separarea.
n cromatograIia de lichide portiunile liniare cresctoare, de dup minim, au pantele
mai putin abrupte datorit diIuziei n Iaz lichid cu mult mai lent n lichide dect n cazul
gazelor, de circa 1000 de ori. AstIel, contributia primilor doi termeni din ecuatia lui Van
Deemter este mult diminuat si n general lrgirea zonei n LC are valori mai mici.
n cazul cromatograIiei de gaze cu coloan capilar s-a demonstrat c eIicienta
coloanei exprimat prin nltimea talerului, H, este inIluentat de Iactorul de capacitate (sau
de retentie) k precum si de raza coloanei capilare, r:
2
min 2
1 6k 11k
H r
3(1 k)
+ +
=
+
(24)
Se poate remarca c valoarea H este cu att mai mic cu ct raza, r scade.
126
Cromatografia de gaze (GC)
Aceast tehnic cromatograIic este printre cele mai rspndite si totodat este prima
dintre metodele de analiz cromatograIic aplicat pe scar larg n analizele chimice.
Compusii amestecului supus separrii nu trebuie s Iie neaprat gaze, ci pot s Iie si lichide
sau chiar solide volatile. Substantele de analizat se introduc n coloana de separare, la o
temperatur potrivit, prin intermediul unui dispozitiv de introducere a probei. Singura
restrictie este temperatura de vaporizare care uneori poate Ii mai mare dect temperatura de
descompunere a substantelor de analizat. n aceste cazuri se poate recurge la alte tehnici
cromatograIice care au ca eluent un lichid sau Iluid supracritic. De asemenea, se mai pot
realiza, nainte de introducerea probei n cromatograI, niste derivati (compusi noi), volatili,
utiliznd anumite reactii chimice speciIice, procedeu denumit derivati:are. Usurinta cu care
se pune la punct o analiz nou, sensibilitatea sa, posibilitatea de automatizare precum si
largile posibilitti de aplicare sunt avantajele principale ale acestei metode. Printre domeniile
n care GC si-a cucerit un loc de prim rang sunt: petrochimia, industria Iarmaceutic, protectia
mediului, analiza aromelor, igiena si criminalistica.
Cromatograful de gaze
Instrumentul care realizeaz separrile si totodat analiza n GC poart numele de
cromatograf de ga:e. Functionarea acestuia se poate ntelege urmrind schema din Iig. 1.
Fig. 1. Schema de principiu a unui cromatograf de ga:e
Schita prezint concis doar componentele principale. AstIel gazul purttor (eluentul),
de exemplu hidrogenul sau heliul, prseste cilindrul sub presiune, 1, n care acesta se gseste
initial si ptrunde n coloan, la o presiune de intrare, cu ceva peste cea atmosIeric (1-3atm),
prin intermediul unui reductor 2. Apoi gazul se ramiIic (optional) prin dou conducte. O
parte intr n coloan, n mod continuu iar cealalt ramur, direct n detector. Coloana 4, se
127
16
aIl ntr-o etuv - termostat, 3, izolat termic si prevzut n exterior cu un dispo:itiv pentru
introducerea probei (care de regul include si o microsering), notat S, etuv care mai este
dotat n interior cu un ventilator V si cu un dispozitiv electric de nclzire - termostatare, R.
n coloana cromatograIic se produce separarea probei. Aceasta se introduce n coloan doar
dup ce instrumentul este n regim de Iunctionare continu si a Iost adus la temperatura de
lucru. Dup ce prseste coloana 4, gazul purttor intr, antrennd pe rnd componentele
separate, n celula de msur din detector de unde iese n atmosIer sau se colecteaz separat.
Fa:a mobil n aceast tehnic este un gaz: hidrogenul, heliul, azotul sau argonul.
Aceasta poate Ii eliberat, prin intermediul unor ventile si regulatoare de presiune, din cilindri
de gaze presurizate, Iie obtinute din generatoare (cazul N
2
sau H
2
) - direct n laborator. Gazul
nu trebuie s contin urme de ap, oxigen sau dioxid de carbon care pot prejudicia Iazele
stationare. De aceea se mai intercaleaz Iiltre cu dublu rol: uscare, respectiv, reducerea
oxigenului, dispozitive situate imediat dup sursa de gaz. n cazuri exceptionale se pot utiliza
si alti eluenti cum ar Ii CO
2
, Ne etc. Spre deosebire de cromatograIia cu eluenti lichizi, in GC
natura ga:ului are o importan minor asupra selectivitii separrii deoarece gazul,
practic, nu interactioneaz cu componentele probei sau cu suportul. Desigur c viteza optim
nu este aceeasi pentru toate gazele si se stabileste pe baza ecuaiei Jan Deemter.
Presiunea de la captul coloanei se regleaz cu ajutorul unui regulator de presiune si
ventil ac.
Introducerea probei se realizeaz cu asa-numitele seringi micrometrice (Iig. 2), n
cazul probelor care au volumele n domeniul 0.1-10!l. Cu acestea, dup umplerea cu volumul
de prob necesar, apsnd pistonul, se injecteaz continutul prin cauciucul siliconic sau
garnitura inelar a unui septum din dispozitivul de introducere a probei. Pentru gaze se
Iolosesc Iie seringi ceva mai mari, de 0.5ml, Iie niste dispozitive speciale numite ventile
pentru introducerea probei.
Fig. 2. Aspectul unei seringi micrometrice folosite in GC
Dispo:itivele pentru infecie au rolul de a permite introducerea seringii si totodat, de
a provoca volatilizarea probei n curentul de gaz purttor ct mai aproape de intrarea n
coloan. Aceste dispozitive sunt diIerite n Iunctie de coloanele utilizate. De exemplu n
coloanele cu umplutur si cele capilare, cu diametre de 530!m - wide bore, se Iolosesc
dispozitive cu volatili:are direct. Aceste dispozitive (Iig. 3) au toate o insertie din sticl,
nclzit, introdus ntr-un tub prin care trece gazul purttor, aIlat la o temperatur suIicient
128
de ridicat pentru a permite volatilizarea probei simultan cu injectarea acestuia. Captul de
sus al dispozitivului din Iig. 3, situat n aIara cromatograIului, contine un septum, adic o
pastil din cauciuc siliconic care permite ptrunderea acului ascutit al seringii. Cellalt capt
al dispozitivului este legat la coloana cromatograIic prin intermediul unui racord Iiletat si a
unei garnituri. AstIel, imediat dup injectarea probei, aceasta ptrunde n capul coloanei.
Fig. 3. Dispo:itiv de infecie simplu folosit adesea in GC
Pentru coloane capilare, care au debitele mult mai mici iar volumele introduse n
coloane deosebit de mici, introducerea cu o sering a probelor, direct, ar compromite coloana
deIinitiv. De aceea se Iolosesc niste dispozitive speciale cu ajutorul crora doar o mic
Iractiune din prob, cunoscut, intr n coloan iar restul este evacuat n atmosIer.
Dispozitivele se numesc split/splitless iar Iractiunea de prob introdus eIectiv n coloan
reprezint 1/20 pn la 1/500 din volumul injectat cu seringa.
Incinta termostatat n care se aIl coloana, numit etuv-termostat, are temperatura
reglabil ntr-un domeniu larg (40-450C) Iiind Ioarte precis stabilizat (+0.1C) si totodat
ventilat, pentru o egalizare rapid a temperaturii. La anumite cromatograIe, se pot executa si
programe de temperatur, adic nclziri controlate ale coloanei, n timp, pe parcursul
eIecturii analizei. Are loc n acest Iel o volatilizare treptat a compusilor - la nceput ies cei
volatili care migreaz rapid si la urm, cei mai putin volatili care migreaz Ioarte lent mrind
mult durata analizei. Programele se stabilesc prin ncercri experimentale.
129
16
Detectorii gaz cromatografici
Detectorii sunt instrumentele analitice propriu zise din gaz cromatograIe, avnd rolul
de a sesiza n mod continuu, rapid si cu o mare sensibilitate, componentele din proba supus
analizei. n corpul detectorului zonele cromatograIice care ies separate din coloan, continnd
de preIerint moleculele unei singure substante, se transIorm n semnale electrice (picuri).
Pentru a se putea compara, ca perIormante, Iiecare detector este caracterizat de niste mrimi
Iizice: speciIicitate, sensibilitate, zgomot de Iond, driIt, limit de detectie, constant de timp,
reactivitate, eIect asupra probei si altele, comune multor metode analitice. De asemenea, unii
detectori distrug proba iar altii o las nealterat, permitnd separarea Iizic a acesteia. Despre
sensibilitate si limita de detectie am amintit n cursurile introductive cteva lucruri esentiale
valabile si aici. n orice gaz cromatograI trebuie s existe cel putin un detector universal care
s permit nregistrarea sigur a tuturor componentilor. n aIar de acesta mai pot exista si alti
detectori specifici, care mresc siguranta analizei componentilor de interes practic, deoarece
rspund doar la anumite tipuri de molecule.
Zgomotul de fond (Iig. 4) apare din cauz c urmrindu-se ca metoda s Iie ct mai
sensibil, lucreaz la limita unde interIer zgomotul electronic cu cel dat de detector. Att
zgomotul de Iond ct si driftul, de regul exprimat n variatia semnalului, timp de o or, sunt
prezentate schematic pe Iig. 4. Se observ c zgomotul de Iond const n perturbatii
minuscule ale liniei de baz avnd cauze multiple iar driItul este devierea liniei de baz ntr-
un timp dat (1 or) exprimat n unittile de msur uzuale ale semnalului nregistrat (mV, mA
etc).
Fig. 4. Imaginea schematic a :gomotului de fond i a driftului
Domeniul dinamic liniar al detectorului reprezint domeniul n care semnalul variaz
liniar cu concentratia (sau alteori cu debitul masei de component) ce trece prin detector.
Acesta se msoar de la limita de detectie pn la nivelul superior de concentratie la care apar
abateri de la liniaritate de peste 5. Domeniul dinamic liniar se stabileste experimental prin
130
construirea curbei de etalonare n urma injectiei unor cantitti cresctoare de component.
Exist mari diIerente ntre metodele de detectie (tabelul 1) dar toate au domeniul liniar mai
ridicat dect multe dintre metodele de analiz optice. Cei mai utilizati detectori sunt n
practica curent detectorii cu un domeniu liniar larg, anume: detectorul bazat pe
conductibilitate termic (TCD), detectorul cu ionizare n Ilacr (FID), detectorul cu
Iotoionizare (PID) si cel cu captur de electroni (ECD). Se observ de asemenea c cei patru
detectori acoper mpreun un larg domeniu de concentratii motiv pentru care gaz
cromatograIele comerciale au n dotare cel putin doi din acesti detectori.
Tabelul 1. Limite de detecie i domeniul dinamic pentru principalii detectori utili:ai in GC
Detector Limit de detectie (gmL
-1
) Domeniul dinamic liniar
FID - cu ionizare n Ilacr 10
-12
10
7
ECD - cu captur de electroni 10
-14
10
4
TCD - catarometrul 10
-7
10
4
NPD - cu emisie termo-ionic |105| 10
-14
10
5
FPD - IlamIotometrici |106| 10
-11
10
4
PID - bazati pe Iotoionizare 10
-12
10
5
Constanta de timp reprezint viteza de rspuns a instrumentului din momentul intrrii
componentului n detector. Mai riguros, acesta reprezint timpul necesar rspunsului
detectorului pentru a atinge 90 din valoarea limit Iinal. Acest parametru include si
ntrzierea datorat electronicii.
Reactivitatea include si posibilitatea retinerii de componente ale probei sau provenite
din aceasta prin degradare, prin adsorbtie sau prin reactii chimice.
Efectul aspra probei poate Ii distructiv sau nedistructiv. n ultimul caz proba separat
poate Ii izolat. De exemplu, FID este un detector distructiv pe cnd TCD este nedistructiv.
F242)4*1/% 5#'#4 02 )*$3/)4&5&%&4#42 421-&) G)#4#1*-241/%H
Principiul a Iost cunoscut si utilizat pentru analizoare de gaze nc din secolul trecut
(XX). Catarometrul a rmas detectorul cel mai utilizat si n zilele noastre deoarece este
simplu, nedistructiv, universal, are stabilitate bun precum si un domeniu larg de liniaritate
(tabelul 1).
Functionarea sa se bazeaz pe diIerenta dintre conductibilitatea termic dintre
component si eluentul gazos. AstIel Iiecare gaz este caracterizat printr-o conductibilitate
termic constant si diIerit, de la un gaz la altul. Pentru detectie se utilizeaz de regul un
montaj n punte Wheatstone. Curentul I, generat de sursa de tensiune U
i
, se biIurc scurgndu-
131
16
se prin cele dou brate ale puntii. Tensiunea de iesire U
0
depinde de diIerenta dintre R
1
si R
2
.
AstIel se observ c dac R
1
R
2
atunci U
0
0. Rezistenta este un Iilament metalic spiral
(asemntor cu cel din becurile electrice) izolat electric Iat de incint, prin care circul gazul
purttor. Detectorul (Iig. 5) are dou celule: una de msur, R
1
, creia i variaz rezistenta n
Iunctie de componentul intrat si alta - numit celul de referin, R
2
, prin care trece doar
gazul purttor (a crei rezistent rmne constant). Volumul celulelor diIer, Iiind cuprins
ntre 2.5-100l. Cea mai ridicat conductivitate termic dintre toate gazele o au hidrogenul si
heliul. De aceea acest detector este preIerat cnd gazul purttor este unul dintre acestea.
Catarometrul (TCD) este de altfel singurul detector capabil s anali:e:e ga:ele permanente.
N
2
, O
2
, CO, CO
2
, CH
4
etc., motiv pentru care nu lipseste aproape din nici un gaz -
cromatograI.
Fig. 5. Principiul de funcionare al detectorului catarometric
F242)4*1/% 5#'#4 02 &*$&'#12 >$ (%#)1 GAEFH
Acesta este unul din cei mai Iolositi detectori, n special datorit sensibilittii sale
ridicate la compusii cu carbon, practic nelipsiti din orice tip de gaz-cromatograI dedicat
analizei substantele organice. Desi distruge proba, a Iost detectorul care a consacrat deIinitiv
cromatograIia de gaze. Functionarea sa are la baz modiIicarea conductibilittii electrice a
gazelor n prezenta unor particule ncrcate (de regul molecule ionizate). Dac la presiunea si
temperatura ambiant un gaz aIlat ntre doi conductori este un izolator Ioarte bun, n
momentul cnd ntre cei doi electrozi apar particule ncrcate electric, n urma deplasrii
acestora n cmpul electric creat, apare un curent electric. Ionizarea moleculelor probei este
intensiIicat de prezenta unei Ilcri de hidrogen, care arde n aer ntr-o incint, Ilacr ce
atinge temperaturi ridicate (2000-2200C).
Cele mai slabe semnale, care nu pot servi unei analize chimice, le dau substantele
alctuite din moleculele covalente simple: N
2
, O
2
, CO, CO
2
, H
2
O, CS
2
, NH
3
, CCl
4
, SiCl
4
,
oxizi de azot, He si alte gaze rare. De aceea ga:ul purttor in cromatografia de ga:e este N
2
,
He sau Ar, condiii in care detectorul d un semnal de ba: minim, foarte stabil. Schita
simpliIicat este prezentat n Iig. 6.
132
Fig. 6. Principiul de funcionare al
detectorului cu ioni:are in flacr (FID)
Fig. 7. Schia de principiu a detectorului
cu captur de electroni (ECD)
n momentul aparitiei in Ilacr a unor molecule organice, de exemplu hidrocarburi
