Philip Yancey

ISUS

NUL-AM
CUNOSCUT
Traducere din limba englez de
SORINA MURESAN

KERlCVA
Oradea
Caprins
Partea intai
Cine afost EL
1. Isus pe care credeam c-L cunosc 13
2. Nasterea: Planeta vizitat 29
3. Origini: Rdcini evreiesti n pmnt evreiesc 49
4. Ispitirea: ConIruntarea din pustie 67
5. ProIil: Ce as Ii observat eu? 83
I. Muresan, Sorina (trad.)
IL Blc, Gela (ed.)
Tehnoredactarea si coperta: kerigma ~~5~1\.
Originally published in the U.S.A. under the title The Jesus 1 Never Knew
Copyright 1995 by Philip Yancey
Grands Rapids, Michigan
Partea a doua
De ce a venit
6. Fericirile: Norocosi cei Ir de noroc 103
7. Mesajul: O predic oIensatoare 127
8. Misiunea:. O revolutie a harului 145
9. Minunile: Instantanee supranaturale 161
10. Moartea: Ultima sptmn 181
11. nvierea: O dimineat de neimaginat 201
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei
YANCEY, PHILIP
Isus pe care nu L-am cuuoscut / Philip Yancey
Traducere din englez de Sorina Muresan. - Oradea: Kerigma, 2006
ISBN 973-8960-05-3
ISBN 978-973-8960-05-3
Editura KERIGMA
O.P. 2 - c.P. 16
410670 Oradea
Romnia
Tel.lFax: (0259) 436874
E-mail: oIIicekerigma.ro
Web: www.kerigma.ro
Partea a treia
Ce a Lsat Isus in urm
12. nltarea: Un cer albastru, Ir urme 217
13. mprtia: Gru amestecat cu neghin 23 1
14. Schimbarea pe care o aduce El 249
Surse 267
ISBN 973-8960-05-3
ISBN 978-973-8960-05-3
1
Isas pe care
credeam c-Lcanasc
Prima dat am Icut cunostint cu Isus cnd eram copil, n anii n care
cntam la scoala duminical "Isus m iubeste", m rugam seara la culcare
"Doamne, Isuse drag", si i urmream pe nvttorii de la clubul biblie cum
miscau pe IlanelograI Iigurile decupate. l asociam pe Isus cu Kool-Aid
|super-erou din benzile desenate, Kool-Aid, zis si Pitcher Man (Omul-
Ulcior, ntr-o traducere aproximativ - n.tr.) i salveaz pe toti cei nsetati|,
cu biscuitii nveliti n zahr si omati cu.stelutele aurii pe care i primeam
drept rsplat pentru numrul mare de prezente.
mi amintesc mai cu seam o imagine de la scoala duminical, o pictur
n ulei agtat pe un perete. n pictura aceea Isus avea prul lung, unduin-
du-i pe umeri, si era cu totul altIel dect oricare dintre brbatii pe care-i cu-
nosteam. Era slab la Iat si Irumos, cu pielea ca de cear si alb ca laptele.
Purta o mantie stacojie, iar pictorul se strdui se s redea jocul de lumini de
pe Ialduri. Pe brate, Isus legna un mielusel cuIundat n somn. mi ima-
ginam c n locul mieluselului eram eu, si m simteam binecuvntat mai
presus de orice nchipuire.
De curnd am citit o carte scris de Charles Dickens la vrsta senectutii,
o carte n care celebrul scriitor dorea s lase copiilor si un scurt istoric al
vietii lui Isus. n ea, portretul cristic seamn cu acela al unei guvemante
cumsecade din epoca victorian, care-i mngie usurel pe crestet pe bieti
si pe Ietite, dndu-Ie povete de Ielul, "Copii, trebuie s v purtati Irumos cu
mmica si cu tticu'!" Brusc mi-am amintit de imaginea lui Isus cu care
crescusem la scoala duminical: un om plin de buntate, gata oricnd s-ti
alunge orice temeri, Ir pic de asprime-un Iel de Mister Rogers (protago-
nistul unui serial TV lansat n anii ' 50, o ntruchipare a bunttii, un model
pentru generatii ntregi de copii americani - n.tr.). n anii copilriei m
simteam deosebit de mngiat n preajma Lui.
Mai trziu, la colegiul biblic, am ntlnit o imagine diIerit a lui Isus. O
pictur Ioarte cunoscut n acea perioad l nItisa pe Isus cu bratele ntin-
se, suspendat, n stilul lui Salvador Dali, deasupra sediului O.N.U. din New
York. Era un Isus cosmic, un Isus n care si aveau rdcina toate lucrurile,
punctul Iix dintr-o lume aIlat n continu miscare. Aceast Iigur mondial
era Ioarte diIerit de pstorul cu mielul n brate din vremea copilriei.
Si totusi, studentii vorbeau despre acel Isus cosmic cu o intimitate uimi-
toare. La Iacultate, eram ndemnati insistent s dezvoltm "o relatie perso-
nal cu Isus Hristos", iar la serviciile de capel, imnurile pe care le cntam
exprimau n termeni Ioarte Iamiliari dragostea noastr pentru El. Un astIel
de cntec vorbea despre o plimbare alturi de El printr-o grdin cu tranda-
Iiri nc plini de rou. Existau si studenti care vorbeau despre credinta l?r
Iolosind cu mare dezinvoltur expresii de genul: "Domnul mi-a spus ... " In
perioada petrecut acolo, credinta mea se aIla ntr-un soi de asteptare scep-
tic. Eram circumspect, conIuz, Irmntat de ntrebri.
Privind n urm la anii de colegiu biblic, mi dau seama c, n ciuda ori-
cror apropieri devotionale, am ajuns s-L simt pe Isus tot mai departe.
Pentru mine El devenise obiectul unei cercetri minutioase. Stiam pe dina-
Iar toate cele treizeci si patru de miracole relatate n Evanghelii, dar n-am
simtit, la nivelul vietii mele interioare, impactul nici unuia dintre ele. m-
preun cu colegii mei am memorat Fericirilesi, totusi, nici unul dintre noi-
si n special eu-nu era n stare s desluseasc ntelesul acelor aIirmatii tai-
nice cuprinse n ele, darmite s le pun n practic.
Ceva mai trziu, deceniul sase al secolului XX (care, de Iapt, pe mine,
ca si pe marea majoritate a credinciosilor, m-a prins la nceputul anilor '70)
a pus totul sub semnul ntrebrii. Nebunii pentru Isus (expresia din limba
englez este Jesus freaks, ea desemnndu-i pe membrii unei miscri radica-
le, aprute n mediile crestine americane n anii '60; expresia este Iolosit
astzi si ntr-un sens mai larg, nu neaprat cu reIerire la reprezentantii aces-
tei miscri - n.tr)--termenul nsusi ar Ii Iost considerat paradoxal pentru li-
nistitii ani' 50-au aprut brusc pe scen ca si cum ar Ii Iost adusi de extra-
terestri. Urmasii lui Isus nu mai erau acum reprezentantii scrobiti si spilcu-
iti ai clasei de mijloc; unii erau adevrati revolutionari, cu o nItisare
nengrijit, cu pletele n vnt. Teologii liberali au nceput s aIiseze postere
nItisndu-L pe Isus ntr-un trio alturi de Fidel Castro si Che Guevara.
Dintr-o dat mi-am dat seama c, practic, toate portretizrile lui Isus, in-
clusiv imaginea Bunului Pstor de la scoala duminical si cea de la sediul
O.N. U. din vremea colegiului biblic, l reprezentau purtnd mustat si bar-
b, ambele strict interzise la colegiu. M trezeam asaltat acum de ntrebri
pe care nu mi le pusesem n copilrie. De exemplu: Cum Iusese cu putint
ca un om s Iie cruciIicat doar pentru c le spunea oamenilor s se poarte
Irumos unii cu altii? Oare ce guvern i-ar executa pe Mister Rogers sau pe
Captain Kangaroo (eroul unui serial TV pentru copii, care s-a diIuzat timp
de aproape patru decenii, ncepnd din 1955)? Thomas Paine spunea c nici
o religie nu este venit de la Dumnezeu atta timp ct contine vreo doctrin
care lezeaz sensibilitatea unui copilas. Oare doctrina crucii ar Ii trecut acel
test?
n 1971 am vzut pentru prima dat Iilmul The Gospel According ta St.
Matthew [Evanghelia dup Matei], realizat de regizorul italian Pier Paolo
Pasolini. Filmul a scandalizat nu doar mediile religioase, care de-abia L-au
recunoscut pe Isus n personajul de pe ecran, ci si ntreaga lume a Iilmului,
n care Pasolini era cunoscut drept homosexual si marxist declarat. Pasoli-
ni, n mod absolut ironic, a dedicat Iilmul Papei Ioan al XXIII-lea, cel care,
a explicat regizorul, se Icea responsabil, n mod indirect, pentru creatia sa.
Prins ntr-un blocaj de traIic n timpul unei vizite papale la Florenta, Paso-
lini s-a retras ntr-o camer de hotel, unde, plictisit, a luat de pe noptier un
Nou Testament si a citit Evanghelia dup Matei. A Iost att de rscolit de
ceea ce a descoperit n acele pagini nct s-a hotrt s Iac un Iilm, Iolo-
sind drept replici chiar cuvinte din Evanghelia dup Matei.
Pelicula lui Pasolini surprinde Ioarte bine reconsiderarea imaginii lui
Isus din timpul anilor '60. Turnat n sudul Italiei, cu un buget extrem de
modest, Iilmul evoc, n nuante de alb ca varul si cenusiu prIuit, ceva din
ambianta Palestinei din vremea lui Isus. Fariseii poart pe cap niste Iilac-
terii Ioarte nalte, iar soldatii lui Irod aduc usor cu escadroanele Iasciste.
Ucenicii se poart ca niste recruti zgomotosi si lipsiti de experient. Isus
ns, cu privirea sigur si cu o extraordinar Iort de ptrundere, pare a Ii
nenIricat. Att pildele, ct si celelalte spuse ale Sale, sunt lansate sub Ior-
ma unor expresii laconice, aruncate peste umr, n timp ce alearg mereu
dintr-un loc n altul.
Impactul produs de Iilmul lui Pasolini poate Ii nteles doar de ctre cei
care si-au trit anii adolescentei n perioada aceea tumultuoas. Filmul a
redus la tcere multimile batjocoritoare din slile de cinematograI. Tinerii
radicali au nteles atunci c nu erau ei primii care proclamau un mesaj viru-
lent mpotriva materialismului si a ipocriziei, promovnd, n acelasi timp,
pacea si iubirea.
n ceea ce m priveste, Iilmul m-a obligat la o serioas reconsiderare a
imaginii lui Isus. Ct priveste nItisarea Lui, Isus aducea mai mult cu indi-
vizi care ar Ii Iost dati aIar de la colegiul biblic si respinsi de majoritatea
bisericilor. Printre contemporanii Si, si-a cstigat oarecum reputatia de
"butor de vin" si de "mnccios". Autorittile, Iie ele religioase sau politi-
ce, vedeau n El un instigator, unul care tulbura linistea. Isus vorbea si ac-
tiona ca un revolutionar, desconsidernd renume le, Iamilia, proprietatea,
precum si alte evidente traditionale ale succesului. Nu puteam trece cu
vederea Iaptul c toate cuvintele din Iilmul lui Pasolini Iuseser luate din
Evanghelia dup Matei, si c, totusi, n mod evident, mesajul lor nu se po-
trivea deloc cu imaginea mea anterioar cu privire la Isus.
Cam n aceeasi perioad, un tnr pe nume Bill Milliken, care lucra la
Young LiIe si ntemeiase o comunitate ntr-un cartier din centrul vechi al
orasului, a scris So Long, Sweet Jesus [Rmas bun, Isus iubit]. Titlul acelei
crti ddea glas schimbrii ce se producea nuntrul meu. Tot atunci am Iost
angajat ca redactor la revista Campus Life, publicatia oIicial a organizatiei
Youth For Christ [Tineri pentru Hristos]. Dar, in definitiv, cine afost acest
Hristos?, m ntrebam. n timp ce scriam despre persoana lui Isus si lucra-
rea Lui, simteam cum ncepea s m cuprind un duh de ndoial. Cre:i
intr-adevr ceea ce scrii? Sau sustii, pur i simplu, " linia partidului ", cre-
:and ceea ce eti pltit s cre:i? Te-ai dat cu conservatorii i cu cei pentru
care lucrurile sunt cat se poate de clare-una din versiunile moderne ale
grupurilor oare se simteau amenintate de Isus?
Ori de cte ori era cu putint, evitam s scriu despre Isus n mod direct.
Azi-dimineat, cnd am deschis calculatorul, MicrosoIt Windows a
aIisat data, admitnd implicit c, indiIerent de ce-am crede noi, nasterea lui
Isus a Iost att de important nct a mprtit istoria n dou. Tot ceea ce s-a
ntmplat vreodat pe planeta noastr s-a ntmplat ntr-una din cele dou
perioade: ori nainte, ori dup Hristos.
Richard Nixon a Iost cuprins de entuziasm n 1969 cnd astronautii de
pe Apollo au pus pentru prima dat piciorul pe lun. "E cea mai important
zi de la creatie ncoace!", a aIirmat cu mndrie presedintele, moment n
care Billy Graham i-a amintit la modul cel mai serios de Crciun si de
Paste. Si Billy Graham avea dreptate, indiIerent de reperele istorice luate n
calcul. Galileeanul acesta, care n tot timpul vietii Sale a vorbit cu mai
putini oameni dect se adun pe un stadion la un serviciu de evanghelizare
unde predic Billy Graham, a schimbat lumea mai mult dect oricare alt
om. El a introdus n istorie un nou cmp de Iort, iar acum o treime din
locuitorii pmntului i sunt credinciosi.
Astzi oamenii au ajuns pn si s njure Iolosind numele lui Isus. ncer-
cati s v imaginati cum ar suna ca un om de aIaceri s strige "Thomas
JeIIerson!" cnd rateaz o lovitur la golI, sau un instalator s urle "Mahat-
ma Gandhi!" cnd si d peste degete cu cheia Irancez. Nu e chip s sc-
pm de acest Isus.
"Dup mai mult de o mie nou sute de ani", spunea H. G. Wells, "un
istoric ca mine, care nici mcar nu se pretinde crestin, descoper c imagi-
nea se Iocalizeaz n mod irezistibil asupra vietii si caracterului acestui om
de o nsemntate crucial... Istoricul evalueaz importanta unui individ
pornind de la ntrebarea, Ce anume a lsat n urma sa? I-a detenninat el
pe oameni s nceap s gndeasc dintr-o perspectiv nou, cu o vigoare
care a persistat si dup ce el nu a mai Iost? Aplicnd acest test, Isus este pe
primul loc." Poti s aproximezi dimensiunile unui vapor care a trecut si a
iesit din raza de vizibilitate dup urma pe care a lsat-o n ap.
Si totusi, eu nu scriu o carte despre Isus pentru c Isus a Iost un om im-
portant care a schimbat istoria. Nu m tenteaz s scriu despre Iulius Cezar,
sau despre mpratul Chinei care a construit Marele Zid. M simt atras n
mod irezistibil de Isus, pentru c El reprezint punctul care mparte n dou
viata-viata mea. Mesajul Su este: "Pe oricine M mrturiseste naintea
oamenilor, pe acela si Fiul Omului l va mrturisi naintea ngerilor." Dup
cum spune Isus, de ceea ce cred despre El si de Ielul n care m raportez la
El depinde destinul meu vesnic.
Uneori accept aceast aIirmatie transant a lui Isus Ir s pun ntrebri.
Mrturisesc ns c alteori m ntreb n ce Iel este aIectat viata mea de
ceea ce a Icut si spus un om acum dou mii de ani ntr-un loc numit Gali-
leea. Pot oare s rezolv aceast tensiune interioar dintre ndoial si iubire?
Tind s Iolosesc scrisul ca pe un mijloc de a-mi nIrunta propriile ndo-
ieli. Titlurile unora dintre crtilor mele-Where Is God When It Hurts
[Unde este Dumne:eu cand sufr], Disappointment with God [De:amgit
de Dumne:eu |-m dau de gol. Continuu s m ntorc mereu si mereu la
aceleasi ntrebri, ca si cum as zgndri o ran veche care nu se vindec
niciodat de tot. i pas lui Dumnezeu de suIerintele de-aici, de pe pmnt?
Contm noi ntr-adevr n ochii lui Dumnezeu?
Mi s-a ntmplat odat s rmn izolat din cauza zpezii, vreme de dou
sptmni, ntr-o caban de munte din Colorado. Toate drumurile erau blo-
cate din cauza viscolului si, ntructva asemntor cu ntmplarea trit de
Pasolini, n-aveam altceva de Icut dect s citesc Biblia. Am nceput s
citesc pe ndelete, pagin cu pagin. n Vechiul Testament am descoperit c
m identiIicam cu acei oameni care au stat, curajosi, la dispozitia lui Dum-
nezeu: Moise, Iov, Ieremia, Habacuc, psalmistii. Pe msur ce citeam,
aveam sentimentul c urmresc o pies de teatru n care personajele erau
oameni care-si jucau pe scen propria viat, cu biruinte mici si tragedii
imense, strignd n rstimpuri ctre un director de scen nevzut: "Habar
n-ai cum e viata aici jos!" Iov a Iost cel mai ndrznet, acuzndu-L pe Dum-
nezeu n Iat: "Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om?"
Auzeam destul de des ecoul unui glas tunnd de departe, dinaIara sce-
nei, de dup cortin. "Asa e, dar nici tu nu stii cum e aici n spate, n cu-
lise!", rspundea vocea aceea lui Moise, proIetilor si, cel mai clar, lui Iov.
n clipa ns n care am ajuns la Evanghelii, glasurile acuzatoare au amutit.
Dumnezeu "a descoperit", dac mi-e ngduit un astIel de limbaj, limitrile
impuse de viata de pe Terra. Isus a cunoscut El nsusi durerea, ntr-o viat
scurt si plin de necazuri, nu departe de cmpiile albite de colb unde se
tngui se ndurerat Iov. Printre multele motive ale ntruprii, unul, cu sigu-
rant, a Iost acela de a rspunde acuzatiei lui Iov: Tu ai ochi de carne? Si
astIel, pentru o vreme, Dumnezeu a avut astIel de ochi.
Uneori mi zic: De-a putea au:i i eu acel glas din mtflocul furtunii, i
dac, intocmai ca Iov, a putea s am o i eu o discutie cu Dumne:eu In-
sui. Poate c tocmai de aceea mi-am propus s scriu despre Isus. Pentru c
Dumnezeu nu e mut: Cuvntul a vorbit, nu din mijlocul vijeliei si Iurtunii,
ci prin gura unui evreu din Palestina. Prin Isus, Dumnezeu S-a asezat pe
masa de disectie, ntins n pozitie de cruciIicare, pentru a Ii cercetat de toti
scepticii care au trit vreodat, printre care m numr si eu.
Ce cre:i tu despre Hristos
Pentru mine-i chiar pe dos.
Tu Il ve:i cu nasul mare i incovoiat ...
Eu :ic c e carn ca mine, nu m-am inelat ...
Biblia o cercetm :i i noapte amandoi,
Dar ce-i pentru mine alb e negru-n ochii ti.
WlLLlAV ELAKE
Gndindu-m la Isus, mi vine-n minte o analogie pe care o Icea Karl
Barth. Un om st la Iereastr privind aIar, n strad. AIar, oamenii si pun
minile streasin la ochi si privesc spre cer. Din cauza unei prti a cldirii
mai iesite n aIar, omul nu-si poate da seama la ce anume privesc toti
ceilalti. Noi, care trim dup dou mii de ani de la venirea lui Isus, avem o
perspectiv, sau mai bine zis o lips de perspectiv, care se aseamn cu
aceea a omului de la Iereastr. Auzim strigtele de entuziasm. Studiem
Iaptele si cuvintele din Evanghelii, precum si multele crti pe care acestea
le-au inspirat. Si totusi, orict ne-am ntinde gtuI, nu vom reusi s-L zrim
nici mcar pentru o secund pe Isus cel ntrupat.
