Sunteți pe pagina 1din 1

Iulian Boldea

Visul
ne mutam fiintele n oglinzile multicolore ale visului cu arhitectura lui schimbat
oare.
niciodata la fel trupul meu trece prin vazduhul acesta statut ca printr-un ev
de mult apus cu pasari mari lichefiate si cu orologiile spaimei nmanusate din nou
.
contemporani cu carnea stravezie a rului nedomolit suntem, contemporani cu miresm
ele
suave ale ngerilor prabusiti din catapetesmele diminetilor netraite...
niciodata la fel oglinzile visului prin care pasim nedumeriti ca dintr-un orizon
t n altul
ca dintr-un secol n alt secol
maldare de sursuri sifonate de zei irascibili de poeme mecanice
pe cmpia aceasta rosie pasim ndurerati cu fotografiile exilului nostru viitor n mini
pasari cu zborul bolnav ne aduc mesaje de nicaieri dintr-un timp pustiit
dintr-un somn fara tinta
cu trupurile bolnave de asteptarea miracolelor ne mutam mereu dintr-un timp n alt
timp
dintr-un vis n alt vis
dintr-un trecut netrait
ntr-un viitor ilizibil.