sau derivati, ionizarea duce la un semnal (curent) speciIic Iiecreia dintre acestea. Curentul se
transIorm n tensiune pe rezistenta cu valoare ridicat R. Si aici debitele gazelor trebuie s
Iie riguros constante. Sensibilitatea FID la Iluctuatiile debitului si ale temperaturii sunt ceva
mai mici dect la detectorul bazat pe conductibilitatea termic. n gazul purttor provenit din
coloan, se dilueaz cu hidrogenul si aerul necesare si eventual cu un alt gaz inert (N
2
, Ar).
FID (Iig. 6) este conIectionat adeseori din otel inoxidabil iar ntre corpul metalic si
placa cilindric pozitiv, de deasupra sa, se aplic un potential de polarizare de 100-300V,
continuu. Rspunsul detectorului, depinde de numrul de molecule ionizate ce apar n Ilacr.
Cele mai stabile rezultate se obtin pentru alcani. Pentru alte substante semnalul n general
scade cu cresterea numrului de heteroatomi din molecul. De aceea, aici este nevoie de un
factor de corecie specific pentru fiecare compus anali:at. De regul se Iolosesc Iactori de
corectie relativi, adic raportul dintre arie si unitatea de mas a unui compus de reIerint si
rspunsul, pentru unitatea de mas a speciei chimice analizate.
F242)4*1/% )/ )#04/1 32 2%2)41*$&
Gazul purttor este n acest caz azotul. La ptrunderea n detector, acesta este ionizat
de ctre o surs
-
radioactiv (sunt suIicienti ctiva mCi Iurnizati de o surs continnd
63
Ni).
Gazul, trece apoi printre doi electrozi, ntre care se asigur o cdere de tensiune de o sut de
volti (Iig. 7), de regul ntre un electrod central, pozitiv si corpul electrodului - negativ.
n lipsa oricrei molecule organice n gazul purttor, exist un curent de baz redus
datorat moleculelor de diazot (N
2
) - ionizate negativ. La aparitia n detector a unei molecule
organice M, care contine elemente electronegative (ca Cl sau F) - cu mare aIinitate pentru
133
16
electroni, aceasta va capta o parte dintre electronii radiatiei
-
. Va aprea, n consecint, o
diminuare a curentului de recombinare a ionilor de semne contrare. Au loc asadar
transIormrile:
N
2
N
2
e
-
, Curent de Iond
M e
-
M
-
; M
-
N
2
M N
2
, Diminuarea curentului de Iond
Se produc deci picuri negative, ceea ce nu deranjeaz cu nimic rezultatul Iinal -
analiza chimic. Fiecare particul
-
poate genera prin ciocniri ntre 100 si 1000 electroni
termici. Acestia avnd o mobilitate ridicat vor Ii colectati de anod nainte de a se putea
recombina cu ionii pozitivi de diazot. De aici rezult sensibilitatea mare a metodei.
Curtirea detectorului se Iace prin scoaterea electrodului , pe care se depun o mic
parte dintre moleculele organice ionizate. Acest detector este unul selectiv, adecvat pentru
detectia compusilor halogenati (pesticide), avnd o liniaritate a rspunsului aproximativ.
F242)4*1/% 5#'#4 02 (*4*&*$&'#12 G9EF IJKLMH
Detectorul ba:at pe fotoioni:are (PID) este un detector deopotriv sensibil si speciIic
pentru hidrocarburi aromatice si cu heteroatomi (P si S) n molecul. Dispozitivul (Iig. 8) se
bazeaz pe capacitatea razelor UV de a ioniza moleculele organice, care prsesc coloana o
dat cu gazul purttor. Analog cu metoda precedent, bazat tot pe ionizare, ionii produsi sunt
colectati pe doi electrozi, cel pozitiv Iiind cel demontabil (permitnd astIel ntretinerea
periodic). Deoarece Iractiunea moleculelor ionizate este mic, PID se consider un detector
nedistructiv si poate Ii nseriat cu alti detectori. Lmpile UV cu energii cuprinse ntre 5.6 si
11.7eV pot Iurniza o selectivitate suplimentar, peste 10.6eV practic toate moleculele
organice ioniznd.
Fig. 8. Principiul de funcionare al detectorului cu fotoioni:are (PID),
radiaiile UJ sunt furni:ate de o lamp situat in contact cu camera de ioni:are
134
N%& 3242)4*1&
Mai exist si alti detectori, de exemplu detectorul fotometric in IR (simplu sau bazat
pe transIormata Fourier), detectorul cu flamfotometru destinat pentru detectia speciIic a
compusilor cu sulI si IosIor, detectorul ba:at pe emisie atomic cu plasm cuplat inductiv
sau detectorul cu ioni:are termoionic (termoalcalin) - NPD - bazat tot pe o Ilacr, dar la
care ntre Ilacr (cu hidrogen - aer) si arztor se introduce o pastil de sare alcalin, ceea ce
provoac o crestere a intensittii semnalului de 100 de ori. Ultimul este un detector specific
pentru azot si IosIor care este util, de exemplu, pentru analize de pesticide. Mai putin utilizati
sunt detectorii cu absorbtie atomic sau cel cu chemiluminescent. Dar cea mai spectaculoas
intrare n domeniul detectorilor a realizat-o recent spectrograful de mas, care preia direct
eIluentul coloanei si n urma unei ionizri, Iragmentele intr n spectrograIul de mas propriu
zis. Acest lucru a devenit posibil datorit calculatoarelor, care au permis prelucrarea
volumului urias de date care se obtin pe aceast cale. Cuplajul denumit GC-MS este chiar mai
sensibil dect detectorul bazat pe Iotoionizare n UV (vezi tabelul 1).
135
16
Coloanele gaz cromatografice
Coloanele sunt inima oricrui cromatograI de gaze si sediul separrii respectiv al
corectitudinii rezultatului analizei chimice. Initial au existat dou tipuri de coloane: (A) cu
umplutur si (B) coloane capilare (Iig. 9). Din anii 1990 a mai aprut un tip - coloanele
530m (whide bore) - care desi nu mai sunt coloane capilare, n adevratul sens al cuvntului,
pstreaz geometria si tipurile de umplutur ale coloanelor capilare. Subiectul este deosebit de
vast si este tratat n crti de specialitate si chiar detaliat pe Internet la adresa:
http://gc.discussing.inIo/gs/ecolumns/stationaryphase.htmlGasSolid
Coloanele cu umplutur -primele coloane cunoscute n GC - sunt conIectionate din
tuburi (otel, sticl sau alte materiale), avnd diametre cuprinse ntre 2-8 mm - cel mai Irecvent
de 1/8 toli (3.18mm) sau toli (6.35mm) - si contin adsorbenti, site moleculare sau un suport
inert pe care se gseste depus sau legat chimic un Iilm subtire dintr-o Iaz stationar. Raportul
diametrelor coloanei si umpluturii trebuie s Iie cuprins ntre 25 si 20. n ultimul timp au
aprut si coloane cu umplutur de 1/16 toli.
Umplutura coloanei const dintr-o anumit Iaz stationar - activ care se depune pe
granulele umpluturii inerte si poroase, n aIara coloanei (dup dizolvarea acesteia ntr-un
solvent potrivit ales) prin amestecare urmnd apoi evaporarea solventului ntr-o etuv |108|.
Doar apoi umplutura se introduce n coloan si coloana se monteaz n cromatograI, prin
intermediul unor racorduri Iiletate. Debitul gazului purttor la aceste coloane este cel mai
mare, Iiind cuprins ntre 10 si 40mLmin
-1
. AstIel de coloane sunt din ce n ce mai putin
utilizate.
Fig. 9. Cele dou tipuri de coloane, cu umputur - A i capilare - B,
coloanele 530 m (wide bore) nu difer ca geometrie de cele capilare
136
Suportul poros (si totodat inert) este Iormat dintr-un material solid, elaborat
industrial, de Iorm preIerat sIeric si cu o granulatie ct mai uniIorm (de exemplu 60-80
mesh sau 80-100 mesh |109|). n raport cu suportul poros, Iaza stationar constituie doar 3-
25. Cele mai rspndite sunt conIectionate din pmnturi diatomitice (de ex. diversele tipuri
de Chromosorb) dar multe sunt Iabricate din silice (de ex. Spherosil). Acestea se modiIic
chimic prin silanizare pentru a deveni inerte.
Coloanele capilare sunt, la rndul lor, de cel putin dou tipuri: cu fa: staionar
depuse chiar pe peretele coloanei capilare (WCOT) sau cu fa:a staionar depus pe un
suport solid, poros, aderent, Iormat n prealabil pe peretele acesteia (SCOT) |110|. Au
diametre 0.1-0.35mm si lungimi ntre 5-100m, separarea durnd ceva mai mult dect la cele
cu umplutur. Cu ct coloana este mai lung durata analizei creste. Coloanele capilare se
conIectioneaz n ultimul timp mai ales din sticl de cuart. n exterior acestea sunt mbrcate
ntr-un polimer - poliamid - pentru a rezista mai bine la socuri mecanice respectiv la
coroziune (n acelasi scop se mai Ioloseste aluminiul). Coloanele sunt bobinate pe suporturi
metalice avnd o Iorm circular (Iig. 10).
Fig. 10. Bobin de coloan capilar in forma care se folosete in ga:-cromatograf
Coloanele WCOT contin Iaza stationar sub Iorm de Iilm subtire n interiorul
capilarei, grosimea acestuia variind ntre 0.05-5!m. Faza stationar poate Ii depus Iizic sau
chiar legat chimic de grupele -OH ale silicei hidratate. Si aceste coloane sunt disponibile deja
comercial pentru majoritatea aplicatiilor curente. EIicacitatea unei astIel de coloane poate
atinge 150mii talere teoretice. nltimea echivalent a unui taler teoretic, H, n cazul acestor
tipuri de coloane, are o expresie deosebit de ecuatia lui Van Deemter si a Iost descoperit de
Golay, anume:
G L)
B
H (C C
v
= + + v (1)
137
16
unde termenul A lipseste iar C
G
este coeIicientul de diIuzie al speciei moleculare separate n
Iaza gazoas, C
L
, Iiind acelasi coeIicient pentru Iaza lichid. n acest caz H
opt
se calculeaz cu
ecuatia dat n sectiunea Metode cromatografice - privire de ansamblu.
Coloanele 530m sau wide bore sunt conIectionate tot din silice (SiO
2
) avnd lungimi
cuprinse ntre 5-50m. Le-am putea denumi coloane semicapilare deoarece pstreaz
caracteristicile coloanelor capilare dar dimensiunile nu mai sunt apropiate de dimensiunea
Iirelor de pr. Debitul prin aceste coloane atinge 15mLmin
-1
(adic intr n domeniul celor cu
umplutur), dar au perIormante superioare acestora.
Fa:ele staionare sunt si ele de mai multe Ieluri: polare, de exemplu polietilenglicoli,
nepolare de exemplu cauciucuri siliconice, intermediare si n sIrsit cele cu punti de hidrogen
sau cele speciIice (de exemplu cele destinate separrii amestecurilor racemice). Fazele
stationare sunt lichide sau solide. Fa:ele staionare lichide sunt Iormate din lichide nevolatile
avnd o compozitie chimic Ioarte variat (peste 100 de tipuri). Pentru a se putea lega chimic
numrul acestora a Iost restrns la cele care pot, prin sintez, s duc la un Iilm greIat pe
partea intern a coloanei. La ora actual se pot distinge dou tipuri de compusi preIerati:
polisiloxanii si polietilenglicolii Iiecare ntr-o varietate care s permit modiIicarea polarittii
acestora. Formulele acestora sunt ilustrate pe Iig. 11.
R: CH R
R
3
(metil)
(CH
2
)
3
CN (cianopropil)
(CH
2
)
2
CF
3
(triIluoropropil)
C
6
H
5
(Ienil)
O Si
n
HO CH
2
O H
n
Fig. 11. Cele dou tipuri principale de fa:e staionare lichide folosite pe scar larg in GC.
siliconice -stanga i polietilenglicolice - dreapta
Pentru separarea enantiomerilor (izomeri optici cu exact aceeasi structur chimic) s-
au impus recent Iazele stationare Iormate din ciclodextrine. Toate aceste Iaze au o
temperatur minim si una maxim de utilizare, deoarece n partea de jos a acestor limite,
echilibrele care au loc la retentie sunt deranjate, iar la partea superioar are loc un nceput de
degradare a Iazei care deranjeaz detectia, respectiv uniIormitatea separrii.
Fa:ele staionare solide sunt constituite din diIeriti adsorbenti: silicagel sau alumin
(dezactivate cu sruri minerale), sticle poroase, sau polimeri porosi iar n ultimul timp chiar
carbon poros. Acestea au diIerite denumiri comerciale: Site moleculare, Porapak
,
Carbopak
, PoraPLOT
etc si sunt Iolosite mai ales pentru separri de gaze permanente sau
compusi Ioarte volatili H
2
O, hidrocarburi etc. AstIel de materiale se pot depune si pe peretii
interiori ai coloanelor capilare - coloane denumite n literatura international coloane PLOT
(adic coloane deschise cu suport poros Porous Layer Open Tubular, l. engl.).
138
Analiza calitativ i cantitativ n GC
N$#%&'# )#%&4#4&;
n GC analiza calitativ se poate realiza Iie pe baza utilizrii timpilor de retentie
ajustati, t
R
Iie pe baza volumelor de retentie ajustate, V
R
msurate experimental n cazul
probei necunoscute si comparate cu valorile similare ale unor probe cunoscute. Deci pentru
orice analiz calitativ este nevoie de substanta pur, lucru nu ntotdeauna accesibil. De aceea
cuplajul cu spectrometria de mas a depsit acest neajuns, devenind una dintre cele mai bune
tehnici de analiz calitativ.
n cazul LC eluentul, un lichid, este necompresibil si n consecint, debitul acestuia nu
se va modiIica la nceputul coloanei Iat de sIrsitul acesteia. n cazul CG, ns, presiunile
initial, p
i
si cea Iinal, p
I
, Iiind diIerite, este necesar introducerea unei corectii a volumului
de retentie msurat, cu ajutorul unui Iactor, j, numit factorul de corecie corespun:tor cderii
de presiune. Acesta se poate calcula din ecuatia dat n cele ce urmeaz, Ir deductie:
2
3
3 ( -1) p
j .
2 ( -1) p
(2)
n care cu p s-a simbolizat raportul presiunilor, initial (p
i
) respectiv Iinal (p
I
), adic p p
i
/p
I
.
Cu ajutorul acestei mrimi semnale de retentie din diverse conditii experimentale se pot Iace
comparabile n analiza calitativ prin CG.
Jolumul de retenie corectat, V
R
0
deIinit prin produsul:
V
R
0
jV
R
(3)
unde j este Iactorul de corectie de mai sus iar V
R
- volumul de retentie.
Jolumul de retenie net, V
N
, este volumul de retenie afustat dar corectat si pentru
cderea de presiune:
V
N
jV
R
(4)
Aceste volume sunt utilizate cu precdere n analiza calitativ Iiind mai sigure dect
volumul de retentie simplu mai ales cnd nu se mai recurge la alte tehnici |111|.
Jolumul de retenie specific, V
g
. Prin mrirea cantittii de Iaz lichid stationar, Iie
prin utilizarea unei cantitti (grosimi) mai mari Iie prin utilizarea unei coloane mai lungi,
creste volumul de retentie. Pentru a se lua n considerare si acest Iactor se deIineste volumul
de retenie specific (exprimat de regul n mL/g) cu ecuatia de deIinitie:
V
g
273V
N
/(T
c
m
L
) (5)
unde T
c
este temperatura absolut a coloanei, V
N
- volumul de retentie net al componentului si
m
L
- masa Iazei stationare lichide din coloan.
139
16
Dar pentru c toti acesti parametri depind, n mare msur, de o serie de conditii
experimentale ca temperatura, debitul gazului purttor, cantitatea de Iaz lichid etc, pentru
identiIicarea substantelor se recurge n ultimul timp la utilizarea indicilor de retenie Kovats.
Acesti indici, notati n continuare cu I, sunt practic independenti de Iactorii amintiti. AstIel,
pentru orice substant de analizat calitativ se caut o pereche de n-alcani care dau picuri
situate ca timp de retentie unul nainte, altul dup substanta amintit. Din cele trei valori t
R