Acesta este motivul pentru care, asa cum poezia lui William Blake sub-
liniaz Ioarte bine, uneori, aceia dintre noi care-L cutm pe Isus nu putem
s vedem mai departe de nasul nostru.
Tribul Lakota, de exemplu, l consider pe Isus "vitelul trimis de Dum-
nezeu". Guvernul cubanez di~tribuie un portret care-L nItiseaz pe Isus cu
o carabin atrnat pe umr. In timpul rzboaielor religioase cu Franta, en-
glezii obisnuiau s strige: "Papa e Irancez, dar Isus Hristos e englez!"
Teologia modern ntineaz si mai mult aceast imagine. Dac rsIoiesti
literatura de specialitate din biblioteca unui seminar, ai sansa s-L ntlnesti
pe Isus n ipostaza de mare reIormator politic, de vraci nsurat cu Maria
Magdalena, de galileean carismatic, de rabin, de tran iudeu sceptic, de Ia-
riseu, de esenian si adversar Itis al Iariseilor, de proIet care vesteste sIrsitul
lumii, de hipiot rtcit printre parvenitii de la curtea lui Cezar Augustus, sau
de lider cu capul plin de nluciri al vreunui cult sacru al ciupercilor. Printre
cei ce produc asemenea opere, Ir a se simti ctusi de putin jenati, se num-
r cercettori de seam.
*Publicul american pare s ignore astIel de portrete la mod. Un recent sondaj GalJup
arat c 84 dintre americani cred c |sus Hristos a Iost Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu.
Majoritatea covrsitoare a americanilor cred c Isus a Iost Ir pcat, curajos si echilibrat
din punct de vedere emotional. Mai putini sunt aceia care-L consider un personaj usor de
nteles(!), puternic din punct de vedere Iizic, atrgtor, practic, cald si deschis Iat de
ceilalti.
Isus pe care credeam c-L cunosc
Chicago estimeaz c n ultimii douzeci de ani s-a scris despre Isus mai
mult dect n cele nousprezece secole anterioare. Aveam sentimentul c se
mplinise comentariul aparent exagerat de la Iinalul Evangheliei lui Ioan:
"Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a Icut Isus, care, dac s-ar Ii scris
cu de-amnuntul, cred c nici chiar n lumea aceasta n-ar Ii putut ncpea
crtile care s-ar Ii scris."
Tot acel munte de tomuri a nceput ns s aib asupra mea un eIect de
desensibilizare. Am citit zeci de relatri privind etimologia numelui lui
Isus, limbile pe care le vor~ea, studii cu privire la ct timp a locuit la
Nazaret, la Capernaum sau la Betleem. Orice imagine vie s-a transIormat
ns ntr-o pat estompat, cetoas. M-a cuprins bnui ala c Isus nsusi ar
Ii ~grozit de multe dintre descrierile pe care le citeam.
In acelasi timp, am descoperit n mod constant c, ori de cte ori m
ntorceam la Evangheliile propriu-zise, ceata se risipea. J. B. Phillips scria,
dup ce tradusese si paraIrazase Evangheliile: "Am citit, n greac si latin,
zeci de mituri, dar aici |n Evanghelii| n-am gsit nici cea mai slab urm
de mit ... Nimeni n-ar pute s astearn n scris relatri att de sincere de
lipsite de orice mestesugire, precum acestea, dac n spatele lor n-ar e~is-
ta un eveniment reaL"
Unele crti religioase rspndesc un iz acru de propagand-lucru care
nu se ntmpl ns n cazul Evangheliilor. Marcu rezum astIel, ntr-o
singur propozitie, evenimentul, de departe cel mai important din istorie,
un eveniment pe care teologii se strduiesc s-I interpreteze prin termeni ca
"mpcare", "ispsire", ,JertI": "Isus a scos un strigt tare si Si-a dat du-
hul." Apar scene bizare si imprevizibile, cum ar Ii aceea n care Iamilia si
vecinii ncearc s-L izoleze pe Isus, suspectndu-L de nebunie. De ce s
introduci astIel de scene ntr-o lucrare hagiograIic? Li se ntmpl chiar si
cel~r mai I~iali urmasi ai lui Isus s cad pe gnduri, scrpinndu-se n cap
a rr.Irar.-Infond, ci~e-i omul sta?-i nu cu aerul c ar mirosi o conspi-
ratIe, cat cu unul de smcer nedumerire.
Isus nsusi, cnd era provocat, nu oIerea dovezi zdrobitoare cu privire la
identitatea Sa. Mai lsa s scape ici-colo cte un indiciu, pentru sigurant,
dar, dup ce Icea apel la dovezi, aduga: "Ferice de acela pentru care Eu
nu vo~~ un prilej ?e poticnire." Citind scrierile evanghelistilor, descopr c
~-ar ga':;1cu greu cmeva care, ntr-un moment sau altul, s nu se poticneasc
m El. In mare msur, Evangheliile i Ias cititorului sarcina de a decide.
Ele sunt mai mult n genul unei povestiri politiste, n care ntrebarea
Sportivii vin si ei cu portretizri ingenioase ale lui Isus, altele dect cele
propuse de cercettorii moderni. Norm Evans, Iost atacant al echipei de
Iotbal Miami Dolphins, scria n cartea sa, On Gods Squad [Despre echipa
lui Dumne:eu]. "V garantez c, dac ar Ii Iost sjoace vreodat IotIal, Isus
Hristos ar Ii Iost cel mai bun de pe teren .., Dac ar tri astzi printre noi, eu
mi L-as imagina ca pe un juctor nalt de vreun metru nouzeci si cinci,
cntrind cam o sut douzeci de kilograme, un juctor care ar bloca adver-
sarul n deIensiv, pivotul oricrui joc important, dnd mult de Iurc unor
atacanti determinati, ca mine," Fritz Peterson, Iost juctor la New York
Yankee, e si mai dezinvolt cnd si-L imagineaz pe Isus n echipament de
basebal1: "Cred din toat inima c, dac Isus Hristos ar intra pe teren, ar Ii
n stare s nlocuiasc Ir probleme trei juctori. Probabil nu ar Iolosi nici
o minge aranjat, ns ar Ii un juctor dur. Evident, n limitele regula-
mentului."
ntr-un asemenea vlmsag de idei, cum rspundem la ntrebarea simpl:
Cine a Iost Isus? Istoria secular ne oIer putine lmuriri. Culmea ironiei
este c personalitatea care a revolutionat istoria mai mult ca oricare alta a
scpat atentiei majorittii crturarilor si istoricilor contemporani cu El. Chiar
si cei patru evanghelisti au omis multe lucruri care ar Ii Iost de interes
pentru cititorul modem, trecnd sub tcere peste nou zecimi din viata Lui.
De vreme ce nici unul dintre ei nu Iace o ct de mic descriere a nItisrii
Lui, nu avem nici un Iel de inIormatii reIeritoare la conIormatia, statura sau
culoarea ochilor Lui. Detaliile cu privire la viata Sa n cadrul Iamiliei sunt
si ele att de putine nct cercettorii nc mai dezbat rspunsul la ntreba-
rea dac a avut sau nu Irati si surori. Faptele biograIice, considerate esen-
tiale din perspectiva cititorului modem, pur si simplu nu i-au preocupat pe
evanghelisti.
nainte de a ncepe s scriu aceast carte, am petrecut cteva luni n
bibliotecile a trei seminarii-unul catolic, unul protestant liberal, iar altul
evanghelic conservator-eitind despre Isus. Am Iost de-a dreptul coplesit
vznd nc din prima zi c existau nu doar raIturi, ci pereti ntregi cuprin-
znd lucrri dedicate Iigurii lui Isus. Un cercettor de la University oI
Isus pe care nu L-am cunoscut
esential este "cine e Iptasul" (sau, cum ntreba Alister McGrath, "Cine
este El, de Iapt?"), dect n cel al unui desen inteligibil la care ajungi prin
unirea unor puncte. Am descoperit n aceast particularitate a Evangheliilor
o energie nou.
Mi-a venit n minte ideea c toate teoriile eronate cu privire la Isus, care
au aprut n mod spontan, nc din ziua mortii Sale, conIirm pur si simplu
riscul imens pe care si l-a asumat Dumnezeu atunci cnd S-a ntins pe masa
de disectie-risc pe care pare s-I Ii ntmpinat cu total deschidere. PoI-
tim, examinati-M! VeriIicati-M! Hotrrea v apartine.
ochii a sapte sau opt regizori ne ajuta s ne debarasm de spiritul prIuit al
previzibilului, care se asezase peste noi de-a lungul attor ani de scoal
duminical si citire a Bibliei. Evident c interpretrile propuse de unele Iilme
erau gresite-contrazicndu-se ntre ele n mod Ilagrant-dar care anume
erau gresite? Ce se ntmplase cu adevrat? Dup reactiile la scenele din
Iilme, ne ntorceam la relatrile din Evanghelii si, astIel, ncepea discutia.
Cursul, care se tinea n cadrul unei biserici din Chicago, denumit La-
Salle Street Church, era Irecventat att de licentiati n IilozoIie din North-
western, ct si de oameni Ir adpost, care proIitau de acel timp ca s trag
un pui de somn. Gratie acelor cursuri, n mare msur, Ielul meu de a-L
vedea pe Isus s-a schimbat treptat. Walter Kasper spunea: "Idei extreme ...
Dumnezeu vzut n haine de Mos Crciun, sau strecurndu-Se n trup ome-
nesc ca un muncitor care si pune salopeta ca s repare lumea n urma unei
avarii. Doctrina Bibliei si a Bisericii, potrivit creia Isus a Iost om, n
deplinul sens al cuvntului, cu intelectul si cu libertatea speciIice omului,
nu pare s domine gndirea crestinului de rnd." Trebuie s recunosc c
aceast doctrin nu domina nici gndirea mea, pn nu am predat cursul de
la LaSalle Street Church si n-am cutat s aIlu mai multe despre Isus ca
personaj istoric.
n esent, Iilmele acelea m-au ajutat s-mi consolidez perceptia cu pri-
vire la umanitatea lui Isus. Crezurile pe care le rostim n biserici vorbesc
despre preexistenta vesnic a lui Hristos, precum si despre existenta Lui
glorioas de dup moarte, dar ignor, n mare msur, existenta Sa pmn-
teasc. Evangheliile nsele au Iost scrise dup ce trecuser ani buni de la
moartea lui Isus si de la nvierea Sa, relatnd evenimente tot att de
ndeprtate pentru autorii lor pe ct este rzboiul din Coreea pentru noi, cei
de azi. Filmele m-au ajutat s merg mai mult n trecut, mai aproape de viata
lui Isus, asa cum a Iost ea vzut de contemporanii Si. Cum m-as Ii simtit
s Ii Iost si eu unul dintre cei strecurati n multime? Oare eu ce reactie as Ii
avut Iat de acest om? Oare L-as Ii poItit la mine acas la ospt, ca Zacheu?
Sau as Ii plecat ntristat, ca tnrul bogat? Oare L-as Ii trdat, ca Iuda sau
ca Petru?
Asa cum am constatat, Isus semna Ioarte putin cu personajul Mister
Rogers despre care nvtasem la scoala duminical si se deosebea Iunda-
mental de persoana despre care studiasem la colegiul biblic. O dat c nu
era nici pe departe att de blajin. Mi-am dat seama c n viziunea mea
precedent, personalitatea lui Isus se asemna cu aceea a unui personaj de
Filmul italian La Dolce Jita ncepe cu zborul unui elicopter care trans-
port la Roma o statuie urias nItisndu-L pe Isus. Cu bratele ntinse, Isus
st atrnat de o Irnghie, iar n timp ce elicopterul trece pe deasupra, oame-
nii de jos si dau seama treptat pe cine reprezint statuia. "Hei, e Isus!",
strig un tran btrn, srind jos din tractor si lund-o la goan peste cmp.
Cnd elicopterul ajunge n apropierea Romei, cteva Iete n costume de
baie, stnd la plaj lng o piscin, Iac cu mna un salut prietenesc, iar
pilotul elicopterului se abate putin de la traseu, ca s le vad ~ai de ~proa-
pe. Tcut, avnd pe chip o expresie aproape ndurerat, statUla de CIment
a lui Isus pluteste, ridicol parc, pe deasupra lumii moderne.
Cutarile mele legate de Isus au luat o nou directie cnd regizorul MeI
White mi-a mprumutat o colectie de cincisprezece Iilme despre viata lui
Isus. Aceast colectie cuprindea tot Ielul de Iilme, de la King of Kings,
clasicul Iilm mut din 1927, realizat de Cecil B. DeMille, muzicaluri precum
Godspell si Cotton Patch Gospel, pn la varianta ultramodern produs n
Canada, intitulat Jesus of Montreal. Am vizionat aceste Iilme cu atentie,
analizndu-Ie scen cu scen. Apoi, timp de doi ani, am predat un curs des-
pre viata lui Isus, Iolosind acele Iilme ca pe un punct de pornire n discutiile
cu studentii.
Cursul se desIsura aproximativ n Ielul urmtor: Cnd ajungeam la un
eveniment important din viata lui Isus, cutam prin multitudinea de Iilme si
selectam dintre ele sapte sau opt care mi se preau relevante pentru ceea
urma s se discute la clas. Cnd ncepea ora, Isam s se deruleze cteva
secvente de dou-trei minute, ncepnd cu variantele n cheie comic sau
mai c~nservatoare si terminnd cu abordri proIunde si evocatoare. Am
descoperit c aceast modalitate de a viziona acelasi eveniment vzut prin
pe planeta Vulcan, din seria Star Trek. calm, degajat, impasibil, trecnd cu
pasi mari, ca un robot, printre Iiintele umane hipersensibile de pe nava
Terra. Nu aceasta a Iost ns si imaginea pe care am gsit-o surprins n
Evanghelii, precum si n Iilmele mai bune despre Isus. Aici El era proIund
miscat de ceilalti oameni: ncptnarea lor l ndurera, Iariseismul l indig-
na, iar credinta simpl l nduiosa. Isus prea mai simtitor si mai spontan
dect majoritatea oamenilor, nicidecum mai lipsit de aceste calitti. Mai
degrab nIlcrat dect lipsit de pasiune.
Cu ct studiam mai mult despre Isus, cu att mi era mai greu s-L nca-
drez ntr-o categorie anume. Isus nu a Icut multe reIeriri la ocupatia roma-
n, subiectul principal de discutie printre compatriotii Si, n schimb, a pus
mna pe bici ca s-i alunge pe speculanti din templul evreiesc. A struit
asupra mplinirii legii mozaice, dobndind n acelasi timp proasta reputatie
de clctor al legii. l cuprindea mila pentru un strin oarecare, dar putea si
s-si corecteze cel mai bun prieten cu o mustrare aspr: "napoia mea, Sata-
no!" Nu i privea cu indulgent nici pe cei bogati, nici pe Iemeile desIr-
nate, si totusi, ambele categorii se bucurau de tovrsia Lui.
ntr-o zi, Isus a Icut un sir ntreg de minuni; a doua zi ns puterea Lui
a prut s Iie blocat din cauza lipsei de credint a oamenilor. ntr-o zi a
vorbit amnuntit despre a doua venire; n alta a spus c nu stie nici ziua,
nici ceasul. La un moment dat, le-a scpat printre degete celor ce voiau s-L
aresteze, pentru ca, ntr-o alt ocazie, s pseasc hotrt spre cei care voiau
s pun mna pe El. A vorbit cu convingere despre Ictorii de pace, apoi
le-a spus ucenicilor s Iac rost de sbii. AIirmatiile pe care le Icea despre
Sine stmeau controverse, dar atunci cnd Icea ceva cu adevrat miracu-
los avea tendinta de a trece acel lucru sub tcere. Dup cum spunea Walter
Wink, dac Isus n-ar Ii trit niciodat, noi n-am Ii Iost n stare s-L inven-
tm.
Exist dou cuvinte pe care cred c nimeni nu le-ar considera potrivite
cu privire la Isus, asa cum ni-L arat Evangheliile; acestea sunt "plictisitor"
si "previzibil". Cum se Iace atunci c biserica a mblnzit un asemenea per-
sonaj-sau, cum spunea Dorothy Sayers, "a retezat Irumusel ghearele Leu-
lui din Iuda, transIormndu-L ntr-un animal de companie pentru preoti
molatici si btrnele cucernice"?
Istoricul Barbara Tuchman, cstigtoare a premiului Pulitzer, insist
asupra unei reguli anume pe care trebuie s o respecte istoricii: nici un Iel
de "speculatii privitoare la trecut sau viitor". Cnd scria, de exemplu,
despre Btlia din Ardeni |OIensiva german condus de Ieldmaresalul G.
von Rundstedt (dec. 1944 - ian. 1945) cu scopul de a realiza o strpungere
strategic pn la Bruxelles si Anvers si de a ncercui trupele anglo-ameri-
cane aIlate la nord de directia german de atac; oIensiva a esuat. - n.tr.|
dat de trupele aliate n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, ea a rezis-
tat tentatiei de a include n text divagatii de genul: "Desigur, cu totii stim
cum s-a sIrsit aceasta." De Iapt, trupele aliate care au participat la btlia
aceea stiau cum se va sIrsi conIruntarea. Dup cum preau a se desI-
sura lucrurile, ei ar Ii putut Ioarte bine s Iie obligati de trupele germane s
se retrag spre plajele Normandiei, de unde veniser. Istoricul care doreste
s pstreze o ct de mic aparent de tensiune si spectacol n relatarea
desIsurrii evenimentelor nu se va aventura s Iac reIeriri la trecut sau la
viitor, dintr-o perspectiv exhaustiv. Faceti asa, si tot suspansul va disp-
rea. Dimpotriv, un bun istoric re-creeaz pentru cititor cadrul istoriei des-
pre care vorbeste, dndu-i senzatia c "a Iost acolo."
Am ajuns la concluzia c aceasta este problema n majoritatea scrierilor,
precum si n mentalitatea privitoare la Isus. Citim Evangheliile prin niste
lentile care trimit n trecut si n viitor, prin prisma conciliilor Bisericii, cum
ar Ii cel de la Niceea sau cel de la Calcedon, prin ncercrile studiate ale Bi-
sericii de a-L explica pe Isus.
Isus ns a Iost o Iiint uman, un iudeu din Galileea, purtnd un nume
si avnd o Iamilie a Sa, o persoan care, pe de o parte, era exact ca toate
celelalte. Pe de alt parte ns avea ceva diIerit de orice alt Iiint uman
care a trit pe pmnt naintea Lui. Bisericii i-au trebuit cinci secole de
dezbateri aprinse ca s decid asupra unui Iel de echilibru epistemologic
ntre acest "exact ca toate celelalte" si acel "ceva diIerit". Pentru aceia
dintre noi care am crescut n biseric sau ntr-un mediu cultural crestin, cel
putin cu numele, balanta nclin n mod inevitabil spre acel "ceva diIerit."
Dup cum spunea Pascal, "Bisericii i-a Iost la Iel de greu s le arate acelora
care nu credeau acest lucru c Isus Hristos a Iost om, pe ct i-a Iost s arate
c Isus a Iost Dumnezeu; probabilittile erau la Iel de mari n ambele ca-
zuri."
Vreau s se nteleag Ioarte clar Iaptul c sunt un sustintor al crezurilor
Bisericii. Dar, n aceast carte, sper s reusesc s vin cu o perspectiv nou,
trecnd dincolo de aceste Iormulri. Sper ca, att ct este posibil, s privesc
la viata lui Isus "de jos", ca un spectator, ca unul dintre cei multi care I-au
Iost n preajm. Dac as Ii un regizor japonez si mi s-ar pune la dispozitie
cincizeci de milioane de dolari si nici un alt scenariu dect textul din
Evanghelii, oare ce Iel de Iilm as Iace? Sper s reusesc, dup cum spunea
Luther, s-L "surprind pe Hristos, n modul cel mai proIund cu putint, n
ipostaza de om ntrupat".
