Dimensiunea Religioasa a Existentei

Inceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturale

din rasaritul Europei, un spatiu complex format pe temeliile traditiei
bizantine. Incepand cu secolul al XVII-lea, limba slavona, limba oficierii
serviciului divin in biserica, incepe sa fie inlocuita treptat cu limba romana.
In aceasta perioada s-au tradus si s-au tiparit carti religioase de care aveau
nevoie toti credinciosii. Acestea au fost cazaniile evang!elii explicate,
cuprinzand invataturi morale dezvoltate pe marginea textuluui biblic" si
pravilelecorpuri de legi". Actele de cultura din cele # tari romane
demonstreaza ca mentalitatea religioasa, caracteristica Evului $ediu este
dominanta.
Domniile lui $atei %asarab, in $untenia si Vasile &upu, in $oldova,
au marcat inceputul unei epoci de inviorare culturala. 'in tipografiile
infiintate cu spri(inul lui 'etru $ovila, fiu de voievod moldovean a(uns
mitropolit al )ievului, cartile religioase se raspandesc si contribuie la
unificarea limbii romane literare. *orii literaturii religioase poata astfel
amprenta cartilor religioase care au iesit din aceste tipografii.
Religia este o componenta importanta a culturii unui popor.
+entimentul religios se manifesta atat in cadrul bisericii, cat si dincolo de
zidurile ei. In biserica, legatura cu Dumnezeu se exprima public, prin
mi(locirea clerului, dupa o anumita randuiala. Insa credinta se oglindeste si
in afara institutiei ecleziale, in modul de a gandi al oamenilor, in
comportament, in modul de a se exprima, in obiceiurile lor, in ceea ce
creeaza, in ar!itectura,in arte plastice, in muzica, in literatura.
-omponenta religioasa a culturii romane este foarte vie in perioada
premoderna. In Evul $ediu, crestinismul, care fusese adoptat timpuriu de
stramosii romanilor, devine o religie bazata pe carte. -uvantul scris-mai
intai, manuscris, apoi tiparit- circula prin intermediul cartilor de cult in limba
slavona. De ce nu in romana. 'entru ca traducerea cartilor de cult grecesti a
fost determinata de nevoia %izantului de a crestina popoarele slave. In acest
scop, -!iril si $etodiu au trades Biblia si cartile liturgice in slavona si le-au
facut sa circule in tot spatial sud-est european.
Religia si literatura dezvolta, incepand cu secolul al XVI-lea, un palier
comun, in care prelati si carturari contribuie la modelarea limbii romane in
dorinta de a da glas credintei. &a acest palier participa si cultura populara,
prin componenta religioasa, crestinismul popular, si prin creatia folclorica.
-ultura romaneasca intre secolele XVI-XVII poate fi abordata la
nivelul culturii carturaresti religie crestina, carte religioasa si literaturea" si
la nivelul culturii populare crestinism popular si folclor".
Inceputurile culturii scrise a romanilor sunt profund legate de viata lor
spirituala, de credinta in Dumnezeu si de raportarea la sacru a fiecarui
individ, fie el om simplu, slu(itor al bisericii sau voievod. Religia, alaturi de
istorie, este cel dintai fundal de manifestare a culturii scrise si a literaturii.
-artea religioasa romaneasca este mai intai o carte de cult in limba slavona,
apoi o carte de cult in limba romana. /raducerea ei prile(uieste cea dintai
exprimare a creativitatii prin cuvant in limba noastra, c!iar daca timida,
aproape insesizabila la inceput. /rairea religioasa determina trecerea prin
mai multe filtre a dogmei crestine si a cartilor sfinte0 unul este cel al
identitatii si al culturii colective, altul al identitatii si al culturii individuale.
Dimensiunea religioasa a existentei capata treptat forme de expresie
romaneasca mai intai prin actul traducerii, apoi prin actul creatiei
individuale, fie in cadrul bisericii, ca literatura religioasa, fie in afara ei, ca
literatura de inspiratie religioasa.
-ultura romaneasca premoderna se constituie din interactiunea mai
multor grupuri culturale, cel eclezial, cel carturaresc, cel folcoric. Intre cele
# zone de cultura si cei care participala la ele-prelati, carturari, oameni
simpli- se produc sc!imburi, influente, asimilari, determinate de mediul de
formare si de mediile culturale pe care le traverseaza indivizii.