msurate se calculeaz valorile I. Indicii de retenie Kovats exprim retenia relativ a unei
substane oarecare, fie cunoscut, fie necunoscut, raportat la cea a unor alcani normali,
luai drept substane de referin (sau etalon). Formula de calcul, propus de autorul metodei,
pentru indicii amintiti este:

R,X R,n

R,n 1 R,n
log t - log t
I 100 100n
log t - log t
+
(6)
unde t
R,X
, t
R,n
si t
R,n1
sunt timpii de retentie ajustati pentru substanta necunoscut X
respectiv alcanii cu n respectiv n1 atomi de carbon. Valoarea n se alege astIel ca t
R,n

t
R,X

t
R,n1
adic, n asa Iel ca timpul de retentie al substantei necunoscute s Iie cuprins ntre timpii
de retentie ai celor doi alcani. De exemplu, benzenul are timpul de retentie cuprins ntre cel al
n-hexanului si al n-heptanului (ca si cum ar avea cam 6,5 atomi de carbon). Schimbnd
conditiile experimentale se schimb t
R
, respectiv V
R
, dar niciodat valoarea indicilor de
retentie I. Metoda se bazeaz pe Iaptul c practic nu exist substant chimic separat prin GC
creia s nu i se poat asocia o pereche de n-alcani care au timpul de retentie, unul mai mare
si altul mai mic dect substanta respectiv. Pentru seria omoloag a alcanilor este respectat
ecuatia:
log(t
R
) an b (7)
unde a si b sunt niste constante numerice gsite pe cale experimental, care sunt aceleasi
pentru o coloan si conditii Iizico-chimice date. Se observ c n Iormula valorii I, termenul b
se va reduce si Iactorul a se va simpliIic. AstIel, indicele Kovts, I, va depinde doar de
numrul aparent de atomi de carbon ai substantei respective - constant.
Experimental se procedeaz astIel: dup cteva ncercri preliminare se injecteaz
mpreun cei doi alcani, cu C
n
respectiv C
n1
mpreun cu substanta de analizat, X iar dup
msurarea pe cromatogram a valorilor t
R
pentru toate trei picurile componentelor
amestecului, prin nlocuirea acestora n Iormula precedent sau pe cale graIic, se obtine
indicele Kovats, I (v. Iig. 12).
140
Fig. 12. Calculul grafic al indicelui Kovats (I 100n
x
)
N$#%&'# )#$4&4#4&;
n anumite conditii (pe portiuni liniare ale rspunsului detectorului, conditii
experimentale identice etc.), suprafaa dintre linia de ba: i curba picului cromatografic -
semnalul analitic - este proporional cu cantitatea de component infectat. Deci, pe
domeniul liniar al detectorului, oricare ar Ii acesta, exist relatia:
Masa infectat K(Aria picului)
unde K este o constant numeric. Aceast proprietate poate servi pentru construirea unei
curbe de etalonare Iiind general valabil att n cazul GC ct si n celelalte tehnici
cromatograIice. Se poate si aici aplica metoda adausului standard, mai ales la domenii liniare
largi. Pentru valori t
R
mici, cnd picurile sunt si ascutite si nguste, se poate utiliza n locul
ariei nltimea sa - cu rezerva unei pierderi din precizia determinrii. Amintim n cele ce
urmeaz cteva practici de baz legate de analiza cantitativ Iolosind ariile picurilor.
O24*3# (#)4*1/%/& 32 1.0/$.
Cnd se dovedeste c detectorul rspunde la Iel de bine pentru Iiecare component al
amestecului, aria relativ a picurilor este proportional cu cantitatea diverselor componente.
Aceast conditie este ndeplinit extrem de rar. De exemplu, sensibilitatea detectorului bazat
pe conductibilitatea termic a gazelor depinde de natura substantelor iar a celui bazat pe
ionizarea n Ilacr are rspunsul dependent de numrul de atomi de carbon din molecul.
Pentru aceste cazuri este necesar ca toi componenii anali:ai s aib determinai in
prealabil cate un factor de rspuns, F. Factorii de rspuns se obtin cu ajutorul Iormulei:
X S
X S
/
C C
F
/
A A
(8)
unde cu C
X
si C
S
s-au notat concentratiile componentelor X respectiv a substantei etalon
(standard), S, iar A
X
si A
S
sunt ariile picurilor corespunztoare acestora. SemniIicatia Iizic a
Iactorului de rspuns este aceea c indic de cte ori este mai mare raportul concentratie per
semnal analitic n cazul unui component al probei Iat de etalonul ales.
141
16
O24*3# .4#$3#13/%/& G24#%*$/%/&) &$421$
De multe ori apar Iluctuatii neasteptate n conditiile experimentale de la o prob la
alta. Pentru evitarea surprizelor de acest gen (si a erorilor aIerente analizelor) se utilizeaz,
analog cu alte metode instrumentale, un standard intern, diIerit de substanta de analizat.
Acesta este o substant pur cunoscut, introdus intentionat n amestecul care constituie
proba, si totodat aIlat pe cromatogram n vecintatea componentelor de analizat, de fiecare
dat in aceeai cantitate. Motivul introducerii este tocmai acela c raportul dintre ariile unui
pic oarecare si standardul intern este constant, indiIerent de debitul gazului sau al altor
perturbatii usoare ale conditiilor experimentale, tocmai datorit asemnrii Iizice dintre
substanta etalon si prob. Analitic, concentratia necunoscut se calculeaz, n acest caz, n
Iunctie de standardul intern (pentru deductie vezi Anexa) si proba cunoscut:
X,N SI,S
X,N X,S
X,S SI,N
A A