Uneori, de-a lungul acestui proces, m-am simtit ca un turist care se
plimb n jurul unui monument grandios, uimit si coplesit. M tot nvrteam
pe lng monumentul lui Isus, cercetndu-i prtile componente-istorisirile
privitoare la nastere, nvtturile, minunile, dusmanii si adeptii-pentru a
medita si a ncerca s-L nteleg pe omul care a schimbat istoria.
Alteori m-am simtit ca un restaurator de opere de art, ctrat pe schel
n Capela Sixtin, dnd la o parte praIul istoriei cu o perie umezit. Dac
Irecam din rsputeri, aveam s gsesc oare, sub toate acele straturi, origi-
nalul?
ncerc n aceast carte s spun povestea lui Isus, si nu pe a mea. Totusi,
n mod inevitabil, cutarea lui Isus se dovedeste a Ii de Iapt cutarea aceluia
care o ntreprinde. Nici unul dintre cei care-L ntlnesc pe Isus nu mai r-
mne asa cum era nainte. Am descoperit c ndoielile care m chinuie si
care provin din multe surse-stiint, religii comparate, scepticismul meu
nnscut, reactiile adverse pe care le am Iat de biseric-sunt puse ntr-o
lumin nou atunci cnd le aduc naintea acestui om cu numele Isus. Dac
as spune mai multe, acum, n acest punct, n acest prim capitol, ar nsemna
s ncalc mult pretuitul principiu al Barbarei Tuchman.
2
Nasterea:
Planeta vizitat
Domnu-atotputernic din nalt coboar,
Mantie de slav Iiinta I-o-nconjoar.
S-art-n lumin; si-astIel, ntr-o zi,
Pogornd la noi, slava prsi.

Naterea:
Planeta vizitat
n timp ce sortam vraIul de Ielicitri primite cu ocazia Crciunului tre-
cut, am observat c exist acum tot Ielul de simboluri strecurate n cadrul
acestei srbtori. Pe cele mai multe Ielicitri, peisajul nItia orele din
regiunea Noii Anglii, troienite de zpad, i nelipsita sanie tras de cai. Alte
Ielicitri surprindeau animale care Iceau tot soiul de giumbulucuri: nu
doar reni, ci i veverite, ratoni, psri-cardinal i oricei cenuii Ioarte nos-
timi. ntr-una dintre Ielicitri aprea un leu aIrican tolnit, cu una dintre la-
bele dinainte petrecute drgstos n jurul unui mieluel.
De asemenea, n ultimii ani, se poate observa o revenire spectaculoas a
ngerilor, acetia aprnd mai cu seam pe Ielicitrile Iabricate de Hallmark
i American Greetings, dar cu nite chipuri sIioase i drglae, nicidecum
cu nItiarea unor Iiinte care s ne nspimnte la vederea lor. Felicitrile
cu conotatie religioas clar (o minoritate aparte) nItieaz cu precdere
Familia SInt, i-ti dai seama dintr-o privire c Iigurile reprezentate pe ele
sunt diIerite de toti ceilalti oameni. Par linititi i senini. Deasupra capetelor
lor odihnesc nimburi aurii, strlucitoare, ca nite cununi dintr-o alt lume.
n interior, Ielicitrile contin cu precdere cuvinte Irumoase, pline de
optimism, ca: dragoste, bun-nvoire, bucurie, Iericire, cldur. Presupun c
e un lucru ludabil s cinstim o srbtoare sInt prin sentimente att de
duioase. Si totui, cnd m ntorc la relatrile din Evanghelii despre primul
Crciun, descopr un ton Ioarte diIerit i.o schimbare major care a zguduit
lumea din temelii.
mi amintesc c am vzut un episod din spectacolul de televiziune inti-
tulat Thirtvsomething [Trei:eci i ceva], n care Hope, o cretin, se ceart
cu sotul ei, evreul Michael, n legtur cu srbtorile. "Eu nu tiu, zu, de
ce-ti mai bati capul cu Hanuka!", i spune ea. "Doar nu crezi c o mn de
evrei au reuit s tin la distant o mare armat, cu cteva lmpi de ulei care
continuau s ard n mod miraculos!"
La care Michael explodeaz: "Ei, nu mai spune! Si Crciunul e mai pla-
uzibil, nu? Doar nu-ti nchipui c un nger i s-a artat unei Iete i ea a rmas
nsrcinat, Ir s Ii cunoscut vreodat brbat, apoi a cltorit clare pn
la Betleem, a rmas peste noapte ntr-un grajd i a nscut un copil, tocmai
pe Mntuitorullumii?"
Sincer vorbind, nencrederea lui Michael pare Ioarte asemntoare cu
cea despre care am citit n Evanghelii. Maria i IosiI trebuie s Iac Iat
ruinii i batjocurii din partea Iamiliei i a vecinilor, care reactioneaz cam
n genul lui Michael ("Doar nu-ti nchipui c un nger i s-a artat. .. ").
Chiar i aceia care accept versiunea supranatural a evenimentelor sunt
contienti de Iaptul c va urma un mare necaz: un unchi btrn se roag
pentru "mntuire de vrjmaii notri, i din mna tuturor celor ce ne
ursc!"; Simeon Iace o proIetie sumbr, spunnd Iecioarei: "SuIletul tu va
Ii strpuns de o sabie"; cntarea de multumire a Mariei vorbete de crmui-
tori rsturnati i de oameni mndri risipiti i pui pe Iug.
Spre deosebire de ceea ce ncearc Ielicitrile s ne Iac s credem, Cr-
ciunul nu a simpliIicat viata pe planeta Pmnt, ndulcind-o. Cam aceasta
e senzatia pe care o am atunci cnd se apropie Crciunul, de aceea m
ntorc de la culorile vesele ale Ielicitrilor la sobrietatea Evangheliilor.
a da natere unui copil nelegitim i de a-l crete, dup ce tatl lui hotrse
s prseasc oraul. Pcatul Cynthiei nu era mai mare dect al multor
altora, i totui, dup cum ne-a spus, avea consecinte att de evidente. Nu
putea s ascund rodul acelui unic act pasional, rod care a tot crescut n
pntecul ei luni de zile, pn cnd a venit pe lume un copil care avea s
schimbe Iiecare ceas al Iiecrei zile din viata ei. Nu este, deci, de mirare c
aceast Iat evreic, Maria, s-a simtit Ioarte tulburat: era pus Iat n Iat
cu aceleai perspective, n cazul ei lipsind ns actul pasional.
n America zilelor noastre, unde anual un milion de adolescente rmn
nsrcinate Ir a Ii cstorite, situatia delicat a Mariei i-ar Ii pierdut,
inevitabil, ceva din gravitatea real, dar ntr-o comunitate evreiasc din
secolul nti, n care existau relatii Ioarte bine nchegate, o astIel de veste
adus de un nger era greu s Iie primit cu bucurie deplin. O Iemeie
logodit care rmnea nsrcinat era considerat, potrivit Legii, adulter,
Iiind pasibil de moarte prin lovire cu pietre.
Matei relateaz cum IosiI, mrinimos, i pune de gnd s divorteze de
Maria pe ascuns, n loc s-o acuze, pn cnd un nger i se arat i lui, pentru
a-l convinge c nu Iusese nelat. Luca ne vorbete despre o Marie nIri-
coat la culme, care se grbete s ajung la singura Iiint n stare s nte-
leag prin ce trecea: Elisabeta, ruda ei, care, n mod miraculos, zmislete
un copil la btrnete, n urma altei vestiri angelice. Elisabeta o crede pe
Maria i se bucur mpreun cu ea, i totui, scena subliniaz n mod evi-
dent contrastul dintre cele dou Iemei: ntreg tinutul vorbete despre ns-
ntoirea pntecului Elisabetei, pe cnd Maria e nevoit s ascund ruinea
miracolului petrecut cu ea.
Dup cteva luni se nate Ioan Boteztorul, n sunet vesel de surle i
trmbite, cu un alai ntreg de moae, de rubedenii i de traditionalul cor al
satului, care srbtorea naterea unui biat evreu. Sase luni mai trziu Se
nate i Isus, ns departe de cas, Ir moa, Ir rude, Ir cor care s
cnte n cinstea Lui. Prezenta doar a brbatului cap de Iamilie era de ajuns
pentru nscrierea prevzut de recensmntul roman; i atunci de ce i-a
trt IosiI sotia nsrcinat pn la Betleem? Oare pentru a o scuti de
ruinea de a nate chiar n satul ei natal?
C. S. Lewis scria astIel despre planul lui Dumnezeu: "Totul se ngus-
teaz din ce n ce mai mult, pn cnd, n cele din urm, se ajunge ntr-un
punct minuscul, ntocmai ca vrIul unei sulite-o Iat evreic, rugndu-se."
Astzi, cnd citesc relatrile despre naterea lui Isus, m cutremur
Lucrrile de art plastic oglindind Crciunul reprezint Iamilia lui Isus
n icoane cu poleial de aur, nItind o Marie senin, primind cuvintele
Bunei Vestiri ca pe o mare binecuvntare. Evanghelistul Luca ns ne
spune cu totul altceva. Maria a Iost "Ioarte tulburat" i "nIricoat" la
aparitia ngerului, iar cnd acesta rostete cuvintele sublime cu privire la
Fiul celui Prea nalt a crui mprtie va dinui venic, Maria se gndete
la ceva mult mai prozaic, mai pmntesc: Dar eu nu tiu de brbat'
O dat, o avocat tnr, necstorit, pe nume Cynthia, a acceptat cu
mult curaj s vorbeasc naintea membrilor bisericii mele din Chicago,
mrturisindu-i un pcat despre care noi toti tiam deja: n Iiecare dumini-
c, l vedeam pe bietelul ei, alergnd de colo-colo, ca argintul viu, printre
bncile bisericii. Cynthia se angajase pe un drum solitar, i anume acela de
Isus pe care nu L-am cunoscut
gndindu-m c soarta lumii a atrnat de rspunsul dat de doi tinerei din-
tr-un sat evreiesc. De cte ori nu i-o Ii repetat Maria n gnd cuvintele
ngerului, cnd simtea cum Fiul lui Dumnezeu lovea n pntecele ei cu
picioruele! Sau IosiI, de cte ori n-o Ii pus la ndoial propria lui ntlnire
cu ingerul-Sfifost un vis.-in timp ce, trind printre stenii care vedeau
limpede cum se rotunjea mijlocul logodnicei lui, era nevoit s ndure rui-
nea usturtoare produs de ceea ce oamenii presupuneau c se ntmplase?
Nu tim nimic despre bunicii lui Isus. Oare ce-or Ii simtit? S Ii reactio-
nat oare ca printii de astzi ai multor Iete nemritate, cu o rbuInire de
Iurie moralizatoare, urmat de o perioad de tcere mbuInat, pn cnd,
n Iinal, ochiorii strlucitori ai micutului venit pe lume au reuit s topeas-
c gheata i s duc la un armistitiu Iragil n Iamilie? Sau, cine tie, poate
s-au oIerit binevoitor, ca multi bunici din zilele noastre, de la ora, s ia
copilul sub ocrotirea lor.
Nou luni de explicatii jenante, iminenta unui scandal plutind n aer-
se pare c Dumnezeu a pregtit mprejurrile cele mai umilitoare cu putint
pentru intrarea Sa n lume, ca i cum ar Ii vrut s evite orice acuzatie de pr-
tinire. Sunt impresionat de Iaptul c, atunci cnd Fiul lui Dumnezeu a deve-
nit Iiint uman, a respectat toate regulile, nite reguli aspre: comunittile
mici nu-i trateaz cu bunvoint pe bietii cu paternitate dubioas.
Malcolm Muggeridge observa c n conditiile de astzi, cnd exist cli-
nici de planiIicare Iamilial care oIer modalitti convenabile de a corecta
asemenea "greeli" dezonorante pentru numele unei Iamilii, "ar Ii Ioarte
putin probabil ca naterea lui Isus s Iie permis. Sarcina Mariei, n conditii
vitrege i de la un tat necunoscut, ar reprezenta un caz clar recomandat
pentru avort, iar spusele ei, potrivit crora conceptia s-ar Ii realizat ca rezul-
tat al interventiei Duhului SInt, ar trimite-o urgent ntr-o clinic de psihia-
trie, conIirmnd necesitatea ntreruperii sarcinii. AstIel, generatia noastr,
care are nevoie de un Salvator, poate mai mult dect oricare alta, ar Ii prea
nclinat spre umanism ca s-I ngduie s se nasc."
Fecioara Maria ns, a crei maternitate nu Iusese planiIicat, a avut o
reactie diIerit. Ea a auzit spusele ngerului, a cntrit n minte repercusiu-
nile,' dup care a rspuns: "Iat roaba Domnului; Iac-mi-se dup cuvintele
tale!" Adesea o lucrare a lui Dumnezeu e cu dou tiuri: o mare bucurie, dar
i o mare durere, iar Maria, prin rspunsul ei direct, le-a primit deopotriv pe
amndou. Ea a Iost prima persoan care avea s-L accepte pe Isus n
conditiile alese de El, indiIerent de pretul pe care urma s-I plteasc.
Cnd misionarul iezuit Matteo Ricci a mers n China, n secolul al XVI-
lea, a luat cu sine obiecte de art religioas pentru a prezenta cretinismul
unor oameni care nu auziser niciodat despre el. Chinezii au acceptat repe-
de imaginile nItind-o pe Fecioara Maria cu pruncul n brate, dar, cnd
le-a artat imagini ale rstignirii i a ncercat s le explice c Dumnezeul-
copil crescuse mare doar pentru a Ii omort, ei au reactionat cu mpotrivire
i oroare. Le plcea mult Fecioara i ar Ii vrut cu ardoare s se nchine mai
bine ei dect Dumnezeului rstignit.
Revznd nc o dat teancul meu de Ielicitri de Crciun, mi dau sea-
ma c noi, n trile cretine, Iacem n mare msur acelai lucru. Tinem o
srbtoare cuminte, n Iamilie, puriIicnd-o de orice iz de scandal. Mai pre-
sus de orice altceva, o epurm de tot ceea ce ne-ar putea aminti de Ielul n
car~ aceast poveste nceput la Betleem s-a sIrit la Calvar.
In relatrile lui Matei i ale lui Marcu privind naterea, o singur persoa-
n pare s nteleag natura tainic a lucrrii ncepute de Dumnezeu: btr-
nul Simeon, cel care a recunoscut n copila pe Mesia, i care a intuit c, n
mod sigur, avea s unneze o stare de conIlict. "Iat, Copilul acesta este rn-
duit spre prbuirea i ridicarea multora n Israel, i s Iie un semn, care va
strni mpotrivire", a spus el, dup care a proIetit c suIletul Mariei va Ii
strpuns de o sabie. Simeon a simtit oarecum c, dei Ia supraIat nu se
schimbaser prea multe-tiranicul Irod era nc pe tron, trupele romane
nc spnzurau multi evrei patrioti, Ierusalimul era nc ntesat de cere-
tori-n proIunzime, totul se schimbase. Sosise o nou Iort care avea s
submineze puterile lumii. '
La nceput, Isus n-a prut s reprezinte o amenintare pentru acele puteri.
S-a nscut sub domnia lui Cezar Augustus, ntr-o perioad n care adia un
vnt de sperant n ntreg Imperiul Roman. Mai mult dect oricare alt suve-
ran, Augustus le-a dat oamenilor mari sperante legate de posibilittile lui de
conductor i de tot ce-ar Ii putut nIptui ei, ca societate. De Iapt, Augustus
a Iost cel care a mprumutat pentru prima oar din grecete termenul "evan-
ghelie" sau "veste bun" i I-a Iolosit ca emblem pentru noua ordine mon-
dial reprezentat de domnia sa. Imperiul l-a declarat zeu i a stabilit ri-
tualuri prin care s Iie venerat. Multi credeau c regimul su luminat i
stabil va dinui venic, reprezentnd solutia perIect pentru problema gu-
vernrii.
Isus pe care nu L-am cunoscut
ntre timp ns, ntr-un ungher ascuns al imperiului, cronicarii vremii
Iceau cercetri cu privire la naterea unui copil cu numele Isus. InIorma-
tiile pe care le avem despre EI provin, n cea mai mare parte, din cele patru
crti scrise dup ce trecuser ani buni de la moartea Sa, ntr-o perioad cnd
mai putin de 0,5 dintre locuitorii lumii romane auziser despre El. Autorii
acestor biograIii ale lui Isus au preluat i ei cuvntul evanghelie, procla-
mnd o ordine nou a lumii, o ordine cu totul diIerit. n aceste crti, nume-
le lui Augustus e mentionat o singur dat, ntr-o reIerint scurt, care pre-
cizeaz data unui recensmnt care Iace posibil ca naterea lui Isus s aib
loc n Betleem.
Totui, primele evenimente din viata lui Isus pot Ii privite ca o preIigu-
rare ameninttoare a rzboiului care se apropia, un rzboi diIerit de toate
celelalte de pn atunci. Irod cel Mare, mpratul iudeilor, ntrise stpni-
rea roman la nivel local; ironia istoriei Iace ns ca numele lui Irod s Iie
cunoscut n primul rnd datorit masacrului copiilor din zona Betleemului.
N-am vzut niciodat o Ielicitare de Crciun care s nItieze acest cama-
giu svrit de autoritti, dar nu trebuie s uitm c i el Iace parte din seria
evenimentelor legate de venirea lui Hristos. Dei istoria laic nu mentio-
neaz aceast atrocitate, nici unul din cunosctorii vietii lui Irod nu se ndo-
iete de Iaptul c acesta ar Ii Iost n stare de aa ceva. I-a ucis pe doi dintre
cumnatii si, pe nsi sotia sa, Mariamne, precum i pe doi din propriii si
Iii. Cu cinci zile nainte de a muri, a ordonat arestarea a numeroi supui i
a semnat un decret conIorm cruia acetia urmau s Iie executati n ziua
mortii sale, scopul Iiind acela de a se asigura de existenta unei adevrate at-
mosIere de doliu n tar. Pentru un asemenea despot, o operatiune de exter-
minare relativ minor, n Betleem, nu reprezenta deloc o problem.
De Iapt, sub regimul lui Irod, aproape c nu trecea o zi Ir s aib loc
o executie. Climatul politic din perioada naterii lui Isus se asemna cu
acela din Rusia anilor '30, din perioada conducerii lui Stalin. Cettenii nu
aveau voie s se ntlneasc n adunri publice. Spionii miunau peste tot.
Poate c n mintea lui Irod, porunca de a ucide copiii din Betleem n-a n-
semnat dect un act absolut rational, o actiune militar de prentmpinare,
menit s pstreze stabilitatea regatului su, un mod de aprare mpotriva
invaziei unui intrus cu privire la care se auzeau zvonuri ngrijortoare.
n For the Time Being [Deocamdat], W. H. Auden i imagineaz ce se
va Ii petrecut n mintea lui Irod, n timp ce se gndea la ordonarea masa-
crului:
Astzi am avut parte de una din acele zile perIecte de iarn, reci, str-
lucitoare i cu totul linitite, cnd ltratul unui cine ciobnesc se aude
pn ht-departe, muntii nalti i semeti par s se ntind pn aproape de
zidurile cettii, iar mintea se simte att de treaz; ast-sear, de-aici de
sus, de la Iereastr, din Iortreata mea, nu vd nimic pe ntreg cuprinsul
acestui peisaj magniIic de munte i es care s arate c imperiul ar Ii
amenintat de vreo primejdie mai cumplit dect ar Ii cotropirea iadului
de nite cmile care se iau la ntrecere sau conspiratii le puse la cale de
grzile pretoriene ...
Ah, de ce nu s-o Ii putut nate nenorocitul la de tnc n alt parte?