'rimele forme de manifestare ale culturii romanesti scrise sunt legate
de religia crestina, de institutia ecleziala si de necesitatea comunicarii in
interiorul comunitatii de credinta. $anuscrisele crestine in limba slavona si
in limba romana, apoi tipariturile desc!id calea pentru exprimarea
sentimentului religios.
%iblioteca crestinismului contine doua compartimente, cel destinat
spatiului eclezial literatura patristica, liturgica, apologetica, teologala,
canonica, pastorala, du!ovniceasca" si cel destinat spatiului extraeclezial pe
de o parte, o literatura destinata educatiei crestine si edificarii du!ovnicesti a
1bunului crestin2, legata de religia traita- %iblia, rugaciuni zilnice, cantari
bisericesti, ode si imnuri, canoane, acatiste, Psaltirea, cate!ismul0 pe de alta
parte, o literatura pioasa, carti de rugaciune, scrieri apocrife, creatii
!agiografice, literatura mistico-ascetica, calendare, literatura moral-
edificatoare, literatura culta de inspiratie religioasa".
Mentalitatea medievala: homo religious
3mul medieval are alta mentalitate decat omul modern, traind in alt
orizont cultural. 3mul medieval este prin excelenta un homo religiosus, care
comunica cu Dumnezeu, si cu sfintii, crede in semne si minuni, are cultul
moastelor, face pelerina(e la locuri sfinte.
3mul medieval vede lumea ca pe o creatie divina, I se supune
neconditionat lui Dumnezeu, iar cataclismele si razboaiele ii apar ca moduri
de avertizare sau pedeapsa din partea lui Dumnezeu ori ca interventie a
puterii diavolului. In ambele cazuri, iesirea din impas presupune
recunoasterea pacatelor si indreptarea lor prin penitenta.
Realitatea din (ur ofera semne la care au acces cu precadere cei
initiati, calugari si peoti, astrologii de pe langa curtile domnesti, voievodul
insusi care domnea ca 1unsul lui Dumnezeu pe pamant2.
$entalitatea medievala se confrunta cu marile epidemii de ciuma,
catastrofe naturale cutremure, inundatii", perioade lungi de seceta si
foamete, razboaie ce dureaza uneori zeci de ani. /oate genereaza sentimentul
de instabilitate a lumii si nesiguranta a vietii.
Religia oficiala si autoritatea bisericii coexista cu crestinismul
popular0 de-alungul secolelor s-au perpetuat superstitii, credinte si practici
pagane legate de vec!ile religii ale naturii.
Emanciparea limbii romane: mitropolitul Varlaam
-el dintai dintre carturarii afirmati intr-un context cultural caracterizat
prin incercarile tot mai insistente de introducere a limbii romane in biserica a
fost mitopolitul Varlaam. 'rincipala sa contributie in domeniul culturii
religioase este Cazania, lucrare in care limba romana dobandeste un stil
propriu, departandu-se astfel de modelele slavone. $itropolitul Varlaam
pune in valoare, prin fraze expressive, intreaga bogatie a limbii romane.
'rimele accente ale prozei artistice pot fi intalnite in pasa(e remarcabile prin
energia tonului si prin ritmul constructiei. 4iguri de stil precum repetitia si
enumeratia ies imediat in evidenta,
Pentr-acea, sa socoteasca cine cum este intru inima sa si cine cu ce
gand asculta cuvantul lui Dumnezeu, ca pentru acea scrie evanghelistul lui
Dumnezeu ca, graind Domnul Hristos aceste cuvinte, striga: Cine are urechi
de auzit, sa auda. Striga Hristos cu cuvantul, cu lucrul, cu vieata, cu
moartea, ca sa ne intoarcem catr-insul. Striga celor surzi sa auda, stiga
celor ce dorm ca sa se trezeasca, striga celor lenesi ca sa se simta, striga
celor neintelegatori sa inteleaga, striga celor rataciti sa se intoarca, striga
celor pacatosi sa se pocaeasca. Striga cu scripturile in toate zilele, cu
slugile sale, cu arhiereii, cu preotii, cu toti invatatorii bisericei; striga
tuturor de toata varsta: batranilor, tinerilor, sanatosilor, bogatilor,
saracilor; striga sa-si aduca aminte de moarte, de ziua cea inricosata a
giudetului si de prapastia iadului, unde se vor munci pacatosii carii nu se
pocaesc; striga sa-si aduca aminte dup-aceea de imparatia ceriului si de
plata aceea ce va sa o dea Dumnezeu intr-acea zi: bunatatea, ramsetea,
dulceata, odihna, veselia intru imparatia cea de sus a ceriului.!