C
A A

C
(9)
unde C
X,N
este concentratia substantei X n proba de analizat (necunoscut), C
X,S
-
concentratia substantei X, ce urmeaz a Ii analizat, n proba etalon (cunoscut), A
X,N
- aria
picului substantei X n proba de analizat, A
SI,N
- aria picului corespunztoare standardului
intern din proba necunoscut, A
SI,S
- aria picului standardului intern n proba etalon.
Se observ c raportul A
SI,N
/A
SI,S
, apropiat de unu, corecteaz micile abateri care apar
la analiza probei necunoscute n timpul cromatograIierii, n raport cu proba cunoscut, de
concentratie C
X,S
(denumit prob etalon si executat pe o alt cromatogram, separat). Ariile
ce intervin n raportul amintit se reIer la aceeasi cantitate din aceeasi substant - standardul
intern - continut att n proba necunoscut ct si n cea cunoscut.
F2421-&$#12# #1&2& 0&)/1&%*1
Determinarea ariei picurilor i.e. semnalul analitic al metodei - se poate realiza prin
mai multe procedee, multe dintre acestea mai mult de important istoric:
1. Metoda triangulatiei bazat pe aproximarea picului cu un triunghi si calcularea ariei prin
nmultirea ltimii picului la jumtate din nltimea sa, w
1/2,
cu nltimea acestuia, h (picul
se consider gaussian).
2. Metoda planimetrrii, se bazeaz pe msurarea ariei propriu zise.
3. Metoda integratorului - utilizeaz un aparat, numit integrator, ce d un semnal
proportional cu aria de sub pic.
142
Cromatografia de lichide de nalt performan (HPLC)
Introducere
CromatograIia de lichide de nalt perIormant (HPLC |112|) acoper azi, n proportie
aproximativ 80, analiza substantelor moleculare: organice, organo-metalice si anorganice
inclusiv compusii Ioarte polari sau labili termic precum si compusii cu mas molecular
ridicat (naturali sau sintetici). De aceea, mpreun cu cromatograIia de gaze constituie un
punct de sprijin important n analizele chimice moderne. Desi eIicacitatea coloanelor nu o
egaleaz nc pe cea din GC, prin Iaptul c se poate modiIica, pe lng Iaza stationar, si Iaza
mobil, cromatograIia de lichide (LC) Iace posibile separri si analize uneori imposibil de
realizat prin alte tehnici. Cuplajul cu spectrometria de mas a transIormat, n ultimul timp,
aceast metod n principalul mifloc de anali:a a compuilor moleculari naturali sau
sintetici, constituind unul din pilonii pe care se sprijin chimia sintetic actual si pe care s-a
dezvoltat biochimia si biotehnologia modern.
Fig. 1. Pre:entarea schematic a unui cromatograf de lichide (HPLC) modern
Metoda constituie o evolutie a unei metode mai vechi, cromatograIia pe coloan
clasic, care servea n primul rnd la izolarea preparativ a compusilor naturali. Prin
introducerea pompelor si n consecint, lucrndu-se la presiuni tot mai ridicate (200atm),
dezvoltarea unor Iaze stationare perIormante, de dimensiuni tot mai mici (recent constituite
din granule de Iaze stationare sIerice, cu diametre 2-5!m), n coloane tot mai scurte (3-10cm)
s-a ajuns, ncepnd cu anul 1969, la conIiguratia actual (Iig. 1). Se poate observa c din
143
17
rezervoarele continnd unul sau mai multi solventi pompa (sau pompele), alimenteaz
coloana cu eluent (de regul un amestec de doi sau mai multi solventi). n imediata vecintate
a coloanei se introduce proba, automat, prin intermediul unui ventil cu bv pass |113|. n
coloana aIlat ntr-o etuv termostat, are loc separarea propriu-zis. EIluentul coloanei intr
ntr-un detector de unde componentul, dac este separat complet, poate Ii colectat si izolat, cu
ajutorul unui colector de Iractiuni. Semnalul este nregistrat Iie cu un nregistrator, Iie direct
n memoria unui calculator. n esent, un cromatograI analitic HPLC are structura din Iig. 2
unde nu s-a mai prezentat colectorul de Iractiuni, interesant doar din punct de vedere
preparativ. Se poate observa asemnarea cu GC singura deosebire major constituind-o sursa
de eluent - pompa. n cele ce urmeaz se vor prezenta cele mai importante aspecte deoarece
volumul de inIormatii publicate este deosebit de amplu, un mare numr de date existnd chiar
pe reteaua Internet |114|.
Solvent Pomp Injector Coloan Detector nregistrator
Fig. 2. Schema bloc a unui cromatograf HPLC
144
Pompe pentru HPLC
Pompa este considerat una dintre cele mai importante componente ale HPLC
deoarece permite realizarea unui debit constant al eluentului prin intreg sistemul: injector,
coloan, detector mrind deosebit de mult viteza separrii. ntr-un cromatograI de lichide pot
exista una sau mai multe pompe, Iiecare Iurniznd o presiune care poate atinge 20mii kPa
(cca. 200atm). Presiunea deosebit este necesar deoarece coloana are o umplutur de Iinete
mare si, n lipsa presiunii, debitul ar Ii nepractic de mic.
Exist n uz dou tipuri principale de pompe, clasiIicate astIel n Iunctie de debit:
pompe cu presiune constant (si debit variabil) si pompe cu debit constant.
Pompele cu presiune constant sunt mai simple (a se citi ieItine) si nu prezint pulsatii
n Iunctionare (care nu ar permite obtinerea unei linii de baz netede). Acestea, prezint
dezavantajul c debitul trebuie Irecvent modiIicat pentru a se mentine ct mai constant, ceea
ce la separri de durat pune probleme, deoarece prin obturarea coloanelor debitul se modiIic
continuu. Se ntelege c orice modiIicare de debit (datorit viscozittii sau temperaturii
eluentului si a structurii umpluturii) aIecteaz timpul de retentie si totodat semnalul
detectorilor, n majoritate sensibili la concentratie.
Pompele cu debit constant nu mai prezint dezavantajele de mai sus. De-a lungul
timpului s-au selectionat dou variante: pompele cu piston (alternative) si pompele de tip
sering (cu deplasare pozitiv). La primele, cele mai utilizate, miscarea du-te-vino a
pistoanelor si a supapelor cu bil permit o Iunctionare indeIinit dar presupun existenta unor
atenuatoare de pulsaii - dispozitive care s elimine micile variatii de debit. Acestea constau
dintr-o alternant de mai multe rezistente, de exemplu tuburi subtiri si capacitti - care pot Ii
incinte cu pereti elastici, Iie chiar manometre.
Pompele cu presiune constant, asemntoare cu o sering dar avnd o capacitate mai
mare, pompeaz continuu pe toat durata separrii, pistonul deplasndu-se cu o vitez liniar
constant dar dup Iiecare curs este necesar oprirea debitului si reumplerea cu solvent a
corpului pompei.
Desi solventii utilizati se degazeaz pentru a se reduce eIectele corozive ale
oxigenului, datorit presiunilor ridicate la care se lucreaz, coroziunea este totusi deosebit.
De aceea aceste pompe (corpul, cilindrii, garniturile si supapele) se execut din materiale
rezistente la coroziune: saIir, agat, teIlon sau aliaje speciale.
145
17
Sisteme de introducere a probei
n cazul HPLC injectia probei trebuie Icut ntr-un timp ct mai scurt, pentru a nu
deranja regimul dinamic al eluentului prin coloan si detector. DiIicultatea provine de la
presiunea ridicat la care lucreaz coloana (20mii kPa). Sistemul cel mai utilizat n
cromatograIele de lichide este ventilul cu 6 ci, numit si ventil de introducere a probei,
prevzut cu bucle interschimbabile (Iig. 3).
Fig. 3. Jentilul pentru introducerea probei (cu 6 ci), lucrea: in dou etape.
Ieire
exterioar
Ieire
exterioar
Proba
(soluie)
Proba
(soluie)
Pompa
Pompa
Bucla
Bucla
Coloana Coloana
A - alimentarea buclei cu proba, B - dup o rotire cu 60 in sensul acelor de ceasornic,
antrenarea probei din bucl in coloan
Deoarece eluentul ader la pereti, pentru completa ndeprtare a sa n momentul
alimentrii buclei cu prob, este necesar injectarea prin bucl a unui volum de cel putin de
trei ori volumul acesteia, nainte de comutarea pe analiz. Bucla lucreaz n dou etape. Etapa
A (Iig. 3-A) n care bucla este umplut cu prob cu ajutorul unei seringi sau n alt mod. Apoi
are loc comutarea pe analiz (Iig. 3-B) cnd prin rotire cu 60, n directia acelor de ceasornic,
manual sau automat, bucla este parcurs de eluentul de la pomp si continutul acesteia este
antrenat n coloan. Volumul probelor pentru coloane obisnuite (25cmx4.6mm) este de 10-
50l.
Evident aceste ventile sunt conIectionate din materiale rezistente la coroziune si la
solventi (otel inoxidabil, tantal, teIlon etc).
146
Coloanele n LC
Locul n care se petrece separarea propriu-zis si - n Iunctie de calitatea acesteia - se
mreste sau micsoreaz raportul semnal/zgomot, este coloana cromatograIic. Desi multi
autori denumesc coloana 'piesa cea mai important dintr-un cromatograI, acesta din urm,
Iiind Iormat dintr-o serie de componente, rezult c Iiecare compartiment n parte, contribuie
separat la obtinerea rezultatului analitic. Pentru un practician din domeniul LC ns, locul
unde acesta intervine eIectiv si unde se concepe logic separarea este ntr-adevr coloana.
C*10/% )*%*#$2& & -2)#$&.-2 32 .20#1#12
Materialul din care se conIectioneaz corpul coloanei n LC trebuie s asigure acesteia
rezistenta mecanic adecvat presiunilor nalte (20mii kPa) precum si rezistenta la coroziune
Iat de Iaza mobil. n majoritatea cazurilor a Iost preIerat otelul inoxidabil 316 lucios. Acesta
rezist la majoritatea solventilor, exceptie Icnd doar srurile halogenilor, n special n
solutie puternic acid. Alte alternative o constituie coloanele compozite: sticl sau plastic n
interior - otel inoxidabil sau material plastic n exterior.
Fig. 4. Aspectul coloanelor din LC. coloan analitic (stanga), semipreparativ (dreapta)
Din punctul de vedere al geometriei (Iig. 4), aceste coloane sunt cilindrice, iar
dimensiunile depind, n primul rnd, de dimensiunea granulelor si porozitatea umpluturii.
AstIel diametrul coloanelor variaz ntre 0.3-5cm iar lungimea poate Ii ntre 3-25cm. Pentru
scopuri preparative, n cazul unor componente necunoscute, se utilizeaz chiar diametre mai
mari.
Cu ct umplutura este mai Iin, cu att coloana este mai scurt. Pentru a se retine
eventualele impuritti sau componenti care nu pot prsi coloana (Iiind retinuti practic
ireversibil) se Iolosesc adesea precoloane care, Iiind de dimensiuni mai mici (acelasi diametru
si lungimi de 0.4-1cm), pot Ii nlocuite mai des, evitndu-se astIel scoaterea prematur din
Iunctie a coloanei principale. Pentru a nu Ii antrenat Iaza stationar n aIara coloanei, aceasta
este blocat la capete de dou discuri metalice, poroase, avnd diametrul porilor ntre 0.5-
10m. De asemenea pentru a nu se lrgi prea mult prin coloan zona cromatograIic (cu
diluarea ce are loc simultan), tot volumul mort ale acesteia (goluri n coloan, tubul de
aductiune de la injector, tubul de evacuare spre detector) trebuie redus la minim.
Se cunosc pn n prezent mai multe mecanisme de separare prin coloane, care depind
mult de Iazele mobil si stationar. Mai exact, depind de natura Ienomenului Iizico-chimic pe
147
17
care se bazeaz retentia diIerentiat si separarea. Metodele LC (HPLC) se pot clasiIica, dup
mecanismele principale amintite, astIel:
cromatograIie de adsorbtie,
cromatograIie de repartitie,
cromatograIie ionic,
cromatograIie de excluziune steric.
Fiecare dintre aceste variante este preIerat n cazul unor grupuri de substante,
asemntoare structural (vezi Iig. 7), neexistnd din pcate un mecanism universal.
Se disting dou moduri de realizare a cromatograIiei de repartitie:
CromatograIie de repartitie direct (sau cu Iaze normale - clasic);
CromatograIia de repartitie cu fa:e inversate - metoda preIerat n zilele noastre - pe care
se realizeaz cele mai numeroase separri.
n primul caz Iaza stationar este Iormat dintr-un lichid polar iar fa:a mobil dintr-
un solvent organic nepolar iar n al doilea, situatia se inverseaz: lichidul imobil este nepolar
iar fa:a mobil este un amestec de solveni polari. De exemplu, una dintre cele mai rspndite
Iaze inversate este cea stationar - silicagel, iar cea mobil - un amestec ap, metanol,
acrilonitril (sau tetrahidroIuran). O separare reusit pe o astIel de Iaz este prezentat n Iig. 5.
1. Izoproturon
2. ProIam
3. Propazin
4. Terbutilazin
5. Linuron
6. Propanil
7. Prometrin
8. FenamiIos
9. Fenitrotion
10. CaIein
11. Metamitron
12. Fenuron
13. Metoxuron