Si astIel, Isus, Hristosul, a venit ntr-o lume plin de vrajb i violent,
petrecndu-i primii ani de viat ascuns n Egipt. Matei noteaz Iaptul c
tot de evenimentele politice de ordin local au depins i locurile n care a
crescut Isus. Dup moartea lui Irod cel Mare, un nger l-a ntiintat pe IosiI
c acum se putea ntoarce n sigurant n Israel, avertizndu-l totodat s nu
se aeze n regiunea aIlat n acea perioad sub conducerea Iiului lui Irod,
Arhelau. AstIel, IosiI s-a mutat mpreun cu Iamilia sa la Nazaret, n nord,
unde a locuit sub domnia lui Antipa, un alt Iiu de-al lui Irod, pe care Isus
avea s-I numeasc "vulpea aceea" i, de asemenea, cel care l-a decapitat
pe Ioan Boteztorul.
Ctiva ani mai trziu, romanii au luat n stpnire direct provincia de
sud, care cuprindea i Ierusalimul, unul dintre guvematorii acelei regiuni
Iiind Pilat din Pont, rmas cunoscut, din pcate, pentru cruzimea lui. Avnd
relatii sus-puse, Pilat se cstori se cu nepoata lui Cezar Augustus. Dup
spusele lui Luca, Irod Antipa i guvernatorul roman s-au privit unul pe
cellalt ca dumani pn n ziua cnd soarta a Icut ca ei s hotrasc m-
preun destinul lui Isus. n ziua aceea i-au dat mna, spernd s reueasc
ceea ce nu reuise Irod cel Mare, i anume nlturarea acelui pretendent
ciudat i, astIel, salvarea mprtiei.
De la nceput pn la sIrit, conIlictul dintre Roma i Isus a prut s Iie
cu totul unilateral. AstIel, la acel moment, se presupunea c executia lui
Isus avea s pun capt oricrei amenintri. Tirania avea s ctige i de
aceast dat. Nimeni nu se gndea la posibilitatea ca Isus s aib urmai
plini de tenacitate, care s reziste i dup dezintegrarea Imperiului Roman.
Evenimentele legate de Crciun, redate n colinde, prezentate de copii
n scenete, la biseric, sau nItiate pe Ielicitri, ne-au devenit att de
Iamiliare nct este uor s pierdem esenta mesajului din spatele ntmpl-
rilor. Dup ce mai citesc o dat istorisirile privind naterea lui Isus, m n-
treb: Dac Isus a venit ca s ni-L descopere pe Dumne:eu, oare ce aflu eu
despre El din acest prim Crciun.
M surprind cuvintele care-mi vin n minte n timp ce meditez la aceast
ntrebare. Smerit, accesibil, dispretuit, curajos-cuvinte care cu greu par s
descrie divinitatea.
Smerit. nainte de Isus, aproape nici un autor barbar nu Iolosi se acest
termen la modul laudativ. Si totui, evenimentele Crciunului trimit, n mod
inevitabil, la ceva care pare s Iie, mai degrab, un paradox: un Dumnezeu
smerit. Dumnezeul venit pe pmnt n-a descins nici sub Iorma unei Iurtuni
dezlntuite, nici a unui Ioc mistuitor. Aproape de neimaginat, Fctorul a
toate a cobort i S-a micorat att de mult nct a devenit un ovul, o mic
smnt de-abia vizibil cu ochiul liber, care s-a divizat i redivizat pn
s-a Iormat un embrion, crescnd ncet, celul cu celul, n pntecul unei
Iete tulburate. "Nemrginirea nsi nchis n pntecele tu", exclama uluit
poetul John Donne. Isus "S-a dezbrcat pe Sine nsui... S-a smerit",
spunea, mai simplu, apostolul Pavel.
mi amintesc c, odat, n preajma Crciunului, m aIlam ntr-o splendi-
d sal de concerte, ascultnd oratoriul Mesia de Handel; ntregul cor cnta
despre ziua "cnd slava Domnului se va descoperi". mi petrecusem dimi-
neata prin muzee, contemplnd ceea ce se mai pstrase din Iala de odini-
oar a Angliei-bijuteriile Coroanei, sceptrul din aur masiv al unuia dintre
regi, trsura poleit cu aur a primarului Londrei-i m-am gndit c astIel
de simboluri ale bogtiei i puterii trebuie s Ii Iost i n mintea celor din
vremea lui Isaia, primii care au auzit promisiunea Icut. Nu este, deci, de
mirare c, atunci cnd evreii citeau cuvintele lui Isaia, se gndeau cu mult
nostalgie la trecut, la zilele de glorie ale lui Solomon, cnd "mpratul a
Icut ca argintul s Iie tot aa de obinuit la Ierusalim ca pietrele."
Si totui, acest Mesia venit la ei purta un alt Iel de glorie, gloria smere-
niei. ,,Dumnezeu este mare!, strigtul musulmanilor, reprezenta un ade-
vr care n-ar Ii avut nevoie de nici o Iiint supranatural pentru a Ii crezut
de oameni", scria printele Neville Figgis. "Faptul ns c Dumne:eu S-a
fc~t mic, acesta este adevrul pe care Isus li l-a dezvluit oamenilor."
Dumnezeul care tuna din ceruri, care putea s comande otiri i imperii i
s le mite cum sunt micati pionii pe o tabl de ah, acest Dumnezeu i-a
Icut aparitia n Palestina, ntrupat ntr-un prunc care nu putea s vorbeasc,
s se hrneasc, s-i controleze nevoile Iiziologice, un copila care depin-
dea n totalitate de adpostul, hrana i dragostea oIerite de o tnr simpl.
n sala de concerte din Londra, cutnd cu privirea loja regal n care
sttea Majestatea sa cu Iamilia, am apucat s arunc cteva priviri asupra
Ielului neobinuit n care trec prin viat conductorii lumii acesteia: ncon-
jurati de grzi de corp i IanIar, gtiti n haine scumpe i bijuterii scnteie-
toare. Regina Elisabeta a II-a vizitase recent Statele Unite, iar reporterii se
delectaser cu prezentarea ntregului arsenal Iolosit cu ocazia acelei vizite:
bagajele reginei, cntrind peste o mie opt sute de kilograme, contineau
cte dou costume pentru Iiecare ocazie, un costum de doliu, n caz c ar Ii
murit cineva, vreo douzeci de kilograme de bijuterii i accesorii, i o
nvelitoare din piele alb de ied pentru scaunul toaletei. i adusese cu ea
coaIeza personal, doi valeti i o suit de alti nsotitori. scurt vizit ntr-o
tar strin a unui cap ncoronat poate costa pe putin douzeci de milioane
de dolari.
ntr-un contrast izbitor, vizita lui Dumnezeu pe pmnt a nceput ntr-un
grajd, Ir servitori i Ir alt loc care s serveasc de culcu mpratului
abia nscut dect o iesle. ntr-adevr, evenimentul care a mprtit istoria i
chiar calendarul nostru n dou s-a petrecut mai mult sub ochii animalelor,
dect sub cei ai oamenilor. S-ar Ii putut ntmpla s Iie clcat de vreun m-
gru. "Ct de linitit, att de linitit, minunatul dar ni se oIer."
Pret de o clip, cerul s-a luminat de prezenta ngerilor, dar cui i s-a dez-
vluit mreata privelite? Ctorva trani Ir carte care pzeau tunnele alto-
ra, unor "nimeni" de la periIeria societti. Pstorii erau att de ru vzuti, n-
ct evreii mai de soi i ncadrau n aceeai categorie cu a "pgnilor", nedn-
du-le voie s intre dect n curtile exterioare ale templului. Dumnezeu ns
i-a socotit pe ei drept oamenii cei mai potriviti pentru a lua parte la srbto-
rirea naterii Aceluia care urma s Iie cunoscut drept prietenul pctoilor.
n poezia lui Auden, magii de la rsrit spun: ,,0, acum i aici cltoria
noastr Ir de sIrit se ncheie." Pstorii, la rndullor, spun: ,,0, acum i
aici cltoria noastr Ir de sIrit ncepe." Cutarea ntelepciunii lumeti
ia sIrit; adevrata viat, ns, de-abia acum ncepe.
Accesibil. S-ar putea ca noi, crescuti Iiind ntr-o traditie a rugciunii
personale, s nu apreciem ndeajuns schimbarea realizat de Isus n ce
privete modul de raportare a omului la divinitate. Hinduii aduc jertIe Ia
templu. Musulmanii, cnd ngenuncheaz, se apleac att de jos nct ating
pmntul cu Iruntea. De Iapt, n majoritatea traditiilor religioase frica
reprezint sentimentul principal prezent n momentul apropierii de Dum-
nezeu.
Cu sigurant c evreii asociau nchinarea cu Irica. Rugul aprins al lui
Moise, crbunii ncini ai lui Isaia, vedeniile nepmntene ale lui Eze-
chiel-cel ce Iusese "binecuvntat" cu o ntlnire direct cu Dumnezeu se
atepta s rmn dup aceasta ars sau cu Iata strlucitoare, sau, poate, pe
jumtate olog, ca Iacov. Si acetia se puteau considera norocoi. Copiii
evrei nvtau, de asemenea, istorioare cu privire la muntele sInt din pustie
unde i-ar Ii gsit sIritul oricine se atingea de el. Era destul s te apropii
de chivotullegmntului ntr-un Iel nengduit i erai un om mort. Tot aa,
dac ptrundeai n SInta SIintelor, nu mai ieeai viu de-acolo.
ns, printre oamenii care delimitaser n templu un loc preasInt pentru
Dumnezeu i care se temeau s-I rosteasc numele, Dumnezeu i-a Icut
aparitia ntr-un mod Ioarte surprinztor, venind ca un copila, ntr-o iesle.
Ce poate Ii mai putin nIricotor dect un nou-nscut, cu mnutele strns
nIate pe lng trupul plpnd? Prin Isus, Dumnezeu a gsit o modalitate
de relationare cu omul care s nu implice Irica.
ntr-adevr, Irica nu prea dduse niciodat roade. Vechiul Testament
consemneaz mult mai multe puncte slabe dect reuite. Era nevoie de un
nou tip de apropiere, de un legmnt nou, ca s Iolosesc cuvintele Scriptu-
rii, de un legmnt care s nu lrgeasc i mai mult prpastia imens dintre
Dumnezeu i om, ci s ntind o punte peste ea.
O prieten de-a mea pe nume Kathy Iolosea ghicitori ca s-I ajute pe
copilul ei de ase ani s nvete animalele. Cnd a venit rndullui, copilul a
spus: "M gndesc la un mamiIer. E mare i Iace minuni." Kathy a stat pu-
tin pe gnduri, apoi s-a dat btut. "Nu tiu." "E Isus!", a zis tiul ei, trium-
Itor. Kathy mi-a spus c, atunci, rspunsul i s-a prut lipsit de respect, dar
mai trziu, gndindu-se la el, i-a dat seama c Iiul ei ajunsese la o ntele-
gere tulburtoare a proIunzimilor ntruprii: Isus, un mamiIer!
Eu am nteles mai bine ce nseamn ntruparea cnd am avut un acvariu
cu ap srat. Am descoperit c ntretinerea unui acvariu marin nu e o sar-
cin uoar. Trebuia s Iolosesc un laborator chimic mobil pentru a monito-
riza nivelul azotatului precum i cantitatea de amoniac. Pompam nuntru
vitamine, antibiotice i medicamente din gama sulIamidei, i destule enzi-
me ca s Iac pn i o piatr s creasc. Filtram apa prin Iibr de sticl i
o expuneam la lumin cu raze ultraviolete. S-ar putea crede c petii mei,
datorit acestei energii consumate n Iavoarea lor, erau cel putin recunosc-
tori. Nicidecum. De Iiecare dat cnd umbra mea se ivea deasupra acvariu-
lui, dispreau brusc, adpostindu-se n scoica cea mai apropiat. Artau Iat
de mine un singur "sentiment": acela de Iric. Dei ridicam capacul i l-
sam mereu s cad nuntru hran, de trei ori pe zi, reactia lor, la Iiecare
vizit de-a mea, era un semn sigur al Iaptului c nu vedeau altceva n actiu-
nile mele dect intentii de a-i chinui. Nu reueam s-i conving de adevra-
tele mele intentii.
Pentru petii mei, eu eram divinitatea. Eram prea mare pentru ei, actiu-
nile mele erau de nenteles. n Iaptele mele milostive vedeau adevrate acte
de cruzime; priveau ncercrile mele de vindecare drept actiuni distrug-
toare. Am nceput s nteleg c, pentru a le schimba aceste perceptii, ar Ii
Iost nevoie de un Iel de ntrupare. Ar Ii Iost nevoie s m Iac pete i s le
"vorbesc" ntr-o limb pe care ei s-o nteleag.
O Iiint uman devenit pete nu este ns nimic n comparatie cu ntru-
parea lui Dumnezeu ntr-un prunc. Si totui, dup cum spun Evangheliile,
aceasta este ceea ce s-a ntmplat la Betleem. Dumnezeu, care crease mate-
ria, S-a ntrupat n ea, aa cum un pictor ar deveni un punct pe pnza pe care
o picteaz, sau un dramaturg un personaj n propria pies. Dumnezeu a scris
o poveste, Iolosind doar personaje reale, din paginile istoriei reale. Cuvn-
tul S-a Icut trup.
Dispretuit. M nIior chiar i numai scriind acest cuvnt, i mai ales
cnd l asociez cu Isus. Ideea pe care o transmite este aceea de mult cruzi-
me, el derivnd probabil de la luptele cu cini |termenul din limba englez
este underdog, i s-ar putea traduce cu aproximatie clcat in picioare,
under (sub) i dog (cine) - n. tr.| i asociindu-se, n decursul timpului,
nvinilor i victimelor previzibile ale unor nedreptti. Si totui, citind isto-
risirile despre naterea lui Isus, nu pot dect s ajung la concluzia c, dei
lumea poate nclina spre cei bogati i puternici, Dumnezeu nclin spre cei
umili i dispretuiti. "A rsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de
domnie, i a nltat pe cei smeriti. Pe cei Ilmnzi i-a sturat de buntti,
i pe cei bogati i-a scos aIar cu minile goale," spunea Maria n cntarea
el.
Laszlo Tokes, pastorul romn a crui persecutie a indignat o tar ntrea-
g i a grbit izbucnirea revoltei mpotriva conductorului comunist Ceau-
escu, povestete despre o ncercare de a pregti o predic de Crciun pen-
tru biserica pe care o pstorea. Militia regimului i aresta pe dizidenti i n
toat tara izbucniser acte de violent. Temndu-se pentru viata sa, Tokes a
Isus pe care nu L-am cunoscut
ncuiat uile, s-a aezat jos i a citit din nou din Evangheliile lui Matei i
Luca. Spre deosebire de cei mai multi pastori care urmau s predice cu oca-
zia acelui Crciun, el i-a ales ca text versetele care descriau masacrul co-
piilor nevinovati poruncit de Irod. Acesta, a considerat pastorul, era singurul
pasaj care le putea vorbi cel mai direct enoriailor si. Opresiune, team i
violent, starea jalnic de Iiecare zi a celor dispretuiti i clcati n picioare,
ei pe toate acestea le ntelegeau Ioarte bine.
A doua zi, de Crciun, s-a aIlat vestea c Ceauescu Iusese arestat. Clo-
potele bisericilor au btut i toat Romnia a Iost cuprins de bucurie. Mai
czuse un Irod! Rememornd acele zile, Tokes spune: "Toate evenimentele
legate de povestea Crciunului aveau acum, pentru noi, o dimensiune nou,
strlucitoare, o dimensiune a istoriei nrdcinate n realitatea vietilor noas-
tre ... Pentru aceia dintre noi care le-au trit, zilele Crciunului din 1989 au
reprezentat o podoab bogat, gritoare, aezat alturi de istorisirea
Crciunului, o vreme cnd providenta lui Dumnezeu i nebunia ruttii
umane preau la Iel de uor de cuprins precum lumina soarelui i a lunii
care nvlui a dealurile nesIrite ale Transilvaniei." Pentru prima dat,
dup patruzeci de ani, Romnia a celebrat Crciunul ca pe o srbtoare
public.
Poate c modalitatea cea mai bun de a percepe natura umil, dispretu-
it, a ntruprii este aceea de a o transpune n termeni la care ne putem rela-
tiona noi, cei de azi. O mam necstorit, Ir cas, a Iost Iortat de m-
prejurri s caute adpost n timp ce se aIla n cltorie pentru a se supune
cerintelor mpovortoare impuse de un guvern colonial. Locuia ntr-o tar
care se aIla n curs de reIacere n urma unor rzboaie civile devastatoare i
n care nc mai existau tulburri-o situatie similar cu acelea din Bosnia,
Ruanda, sau Somalia din zilele noastre. ntocmai ca n cazul a jumtate
dintre mamele care nasc n zilele noastre, copilul a vzut lumina zilei n
extremitatea vestic a Asiei, poate cel mai neprimitor colt de lume pentru
micutul ei nou-nscut. Fiul ei a ajuns s triasc o viat de reIugiat, n
AIrica, continentul pe care se gsesc, nc, cei mai multi reIugiati.
M ntreb ce-o Ii simtit Maria, de-a lungul anilor grei petrecuti n Egipt,
amintindu-i de acea cntare de mrire care i venise pe buze. Pentru un
evreu, Egiptul nsemna amintirea glorioas a unui Dumnezeu puternic care
Icuse armata Iaraonului una cu pmntul, i le adusese eliberarea; i acum,
iat-o pe Maria acolo, dezndjduit, o strin ntr-o tar strin, ascun-
zndu-se de autorittile din propria tar. Era oare cu putint ca pruncul ei
att de vnat, de neajutorat, un venic Iugar, s mplineasc sperantele
extraordinare ale poporului ei?
Chiar i limba matern a Iamiliei aduna n ea amintiri privind statutul
lor de dispretuiti: Isus vorbea aramaica, o limb Iolosit n comert, Ioarte
apropiat de arab, Iapt ce amintea n mod dureros de subjugarea evreilor
de ctre alte imperii.
Nite magi strini (venind probabil din regiunea care corespunde Iraku-
lui de azi), veniser s-L viziteze pe Isus, dar aceti oameni erau considerati
"necurati" de ctre evreii vremii. n mod natural, aa cum Iceau toti dem-
nitarii, ei au trecut mai nti pe la mpratul care domnea la Ierusalim. Irod
ns nu tia nimic despre copilul nscut n Betleem. Dup ce au vzut prun-
cul i i-au dat seama cine era el, aceti vizitatori au nclcat legea, adic
l-au nelat pe Irod, ntorcndu-se acas pe un alt drum, pentru a-L proteja
pe copil. Aleseser s Iie de partea lui Isus, ajungnd astIel s Iie mpotriva
celor puternici.
Crescnd, Isus a nceput s Iie sensibil, la modul cel mai proIund, Iat
de cei sraci, neputincioi i oprimati-pe scurt, Iat de cei umili i dispre-
tuiti. Exist astzi dezbateri ntre teologi, acetia ncercnd s decid dac
este potrivit sau nu Iolosirea expresiei "optiunea preIerential a lui Dum-
nezeu pentru cei sraci" drept o modalitate de a descrie preocuparea lui
Dumnezeu pentru cei marginalizati. ns, din moment ce Dumnezeu nsui
i-a pregtit mprejurrile n care avea s Se nasc pe pmnt-lipsit de
putere i bogtie, Ir drepturi, dispretuit-optiunile Lui preIerentiale nu
mai au nevoie de alte explicatii.
Curafos. n 1993 am citit o tire despre o "aparitie a lui Mesia" n zona
Crown Heights, din Brooklyn, New York. n Crown Heights locuiesc dou-
zeci de mii de evrei din gruparea hasidic Lubavici, dintre care, n 1993,
multi credeau c Mesia se aIla printre ei, n persoana lui Rabi Menachem
Mendel Schneerson.
Vestea despre aparitia n public a rabinului s-a rspndit ca Iulgerul pe
strzile din Crown Heights, iar Lubavicii, n hainele lor negre i cu Iavoritii
crliontati, au dat Iuga spre sinagoga unde se ruga, n mod obinuit, rabinul.