Cazania lui Varlaam contine cele dintai pagini cu valente literare din
cultura noastra, un exemplu elocvent constituindu-l acest pasa( in care fumul
devine un simbol al vietii pacatoase,
Cand petreace omul in um, atunci-i lacramadza ochii si de iutimea
umului doru-l ochii si orbasc: iar deaca iase la vazduh curat si la vreame
cu senin de se prambla pre langa izvoara de ape curatatoare, atunce samtu
mai vesel ochii si mai curati, si sanatate dobandesc di in vazduh curat. "sea
si noi, ratilor, deaca intram in umul pacatelor lumiei acestia, intru
mancari ara vreame si in betii, in lacomia avutiei aurului si argintului
satelor si a vecinilor, si intr-alte pohte de pacate, atunce si noua oarte
lacramadza ochii suletului nostru, si de iutimea acelui um inselatoriu
durere si orbie oarte cumplita rabda ochii nostri. Ca a nimica alta nu se
asamana ispravile noastre intr-aceasta lume, numai umului. Si nu numai
ispravile noastre, ce si dzilele si anii si viata noastra, toate ca un um trec.
Si cine va petreace intr-aceaste umuroase si inselatoare lucruri, aceluia-i
iaste mentea intunecata cu intunearecul pacatelor si pohtelor trupului..!
Primul nostrum poet: mitropolitul Dosoftei
-ontinuator al lui Varlaam este mitopolitul Dosoftei, inscaunat la
numai cativa ani dupa retragerea din functie a predecesorului sau.
-unoscator al mai multor limbi, Dosoftei a tiparit numeroase traduceri,
imbogatind literatura religioasa nu numai cu cele mai populare carti de
lectura in acest domeniu Psaltirea in versuri, Vietile sfintilor", dar si cu
texte de ritual, de slu(ba bisericeasca Liturghia, Molitvenicul, Octoihul",
pe care le-a publicat, pentru prima oara, in limba romana.
A fost unul dintre cei mai mari c5rturari din trecutul nostru, fiind
primul poet na6ional, primul versificator al 'saltirii 7n tot R5s5ritul ortodox,
primul traduc5tor din literatura dramatic5 universal5 8i din cea istoric5 7n
rom9ne8te, primul traducator al c5r6ilor de slti(b5 7n rom9e8te 7n $oldova,
primul c5rturar rom9n care a copiat documente 8i inscrip6ii, unul dintre
primii cunosc5tori 8i traduc5tori din literatura patristic5 8i post patristic5 la
noi 8i care a contribuit la formarea limbii literare rom9ne8ti.
-a mona! la 'robota, a tradus, pentru prima oar5 7n rom9ne8te,
Istoriile lui :erodot, -ronograful lui $atei -igalas, un 'ateric grecesc,
cartea $9ntuirea p5c5to8iior a lui Agapie &andos 8i fragmente din Via6a 8i
minunule +f. Vasile cel ;ou. -a episop de Roman a revizuit traducerea
Vec!iului /estament f5cut5 de ;icolae $ilescu, care s-a tip5rit la %ucure8ti,
7n <=>>. 7n timp ce se afla 7n exil 7n 'olonia, a tradus introducerea prologue"
dramei Erofili, scris5 de poetul cretan ?!eorg!e :ortatzis 7nceputul sec.
XVII", inspirat5, la r9ndul ei, din piesa 3rbecc!e a italianului ?iraldi, p5strt5
fragmentar <@A de versuri"0 7ncepe acum 8i traducerea Dogmaticii +f. loan
Damasc!inul se p5streaz5 A capitole din cartea I".