14. Simazin
15. Bromacil
16. Cianazin
17. Atrazin
18. Carbaril
- Coloan: Supelcosil (SiO
2
)
LC-ABZ, 25x4,6cm;
- Granulatia: 5m, t 40C;
- Eluent: 10 pn la 90
acetonitril n ap 0.5/min;
- Detector: UV la 225nm;
- Debit: 1mLmin
-1
;
Fig. 5. Separarea unor pesticide prin HPLC
Cromatografia ionic (IC) are mai multe variante. Cea mai Irecvent ntlnit astzi
Ioloseste n calitate de Iaz mobil solventi aposi diluati de electroliti iar ca Iaz stationar
schimbtori de ioni. Metoda va Ii descris ntr-un capitol separat datorit implicatiilor actuale
n analizele de ape legate de protectia mediului. O alt variant denumit cromatografie prin
perechi de ioni Ioloseste Iaze stationare capabile s Iixeze anumiti ioni care Iixeaz ioni de
semn contrar (perechi de ioni). Acest mecanism se preIer n cazul substantelor ionice sau
ionizabile.
148
n Iine, mai exist cromatografia de afinitate, o variant considerat uneori un
mecanism separat, se bazeaz pe aIinitatea extrem de speciIic a unor molecule cu alte
molecule Iixate pe suport. Desi este vorba de interactiuni coordinative sau alte afiniti de
natur biochimic dintre suport si componentele de separat mecanismul poate Ii asemnat cu
adsorbtia sau chiar cu schimbul ionic dar mult mai speciIic.
Suportul este materialul pe care ligandul este Iixat (ideal este ca acesta s Iie rigid,
stabil si s aib o supraIat mare). De exemplu agarul este cel mai cunoscut suport, de
asemenea se mai Ioloseste celuloza, dextranul si poliacrilamida. Ligandul este Iixat pe gelul
de agaroz Iiind un polimer al D-galactozei si al 3,6-anhidro-L-galactozei si poate Ii Iolosit la
o presiune de 1atm si ntr-un interval de pH de la 4 la 9.
Avndu-se n vedere complexitatea problemei si diversitatea acestor perechi de Iaze
mobile si stationare, vom limita n cele ce urmeaz discutia doar la cele mai utilizate dintre
acestea pentru domeniul analizei poluantilor mediului. n Iunctie de componentele de separat
si tipul de mecanism preIerat, Iaza mobil se alege Iolosind schema din Iig. 6.
Mas molecular Solubil n Caracter CromatograIie
ionic (IC)
Ionic
cu perechi de ioni
Ap
Neionic
Polar
- cu Iaz invers
- cu Iaz polar legat
- lichid-solid (CLS)
- excluziune steric
2000
Solventi organici
Nepolar
- CLS
- IC
- excluziune steric
Ap - Excluziune steric
Schimb ionic
Proba
~ 2000
Solventi organici -
Interactiuni hidroIobe
Fig. 6. Tipurile de mecanisme de separare cunoscute in LC
149
17
Faza staionar
Silicagelul (SiO
2
) este considerat materialul cel mai important utilizat ca Iaz
stationar. Acesta a devenit, n ultimii 20 de ani, doar suportul adevratelor Iaze - Iazele
chimic legate - ceea ce nu schimb importanta sa. Silicagelul s-a obtinut la nceput n Iorm
granular, neregulat, apoi n Iorm sIeric (Iig. 7).
Fig. 7. Aspectul granulelor de silicagel folosite
frecvent la umplerea coloanelor din HPLC
Fig. 8. Aspectul schematic al unei
granule sferice cu fa: staionar
chimic legat pe suprafaa suportului
IndiIerent de Iorm, granulatia trebuie s Iie uniIorm (se elimin partea Iin) pentru
c astIel caracteristicile curgerii eluentului sunt mult mbunttite.
Obtinerea silicagelului sferic se Iace plecnd de la solutii continnd silicat de sodiu
dar si alti compusi hidrolizabili ai siliciului (tetraclorur de siliciu, silicat de etil etc.). De la
acestia, printr-o reactie cu apa urmat de o pulverizare si apoi de o sinterizare, procese vizibile
pe Iig. 9, se obtin granule cu aspect sIeric.
Fig. 9. Schema procesului de obinere a silicagelului cu granule sferice
O - Si
O - Si
O - Si
O - Si
O - Si
O - Si
O - Si
Compui ai Si(IV):
- Si(OEt)
4
],
- SiCl
4
,
- Na
2
SiO
3
.
Si
OH
OH
OH
HO
2
SiO
2
coloidal
(Sol)
3
3-10m
4
1
Puritatea sa avansat este o conditie a bunei Iunctionri a materialului n LC deoarece
prezenta unor ioni metalici modiIic structura determinnd aparitia unor centre de adsorbtie
150
puternice si de aici aparitia unor co:i ale picurilor. Silicagelul are o structur tridimensional
cu o retea de baz, tridimensional, Iormat din legturi Si-O-Si iar pe supraIata porilor sau
cea exterioar mai prezint grupe silanol, Si-OH. Puntile de oxigen apar ntre atomii de
siliciu cu ocazia polimerizrii acidului silicic, Si(OH)
4
.
n ultimul timp a mai aprut un tip de Iaz stationar cu perIormante ridicate. Este
vorba de coloanele monolit, realizate din aceleasi materii prime si printr-o tehnologie
asemntoare din punct de vedere chimic cu cea din Iig. 9. Coloana este Iormat direct n
tubul rigid (metalic), de unde si numele. Aceasta nu mai are granule dup cum se poate
observa din Iig 10. Prin noua tehnologie, s-au obtinut coloane cu perIormante superioare Iat
de cele umplute cu granule.
Si
O
H
O
Si
H
O
Si
H
I II III
Fig. 10. Aspectul la microscopul electronic al
coloanelor monolit
Fig. 11. Principalele tipuri de
grupri silanolice superficiale
Exist trei tipuri de grupe silanol superficiale I- legate, II- reactive si III- libere (v. Iig.
11) cu tria relativ I III II. n Iunctie de tehnologia de obtinere diIer si porozitatea
intern, supraIata speciIic, rezistenta la compresiune si polaritatea. Silicagelul este
considerat, n general, un material puternic polar.
Grupele Iunctionale de pe supraIat au un caracter acid (pK
a
pentru grupele silanol
este similar Ienolului). Pentru a se reduce cozile picurilor pe care le dau centrele de adsorbtie
puternice, silicagelul se poate dezactiva, de exemplu prin adaos controlat de ap (3-8 ap).
Cteva mrci de silicagel comercial sunt prezentate n tabelul 2.
Tabelul 2. Cateva dintre cele mai cunoscute tipuri de silicagel pentru HPLC
Marca
Diametrul
porilor
SupraIata
speciIic
pH-ul n
suspensie 10
Tipul
particulelor
Zorbax 300 30 39 5.4 SIerice
Vydac TP 32 82 4.1 SIerice
Hypersil 12.5 149 8.2 SIerice
Spherisorb 8 190 7 SIerice
Polysil 6 245 6.5 Neregulate
LiChrosorb 10 297 6.7 Neregulate
Rosil 8 357 8.4 SIerice
Rsil 6 433 8.0 Neregulate
151
17
Se poate observa c supraIata speciIic scade cu cresterea diametrului porilor iar pH-
ul acestora se situeaz n domeniul 5.4-8.4.
Ali adsorbeni mult mai putin utilizati sunt alumina, oxidul de zirconiu, crbunele
macroporos, polimerii porosi (de ex. spuma poliuretanic).
Fa:ele staionare chimic legate au aprut n urma ncercrilor mai putin eIicace de
utilizare a unor Iaze stationare lichide depuse pe un suport poros solid - permeabil pentru
eluent (a Iost preIerat kieselgur-ul sau pmntul diatomitic - n esent tot SiO
2
dar cu pori
mari si o supraIat mult mai mic.
Deoarece n toate aceste ncercri Iaza stationar era splat de pe suport de ctre
eluentul n miscare si n Ielul acesta deranja Iunctionarea detectorului, s-a recurs la solutia
crerii unor Iaze care s Iie Iixate prin legturi chimice - mult mai puternice dect cele Iizice.
Aspectul unei Iaze stationare chimic legate poate Ii imaginat ca n Iig. 8, adic catenele legate
alctuiesc o adevrat pdure de molecule care se comport Iizic asemntor unui strat
subtire, aderent la suport (imposibil de dizolvat) dar cu o valoare a factorului de capacitate k
mai Iavorabil.
Dac gruprile silanol Si-OH de pe supraIata silicagelului sunt puse n situatia de a
reactiona cu anumiti derivati organometalici, se poate realiza sinteza unor fa:e chimic legate.
Cele mai stabile legturi sunt cele care au la baz aparitia structurilor legate prin intermediul
unei punti: Si-O-Si. Obtinerea acestora se realizeaz prin reactii de condensare |115| la
care particip grupele silanol - superIiciale, eIectuate n prezenta unor clorsilani. Un exemplu
este reactia:
SiOH ClSi(CH
3
)
2
R
-HCl
Si-O-Si(CH
3
)
2
-R
unde cel mai Irecvent R C
8
H
17
sau C
18
H
37
. Prin astIel de reactii (astzi se cunosc mai multe
variante) supraIata silicagelului se acoper cu un strat monomolecular de dimetil-alchil-
siloxan nepolar. Pentru se mri si mai mult stabilitatea s-a recurs la solutia legrii radicalului
de hidrocarbur R prin intermediul mai multor legturi cu supraIata silicagelului.
Stratul de hidrocarbur greIat de suport se comport ca un strat Ioarte subtire, uniIorm,
de lichid nepolar dar mult mai stabil. Aceste Iaze stau la baza cromatograIiei cu Iaze
inversate. Polaritatea acestor Iaze se poate regla prin legarea n cadrul unor catene laterale ale
radicalului de hidrocarbur R, de exemplu a unor Iunctiuni aminopropil, cianopropil, benzil,
crendu-se astIel o mare diversitate de Iaze stationare.
152
Faza mobil
Faza mobil sau eluentul n LC nu reprezint un mediu inert ca gazul purttor din GC.
De aceea alegerea fa:ei mobile se face aici in perfect concordan cu fa:a staionar. AstIel
Iaza mobil diIer destul de mult n Iunctie de tipul interactiunilor componentelor separate cu
Iaza stationar din coloan. Singurele caracteristici generale sunt urmtoarele: (1) Iaza
mobil trebuie s aib o viscozitate cobort, (2) aceasta trebuie s dizolve bine
componentele, (3) nu trebuie s aIecteze Iunctionarea coloanei si (4) trebuie s permit
Iunctionarea detectorului.
Unii eluenti provoac migrarea unui anumit component mai repede prin coloan. Se
spune c acestia au o trie relativ mai mare sau, altIel spus, au o putere de elutie mai
ridicat. Aceast denumire provine de la Iaptul c Iactorul de capacitate, k, este mai mare si
de aceea componentul migreaz mai repede. Dar totul depinde de trio-ul component - Iaz
mobil - Iaz stationar. AstIel, pe o Iaz stationar polar, Iolosind o Iaz mobil nepolar,
se vorbeste de cromatograIie de repartitie normal (sau cu fa:e directe). Din contr, pe o Iaz
stationar nepolar utilizndu-se o Iaz mobil polar se vorbeste de cromatograIie de
repartitie cu fa:e inverse (sau inversate). n acest ultim caz au devenit uzuale Iazele mobile
Iormate din amestecuri metanol - ap care n cromatograIia de repartitie sunt considerate
printre Iazele mobile mai putin tari.
Tabelul 3. Cateva fa:e mobile (monocomponente) utili:ate in cromatografia de repartiie
in ordinea triei lor relative in LC de repartiie cu fa:e normale
Faze normale Solveni Faze inversate
Hexan
Benzen
Triclormetan
C%*1/1 32 -24&%2$
Eter etilic
Acetat de etil
Acetonitril
Metanol
Ap
Pe o Iaz stationar polar, amestecul metanol-ap Iace parte dintre cei mai tari eluenti
cunoscuti. n tabelul 3 se prezint ctiva dintre cei mai ntlniti solventi si ordinea n care
creste tria lor relativ, n cele dou tipuri de cromatograIie de repartitie.
n cromatograIia ionic (IC) se Iolosesc solutii diluate de electroliti ca: NaOH,
NaHCO
3
, HCl, iar n cea de excluziune steric solventi simpli - evident compatibili cu
polimerii, separati unii de altii dup dimensiuni.
O alt cale de mbunttire a separrilor existent n LC (cale inexistent n GC) este
folosirea gradienilor de eluie. De exemplu, n GC, prin modiIicarea eluentului gazos nu se
153
17
constat nici o mbunttire a calittii separrii, n sensul mririi selectivittii. n HPLC, din
contr, solventul are o contributie important n procesul de separare, dar nu trebuie neglijat
importanta decisiv a cuplului Iaz mobil - Iaz stationar. Desi unii compusi sunt retinuti
slab prin coloan, iesind destul de repede, cei reinui puternic ies din coloan dup un timp
cateodat nepractic de lung, lucru care determin diluarea n eluent a componentul n urma
parcurgerii coloanei, aceasta micsorndu-se calitatea analizei. De aceea s-a recurs la
introducerea treptat peste primul solvent (eluent), a unui al doilea solvent mai tare sau a celui
de-al treilea, ceea ce n limbajul de specialitate se numeste gradient de elutie (sau de
concentratie).
La ora actual solutia la care s-a recurs n practic const, n general, dintr-un sistem
de ventile electromagnetice care permite intrarea solventilor n aceeasi pomp, prin
intermediul unei camere de amestecare aIlate la joas presiune.
Este posibil si un alt montaj n care Iiecare solvent are pompa proprie, comandat de
un dispozitiv de control al debitului. Acesti solventi intr n camera de amestec si de aici n
coloan.
Gradientii de Iaz mobil pot Ii Ioarte diIeriti n practic dar Iormele principale sunt
cele descrise n Iig. 12.
C
o
n
c
e
n
t
r
a
t
i
e