Cei mai norocoi, care probabil comunicau ntre ei prin radio-emittoare,
au pornit-o primii, ncepnd s alerge spre sinagog din clipa n care au
simtit o vibratie uoar. S-au ngrmdit cu sutele ntr-o sal mare, nghion-
tindu-se unii pe altii i ctrndu-se chiar i pe stlpi, pentru a Iace mai
mult loc. n ncpere s-a creat o atmosIer de ateptare i Irenezie, ntlnit,
Isus pe care nu L-am cunoscut
n mod normal, numai cu ocazia unui mare eveniment sportiv, ns nu i la
un serviciu religios.
Rabinul avea nouzeci i unu de ani. SuIerise cu un an n urm un acci-
dent cerebral, iar de atunci nu mai putea vorbi. Cnd, n cele din urm, s-a
tras cortina, cei ngrmditi n sinagog au vzut un btrn Iirav, cu barb
lung, care nu prea reuea altceva dect s Iac din mn, s clatine din cap
i s mite din sprncene. Nimeni, ns, dintre cei adunati nu prea s Iie
deranjat de asta, i toti cntau ntr-un glas "S trieti, stpnul nostru, nv-
ttorul nostru, rabinul nostru, mprat, Mesia, acum i n veci!", scandnd
la nesIrit, tot mai tare, pn cnd Rabi a Icut un gest uor, delicat, cu
mna, i cortina l-a ascuns vederii. Multimea s-a ndeprtat ncet, savurnd
momentul, ntr-o stare de extaz*.
Cnd am citit prima dat aceast tire, era ct pe ce s izbucnesc n rs.
Oare pe cine ncercau oamenii aceia s pcleasc-un Mesia nonagenar i
mut n Brooklyn? Si apoi mi-am dat brusc seama: reactionam Iat de Rabi
Schneerson exact aa cum reactionaser i cei din primul secol Iat de Isus.
Un Mesia din Galileea? Un biet Iecior de tmplar?
Descosiderarea pe care am simtit-o citind despre Rabi i despre urmaii
lui Ianatici m-a Icut s-mi dau oarecum seama de reactiile cu care S-a con-
Iruntat Isus de-a lungul vietii Sale. Vecinii se ntrebau: "Nu este Maria ma-
ma Lui? Si Iacov, IosiI, Simon i Iuda, nu sunt ei Iratii Lui? Si surorile Lui
nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?"
Alti compatrioti l batjocoreau, zicnd: "Poate iei ceva bun din Nazaret?"
Chiar i Iamilia Lui ncerca s-L tin la distant de oameni, creznd c e
nebun. Mai marii religioi ncercau s-L ucid. Ct despre multimea nesta-
tornic a celor de rnd, o dat ziceau c "are drac i c e nebun", o dat
ncercau s-L Iac mprat cu Iorta.
Cred c a Iost nevoie de curaj pentru ca Dumnezeu s lase deoparte pu-
terea i slava i s vin printre Iiintele umane care urmau s-L ntmpine cu
acelai amestec de dispret i scepticism pe care l-am simtit i eu cnd am
auzit pentru prima oar de Rabi Schneerson din Brooklyn. A Iost nevoie de
curaj ca s rite s coboare pe o planet cunoscut pentru violenta ei, n
mijlocul unui neam cunoscut pentru Iaptul de a-i Ii respins proIetii. Oare
ce alt lucru mai temerar ar Ii putut Dumnezeu s Iac pentru om?
De curaj a Iost nevoie i n prima noapte, n Betleem. Cum S-a simtit
Dumnezeu-Tatl n noaptea aceea, neajutorat, ca orice tat pmntesc, pri-
vindu-i Fiul, mnjit de snge, venind ntr-o lume crud i rece? mi rsun
n minte versuri din dou colinde. Una dintre ele-"Micul Domn Isus nu
scoate nici un scncet"-mi se pare un Iel de versiune cenzurat a eveni-
mentelor petrecute n Betleem. mi imaginez c Isus a plns ca orice alt
copil n noaptea n care a venit pe lume, o lume care urma s-I dea multe
motive de plns, mai trziu, ca adult. Din cea de-a doua, ,,0, Betleem, ora
micut", un vers pare astzi la Iel de adevrat, ntr-un sens Ioarte proIund,
ca i acum dou mii de ani: "Toate sperantele i temerile omenirii stau pe
umerii Ti n seara aceasta."
"Cretinismul e singura dintre credinte care a adugat curajul la virtutile
Creatorului", spunea G. K. Chesterton. Nevoia de un asemenea curaj a
aprut o dat cu prima noapte petrecut de Isus pe pmnt i nu a disprut
dect o dat cu ultima.
Mai este nc o perspectiv a Crciunului, pe care n-am vzut-o nicio-
dat ilustrat pe vreo Ielicitare, probabil pentru c nici un artist, nici chiar
William Blake, n-a putut s-o surprind aa cum este ea de Iapt. Apocalipsa
12 trage cortina pentru a ne lsa s aruncm o privire asupra Crciunului,
aa cum trebuie s Ii artat el din acel loc mult mai ndeprtat chiar dect
Andromeda: Crciunul din perspectiva lumii ngerilor.
Aceast istorisire diIer, n mod radical, de cele din Evanghelii. Apoca-
lipsa nu pomenete nici de pstori, nici de vreun mprat care omoar prunci;
dimpotriv, ea nItieaz un balaur care duce, n ceruri, o lupt aprig.
Iemeie nvluit n soare i purtnd pe cap o cunun din dousprezece stele,
tip n chinurile Iacerii. Deodat, apare un uria balaur rou, trgnd dup
el cu coada o treime din stelele cerului i aruncndu-Ie pe pmnt. Se ghe-
muiete hulpav la picioarele Iemeii, ateptnd cu nIrigurare s-i devoreze
copilul de-ndat ce acesta va se nate. n ultima clip, nou-nscutul este
apucat i dus la loc sigur, Iemeia Iuge n pustie, iar apoi ncepe un rzboi
care cuprinde ntreg universul.
Apocalipsa este o carte ciudat, din orice perspectiv am privi-o, iar
cititorii ei trebuie s-i nteleag stilul propriu ca s priceap sensul acestui
spectacol extraordinar. n viata de Iiecare zi se desIoar dou istorii
paralele, una pe pmnt i una n ceruri. Apocalipsa ns le are n vedere pe
amndou, permitnd o scurt privire n culise. Pe pmnt se nate un copil,
*Rabi Schneerson a murit n iunie, 1994. Multi dintre membrii gruprii Lubavici ateap-
t i azi nvierea lui n trup.
Isus pe care nu L-am cunoscut
un mprat aude zvonindu-se despre asta i pornete n cutarea lui. n ce-
ruri ncepe Marea Invazie, o incursiune temerar organizat de conduc-
torul Iortelor binelui la scaunul de domnie al rului.
John Milton a zugrvit aceast perspectiv n mod grandios n Paradisul
pierdut i Paradisul regsit, poeme care se centreaz asupra cerului i p-
mntului, pmntul Iiind doar un cmp de lupt pentru ciocnirile dintre cele
dou Iorte. Autorul modem J. B. Phillips a ncercat i el s redea o astIel de
perspectiv, adoptnd un stil epic ceva mai moderat i, cu ocazia Crciunu-
lui trecut, m-am ntors la cele imaginate de Phillips pentru a ncerca s scap
de perspectiva mea pmnteasc.
n versiunea lui Phillips, un nger mai vrstnic i arat unui nger Ioarte
tnr splendorile universului. Cei doi privesc galaxii i sori nvpiati rotin-
du-se, apoi strbat n goan distantele inIinite ale spatiului, pn cnd, n
cele din urm, intr ntr-o galaxie anume, care numr cinci sute de miliar-
de de stele.
planet, mic, nensemnat i nu Ioarte curat, era renumita Planet
vizitat.
"Vrei s spui c marele i slvitul nostru Domn ... a cobort n per-
soan pe aceast mingiutjalnic? De ce-ar Iace El una ca asta?"...
ngerul tnr s-a strmbat dezgustat. "Vrei s spui", a reluat el, "c
S-a njosit ntr-att nct a devenit una dintre creaturile acelea care miu-
n i se trsc pe suIraIata mingii leia plutitoare?"
"ntocmai, i m ndoiesc c I-ar Iace plcere s te aud c le numeti
creaturi care miun i se trsc. Pentru c, orict de ciudat ni s-ar p-
rea nou, El le iubete. Acobort la ele, le-a vizitat pentru a le ridica, aa
nct s devin i ele ca El."
Privirile ngerului tnr i pierdur orice expresie. Un astIel de gnd
aproape c depea puterea lui de ntelegere.
Si mai c depete i puterea mea de ntelegere, dar accept, totui, c
aceast idee reprezint cheia ntelegerii Crciunului, ea Iiind, de Iapt, piatra
de bolt a credintei mele. Ca i cretin, cred c trim n lumi paralele. Una
dintre lumi este Iormat din dealuri i lacuri i grajduri i mprati i pstori
ce-i pzesc noaptea oile. Cealalt e alctuit din ngeri i Iorte maleIice
i, undeva, departe, din nite locuri numite rai i iad. ntr-o noapte Irigu-
roas, ntunecat, ntre dealurile unduitoare ale Betleemului, cele dou lumi
s-au ntlnit, ciocnindu-se dramatic la o rscruce de drumuri. Dumnezeu, n
care nu exist nici nainte, nici dup, a intrat n timp i spatiu. Dumnezeu,
care nu cunoate margini, S-a supus unor limite ocante, intrnd n pielea
unui copil, acceptnd limitrile nIricotoare ale mortalittii.
"El este chipul Dumnezeului celui nevzut, cel nti nscut din toat zi-
direa", va scrie, mai trziu unul dintre apostoli; "El este mai nainte de toate
lucrurile, i toate se tin prin El." Dar putinii martori oculari din noaptea de
Crciun n-au observat nimic din toate acestea. Au vzut doar un copila,
care lupta s respire ntr-un trup omenesc care pn atunci i Iusese complet
strin.
Oare poate Ii adevrat povestea asta din Betleem, cu un Creator care
coboar s se nasc pe o planet mic? Dac da, atunci, cu sigurant, e o
poveste Ir de seamn. N-ar trebui, atunci, s ne mai ntrebm niciodat
dac ceea ce se ntmpl pe aceast biat sIer, mic i murdar, planeta
noastr, are vreo important pentru restul universului. N-ar trebui s ne
mire prea tare c un cor ngeresc a izbucnit ntr-un cntec spontan, tulbu-
rnd nu doar ctiva pstori, ci ntreg universul.
n timp ce se apropiau de steaua pe care noi o numim Soarele, pre-
cum i de planetele care se nvrteau njurul ei, ngerul btrn art spre
o sIer mic, aproape nensemnat, care se nvrtea n jurul propriei axe
Ioarte ncet. ngerului tnr, a crui minte era plin de mretia i gloria
celor vzute pn atunci, planeta i se pru la Iel de neinteresant ca o
minge de tenis murdar.
"Vreau s priveti, n mod special, spre planeta aceea", i spuse nge-
rul mai btrn ngerului tnr, artnd cu degetul.
"Mie mi se pare tare mic i cam murdar", spuse ngerul tnr. "Ce
o Iace att de deosebit?"
Cnd am citit povestirea lui Phillips, m-am gndit la IotograIiile trimise
pe pmnt de astronautii de pe Apollo, care, n descrierea Icut planetei
noastre, vorbeau de un corp "sIeric, Irumos i mic", un glob colorat n
nuante de albastru, verde i armiu, suspendat n spatiu. Mai trziu, Jim
LoveIl, reIlectnd asupra acestei descrieri, spunea: "Era doar un alt corp,
ntr-adevr, cam de patru ori mai mare dect Luna. Dar acolo, pe sIera
aceea, era toat speranta i toat viata i toate lucrurile pe care le cunoteau
i le iubeau membrii echipajului de pe Apollo 8. AstIel, pentru ei, acesta era
lucrul cel mai Irumos care se putea vedea pe tot ntinsul cerului." Acesta
este punctul de vedere al unei Iiinte umane.
ngerului tnr ns pmntul nu i s-a prut chiar att de impresionant.
l asculta, nencreztor i uluit, pe ngerul btrn povestindu-i c aceast

Origini:
Rdcini evreie,ti
/` /` -
In pamant evreiesc
n comunitatea de albi anglo-saxoni protestanti |WASP, White Anglo-
Saxon Protestant, n englez - n.tr.| n care am crescut n Atlanta, Georgia,
n-am cunoscut nici mcar un singur ereu. Pe erei mi-i imaginam ca pe
niste strini cu accent neobisnuit, purtnd plrii ciudate, care triau n
Brooklyn sau ntr-o alt zon ndeprtat unde studiau Iie psihiatria, Iie
muzica. Auzisem c exista o legtur ntre ei si cel de-al doilea rzboi mon-
dial, dar stiam prea putine despre Holocaust. Eram conins c acesti oameni
nu aeau nimic n comun cu acel Isus pe care l cunosteam eu.
Pe la douzeci de ani m-am mprietenit cu un IotograI ereu, care mi-a
spulberat multe dintre ideile gresite pe care le aeam cu priire la poporul
lui. ntr-o sear, mi-a poestit pn noaptea trziu ce-a nsemnat s-si
piard douzeci si sapte dintre membrii Iamiliei n Holocaust. Apoi mi-a
prezentat scriitori erei ca Elie Wiesel, Chaim Potok, Martin Buber si. altii.
Dup ce m-am Iamiliarizat cu scrierile acestora, am nceput s citesc Noul
Testament cu alti ochi. Cum de-mi scpase! Originile autentic ereiesti ale
lui Isus te Irapeaz de la prima propozitie a Eangheliei dup Matei, care l
prezint ca Iiind "Iiul lui Daid, Iiul lui Araam".
n biseric aIirmm c Isus este "Unul nscut, care din Tatl S-a nscut,
mai nainte de toti ecii... Dumnezeu aderat din Dumnezeu aderat".
Aceast aIirmatie cuprins n Crez se gseste la distant de ani-lumin de
relatrile din Eanghelii care ni-L nItiseaz pe Isus crescnd ntr-o Iami-
lie dintr-o asezare rural denumit Nazaret. Relati recent am aIlat c nici
mcar ereii conerti ti-care I-ar Ii atribuit lui Isus origini autentic ere-
iesti-n-au Iost initati la Conciliul de la Calcedon unde s-a Iormulat Cre-
zuI. Noi, neereii, ne gsim permanent n pericolul de a nu sesiza nici
originile ereiesti ale lui Isus, nici umanitatea Lui.
Din perspecti istoric, noi suntem cei care l-am cooptat pe Isus al/ar.
Cunoscndu-L tot mai mult pe Isus, mi-am dat seama c EI nu si-a petrecut
iata printre erei n primul secol numai pentru a-i sala pe americani n
secolul XX. Isus este singurul din toat istoria omenirii care a aut priile-
giul de a alege unde si cnd s se nasc, si a ales o Iamilie de erei credin-
ciosi dintr-o proincie ndeprtat a unui imperiu pgn. Nu-L pot ntelege
pe Isus independent de originile Lui ereiesti, asa cum nu-I pot ntelege pe
Gandhi independent de identitatea lui indian. Trebuie s m ntorc Ioarte
mult n timp, pentru a-L portretiza pe Isus ca pe un ereu din primul secol,
n hain cu IiJacterii si cu sandalele prIuite, strbtnd drumurile Palestinei.
adopte nume de pe remea patriarhilor si a exodului din Egipt (exact ca unii
etnici americani care dau copiilor lor nume aIricane sau hispanice). AstIel
c Maria ine de la Miriam, sora lui Moise, iar lui IosiI i s-a dat numele
unuia dintre cei doisprezece Iii ai lui Iaco, ca si celorlalti patru Irati ai Si.
nsusi numele lui Isus ine de la 'asua-"EI a mntui"-, un nume co-
mun n acele zile. (Dup cum ne arat listele de juctori ale marilor ligi de
basebalJ, numele de 1esus este nc popular printre latino-americani.) Bana-
litatea lui, exact ca numele de Bob si Joe din zilele noastre, trebuie s Ii
zgriat urechile ereilor din primul secol care I ascultau orbind. Ereii nu
pronuntau Numele lui Dumnezeu, cu exceptia Marelui Preot, si acesta o
Icea doar o singur dat pe an. Si astzi, ereii ortodocsi scriu cu atentie
doar prima si ultima liter a acestui nume. Pentru oamenii crescuti ntr-o ase-
menea traditie, ideea c o persoan obisnuit cu un nume comun ca Isus
putea Ii Mntuitorullumii si Fiul lui Dumnezeu prea de-a dreptul scanda-
loas. Pentru Numele lui Dumnezeu, Isus era om, Iiul Mariei, si-atta tot!
Semnele originii ereiesti a lui Isus se ntlnesc peste tot n Eanghelii.
La opt zile a Iost circumcis. Singura scen din copilria Sa descrie n mod
semniIicati participarea Iamiliei Lui la o srbtoare n Ierusalim, ceea ce
a nsemnat absenta lor de acas timp de mai multe zile. Ca adult, Isus S-a
nchinat n sinagog si la Templu, a practicat obiceiurile ereiesti si a orbit
n termeni pe care ereii i ntelegeau. Chiar si controersele Sale cu unii
erei ca, de pild, Iariseii, subliniaz Iaptul c acestia se asteptau ca EI s
mprtseasc alorile lor si s se comporte ca ei.
Dup cum remarc teologul german Jurgen Moltmann, dac Isus ar Ii
trit n timpul celui de-al treilea Reich, mai mult ca sigur c ar Ii Iost stig-
matizat la Iel ca restul ereilor si trimis la camerele de gazare. Pogrom a
existat si n remea Lui-masacrul copiilor poruncit de Irod-si tinta aces-
tuia a Iost chiar El.
Un prieten rabin a Icut obseratia c cei mai multi crestini nteleg
Martin Buber spunea: "Noi, ereii, I cunoastem pe Isus sub imperiul
impulsurilor si al sentimentelor create de identitatea Sa esential ereiasc-
realitti inaccesibile neereilor." Si aea dreptate. Pentru a ntelege iata lui
Isus, ca de altIel a oricui, trebuie s cunosti cte cea despre cultura, Iamilia
si proenienta lui.
Credincios acestui principiu, Matei nu-si ncepe Eanghelia cum as Ii
Iost tentat eu s ncep, cu un anunt publicitar de genul: "Aceast carte ti a
schimba iata", ci ncepe cu genealogia lui Isus, o nsiruire arid de nume.
Matei a ales nume reprezentati e din patruzeci si dou de generatii de erei
pentru a demonstra c Isus se trage dintr-o spit regal. Asemeni descen-
dentilor de conditie modest ai regalittii europene detronate, Iamiliile de
trani din care proeneau IosiI si Maria puteau Ioarte bine s-si aib rd-
cinile printre strmosii ilustri ai neamului, ca, de pild, Daid, cel mai mare
mprat al Israelului, sau Araam, Iondatorul liniei genealogice.
Isus a crescut n timpul perioadei de rebeliune a "mndriei ereiesti". Ca
o reactie n Iata presiunii de a mbrtisa cultura greac, ereii au nceput s
a curs si sngele altor neamuri.
Tamar, o du Ir copii, s-a deghizat n prostituat si l-a sedus pe socrul ei, iar copiii
nscuti de ea au Icut parte din genealogia lui Isus. Raha era prostituat. Iar "neasta lui
Urie", sau Batseba, un capriciu al lui Daid, a Iost cea care a strnit cel mai mare scandal la
curtile mprtesti din remea Vechiului Testament. Acesti strmosi cu reputatie ndoielnic
ne arat c Isus a descins de bunoie ntr-o istorie uman ptat. Prin contrast, Irod cel
Mare, mpratul care domnea la nasterea lui Isus, si-a distrus arhiele care consemnau spita
lui de neam, din orgoliul de a nu putea Ii comparat cu altii.
Lista de nume din Eanghelia dup Matei ne dezluie anumite secrete. S ne gndim
la Iemeile mentionate (o raritate n genealogiile ereiesti). Trei din patru sunt strine, ceea
ne-ar putea sugera promisiunea uniersal oIerit prin Isus. n inele lui Mesia, un ereu, a
strigtul lui Isus de pe cruce, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce
m-ai prsit?" ca pe un moment de lupt proIund ntre Tat si Fiu, pe cnd
ereii nteleg aceste cuinte ca pe strigtul de moarte al unei alte ictime
dintre erei. Cu sigurant, Isus nu a Iost nici primul si nici ultimul ereu
care si-a strigat durerea prin cuinte din Psalmi n timpul supliciului Su.