&a rug5mintea patriar!ului loac!im al $oscovei 8i a mitropolitului
Varlaam lasinsBi al )ievului, a tradus din Cgrece8te 7n slavo-rus5 mai multe
lucr5ri teologice, +crisorile +f9ntului Ignatie /eoforul, -onstitu6iile +fin6ilor
Apostoli, Istoria bisericeasc5 8i privire mistic5 a patriar!ului ?!erman I al
-onstantinopolului o explicare a +f. &iturg!ii", Dialog 7mpotriva ereziilor,
8i despre credin6e noastre a lui +imeon al /esalonicului, AD de cuv9nt5ri
$5rg5ritare" ale unor +fin6i '5rin6i #A ale +f. loan ?ur5 de Aur". /ot acum
a alc5tuit, 7n slavo-rus5, o culegere de texte patristice 8i liturgice despre
prefacerea +f9ntelor Daruri.
/almacind Psalmii lui David, Dosoftei realizeaza nu doar o simpla
traducere, ci si o prelucrare a lor, desi s-a izbit de insuficientele mi(loace de
expresie literara pe care le putea oferi atunci limba romana. -u toate ca
versul sau este inca stangaci, cand ia ca model versul popular, limba
sti!urilor lui devine imediat curgatoare, muzicala si ritmica. Enii din psalmii
tradusi in versuri de Dosoftei au devenit, prin larga lor circulatie, colinde
religioase sau cantece de stea, ca Psalmul 4:
#imbile s$ salte%Cu c&ntece nalte% S$ strige-n t$rie% 'las de
bucurie.% #$ud&nd pre Domnul,% S$ c&nte tot omul.%Domnul este tare,% (ste-
mp$rat mare%Preste tot p$m&ntul %)i-* +&ne cuv&ntul.%Supusu-ne-au gloate%
)i limbile toate,% De ni-s supt picioare% #imbi de pre supt soare.%"lesu-*-au
*ie% Parte de mo*ie% ,ara cea dorit$.% Carea-i giuruit$% #ui -acov iubitul,
%Ce-i +&ne cuv&ntul.%.ila s$-* arate% Cea de bun$tate% Spre noi, tic$lo*ii,%
Precum ne spun mo*ii.% Pre v&rvuri de munte% S-aud glasuri multe% De
bucine mare,% Cu nalt$ strigare,% C$ s-au suit Domnul.% S$-l vaz$ tot omul.%
C&nta+ /n l$ute,% 0n z&c$turi multe,% C&nta+ pre-mp$ratul,% C$ nu-i ca d&ns
altul.% S$ domneasc$-n lume,% Cu sv&ntul s$u nume.%!
Dosoftei apeleaza la modelul poeziei populare, astfel incat psalmii sa
fie accesibili ascultatorilor, usor de inteles, de cantat in biserica si de
memorat. 'saltirea cuprinde toata gama trairilor umane indreptate spre
planul transcendent si, totodata, recupereaza realitatea romaneasca
asemanatoare celei biblice. %iserica devine o institutie eficienta de
raspandire a limbii romane, de la slu(itorii cultului pana la cel din urma
credincios.
/ipariturile religioase au contribuit, in primul rand, la introducerea
limbii romane in biserica, inlocuind limba slavona in care se oficia serviciul
divin. $arile reforme in acest domeniu le-au infaptuit Dosoftei, in $oldova
si Antim Ivireanul in $untenia.
In al doilea rand, cartile religioase au influentat fomarea limbii
romane literare. De la diaconul -oresi, cel care a ridicat dialectul muntean la
rangul de limba literara, pana la mitropolitii Varlaam, +imion +tefan,
Dosoftei si Antim Ivireanul, toti s-au staduit sa caute forma cea mai limpede
si mai armonioasa a limbii, care sa fie inteleasa in toate tinuturile romanesti.
;ota de religiozitate, prezenta pretutindenti in cartile bisericesti, se
regaseste si in filele letopisetelor redactate de boierii moldoveni. Astfel,
cronicarul !rigore "reche, relatand despre o lupta, scrie,!1ic unii sa se i
aratat lui Stean 2oda santul mucenic Procopie, imbland deasupra
razboiului calare si intr-armat, ca un viteaz iind intr-a3utoriu lui Stean
2oda si dand valva ostirii lui.!