Timp
Fig. 12. Cateva din cele mai cunoscute forme de gradieni de fa: mobil
154
Detectori
Tehnica HPLC s-a dezvoltat o dat cu perIectionarea detectorilor. Am amintit c
detectorii in cromatografie sunt instrumente analitice specializate, situate la iesirea eluentului
dintr-o coloan si care pot nregistra continuu substantele separate de ctre aceasta. Deci
detectorii constituie acea parte a instrumentatiei care permite s se observe modul cum
decurge separarea prin coloan Ir a se vedea componentii propriu zisi ci doar semnalul lor.
ntruct coloanele de separare perIormante au capacitti de ncrcare mici, sistemul de
detectie trebuie s Iie unul Ioarte sensibil. Totodat, pentru c n LC volumul de prob este de
ordinul microlitrilor (8-10l), volumul detectorilor trebuie s Iie de volum apropiat pentru a
se putea sesiza n mod continuu picul cromatograIic.
n calitate de instrumente se poate utiliza, n principiu, oricare dispozitiv de analiz
chimic cunoscut, pentru probe lichide, precum si orice combinatii de instrumente Iizice. De
exemplu, n ultimul timp, combinatia dintre un detector reIractometric si unul bazat pe diIuzia
luminii este extrem de eIicace n analiza polimerilor n amestec cu monomeri sau oligomeri
dintr-un material. Exist chiar posibilitatea cresterii sensibilittii detectiei printr-o reactie
chimic n urma adugrii, cu un debit controlat, a unui reactiv potrivit. Tehnica se numeste
derivati:are si se poate practica chiar nainte de introducerea probei n coloan, dar si dup
iesirea din coloan a componentelor separate. Metoda a Iost utilizat pn n prezent n
special legat de metodele spectroIotometrice (colorimetrice) sau Iluorimetrice si mai ales
pentru analiza unor amestecuri de compusi numerosi avnd aceleasi Iunctiuni reactive (de
exemplu aminoacizi).
Caracteristicile detectorilor sunt asemntoare cu ale celorlalte instrumente analitice si
oarecum similare cu cele descrise la metoda GC.
F242)4*1& .02)41*(*4*-241&)& >$ PQ+QE:
Acest grup de detectori sunt cei mai Iolositi detectori pn n prezent, att n LC, ct si
n HPLC. Pentru a putea Ii utilizati, compusii separati cromatograIic trebuie s Iie colorai -
adic s absoarb lumina pe domeniul de lungimi de und al detectorului. Pe de alt parte,
eluentul trebuie s Iie practic transparent pentru acelasi domeniu spectral.
Legea Iizic pe baza creia Iunctioneaz acesti detectori a Iost prezentat - este vorba
de legea Lambert-Beer (A clC). Deci unittile vor Ii unitti de absorbant, adimensionale.
De aceea limita de detectie sau zgomotul de Iond se prezint n cazul acestor detectori n
AUFS (prescurtare de la Absorbance Units Full Scale unitti de absorbant raportate la
ntreaga scal, l. engl.). AstIel n cadrul instrumentelor actuale sensibilitatea este de 0,001
AUFS cu zgomotul de Iond de 1.
155
17
Motivul principal al popularittii acestor detectori este acela c numeroasele substante
organice, anume cele care contin legturi duble (electroni a), respectiv au greIate Iunctiuni
organice cu electroni neparticipanti, absorb lumina n UV-VIS. Este vorba de toate
hidrocarburile oleIinice si aromatice precum si derivatii tuturor hidrocarburilor cu diIerite
Iunctiuni organice (CO, CS, -N-O, -NN-, -NH
2
). ntre acestea se includ si numeroasele
combinatii de interes biologic ca enzime, acizi nucleici etc.
Un mare avantaj al acestor detectori este Iaptul c sunt insensibili la micile variatii de
debit si temperatur.
Celula de detectie Iace parte dintr-un spectroIotometru si are un volum extrem de mic,
de 8-10l, respectiv un diametru interior de 1mm la o lungime a celulei de10 mm. Constructia
acestora este ilustrat n Iig. 13.
Fig. 13. Celula unui detector ba:at pe spectrofotometrie de absorbie in UJ
Lumin
EIluent
Se pot distinge si n cazul acestei clase de detectori mai multe tipuri de detectori.
Detectorii monocromatici au Iost primii utilizati, Iiind mai ieItini deoarece lucreaz
doar la o lungime de und. Modelul cel mai rspndit se compune dintr-o surs luminoas cu
deuteriu sau cu vapori de mercur, un monocromator care separ un domeniu ngust (de ex.
linia 254nm a mercurului) si un detector. Schema bloc a unui astIel de detector este prezentat
n Iig. 14.
Detectorii policromatici mai Irecvent utilizati n cromatograIele HPLC moderne
permit si selectarea lungimii de und la care se lucreaz, dar chiar pot nregistra electronic
absorbanta celulei la mai multe lungimi de und simultan. Acest mod de lucru d o mai mare
sigurant analizei, n sensul c permite stabilirea puritii, adic dac picul constituie un
semnal dat de o singur substant sau de un amestec (ceea ce se cunoaste sub numele de
stabilirea purittii picului). Acesti detectori contin celula amintit montat ntr-un
spectrofotometru cu reea de diode.
SursMonocromatorCelulnregistrator
Fig. 14. Schema bloc a unui detector HPLC spectrofotometric
156
F242)4*1& 12(1#)4*-241&)&
Detectorii refractometrici, au la baz legile refraciei luminii. Principiul de
Iunctionare al acestor detectori are la baz legea lui Fresnel - de transmitere a luminii prin
medii transparente avnd un indicele de reIractie dat. AstIel, un Iascicul luminos (mono sau
policomponent) trece printr-o celul cu dou compartimente unul continnd doar eluentul pur
iar cellalt Iaza mobil care prseste coloana (Iig. 15).
Fig. 15. Principiul de funcionare al unui detector refractometric
Eluent
pur
Evacuare
La coloan
EIluent plus
component
D
DiIerenta dintre indicii de reIractie pentru solutiile aIlate n cele dou compartimente
vor Ii practic nule, atta timp ct din coloan iese doar eluentul pur, dar diIerit n momentul
n care n eluent mai apare un component separat - antrenat de ctre eluent din coloan. n
momentul iesirii unui component are loc o deplasare a pozitiei Iascicolului emergent din
detector - deplasare care este proportional cu concentratia si sesizat de ctre detectorul D.
n cazul acestui tip de detector sunt posibile si picuri negative, ceea ce Iace necesar
aducerea liniei de baz la jumtatea scalei lucru care, pe lng sensibilitatea relativ cobort
(10
-5
molL
-1
), constituie un dezavantaj. Acest detector este universal, dar nu poate Ii utilizat n
cromatograIia cu gradienti deoarece, n acest caz, compozitia eluentului la intrarea n coloan
diIer de cea de la iesire si se modiIic continuu, neexistnd o linie de baz. De asemenea
Ienomenul este Ioarte sensibil la temperatur (+0.0001C) Iiind necesar termostatarea, att a
detectorului ct si a coloanei.
F242)4*1&& )*$3/)4*-241&)&
Acest tip de detectori se utilizeaz cu precdere n cromatograIia pe schimbtori de
ioni (v. cap. 18) si sunt sensibili la ioni anorganici sau organici inclusiv acizi organici. Sunt
asadar detectori speciIici. Sunt suIicient de sensibili (500pg-1ng). Principiul de Iunctionare
157
17
este descris schematic n Iig. 16. Tehnic este vorba de o celul miniaturizat cu totul analog
unei celule conductometrice.
Faz mobil Faz mobil plus prob
Fig. 16. Principiul de funcionare pentru celula conductometric
N%& 3242)4*1&
Pe lng cei amintiti, mai rspnditi, n practica analitic se mai ntlnesc si alti
detectori prezentati schematic n tabelul 4. Dintre acestia o mentiune special trebuie Icut
pentru cei bazati pe spectrometria de mas si FT-IR |116|, care au permis determinri
calitative uneori imposibil de realizat prin alte variante de detectie n lipsa etaloanelor
cunoscute.
Tabelul 4. Ali detectori utili:ai in LC
Detectori LC
Limita de
detectie |117|