Cu toate acestea, la ctea generatii dup Isus s-a produs o ciudat in-
ersiune. Cu rare exceptii, ereii au ncetat s-L mai urmeze si Biserica s-a
constituit n ntregime din alte popoare. Ce s-a ntmplat? mi este clar c
Isus nu a corespuns asteptrilor pe care ereii le aeau de la Mesia.
generatie, romanii au ras Ierusalimul de pe Iata pmntului. Tnra biseric
crestin a nteles distrugerea Templului ca pe un semn al anulrii legmn-
tului dintre Dumnezeu si Israel, iar dup primul secol putini erei s-au mai
conertit la crestinism. Crestinii si-au nsusit Scripturile ereiesti, redenu-
mindu-Ie "Vechiul Testament" si au pus capt celor mai multe obiceiuri
ereiesti.
Respinsi de biseric, acuzati de moartea lui Isus, unii erei au nceput o
campanie mpotria crestini lor. Au rspndit zonul c Isus este progeni-
tura nelegitim a Mariei, rezultat dintr-o aentur amoroas cu un soldat
roman, si au scris o parodie grosolan a Eangheliilor. Isus a Iost executat
n ajunul Pastelor, spune o relatare, pentru c "a practicat rjitoria, a
amgit si a dus n rtcire Israelul". Omul a crui nastere a Iost celebrat de
ngeri cu proclamatii de pace a adus dezbinarea n istoria omenirii.
Este imposibil s exagerezi importanta cuntului Mesia printre ereii
credinciosi. Sulurile de la Marea Moart descoperite n 1947 conIirm c
ntreaga comunitate din Qumram astepta sosirea iminent a unei Iiguri
mesianice, rezerndu-i zilnic un loc liber la mas. Ereii credeau cu trie
c dintr-o mic proincie rtcit printre marile puteri se a naste un condu-
ctor mondial, orict ar Ii prut de ndrznet acest gnd. Asteptau un mp-
rat care aea s readuc gloria poporului ereu.
n timpul ietii lui Isus, n tar era o atmosIer de reolt. Periodic ap-
rea cte un pseudo-mesia pentru a conduce reolte care erau nbusite n
snge. Un exemplu este cel al proIetului numit "Egipteanul", care a atras
multimea n desert unde a proclamat c zidurile Ierusalimului or cdea la
porunca lui. Guernatorul roman a trimis un detasament de soldati care a
ucis atunci patru mii de rebeli.
Cnd s-a rspndit estea c un alt proIet a aprut n desert, mu1timile
s-au adunat s ad un om slbatic mbrcat n hain din pr de cmil. "Nu
sunt eu Hristosul |Mesia|", repeta Ioan Boteztorul, dup care le ddea
sperante mai mari orbindu-le despre Cel ce urma s in. ntrebarea lui
Ioan adresat lui Isus: "Tu esti Acela ce trebuia s in sau s asteptm pe
altul?" era ntrebarea soptit de buzele tuturor ereilor n acele remuri.
Toti proIetii erei ntaser poporul c, ntr-o zi, Dumnezeu si a
instaura mprtia pe pmnt, de aceea zonurile despre "Fiul lui Daid"
aprindeau sperantele ereilor. Dumnezeu le a doedi personal c nu i-a
uitat. Asa cum striga Isaia: De ai despica cerurile si Te-ai pogor, s-ar
topi muntii naintea Ta ... (si) ar tremura neamurile naintea Ta."
Cnd a aprut ns pe scen Cel spre care arta Ioan nici muntii nu s-au

topit, nici popoarele pmntului n-au tremurat naintea Lui. Isus nu a
mplinit nici pe departe sperantele ereilor. Dimpotri, dup numai o
Cu ctia ani n urm, m-am ntlnit la New Orleans cu zece crestini,
zece erei si zece musulmani. Psihiatrul M. Scott Peck ne-a initat acolo
pentru a experimenta posibilitatea de a depsi diIerentele dintre noi suIici-
ent de mult pentru a putea crea o comunitate. Fiecare grup a tinut un seri-
ciu religios-musulmanii ineri, ereii smbt si crestinii duminic-iar
ceilalti erau initati s asiste. Sericiile au doedit similitudini Irapante,
lucru care ne-a silit s ne aducem aminte c cele trei ctedinte au multe n
comun. Probabil c intensitatea sentimentelor celor trei traditii izorste
dintr-o surs comun: disputele Iamiliale sunt cele mai pline de ndrjire,
iar rzboaiele ciile, cele mai sngeroase.
La experimentul din New Orleans am ntat un cunt nou: ultrase-
paratism. Ereilor le displace ideea c iudaismul a trecut pe locul doi, n
urma crestinismului. "M simt ca un specimen rar al istoriei, ca si cum reli-
gia mea nu mai e bun dect de internat ntr-un azil", spune unul dintre
ereii particitanti. "M deranjeaz cnd aud orbindu-se de Dumnezeul
Vechiului Testament, sau chiar si numai de Vechiul Testament." Cresti-
nii au preluat si cuntul Mesia, sau cel putin echialentul lui n greac,
"Hristos~'. Un rabin poesteste cum a crescut n singura Iamilie de erei
dintr-un orsel din Virginia. n Iiecare an crestinii i cereau tatlui su, un
membru respectat al comunittii (si, ereu Iiind, impartial n judectile
sale) s aprecieze care dintre ghirlandele luminoase de Crciun meritau s
Iie premiate. n anii copilriei, acest rabin trecea cu tatl su cu masina pe
lng Iiecare cas din oras priind ndelung si cu un dor nestins, amestecat
cu neputinta de a ntelege, la luminile de Crciun |n englez, Christ-mas
lights, sau, literal, ,luminile lui Mesia'| care se perindau sub ochii lor.
Nu stiam c musulmanii au Iat de ambele credinte o atitudine ultrase-
paratist. Din perspectia lor, crestinismul si trage radcinile din iudaism
si a incorporat prti din iudaism. Islamul si trage rdcinile din ambele
religii si a incoroporat prti din ambele religii. Araam a Iost un proIet, Isus
a Iost un proIet, dar Mohamed a Iost ProIetul. Vechiul Testament si are
locul lui, Noul Testament si are si el locul lui, dar Coranul este "reelatia
Iinal". Ascultndu-i orbind despre propria mea credint cu atta superio-
ritate, am nteles cum se simt ereii de dou mii de ani ncoace.
Dup ce am urmrit cele trei grupuri expunndu-si diIerentele de opinie,
mi-am dat seama, de asemenea, de ct de adnc este diizarea produs de
Isus. Sericiul de nchinare musulman a constat preponderent din rugciuni
reerentioase Iat de Cel Atotputernic. La sericiul ereiesc, s-a citit din
Psalmi si din Tora si s-a cntat cu mult nsuIletire. Fiecare din aceste
elemente se regseste n sericiul crestin. ns elementul care ne separ de
ceilalti este Cina Domnului. "Acesta este trupul Meu care se d pentru oi",
a citit predicatorul nainte de a mprti pinea- Trupul lui Hristos este
punctul de diergent.
La cucerirea Asiei Mici, musulmanii au transIormat multe biserici n
moschei pe care au pus urmtoarea inscriptie, ca un aertisment pentru
eentualii crestini rmasi: "Dumnezeu nu a nscut si nu este nscut".
Aceeasi Iraz se poate regsi, zugrit, pe peretii sinagogilor. Marea dii-
zare a istoriei s-a produs cu mult timp n urm, la Betleem si la Ierusalim.
A Iost Isus cu aderat Mesia, Fiul lui Dumnezeu? ConIorm argumentelor
ereilor din New Orleans, un Mesia care moare la rsta de 33 de ani, o
natiune care se prbuseste dup moartea Mntuitorului ei, o lume care e din
ce n ce mai Irmitat-sunt Iapte aparent lipsite de orice noim pentru
conationalii lui Isus.
Totusi, n ciuda a dou mii de ani de diiziune, n ciuda iolentului anti-
semitism din acest secol, interesul ereilor Iat de Isus renie. n 1925,
cnd exegetul ereu Joseph Klausner a decis s scrie o carte despre Isus, nu
a gsit dect trei studii ample asupra ietii lui Isus semnate de colegii lui
erei contemporani. Astzi exist sute de astIel de studii, printre care ctea
extrem de bine documentate. Scolarii erei de azi nat c Isus a Iost un
mare nttor, dac nu cel mai mare nttor ereu, care, ulterior, a Iost
"asimilat" de celelalte popoare.
E posibil s citesti Eangheliile Ir idei preconcepute? Ereii le citesc
cu suspiciune, oarecum nclinati s gseas n ele o piatr de poticnire, s
Iie scandalizati. Crestinii le citesc prin prisma istoriei Bisericii. Ar Ii bene-
Iic pentru ambele grupuri s reIlecteze la primele cuinte ale lui Matei:
"Cartea neamului lui Isus Hristos, Iiul lui Daid, Iiul lui Araam." Calitatea
de "Iiul al lui Daid" ne orbeste despre linia mesianic a lui Isus pe care
ereii n-ar trebui s o ignore; ,,0 calitate pe care nu a negat-o pentru a-si
sala iata nu putea Ii lipsit de semniIicatie pentru El", noteaz C. H.
Dodd. Cealalt calitate a Lui, respecti cea de "Iiu al lui Araam", amintes-
te de linia ereiasc a lui Isus, pe care, de data aceasta, noi, crestinii, n-ar
trebui s-o ignorm. Jarosla Pelikan scrie:
Ar Ii existat atta antisemitism, attea pogromuri, ar Ii existat un
Auschwitz dac toate bisericile si toate Iamiliile crestine s-ar Ii nchinat
Mariei si ar Ii nItisat-o n icoane nu doar ca Maica Domnului si Re-
gina Cerului, ci si ca Iecioar ereic, noua Miriam, iar pe Hristos nu
doar ca Pantocrator, dar si ca Rabbi Ieua bar-1m'f r1iullui 108[/- n.tr|,
Rabbi Isus din Nazaret?
n copilrie n-am cunoscut nici mcar un singur ereu. Acum cunosc
mai multi. Si cunosc si cte cea din cultura lor. Cunosc legturile puterni-
ce care exist ntre ei si care mentin ii srbtorile sIinte chiar si n Iamilii
care nu mai cred n semniIicatia acestora. Cunosc argumentele lor ptimase
care, la nceput, m-au intimidat, dar care, mai trziu, m-au atras ca stil
personal de a lupta. Si respectul dus pn la reerent Iat de rnduieli, n
mijlocul unei societti care apreciaz mai ales independenta. Traditia trans-
miterii obiceiurilor din generatie n generatie i-a ajutat pe erei s-si conser-
e cultura, n ciuda ncercrilor celor din jur de a o elimina, si le-a mentinut
bucuria de a se prinde de mini pentru a dansa si cnta, chiar dac lumea le
oIer prea putine motie de srbtoare.
Aceasta este cultura n care a crescut Isus, o cultur ereiasc. E ade-
rat c a schimbat-o, dar a nceput prin a Ii ereu. Acum, cnd ncerc s-mi
imaginez cum a Iost Isus ca adolescent, m gndesc la bietii erei din
Chicago. Cnd gndul acesta m irit, mi aduc aminte c pe remea Lui,
Isus nsusi a aut parte de reactii aderse. Un adolescent ereu, cu siguran-
t-dar Fiul lui Dumnezeu?
Isus nu a ales doar o natiune, ci si un moment si un loc n care s se
nasc. Cum spune BonhoeIIer, istoria a deenit "pntecele din care s-a ns-
cut Dumnezeu". De ce ns tocmai n acel moment al istoriei? M ntreb
uneori de ce nu S-a nscut Isus zilele noastre, cnd ar Ii putut proIita de
imensele aantaje ale comunicrii prin mass-media. Sau pe remea lui Isaia,
cnd Mesia era asteptat cu tot atta nIrigurare, iar Israelul era nc o natiu-
ne independent. n ce msur era pregtit primul secol pentru intrarea lui
Dumnezeu n lume?
Fiecare perioad istoric are atmosIera ei speciIic: secolul al XIX-lea
a Iost caracterizat de ncredere optimist, secolul al XX-lea de haos iolent.
n remea nasterii lui Isus, n Imperiul Roman, aIlat la apogeu, domneau
speranta si optimismul. ntocmai ca Uniunea Soietic nainte de dezmem-
brare sau ca Imperiul Britanic din zilele reginei Victoria, Roma mentinea
pacea cu ascutisul sbiei, dar, n general, la mentinerea ei contribuiau si
popoarele cucerite. Cu exceptia Palestinei.
AtmosIera anterioar nasterii lui Isus anticipa o "nou ordine" mondia-
l, iar poetul roman Vergiliu scria celebrul ers, care aea s sune ca o pro-
Ietie echi-testamental: ,,0 nou ras uman coboar din nltimile ceru-
lui"; o schimbare care aea s se produc la "nasterea unui copil, cu care se
a ncheia era de Iier a umanittii si care a deschide era de aur". Vergiliu
nu a scris aceste cuinte mesianice cu reIerire la Isus, ci la Cezar Augustus,
care era considerat "diinitate printre oameni", "restauratorullumii", si care
reusise s reinstaureze pacea n imperiu, punnd capt rzboiului ciil care
izbucnise la asasinarea lui Iulius Cezar.
Augustus le-a oIerit supusilor romani loiali pace, sigurant si distractii;
n dou cuinte: pine si circ. Pax Romana asigura cettenilor protectie
mpotria pericolului dinaIar si le oIerea beneIiciile justitiei romane si ale
guernrii ciile. Cu timpul ns, un suIlu nou, enit dispre Grecia, a nce-
put s ptrund n corpul politic roman. Cettenii din ntreg imperiul se
mbrcau ntocmai ca grecii, si Iceau case n stil grecesc, jucau jocuri
grecesti si orbeau greaca. Cu exceptia Palestinei.
Palestina, singura tar pe care giganti cui imperiu n-o putea asimila,
exaspera Roma la culme. n contrast cu toleranta romanilor pentru mai
multe diinitti, ereii credeau cu tenacitate ntr-un singur Dumnezeu,
Dumnezeul lor, care le descoperise o cultur distinct, Icnd astIel din ei
Poporul Ales. William Barclay relateaz ce s-a ntmplat cnd aceste dou
natiuni s-au ciocnit. "Este un ader istoric Iaptul c, n decurs de treizeci
de ani, ntre 67 si 37 .Hr., nainte de ridicarea lui Irod cel Mare, n Palestina
au murit nu mai putin de o sut cincizeci de mii de oameni n reolte popu-
Iare. Nu era pe lume tar mai ptimas si mai rebel ca Palestina."
Ereii s-au mpotriit elenizrii (cultura greac impus) cu tot atta io-
lent ca n lupta cu legiunile romane. Rabinii mentineau aprins aceast
aersiune, reamintindu-le ereilor de ncercrile unui nebun seleucid pe nu-
me Antiohus de a-i eleniza pe erei, cu mai bine de un secol n urm. Antio-
hus le-a impus bietilor erei s se supun unor interentii chirurgicale care
corectau eIectele circumciziei, pentru a putea aprea goi n ntrecerile atle-
ti ce grecesti. A biciuit un preot btrn pn l-a omort pentru c a reIuzat
s mnnce carne de porc si a cioprtit o mam cu sapte copii pentru c nu
a rut s se nchine la un idol. ntr-un act odios cunoscut sub numele de
"urciunea pustiirii", a ptruns n SInta SIintelor, n Templu, si a sacriIicat
un porc necurat pe altar n cinstea zeului grec Zeus, pngrind sanctuarul
cu sngele acestuia.
Strnind ereii la reolta condus de macabei, campania lui Antiohus a
esuat n mod lamentabil. (Ereii nc mai srbtoresc Hanuka n amintirea
acelei ictorii.) Practic, macabeii au reusit s tin departe inadatorii timp
de un secol, pn cnd implacabila armat roman a ptruns n Palestina.
Treizeci de ani i-au trebuit armatei romane pentru a nbusi orice ncercare
de reolt; apoi Roma l-a nscunat pe puternicul Irod ca rege-marionet.
A rmas celebr ntrebarea pe care acesta a pus-o n timp ce priea cum
romanii ucideau Iemei si copii n casele lor, n piete si chiar n Templu:
"Romanii au de gnd s nimiceasc locuitorii si toat cetatea, ca eu s dom-
nesc peste o pustietate?" Ct pe ce! Cnd a urcat pe tron, Ierusalimul si
aproape tot restul trii zceau n ruine.
Irod nc mai domnea cnd S-a nscut Isus. n comparatie cu perioada
istoric anterioar, Palestina a Iost linistit sub mna lui de Iier pentru c
lungile rzboaie de pn atunci au sectuit att spiritul ct si resursele erei-
lor. Cutremurul din anul 31 .Hr. a ucis 30000 de erei si nenumrate anima-
le, aducnd cu sine si mai mult srcie. Ereii numeau asemenea tragedii
"patimile lui Mesia" si l implorau pe Dumnezeu s le trimit un eliberator.
Este greu de gsit o paralel modern acum, cnd imperiul soietic s-a
prbusit, cu situatia delicat cu care se conIruntau ereii sub dominatia ro-
man. Poate, cine stie, situatia din Israelul acelor remuri ar putea Ii compa-
rat cu cea actual din China si din Tibet. Sau cu cea a negrilor din AIrica de
Sud nainte de a-si cstiga libertatea Iat de guernarea minoritar. Cea mai
Isus pe care nu L-am cunoscut
proocatoare sugestie ne-o dau ns izitatorii Israelului din zil~le noa~tre
care nu pot s nu obsere similitudinea dintre situatia grea a eretlor paltle-
eni din remea lui Isus si cea a palestinienilor din timpurile moderne. In re-
mea lui Isus erau serite intereselor economice ale ecinilor bogati ai erei-
la Iel stau lucrurile n ce-i prieste pe palestinienii de astzi. Pe remea
lui 'Isus, ereii aIlati sub ocupatie triau n ctune; azi palestinienii triesc ~
tabere de reIugiati, n mijlocul unei culturi moderne, strine. Pe remea lm
Isus, oamenii er~u expusi strilor de asediu, interdictiilor si discriminrii.
Acelasi lucru se poate spune despre palestienii de astzi. . .
Malcom Muggeridge comenta n anii '70: "Rolul legmmlor roma~e a
Iost preluat de armata Israelului. Acu~ arabii s.unt n p~zi~ia pop~rulm ~u-
pus; lor li se recunoaste dreptul de a-sI constrm moschet. SI d~ a-~t practJ.ca
religia, asa cum li se recunosteau asemenea drepturi eretlor dm ttmpul te-
tii lui Isus, dar, altIel, sunt tratati ca cetteni de mna a doua~" .
Ereii galileeni erau receptii la apelurile la reolt armata, SIla ~el sunt
palestinienii de azi. S ne gndim la Orientul Mijlociu si la toat !olenta
si intrigile de-acolo, la partidele care se hrtuiesc n permanent. Intr-un
asemenea mediu incendiar s-a nscut Isus.
cum am spus, exist unele caracteristici ale Galileii care nu sunt la Iel de
eidente. La reo cinci kilometri spre nord, usor de zut din Nazaret, se
gseste strlucitorul oras SeIoris, care pe atunci se aIla n reconstructie. Ve-
cinii lui Isus-poate chiar tatl lui~Iceau negot acolo.
n cea mai mare parte a ietii lui Isus, echipele de constructori au lucrat
la aceast metropol greco-roman, cu strzi mrginite de colonade, un Io-
rum, un palat, o baie si un gimnaziu (un Iel de sal de sport), si ile luxoase,
toate construite din calcar alb si marmur colorat. ntr-un teatru impozant
cu patru mii de locuri, actorii greci, sau hvpocrites, amuzau publicul alc-
tuit dintr-un amestec de natii. (Isus a mprumutat mai trziu acest cunt
pentru a descrie o persoan care juca un rol Ials n public.) n timpul ietii
lui Isus, SeIoris a Iost capitala Galileii, al doilea oras ca important dup
Ierusalim din toat Palestina. Eangheliile nu relateaz nici mcar o dat c
Isus ar Ii izitat sau mentionat orasul. N-a izitat nici Tiberias, statiunea de
iarn a lui Irod, situat n apropiere, pe malul Lacului Galileii. Isus a ocolit
cu grij centrele politice bogate.