Miron Costin,
$entalitatea religioasa a avut influenta si asupra umanistului $iron
-ostin, continuatorul lui ?igore Erec!e. $iron -ostin a inceput prin a scrie
versuri intr-o perioada cand poezia nu era deloc o indeletnicire obisnuita.
'oemul filosofic FViata Lumii2 a fost scris cand $iron -ostin avea AD de
ani. 'oezia are un moto extras din FEcleziast2 , 4vanitas vanitatum et omnia
vanitas!5desertaciunea desertaciunilor si toate sunt desarte6 care
concentreaza tema poemului larg raspandita in literatura universala, aceea a
sortii alunecoase 4ortuna labilis" care nu poate fi stapanita. Viata omului
este comparata cu o ata subtire care se poate rupe oricanna filosofica,
Fexistenta fiind scurta, omul trebuie sa se ilustreze prin fapte bune pentru ca
binele este telul suprem al omului2. -reatie de inspiratie religioasa, 1Viata
lumii2 exprima un pesimism fara leac, prevazand surparea inevitabila a
intregii omeniri.
#rta oratoriei religioase: mitropolitul #ntim $vireanul
'rin predicile sale 1Didahiile2" rostite de la inaltimea amvonului
$itropoliei din %ucuresti , unde erau ascultate cu mare interes, Antim
Ivireanul se apropie sensibil de literatura. Desi imitau stralucitele omilii
cuvantari religioase" ale bisericii, predicile mitropolitului au multe parti
originale. 'reocupat de viata morala a credinciosilor, el surprinde
slabiciunile si excesele contemporanilor pe care, dupa modelul +f. Ioan
:risostomul ?ura de Aur", se simte dator sa le indrepte. Antim nu este prin
Dida!ii numai un teolog, ci si un indrumator care prin mi(loacele artei
oratorice incearca sa patrunda in inima celor rataciti si sa-i aduca pe calea
cea dreapta. El afirma cu !otarare deptul pastorului de a veg!ea asupra
credinciosilor sai, ale caror suflete ii sunt date in paza de Dumnezeu.
'redicile mitropolitului in numar de G>, la care se mai adauga H,
ocazionale" sunt construite dupa un plan riguos. Ele se desc!id cu o
introducere in subiect, care se continua cu un e7ordiu enuntarea sumara a
continutului", urmat de o tratare plina de talcuri alegorice" si finalizat
printr-o incheiere. 'rocedeele artei oratorice a lui Antim sunt cele ale
retoricii clasice, comparatia, antiteza, interogatia retorica.
Dimensiunea religioasa a calauzit nu numai existenta, da si conceptia
celor care au scris in aceasta perioada. Ei cred ca tot ce se petrece pe pamant
este !otarat de Dumnezeu, dupa cum marturiseste si $iron -ostin, 8rice
nevointa pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este oranduit, a-l clati nime
nu poate.
Dintotdeaua religia a fost piatra de temelie a umanitatii, fiind nu
numai motivul evolutiei dar totodata si centrul acesteia. &ucrul acesta a fost
posibil prin credinta si prin cultura diferitelor popoare in diferite momente
ale istoriei.
/itlul, De la Scriptura la scriitura in cultura romana premoderna
/ema, Dimensiunea religioasa a existentei
-omponenta grupei de elevi,
<. %adea Adina
G. %alan &ia
#. %arsan Angela
4% Laios !abriela
@. /rusca Anamaria
-alendarul cazului,
'regatire, =.<<.GDD=-<G.<<.GDD=
+ustinere, <#.<<.GDD=
%ibliografie,
<. &imba si literatura romana, $anula pentru clasa a XI-a, Editura
AR/, Adrian -ostac!e, 4lorin Ionita, $.;. &ascar, Adrian +avoiu.
G. &imba si literatura romana, $anual pentru clasa a XI-a, Editura
AR/, $ircea $artin, Elisabeta &asconi Rosca, -armen &igia
Radulescu, Rodica *ane.
#. internet
A. &ucian %laga, 13pere2, Editura $inerva, %ucuresti, <I>@,