Caracteristici
Disponibilitate
comercial
Fluorimetrici 1-10pg
Sensibilitate 10
-10
M
Este necesar uneori
derivatizarea
Da
Electrochimici
(Amperometrici)
10pg 1ng
Sensibilitate 10
-10
M
Compusi oxidabili sau reductibili
Da
Bazati pe
Spectrometria
de Mas (MS)
100pg - 1ng
Necesare coloane capilare
Necesar pulverizarea
Pret de cost ridicat
Da
FT-IR 1g Pret de cost ridicat Da
DiIuzia luminii 10g Adecvati pentru macromolecule Da
Activitate optic 1ng Pentru substante optic active Nu
Electrozi ion
selectivi
10ng
Doar pentru ioni sau compusi
ionizabili
Nu
Fotoionizare 1pg - 1ng - Nu
Acesti detectori permit ca, pe baza unei baze de date Iormat din spectre cunoscute, s
se obtin compusii cei mai apropiati (3 dintre acestia), din toate substantele chimice
cunoscute, care ar putea Ii prezenti n prob.
158
Cromatografia planar (TLC)
O variant mai simpl a LC
CromatograIia planar (PC) ntlnit adesea sub denumirea de cromatograIie n strat
subtire este cea mai simpl i ieftin dintre toate metodele cromatograIice cunoscute. Mai este
denumit si cromatografia de lichide a sracului.
n literatura de specialitate se utilizeaz mai multe denumiri (cu prescurtrile asociate
acestora). Pe lng termenul consacrat - cromatograIia planar (planar chromatography - PC
|118|) se mai ntlnesc denumiri ca cromatograIia n strat subtire de nalt perIormant (high
perIormance thin layer chromatography - HPTLC) sau cromatograIia de lichide planar
(planar liquid chromatography - PLC).
Fig. 1. Placa cromatografic i po:iiile relative ale spoturilor
n aceast variant a cromatografiei de lichide, separarea nu mai are loc ntr-o coloan
nchis ci pe o Iaz stationar similar, granular (poroas) dispus ntr-un strat subire,
Iormnd un plan (Iig. 1). Acest strat denumit subire, se realizeaz dintr-un adsorbent cu
grosimi cuprinse ntre 100-250m si poate Ii simplu sau legat adeziv de un plan rigid, Iiind pe
tot parcursul separrii n contact cu o Iaz gazoas - mai mult sau mai putin saturat cu vapori
de eluent. Primul caz a Iost mult utilizat n trecut n cazul asa-numitei cromatograIii pe hrtie
unde Iaza stationar consta dintr-o band de hrtie de Iiltru, conIectionat din celuloz pur,
sau, extrem de rar, prin Iolosirea unor plci din materiale ceramice sinterizate poroase.
Cellalt caz mult mai utilizat (chiar n zilele noastre) Iace apel la straturi subtiri realizate
dintr-un adsorbent pulverulent (silicagel, celuloz, alumin, poliamid sau derivate ale
acestora) dispuse n straturi subtiri pe plci rigide din sticl sau, pe Iolii Ilexibile din aluminiu,
1 2 . 0
Linie de start
Pozitia Iinal a
Irontului la elutie
Probe
Etalon
159
19
poliester sau alte materiale inerte Iat de sistemul pe care are loc separarea. Se mai poate
recurge si la straturi Iormate pe baghete de sticl sau tuburi din sticl.
Obtinerea straturilor subtiri se realiza la nceput n laborator, pornindu-se de la o
suspensie apoas a adsorbentului pulverulent (10-40m) mpreun cu un liant anorganic (de
exemplu ghips, SiO
2
-coloidal) sau organic (amidon, carboximetilceluloz), iar pentru aplicare
se Ioloseau niste dispozitive mecanice simple. Straturile subtiri mai pot include si indicatori
de Iluorescent care n lumin UV Iac posibil vizualizarea spoturilor substantelor care absorb
n acest domeniu prin stingerea Iluorescentei, adic prin aparitia unor spoturi ntunecate pe
Iond luminos. Straturile subtiri pot Ii achizitionate gata preparate de la Iirme productoare
specializate (Camag, Cole-Parmer etc.).
N0%&)#12# 01*52&
Pentru a se putea demara procesul de elutie, n prealabil pe placa cu strat subtire se
aplic proba. Acest lucru se realizeaz cu seringi sau micro-pipete, dar si alte dispozitive
specializate (Iig. 2), astIel nct s se obtin aliniate, pe linia de start (Iig. 1), mai multe
spoturi de probe, respectiv de amestecuri etalon - supuse simultan separrii. ntruct probele
se aplic din solutii diluate (1-2), n anumiti solventi, pentru a se evita interIerenta acestora
n procesul de elutie, plcile se usuc nainte de introducerea n amestecul de solventi. AstIel
se pot supune separrii probe care se concentreaz pe zone nguste (de lungime si ltime
preselectate) asigurndu-se o eIicient mrit separrii.
O&@1#12# 2%/2$4/%/&
Are loc prin coloana deschis, care actioneaz cu totul analog celei nchise (vezi LC),
are loc sub actiunea Iortelor capilare si provoac migrarea diIerentiat a componentelor
amestecului de separat. Acest lucru se realizeaz n urma simplei scuIundri (manuale) a
plcii cromatograIice n eluentul potrivit. Din acest moment, eluentul irignd prin capilaritate
stratul poros migreaz ascendent prin stratul subtire, provocnd separarea. Timpul de separare
variaz ntre 3 si 60 min.
Nu este totusi exclus utilizarea unor dispozitive mai soIisticate de alimentare cu
solventi (minipompe) - Icndu-se uneori apel chiar la gradienti de concentratie (v. par. 16.5
n cazul LC). Se poate de asemenea practica migrarea eluentului pe orizontal sau descendent.
Se poate elua o plac chiar de mai multe ori sau se poate evapora solventul n timpul migrrii,
n acest Iel mrindu-se eIicienta pe seama timpului de separare.
Pentru realizarea separrii (elutiei) se utilizeaz camere de developare. Cteva dintre
cele mai utilizate dintre acestea se prezint n Iig. 3. Formele preIerate sunt cele
160
paralelipipedice sau cilindrice (pahare), prevzute cu un capac si eventual cu un dispozitiv de
Iixare a plcii plane (hrtie sau strat subtire) si pot Ii saturate cu amestecul de solventi din
tanc, pentru a se mri viteza de elutie. Camerele paralelipipedice (Iig. 3N) se numesc camere
de tip N (normale) iar cele subtiri (Iig. 3S) poart numele de camere de tip S (sandwich).
Ultimele prezint avantajul unui volum mai redus al Iazei gazoase avnd o vitez de saturare
mai mare si o durat a procesului de separare cu ceva mai mic.
N S
Fig. 2. Aparatul Linomat. aplic probele
in form de ben:i pe straturile subiri
Fig. 3. Cateva dintre cele mai u:uale
camere cromatografice in PC
Elutia are loc dup introducerea plcii n camera cromatograIic, pn cnd amestecul
de solventi atinge o nltime Iinal, Iixat de obicei ntre 5 si 18 cm, sau un anumit timp
stabilit, n prealabil, prin ncercri preliminare. Solventii utilizati se aleg n Iunctie de
propriettile de elutie ale substantelor supuse separrii (analizei). Natura acestora depinde nu
numai de substantele implicate dar si de mecanismul de separare propus, respectiv de Iaza
stationar avut la dispozitie.
Dup elutie, placa se scoate, se usuc si dac spoturile nu se vd, se trece la
vi:uali:area acestora (operatie numit uneori revelare). Pentru aceasta, placa Iie se scuIund
ntr-un reactiv, Iie se pulverizeaz cu acesta sau se introduce ntr-o atmosIer continnd gaze
reactive si chiar ntr-o etuv, la cald, cnd spoturile devin vizibile n urma unor reactii chimice
(avnd un aspect apropiat celor din Iig. 4).
Fig. 4. Aspectul plcilor i al spoturilor
la vi:uali:are.
in lumin UJ (stanga)
in lumin vi:ibil (dreapta)
161
19
Doar apoi se poate trece la etapa analizei propriu-zise. Reactivii de culoare pot Ii
generali, ca de exemplu acidul sulIuric la cald (120C), care determin carbonizarea
majorittii substantelor organice, sau speciIici, cnd acestia reactioneaz doar anumite
substante sau Iunctiuni organice.
O alt variant de a Iace spoturile vizibile, preIerat tot mai mult n ultimul timp, este
Iolosirea unor straturi subiri fluorescente (spre exemplu materialul pulverulent contine ZnS -
Iluorescent). Prin examinarea cromatogramelor eluate si uscate n lumin UV, se vor observa
spoturi nchise la culoare sau colorate, pe Iond Iluorescent - luminos. Atunci cnd chiar
substantele separate sunt Iluorescente nu mai este nevoie de Iondul Iluorescent si este
suIicient o plac obisnuit, observat n lumin UV, spoturile devenind luminoase pe un
Iond ntunecat (Iig. 4).
O variant si mai modern, Ioarte eIicace de vizualizare, Iolosind tot lumin UV,
const n utilizarea unor plci cu straturi subtiri continnd amestecuri de luminofori. n acest
caz plcile au o culoare compus (de regul lumina emannd din trei substante luminescente
avnd culori diIerite). Cum Iiecare luminoIor emite la o alt lungime de und, iar substantele
separate absorb diIerit lumina, Iiecare component de pe plac va avea, n consecint, o alt
culoare. n acest caz detectia este mai sigur pentru c nu diIer doar pozitia relativ a
spotului respectiv pe plac ci si culoarea.
162
Faze mobile i faze staionare
Analog cu cromatograIia de lichide, respectiv cu varianta HPLC |119|, n PC sunt
posibile mai multe mecanisme de separare: (1) cromatograIia de adsorbtie, (2) cromatograIia
de repartitie (cu Iaze directe si cu Iaze inversate), (3) cromatograIia de schimb ionic si (4)
cromatograIia de excluziune steric. Aceleasi Iaze stationare (silicagel, alumin, celuloz sau
derivati ai acestora) se utilizeaz n granulatii Iine (40m) dar Ir prtile extra Iine (1m).
n ultimul timp cstig tot mai mult teren Iazele chimice legate, pentru separri n
cromatograIia de repartitie cu Iaze inversate (solventi polari si Iaze stationare nepolare). Ca si
n HPLC, se utilizeaz tot silicagelul silanizat avnd greIate grupri alchilice continnd 8 sau
18 atomi de carbon - echivalente cu o pelicul subtire de Iaz nepolar depus pe granula-
suport.
Fa:ele mobile sunt adesea amestecuri de 2 pn la 5 solventi ct mai diIeriti ca natur
chimic, alesi prin ncercri preliminare. Pentru straturi subtiri din silicagel (cele mai
utilizate) prezentm o list cu 10 solventi extrasi din 8 grupe de selectivitate (propuse de
Snyder, un cercettor american care a clasiIicat solventii organici n Iunctie de mai multi
parametri structurali si Iizici), care diIer ntre ele prin structura chimic: eter etilic (grupa I),
izopropanol si etanol (II), tetrahidroIuran (III), acid acetic (IV), diclormetan (V), acetat de etil
si dioxan (VI), toluen (VII) si cloroIorm (VIII). Hexanul este un solvent considerat complet
nepolar si este recomandat a Ii introdus n amestecuri pentru aducerea spoturilor n domeniul
considerat optim, de R
I
0.2-0.8 dac mai este necesar.
163
19
Analiza chimic prin PC
N$#%&'# )#%&4#4&;
Fiecare compus separat prin PC este caracterizat (calitativ) de parametrul de retentie
denumit R
I
(o prescurtare de la termenul din l. engl.: retardation factor). Acesta se calculeaz
astIel:
R
I
(Distanta parcurs de componentul dat, i)/(Distanta parcurs de Irontul solventului)
sau
i
I
0
x
R
x
=
unde cu x
I
, respectiv cu x
0
, s-au notat distantele parcurse de componentul dat, respectiv de
Irontul solventului, pn la oprirea cromatogramei. Toate mrimile calculate pentru o coloan
inchis au o mrime corespondent si n PC. De exemplu parametrul de retentie R devine R
I