Desi Irod s-a strduit s Iac din Galileea cea mai prosper proincie din
Palestina, putini au cules roadele eIorturilor lui. Tranii Ir pmnt au
serit interesele proprietarilor bogati (un alt Iapt ce reiese din parabolele lui
Isus). Boala sau clima neIaorabil pe timp ndelungat aduc dezastrul n
cele mai multe Iamilii. Stim c Isus a crescut n srcie: Iamilia Lui nu-si
putea permite un miel pentru jertI, de aceea au adus la Templu doar o
pereche de porumbei.
Galileea aea reputatia unei pepiniere de reolutionari. n anul 4 .Hr.,
n preajma nasterii lui Isus, un rebel a ptruns n depozitul cu munitii din
SeIoris si l-a jeIuit pentru a-si narma toarsii. Trupele romane au recupe-
rat armele si au dat Ioc orasului-ceea ce explic de ce a trebuit recon-
struit-cruciIicnd dou mii de erei care au participat la reolt. Zece ani
mai trziu, un alt rebel numit Iuda a incitat la reolt, ndemnndu-si
compatriotii s nu mai plteasc biruri mpratului roman. El a ajutat la
Iormarea gruprii zelotilor, grupare care a hrtuit Roma timp de saizeci de
.ani. Doi dintre Iiii lui Iuda au Iost cruciIicati dup moartea lui Isus, iar
ultimul lui Iiu a captura Iortreata Masada din minile romanilor, jurnd
s-o apere pn la moartea ultimului ereu. Pn la urm, un numr de 960
de brbati, Iemei si copiii erei au preIerat s-si pun capt ietii dect s
cad prizonieri n mna romanilor. Galileenii iubeau libertatea si erau gata
s-o obtin cu orice pret.
Cltoria din Iudeea spre Galileea n timpul primerii e o trecere de la
brun la erde, de la un pmnt arid si pietros la cmpiile mnoase din bazi-
nul Mediteranei. Fructele si legumele cresc din abundent, pescarii se nde-
letnicesc cu mestesugul lor n Marea Galileii, iar dincolo de dealuri, spre
est se ntinde albastrul strlucitor al Mrii Mediterane. Orasul Nazaret n
care' a crescut Isus, att de nensemnat nct nici mcar nu apare pe lista
celor saizeci si trei de orase mentionate n Talmud, este asezat pe un er-
sant, cam la 400 de metri deasupra nielului mrii. Prielistea care se nI-
tiseaz ochiului priitorului oprit pe coama dealului se ntinde. de la munte:
le Carmel, aIlat n ecintatea trmului, pn la rIul nzpeztt al muntelm
Hermon, spre nord.
Cu pmnturi Iertile, peisaje pitoresti si o clim plcut, Galileea are
punctele ei de atractie, ceea ce m Iace s cred c Isus S-a bucurat de
copilria Lui pe aceste meleaguri. Florile slbatice si buruienil~ care cr~s~
printre culturi, metoda migloas de separare a grului de pleaa, smochmll
si iile nsiruite pe dealuri si ogoarele care dein aproape albe cnd se
coc-toate acestea se regsesc n parabolele si ntturile Sale. Dar, asa
Isp.s pe care nu L-am cunoscut
Din cauza prosperittii si a actiismului ei politic, Galileea si-a cstigat
prea putin respectul populatiei din restul trii. Era cea mai ndeprtat
proincie de Ierusalim si cea mai napoiat cultural. Literatura rabinic a
timpului i nItiseaz pe galileeni ca pe niste neciopliti pe seama crora se
Iceau mereu glume. Galileenii care ntau ebraica o pronuntau att de
gresit nct nu erau chemati s citeasc Tora n alte sinagogi. Faptul c
orbeau prost limba aramaic uzual le trda rdcinile galileene (asa cum
aea s i se ntmple lui Petru n ziua n care a Iost trdat n curtea Templu-
lui de accentul lui rural). Cuintele aramaice care ne-au rmas n Eanghe-
Iii ne arat c Isus a orbit si El n acel dialect nordic, strnind Ir ndoial
scepticismul cu priire la persoana Sa. "Cum, din Galileea are s in Hris-
tosul?", sau "Poate iesi cea bun din Nazaret?"
Existau si alti erei care nu edeau cu ochi prea buni Galileea din punct
de edere spiritual. Un Iariseu, care a petrecut optsprezece ani n Galileea
Ir nici un rod se plngea: "Galileea, Galileea, tu ursti Tora!" Nicodim,
care s-a ridicat n aprarea lui Isus, a Iost si el redus Ia tcere cu replica: "Si
tu esti din Galileea? Cerceteaz si ei edea c din Galileea nu s-a ridicat
nici un prooroc." nsisi Iratii lui Isus L-au sItuit: "Pleac de aici si du-te
n Iudea." Din perspectia bazei puterii religioase din Ierusalim, Galileea
prea ultimul loc din care ar Ii Iost posibil s se ridice Mesia.
sericiile ciile. Cu toate acestea, Roma a acordat iudaismului statut legal.
Statutul liderilor erei de atunci se aseamn n multe priinte cu statutul
bisericilor rusesti din remea lui Stalin. Puteau coopera, ceea ce nsemna c
trebuiau s accepte interentiile guernului, sau puteau s nu se supun, ceea
ce atrgea dup sine o aspr persecutie. Irod cel Mare se ncadreaz bine n
tiparul lui Stalin pentru c a mentinut comunitatea religioas ntr-o stare de
permanent suspiciune si teroare prin reteaua lui de spioni. "Schimba Marele
Preot asa cum si schimba hainele", se plngea un scriitor ereu.
Populatia a reactionat prin Irmitarea n partide care adoptau Iie calea
colaborationismului, Iie pe cea a separatismului. Acestea erau gruprile
care mergeu dup Isus si-L ascultau orbind, I eriIicau, l analizau.
Esenienii erau cei mai izolati dintre toti. PaciIisti Iiind, ei nu s-au opus n
mod actinici lui Irod nici romanilor, ci s-au retras n comunitti asemn-
toare celor monahi ce, n pesterile desertului. Coninsi c inazia roman era
o pedeasp pentru nclcarea Legii, s-au dedicat puriIicrii spirituale. Eseni-
enii Iceau zilnic spl ari rituale, aeau un regim alimentar strict, nu deIecau
smbta, nu purtau bijuterii, nu Iceau jurminte, si aeau toate bunurile ma-
teriale n comun. Sperau c credinta lor a grbi sosirea lui Mesia.
Zelotii, la rndullor, practicau o alt strategie de separatism, Iiind parti-
zani ai reoltei armate pentru alungarea strinilor necurati. Una din Iacti-
unile zelotilor punea Ia cale acte de terorism politic mpotria romanilor, n
timp ce cealalt opera ca un Iel de "politie de morauri" pentru a-i obliga
pe Iratii lor erei s respecte regulile. ntr-o Iaz incipient a puriIicrilor
etnice, zelotii amenintau cu linsarea pe orice ereu care se cstorea cu o
persoan de alt neam. n timpul lucrrii lui Isus, obseratorii au notat c
printre discipolii Lui se gsea si Simon zelotul. Pe de alt parte, contactele
sociale ale lui Isus cu neamurile sau cu strinii, Ir s mai adugm para-
bolele ca "Bunul Samaritean", i indignau la culme pe zeloti.
La cealat extrem, colaborationistii ncercau s se descurce n cadrul
sistemului. Romanii garantau autoritate limitat consiliului ereiesc numit
Sanhedrin, iar n schimbul priilegiilor acordate, acesta colabora cUroma-
nii, inestignd orice urm de insurectie. Era n interesul lor s prein
reoltele si reprimrile dure care le urmau.
Istoricul ereu IoseIus poesteste despre un tran care si pierduse jude-
cata limpede si striga: "Vai de tine, Ierusalime!" n mijlocul srbtorilor
populare, agitnd multimea. Sanhedrinul a ncercat n zadar s-I pedep-
seasc, astIel c l-au predat guernatorului roman pentru a-l biciui cum se
Cnd citesc Eangheliile ncerc s m transpun n acea perioad istori-
c. Cum as Ii reactionat eu Ia opresiune? M-as Ii strduit s Iiu un cettean
model si s m tin departe de probleme pentru a tri si a-i lsa si pe altii s
triasc? As Ii Iost atras de insurectii iolente, ca zelotii? M-as Ii luptat pe
ci mai putin ostentatie, ca de pild neplata taxelor? Sau mi-as Ii consumat
energiile n miscri religioase, eitnd controersele politice? Ce Iel de
ereu as Ii Iost eu n primul secol?
Cei opt milioane de erei din Imperiul Roman, dintre care un sIert triau
doar n Palestina *, puneau la grea ncercare rbdarea romanilor. Romanii i
stigmatizau pe erei ca atei datorit reIuzului lor de a enera zeii greci si
romani si i considerau niste neadaptati din punct de edere social din cauza
obiceiurilor lor speciIice: ereii reIuzau s mnnce hrana "necurat" a
ecinilor lor, reIuzau s lucreze de ineri seara pn smbt si dispretuiau
*Nousprezece secole mai trziu, n mare parte din cauza Holocaustului, numrul de
erei este aproximati acelasi si aceeasi proportie numeric trieste n Palestina.
cuenea. A Iost btut pn la snge si ordinea a Iost restabilit. n acelasi
spirit, Sanhedrinul a trimis reprezentanti pentru a-i cerceta pe Ioan Botez-
torul si pe Isus. S Ii Iost acestia o amenintare real la adresa pcii? Trebu-
iau predati romanilor? CaiaIa, marele preot, reprezint modelul perIect al
colaborationistului acelor remuri, lui apartinndu-i cuintele: "Este de Io-
los s moar un singur om pentru norod."
Saducheii erau colaborationistii cei mai nerusinati. Au nceput prin a se
eleniza sub greci si au continuat prin a colabora pe rnd cu macabeii, cu
romanii, si apoi cu Irod. Umanisti n teologia lor, saducheii nu credeau n
iata de dup moarte sau n interentia lui Dumnezeu pe pmnt. Fie ce-o
Ii! Si, pentru c nu exist o rsplat sau o pedeaps iitoare, omul se poate
bucura de timpul limitat pe care-l trieste pe pmnt. Judecnd dup casele
lor ca niste palate, dup asele de argint si aur descoperite de arheologi, se
pare c saducheii stiau ce nseamn s te bucuri de iat din plin. Dintre
toate Iactiunile din Palestina, statutul nobililor saduchei era peric1itat la cea
mai mic amenintare.
Fariseii, gruparea popular a clasei de mijloc, s-au aIlat adesea pe linia
de granit, oscilnd ntre separatism si colaborationism. Aeau standarde
Ioarte nalte de puritate, mai ales n ce prieste tinerea Sabatului, curtirea
ritual si respectarea cu exactitate a zilelor de srbtoare. Pe ereii care nu
se conIormau i considerau "pgni" si-i ddeau aIar din adunrile locale,
le boicotau aIacerile si i exc1udeau de la mese si relatii sociale. Fariseii
si-au aut si ei partea lor de persecutie: ntr-o anumit situatie au Iost cruci-
Iicati opt sute de Iarisei ntr-o singur zi. Desi credeau cu ardoare n Mesia,
Iariseii reIuzau s se lase repede cuceriti de orice impostor sau Ictor de
minuni care ar Ii putut aduce dezastrul asupra natiunii.
Fariseii si alegeau cu grij luptele si nu-si puneau iata n pericol dect
dac era necesar. S-a ntmplat o dat ca Pilat din Pont s-si calce Igdu-
iala Icut ereilor de a nu permite niciodat trupelor romane s intre n Ieru-
salim purtnd steaguri cu chipul ("icoana") mpratului. Fariseii au zut n
aceasta un act de idolatrie. n semn de protest, o multime Iormat din erei,
majoritatea Iarisei, au Icut un Iel de gre, s-au adunat n Iata palatului lui
Pilat cinci zile si cinci nopti, si au stat jos, pe pmnt, plngnd si implorn-
du-l s renunte. Pilat le-a poruncit s se adune la hipodrom unde soldatii
i-au nconjurat, amenintndu-i cu moartea dac nu nceteaz bocetul. Fari-
seii au czut cu Iata la pmnt si si-au dezgolit gtuI ca unul, declarnd c
preIer s moar dect s accepte nclcarea legilor lor. Pilat a cedat.
Dac ar Ii s aleg dintre toate aceste grupri, cred c m-as opri la Iarisei.
As Ii Iost un admirator al abordrii pragmatice a guemului conductor,
pozitie aIlat n echilibru cu dorinta lor de a-si respecta principiile. Oameni
obisnuiti, Iariseii erau buni cetteni. Radicalii, cum erau cei din gruparea
esenienilor sau zelotii, m-ar Ii iritat; pe saduchei i-as Ii dispretuit, conside-
rndu-i niste oportunisti. Prin urmare, ca simpatizant al Iariseilor, as Ii stat
undea la margine, printre cei care l ascultau pe Isus, urmrindu-L ce solu-
tii oIer la problemele presante ale momentului.
M-ar Ii cstigat Isus de partea Lui? Orict as dori, n-as putea rspunde
cu usurint la aceast ntrebare. Mai dereme sau mai trziu, Isus reusea s
contrarieze si s si-o ndeprteze pe Iiecare dintre gruprile majore din Pa-
lestina. El aea o a treia cale, nici separatist, nici colaborationist, care co-
muta accentul de pe mprtia lui Irod sau a lui Cezar pe mprtia lui
Dumnezeu.
Din perspecti istoric, pare diIicil s obserm nuantele care au des-
prtit o grupare de alta, sau s ntelegem de ce izbucneau controerse cu
priire la aspectele nu att de importante ale ntturii lui Isus. Cu toate
diIerentele dintre ei, esenienii, zelotii, Iariseii si saducheii, aeau un singur
scop: conserarea a tot ce era tipic ereiesc, cu orice pret. Fat de acest
scop, Isus a reprezentat o amenintare si sunt conins c si eu as Ii perceput
actiitatea Lui ca amenintare.
Ereii ridicau practic un zid protector n jurul culturii lor, cu speranta c
or sala mica lor natiune cu idealuri nalte de pgn ii din jurul lor. Ar Ii
putut Dumnezeu s-i elibereze de stpnirea Romei asa cum i-a eliberat din
Egipt? ntr-una din ntturile lor traditionale se spunea c, dac tot
Israelul se pocia o zi ntreag sau respecta cu sIintenie si Ir greseal
dou Sabate, urma ca Mesia s in n curnd cu mntuirea Lui. Se simtea
pregtirea unei treziri spirituale, alimentat de existenta unui Templu nou,
splendid. Construit pe o platIorm urias care domina Ierusalimul, Templul
a deyenit punctul Iocal al mndriei nationale si speranta pentru iitor.
In acest cadru, asemenea altor erei, as Ii judecat aIirmatiile lui Isus
*Cercettorii n domeniu nu nteleg de ce Eangheliile relateaz attea conIlicte ntre
Isus si Iarisei cnd, de Iapt, EI aea mai multe n comun cu ei dect cu saducheii, esenienii
sau cu zelotii. O explicatie ar Ii aceea c Eangheliile au Iost scrise la ctea decenii dup
moartea lui Isus, cnd Ierusalimul era d:iadistrus, i,ar celelalte partide dispruser practic.
Este de nteles de aceea c autorii Eangheliilor s-au Iocalizat asupra singurei amenintri la
adresa crestinilor, Iariseii. .
despre legalism, despre tinerea Sabatului si despre Templu. Cum as Ii putut
mpca respectul meu pentru alorile Iamiliei cu un comentariu de genul:
"Cine iubeste pe tat ori pe mam mai mult dect pe Mine, nu este rednic
de Mine; si cine iubeste pe Iiu ori pe Iiic mai mult dect pe Mine, nu este
rednic de Mine"? Ce a rut s spun Isus? n mod similar, un comentariu
de genul: "Stricati Templul acesta si n trei zile l oi ridica", nu era doar o
laud goal n urechile saducheilor, ci o blasIemie, ba chiar o trdare care
loea n esenta unittii ereilor. OIerta lui Isus de a ierta pcatele prea tot
att de bizar si de deplasat ca si oIerta unei persoane particulare de a eli-
bera cuia un pasaport sau o autorizatie de constructie. Cine se credea Isus
de-si aroga dreptul la ntietate n ntregul sistem al Templului?
Dup cum s-a doedit ulterior, teama ereilor de suicid cultural s-a do-
edit pe deplin justiIicat. Nu Isus, ci alte Iiguri carismatice or conduce
reolte care n anul 70 d.Hr. or determina Roma s distrug Templul si s
transIonne Ierusalimul n ruine. Orasul a Ii reconstruit mai trziu ca si
colonie roman, cu un Templu nchinat zeului Jupiter pe locul echiului
Templu ereiesc. Ereilor li s-a interzis accesul n oras sub amenintarea cu
moartea. Roma a declansat exilul ereilor care nu s-au repatriat n totalitate
nici pn n zilele noastre si care a schimbat Iata iudaismului pentru tot-
deauna.

Ispitirea:
Cenfrantarea din pastie
Dragostea se druieste tuturor si porunceste numai celor ce se druiesc.
Dragostea este capitulare. Dumnezeu este capitulare.

Ispitirea:
Cenfrantarea din pastie
Evangheliile sustin c Isus, evreul care a crescut ntr-un sat din Gali-
leea, a Iost Fiul lui Dumnezeu, trimis din cer pentru a conduce lupta mpo-
triva rului. Aceast aIirmatie ridic imediat n mintea noastr ntrebri cu
privire la priorittile lui Isus. Cap de list: dezastrele naturale. Dac Isus a
avut puterea de a vindeca bolile si de a nvia mortii, de ce nu a atacat si
cteva macro-probleme, cum ar Ii cutremurele si uraganele, sau multimea
de virusi mutageni care inIecteaz pmntul?
FilozoIii si teologii cred c multe din bolile care bntuie azi pe pmnt
sunt consecinte ale liberttii umane, ceea ce ridic un ntreg set de noi
ntrebri. Este ntr-adevr libertatea un lucru bun? Avem libertatea de a ne
omor unul pe altul, de a duce rzboaie la scar mondial, de a sectui de
toate resursele planeta pe care trim. Suntem liberi s-L sIidm chiar si pe
Dumnezeu si s trim Ir constrngeri, ca si cum n-aT mai exista o alt
viat, o alt lume. Cel putin, Isus ar Ii putut Iurniza o dovad incontestabil
prin care s-i reduc la tcere pe sceptici, nclinnd balanta decisiv n Ia-
voarea lui Dumnezeu. Dup cum stau lucrurile ns, Dumnezeu pare usor
de ignorat sau de negat.
n zilele n care S-a aIlat n pustie, pentru a se ntlni Iat n Iat cu
acuzatorul Su, ca prim act "oIicial" al statutului Su de om matur, Isus a
avut ocazia s se ocupe de aceste probleme. Satan nsusi L-a ispitit de Fiul
lui Dumnezeu s actioneze dup alte reguli si s-si ating scopurile printr-o
metod impresionant si rapid. Pe nisipurile Palestinei au Iost puse n
cntar att caracterul lui Isus ct si istoria umanittii.