(I de la Iront):
0
I
0 0
t x v 1
R
x v t k
= = = =
1 +
unde v reprezint viteze de migrare, t - timpi de migrare iar k Iactorul de capacitate. De aici,
implicit:
I
1
k 1
R
=
Comparndu-se valorile R
I
ale spoturilor etaloanelor cu cele ale substantelor din proba
de analizat (lucru realizat de cele mai multe ori vizual) se spune c se Iace analiza calitativ.
Aceasta este cea mai util aplicatie a metodei PC. Se pot identiIica pesticide din ape, sol dar si
alte substante pentru scopuri stiintiIice si tehnice cu o sensibilitate mult mai bun dect n
eprubet. Desigur c sensibilitatea atins este inIerioar celei din HPLC. De aceea, n
aplicatiile analitice de perIormant, cu toat simplitatea si pretul de cost sczut, PC nu poate
nlocui ntotdeauna HPLC.
Tot n scopul realizrii analizei calitative se poate practica si cromatografia
bidimensional. n aceast variant (Iig. 5), se utilizeaz o plac ptrat, iar spotul (unul
singur) se aplic ntr-unul dintre colturi, de exemplu: n dreapta-jos. Se elueaz cu un amestec
de solventi 1, avnd loc o prim separare. Apoi, dup oprire se usuc placa. Se roteste placa
cu 90 si se ncepe o nou irigare a acesteia Iolosind un alt amestec de solventi, 2. Doar apoi
placa se vizualizeaz si se compar cu o plac etalon - pe care avem un amestec similar dar
cunoscut.
164
Fig. 5. Modul de executare a cromatografiei in strat subire bidimensionale
Elutia 1
Rotire
Elutia 2
Solvent 2
Solvent 1
Aspect final
Aplicare
Anali:a cantitativ poate ncepe dup eIectuarea separrii si vizualizrii sau prin
executarea unei msurtori asupra unui parametru Iizic (radioactivitate) proportional cu
concentratia substantei din spotul de interes analitic. Metodele practicate pe scar larg sunt
densitometria prin transmisie sau reIlexie a spotului (spoturilor), respectiv mai recent
scanarea. Densitometria se poate realiza n lumin vizibil sau UV, n ultimul caz Iiind
posibil si msurarea radiatiei de Iluorescent. Semnalul msurat serveste la construirea unei
curbe de etalonare din semnalele msurate pentru diIeritele spoturi, continnd cantitti
cresctoare de component, aplicate, alturi de proba necunoscut, pe aceeasi plac. Se preIer
metoda curbei de etalonare n reIlexie (adic prin msurarea reIlectantei) deoarece domeniul
liniar al metodei este destul de ngust si adesea curba de etalonare este neliniar. Motivul
principal pentru care rezultatele analizei cantitative prin PC sunt inIerioare HPLC sunt
neuniIormittile stratului subtire care contribuie n mod hotrtor la mrirea raportului
semnal/zgomot, notat S/N. AstIel, conIorm Iig. 6, unde H este nltimea picului (semnalului)
analitului iar h
n
- ltimea domeniului n care variaz zgomotul de Iond (intervalul +2o).
S/N
n n
H 2
h /2 h
=
H
Fig. 6. Ilustrarea
mrimilor care
afectea: raportul
semnal/:gomot
h
n
H
165
19
O variant mai simpl dar mai laborioas de analiz cantitativ const n splarea
zonei corespunztoare analitului de pe suport ntr-un pahar, Iolosind un solvent adecvat si
apoi determinarea, cu o alt metod instrumental, a concentratiei solutiei rezultate.
Evaluarea cu ajutorul foto-densitometrelor este pn n prezent cea mai utilizat
metod. n aceste instrumente, placa cromatograIic cu stratul pe ea, se deplaseaz odat cu
suportul (de regul n directia developrii), prin Iata Iantelor sistemului optic de iluminare,
respectiv de msurare a intensittii luminii reIlectate. Schema unui astIel de dispozitiv se
poate observa pe Iig. 7.
D
Hg

MC
F
I
W
O
P
Fig. 7. Repre:entarea schematic a unui densitometru
Pe aceast Iigur se pot remarca posibilitatea de utilizare a unei lmpi cu
incandescent - cu halogen - (W), pentru determinri n domeniul vizibil (400-800nm), a unei
lmpi cu deuteriu (D) pentru spoturile care absorb n UV (190-400nm) sau a unei lmpi UV
cu intensitate mai ridicat (cu xenon sau cu vapori de mercur), notat Hg, pentru spoturile
Iluorescente. Lumina monocromatic care prseste monocromatorul MC se reIlect pe
oglinda O, se reIlect pe placa cu strat subtire P iar lumina reIlectat este receptat pe
Iotomultiplicatorul F. Semnalul obtinut este nregistrat de nregistratorul I, care poate Ii chiar
un calculator.
Dup nregistrare, densitogramele se evalueaz cantitativ, Iie prin msurarea nltimii
picurilor, Iie a supraIetei acestora. Oricare dintre mrimile msurate poate constitui semnalul
analitic. Trasarea graIicului semnal analitic n Iunctie de cantitatea de substant din spot, duce
la o curb de etalonare. n cazul determinrilor de Iluorescent acest graIic este liniar.
Un exemplu de determinare cantitativ din domeniul controlului polurii mediului l
constituie determinarea seleniului din ape. n acest caz nainte de aplicarea probei pe plac,
aceasta se supune unei reactii chimice numit derivatizare. Derivatizarea seleniului se poate
realiza cu 2,3-diaminonaItalin (DAN). Compusul rezultat este Iluorescent. Pe Iig. 8a se
prezint densitograma unei probe de ap continnd seleniu derivatizat. Se poate observa c
reactivul de derivatizare, DAN, apare separat pe aceeasi plac alturi de compusul rezultat cu
seleniul din ap. Repetndu-se separarea cu mai multe probe cunoscute se obtin picuri cu
166
nltimi diIerite (Iig. 8b). Limita de detectie este pentru aceast metod de 250Ig Se.
Reprezentarea graIic a nltimilor duce la curba de etalonare (Iig. 8c).
I
n
t
e
n
s
i
t
a
t
e
a

I
l
u
o
r
e
s
c
e
n
t
e
i

y 9.2941x
R
2
0.9928
0
100
200
300
400
500
0 10 20 30 40 50
Inaltime, mm
C
a
n
t
i
t
a
t
e

S
e
,

g
a

Fig. 8. (a) Aspectul unei densitograme a compusului fluorescent al seleniului DAN (1,2-
diaminonaftalin), (b) Densitograme re:ultate din msurtorile de fluorescen ale
produsului derivati:rii seleniului din probe de ap cu 1,2-diaminonaftalin, in cantiti
cresctoare (1fg10
b c
-12
g), (c) Aspectul unei curbe de etalonare in PC
Metoda PC este simpl si ieItin dar, ca precizie si exactitate, este adesea inIerioar
HPLC. n calitate de metod semicantitativ, PC este o metod competitiv si n lipsa unei
aparaturi perIormante (de exemplu HPLC) rmne uneori singura alternativ. O analiz
semicantitativ poate rspunde la ntrebarea: Este pre:ent specia X intr-o concentraie mai
mare decat o concentraie limit, C? De Ioarte multe ori rspunsul la aceast ntrebare este
suIicient n practica curent. Dar pentru monitorizarea automat a continutului de poluanti din
ape sau sol, pentru expertize sau pentru controlul alimentelor, doar metoda PC nu este
suIicient.
167

Control Bauturi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Control Bauturi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Informaia Analitic

Flacr sau cuptor (celul)

S-ar putea să vă placă și