Ispitirea: ConIruntarea din pustie
spunnd c n ntreaga Lui viat Isus "a umblat cu atta smerenie, trind
printre brbati si Iemei pctoase, nct nu a Iost pretuit la adevrata Lui
valoare", si, din aceast cauz, "Diavolul L-a privit de sus si nu L-a recu-
noscut. Pentru c Diavolul vede numai de departe; vede numai ce este mare
si impuntor si se identiIic cu ceea ce vede; el nu se uit la lucrurile umile,
mai prejos dect el."
n relatrile Evangheliilor, cei doi adversari se trateaz cu un soi de res-
pect prudent, ca doi box eri care se nvrt n ring unul n jurul celuilalt. Pro-
babil c cea mai mare presiune pe care a simtit-o Isus a Iost dorinta de a
pune capt ispitirii. De ce s nu-l distrug pe Ispititor si s salveze istoria
omenirii de ru? Isus ns a considerat c nc nu venise momentul.
n ce-l priveste, se pare c Satan este dispus s renunte la stpnirea
asupra lumii n schimbul satisIactiei de a stpni peste Fiul lui Dumnezeu.
Cu toate c Satan este cel care l supune unor probe pe Isus, n Iinal el este
cel care pierde. n dou dintre ispite el i cere lui Isus s demonstreze cine
este; n a treia i cere s i se nchine, ceva ce nici nu poate Ii vorba ca
Dumnezeu s accepte.
Ispitirea l demasc pe Satan, n timp ce Dumnezeu rmane pe mai de-
parte necunoscut. Dac eti Dumne:eu, spune Satan, las-m mut de uimire'
F exact ce-ar face Dumne:eu' La care Isus i rspunde: Numai Dumne:eu
imi poate da asemenea porunci, de aceea nu fac nimic la porunca ta.
n Paradisul regsit, de Milton, o continuare a poemului su epic Para-
disul pierdut, momentul crucial n eIortul lui Isus de a recstiga lumea este
ispitirea, nu cruciIicarea. n Eden, brbatul si Iemeia au czut pentru c s-au
lsat nselati de Satan, care le-a promis o cale de a se ridica deasupra statutu-
lui pe care-l primiser. Cteva milenii mai trziu, un alt reprezentant-al
doilea Adam, n exprimarea lui Pavel-a Iost supus unui test similar, desi, n
mod curios, inversat. Jetifi ca Dumne:eu, a spus sarpele n Eden primei
perechi; Nu potifi om, L-a provocat Ispititorul pe Isus n pustie.
Citind relatarea ispitirii mi este clar c, n absenta unui martor ocular al
celor petrecute acolo, toate detaliile trebuie s Ii Iost date de Isus nsusi.
Dintr-un anume motiv, Isus S-a simtit obligat s dezvluie ucenicilor Si
acel moment de lupt si slbiciune personal. Cred c ispitirea a Iost un
conIlict autentic, n care n mod sigur Isus nu a jucat un rol dup o scen cu
un Iinal prestabilit. Acelasi Ispititor care a gsit un punct vulnerabil Iatal n
Adam si Eva si-a ndreptat cu precizie atacul mortal mpotriva lui Isus.
Luca prezint astIel scena, subliniindu-i caracterul dramatic: "Isus, plin
de Duhul SInt, S-a ntors de la Iordan, si a Iost dus de Duhul n pustie,
unde a Iost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mncat nimic
n zilele acelea; si dup ce au trecut acele zile a Ilmnzit." Ca ntr-o lupt
corp la corp dintre doi rzboinici, doi uriasi ai universului s-au ntlnit pe o
scen pustie. Unul, la nceputul misiunii Sale, a ajuns pe teritoriul inamic
sleit de puteri. Cellalt, ncreztor, pe teritoriul propriu, a luat initiativa.
Anumite detalii din scena ispitirii mi dau de gndit. Satan I-a cerut lui
Isus s transIorme o piatr n pine, I-a oIerit toate mprtiile pmntului,
si L-a ndemnat s Se arunce de la nltime pentru a veriIica promisiunea
pe care a Icut-o Dumnezeu de a-L pzi de orice ru Iizic. Ce este ru n
aceste solicitri? Cele trei ispite par s Iie prerogativele lui Isus, exact cali-
ttile pe care evreii asteptau s le gseasc la Mesia. Nu este nmultirea pi-
nilor pentru cei cinci mii o realizare mult mai impresionant? La Iel, nIrn-
gerea mortii si nvierea prin care devine Regele regilor? Cele trei ispite nu
reprezint un ru n sine-si totusi, acolo n pustie, s-a ntmplat ceva
esential.
Poetul britanic Gerard Manley Hopkins prezint ispitirea ca pe o ntl-
nire n care Isus si Satan se prezint unul altuia. Nentelegnd ntruparea,
Satan nu stie sigur dac Isus este un om obisnuit, o teoIanie sau un nger cu
puteri limitate, ca el nsusi. El l provoac pe Isus s Iac minuni pentru a
vedea de ce putere dispune. Martin Luther duce mai departe aceast idee,
n Iilmele despre ngeri ale lui Wim Wender, Wings of Desire [Dorinte
inaripate] si Farawav, So Close [Departe, i totui atat de aproape], Iiinte
celeste discut ntre ele cu uimire copilreasc despre cum e s bei caIea si
s mnnci, s simti cldura si durerea, miscarea articulatiilor, atingerea
altei Iiinte umane, s exclami mirat "Al" si "Oo!" cnd aIli lucruri noi, s
triesti ntr-un timp Iinit, msurat prin minute si ore, la pre:ent, nu n
vesnicia Ir de sIrsit. Pe la treizeci de ani, cnd Isus a luat pentru prima
dat pozitia de atac Iat de Satan n pustie, a nteles toate "avantajele" vietii
n trup. S-a simtit Ioarte bine n costumul Lui de epiderm.
Privind din nou la cele trei ispitiri, observ c Satan I-a propus lui Isus o
schimbare irezistibil. I-a oIerit doar Iata bun a conditiei umane, trecnd-o
sub tcere pe cealalt; I-a oIerit bucuria de a savura pinea Ir s Iac
Ioame si Ir s transpire pentru producerea ei; a ncercat s-L Iac s
cread c poate risca Ir s Iie pus ntr-un pericol real; I-a oIerit satisIactia
Ispitirea: ConIruntarea din pustie
acestea? Un Mesia al Torei, care s ocupe cu mndrie locul rezervat numai
lui n cel mai nalt Ioisor al Templului? Un Mesia-Rege care s domneasc
nu numai peste Israel, ci si peste toate mprtiile pmntului? Pe scurt,
Satan I-a oIerit lui Isus sansa de a Ii extraordinarul Mesia pe care ni l-am
dori. n ce m priveste, l regsesc n descrierea lui Muggeridge pe Mesia
asa cum l vreau eu.
Vrem orice Iel de Mesia, cu exceptia unuia care s ptimeasc-ceea ce
a Icut Isus la un moment dat. Satana a lovit cel mai aproape de tint cnd
L-a ispitit pe Isus s Se arunce de pe un loc nalt pentru a testa purtarea de
grij a lui Dumnezeu Iat de EI. Aceast ispit ne Irapeaz din nou. La un
moment dat, ntr-o izbucnire de mnie, Isus l mustr pe Petru: "napoia
mea, Satano!", spune EI. " ... gndurile tale nu sunt gndurile lui Dumnezeu,
ci gnduri de-ale oamenilor." Petru s-a nspimntat cnd Isus a prezis c
El nsusi va suIeri si va muri-"S te Iereasc Dumnezeu, Doamne! S nu
Ti se ntmple asa ceva!"-iar reactia lui de aprare a atins un punct sensi-
bil. Prin cuvintele lui Petru, Isus a simtit din nou ispitirea Satanei de a mer-
ge pe o cal e mai usoar.
Tintuit pe cruce, Isus va auzi ultima ispit repetat ca pe o batjocur.
Unul din tlhari a rs de El: "Nu esti Tu Hristosul? Mntuieste-Te pe Tine
nsuti si mntuieste-ne si pe noi!" Li s-au alturat si altii dintre cei prezenti:
" ... s Se pogoare acum de pe cruce si vom crede n El! ... s-L scape acum
Dumnezeu, dac-L iubeste!" Dar nu a existat nici o salvare, nici o minune,
nici o cale usoar lipsit de suIerint. Cci pentru a-i putea mntui pe altii,
El Insusi trebuia s rmn "nemntuit". Acesta trebuie s Ii Iost secretul
lui Isus cnd S-a conIruntat cu Satan n pustie.
Iaimei si a puterii Ir perspectiva respingerii dureroase-pe scurt, I-a oIe-
rit o coroan n loc de cruce. (Ispita la care a rezistat Isus este tocmai lucrul
la care nc mai rvnim noi, multi dintre urmasii Lui.)
Evangheliile apocriIe, considerate neautentice de ctre biseric, ne su-
gereaz ce s-ar Ii putut ntmpla dac Isus ar Ii cedat ispitelor cu care Satan
a venit la El. Sub Iorma unor povestiri miraculoase, copilul Isus ne este
nItisat modelnd vrbii de lut crora le ddea viat cu o singur suIlare si
scuIundnd n ap pesti uscati pentru a-i vedea notnd. Sau transIor-
mndu-i pe unii dintre tovarsii Lui de joac n capre pentru a le da o lectie
si pe unii n orbi si surzi doar pentru plcerea de a-i vindeca mai apoi.
ApocriIele sunt rudele crtilor de benzi desenate din zilele noastre cu bieti
si Iete supertari. Valoarea lor const tocmai n contrastul n care se gsesc
cu Evangheliile autentice unde ne este revelat un Mesia care nu S-a Iolosit
de puterile Lui miraculoase n beneIiciul Su. ncepnd cu ispitirea, Isus a
demonstrat obstinent n a Se supune legilor de pe pmnt.
Malcom Muggeridge reIlecta astIel asupra ispitirii n timp ce Iilma un
documentar n Israel:
A Iost ciudat s observ chiar n momentul nceperii Iilmrii, cnd um-
brele erau destul de lungi si lumina nc suIicient, o multime de pietre
din apropiere, toate identice, semnnd neobisnuit de mult cu niste pini
rumene. Ct I-ar Ii Iost de usor lui Isus s preIac astIel de pietre n pini
adevrate, asa cum a Tacut mai trziu la o nunt, cnd a transIormat apa
n vin! Si, la urma urmei, de ce n-ar Ii Icut-o? Dac autorittile romane
distribuiau pine gratuit pentru a consolida domnia lui Cezar, de ce n-ar
Ii putut Iace si Isus la Iel pentru a o consolida pe a Sa?
Ar Ii Iost de-ajuns un singur semn din cap Tacut de Isus, si s-ar si Ii
ridicat ediIiciul crestinismului, nu sprijinindu-se pe patru Evanghelii im-
perIecte si un om nIrnt pe cruce, ci pe principii si un plan socio-econo-
mic soli de. Orice utopie ar Ii prins consistent, orice sperant s-ar Ii m-
plinit si orice vis ar Ii devenit realitate. Ce bineIctor extraordinar ar Ii
Iost Isus! Aclamat att la Facultatea de Stiinte Economice din Londra ct
si la Facultatea de Management din Harvard; I s-ar ti ridicat o statuie n
Piata Parlamentului, si altele, chiar mai mari, pe colina Capitoliului si n
Piata Rosie. Dar El a reIuzat aceast oIert pentru c numai Dumnezeu
merit nchinarea.
n ce m priveste, m conIrunt cu ispite cu care se conIrunt toti oame-
nii, precum poIta si lcomia. ReIlectnd ns la ispitele lui Isus, mi dau
seama c acestea vizau ratiunea pentru care venise EI pe pmnt, "stilul"
Lui de lucru. Practic, Satan L-a ispitit pe Isus s accelereze mplinirea
misiunii Sale. Ar Ii putut Ii biruitor asupra multimilor, dndu-Ie de mncare
pe ndestulate si la clipeal de ochi, iar apoi ar Ii preluat controlul asupra
mprtiilor lumii si S-ar Ii pus la adpost de orice pericol. "De ce s Te
apropii cu pasi mrunti de ceee ce este cel mai bun?", l ia Satan peste
picior pe Isus n poemul lui Milton.
n viziunea lui Muggeridge, ispitirea a avut n centrul ei ntrebarea prin-
cipal din mintea concettenilor lui Isus: Cum trebuia s Iie Mesia? Un
Mesia al multimilor, care s transIorme pietrele n pini pentru a le hrni pe
Isus pe care nu L-am cunoscut
Pentru prima dat am gsit aceast perspectiv n scrierile lui
Dostoievski, care a Icut din ispitire subiectul celebrului su roman Fratii
Karama:ov. Fratele agnostic, Ivan Karamazov, scrie un poem intitulat
"Marele Inchizitor", al crui Iir epic se desIsoar n secolul al XVI-lea,
la Sevilla, n zilele de apogeu ale Inchizitiei. Un Isus deghizat viziteaz
orasul ntr-un moment n care ereticii erau arsi zilnic pe rug. Marele Inchi-
zitor, un cardinal "btrn de aproape nouzeci de ani, nalt si drept, cu Iata
uscat si ochi aIundati n orbite", l recunoaste pe Isus si-L arunc n n-
chisoare. Acolo are loc o scen ai crei protagonisti sunt Isus si Marele In-
chizitor, scen care ne aminteste de Ispitirea din pustie.
Inchizitorul are de adus o acuzatie: rezistnd celor trei ispite, Isus a pier-
dut dreptul asupra celor mai mari trei puteri care-I stteau la dispozitie:
minunile taina si autoritatea". Ar Ii trebuit s urmeze sIaturile Satanei si s

Iac minunile care 1se ceruse s le Iac, si astIel Iaima Lui printre oameni
ar Ii crescut. Ar Ii trebuit s primeasc cu bucurie oIerta de autoritate si pute-
re. Cum de n-a nteles c oamenii vor s se nchine la ceva incontestabil? "n
loc s le iei oamenilor libertatea, le-ai acordat si mai mult libertate, mpov-
rnd astIel pe vecie mprtia spiritual a omenirii cu suIerintele pe care i le
produce nssi libertatea ei. Ai dorit ca omul s Te iubeasc Ir s Iie obligat
la aceasta, ai dorit ca el s Te urmeze de bunvoie, s se lase atras si cucerit
de Tine."
Inchizitorul sustine c, mpotrivindu-se ncercrilor lui Satan de a-L
convinge s calce ~ picioare libertatea uman, Isus a devenit El nsusi prea
usor de respins. A renuntat la cel mai mare avantaj pe care-l avea: puterea
de a impune credinta. Din Iericire, continu vicleanul inchizitor, biserica a
recunoscut si a corectat eroarea, iar de atunci lucrarea ei se bazeaz pe
minuni, tain si autoritate. Din acest motiv, Inchizitorul trebuie s-L mai
execute o dat pe Isus, altIel va Ii mpiedecat lucrarea bisericii.
Scena din Fratii Karama:ov a strnit sentimente puternice, pentru c la
momentul scrierii sale n Rusia deveneu activi comunistii revolutionari
care, dup cum noteaz Dostoievski, ncepeau s mprumute tehnicile bise-
ricii. Promiteau s transIorme pietrele n pini si garantau satiIactie si
securitate tuturor cettenilor, cu un singur pret: libertatea lor. Comunismul
va deveni noua biseric n Rusia, Iondat, la rndul ei, pe minuni, tain si
autoritate.
Dup mai mult ,de un secol de la data la care Dostoevski scria acest
dialog cutremurtor despre putere si libertate, am avut sansa de a vizita tara
Ispitirea: ConIruntarea din pustie
lui si de a vedea personal consecintele a sapte decenii de comunism. Am
Iost acolo n noiembrie 1991, cnd Imperiul Sovietic se destrma; Mihail
Gorbaciov i ceda locul lui Boris Ieltn si ntreaga natiune ncerca s se
redescopere. Mna de Iier care a tinut-o slbise, iar oamenii se bucurau din
plin de libertatea de a spune ce doreau.
Pstrez o amintire vie a unei ntlniri cu editorii de la Pravda, pn
atunci oIiciosul Partidului Comunist. mpreun cu alte institutii, Pravda a
servit n mod slugarnic "biserica" comunist. La momentul vizitei mele n
Rusia, tirajul acestui ziar sczuse dramatic (de la unsprezece milioane la
700000), concomitent cu compromiterea comunismului. Editorii de la
Pravda preau sinceri, onesti, dornici s porneasc n cutarea adevru-
lui-si cutremurati pn n strIunduri le Iiintei lor. Att de cutremurati,
nct acum cereau sIaturi de la emisarii unei religii pe care Iondatorii comu-
nismului o dispretuiser, numind-o "opiu pentru popor".
Redactorii de la Pravda au remarcat cu oarecare prere de ru c idea-
luri precum egalitate a, drnicia, dreptatea, annonia ntre rase erau comune
att crestinismului ct si comunismului. Au Iost siliti totusi s recunoasc
Iaptul c practicarea variantei marxiste a realizrii viziunii care ngloba
aceste idealuri a produs cele mai groaznice cosmaruri pe care le trise
lumea pn atunci. De ce?
"Nu stim cum s-i motivm pe oameni s-si maniIeste compasiunea",
mi-a spus redactorul-seI. Am ncercat s strngem bani pentru copiii de la
Cernobl, dar cettenii rusi preIer s-si cheltuiasc banii pe butur. Cum
s schimbm si s motivm oamenii? Cum se Iac oamenii buni?"
Saptezeci si patru de ani de comunism au dovedit Ir nici o unn de
ndoial c buntatea nu poate Ii legiIerat nici de la Kremlin, nici sub ame-
nintarea cu moartea. O amar ironie demonstreaz c impunerea moralittii
produce supusi rebeli si conductori tirani, Ir principii morale. M-am
ntors din Rusia cu sentimentul puternic c noi, crestinii, am Iace bine s
renvtm lectiile de baz ale ispitirii. Buntatea nu se poate impune din
aIar, de sus njos; trebuie mai nti s se nasc luntric si apoi s se mani-
Ieste n aIar.
Ispitirea din pustie ne reveleaz o diIerent esential ntre puterea lui
Dumnezeu si puterea lui Satano Satan are puterea de a constrnge, de a-i orbi
pe oameni, de a-i ngenunchia, de a-i distruge. Oamenii au nvtat mult de la
aceast putere, iar guvernele se alimenteaz din adncurile acestui rezervor.
Cu biciul, cu ciomagul ori cu pusca, Iiintele umane pot Iorta alte Iiinte
Ispitirea: ConIruntarea din pustie
ReIlectnd la aceste lucruri, recunosc n mine un ecou slab al provocrii
aruncate de Satan lui Isus acum dou mii de ani. Dumnezeu se opune aces-
tor ispite, azi, asa cum S-a opus si Isus cnd a Iost pe pmnt, deschiznd
n schimb o cale mai lent, mai blnd. Sau, cum spunea George Mac-
Donald:
umane s Iac ce li se cere. Puterea lui Satan este txterioar si coercitiv.
Prin contrast, puterea lui Dumnezeu este luntric si necoercitiv. "N-ai
vrut s nrobesti omul printr-o minune, ci ai dorit cu ardoare credinta liber
care nu este generat de minuni", i reproseaz Inchizitorullui Isus n ro-
manullui Dostoievski. O asemenea putere poate prea uneori o slbiciune.
Prin transIormare luntric blnd, supus permanent alegerii omului, pute-
rea lui Dumnezeu seamn cu o abdicare. Oricare printe si oricare Iiint
care iubeste poate conIirma c dragostea este lipsit de putere cnd cel iubit
alege s o resping.
"Dumnezeu nu este nazist", spunea Thomas Merton. Si asa e, Dumne-
zeu nu este nazist. Stpnul Universului a devenit victima lipsit de putere
din Iata plutonului de executie. Dumnezeu S-a Icut slab cu un singur scop:
pentru ca s le oIere oamenilor sansa de a alege ce s Iac cu El.
n loc s zdrobeasc puterea rului prin Iort divin, n loc s impun
dreptatea si s-i nimiceasc pe cei ri, n loc s ntroneze pacea pe p-
mnt prin domnia unui mprat desvrsit, n loc s adune copiii Ierusali-
mului sub aripa Lui, cu sau Ir voia lor, pentru a-i salva de ororile care
i asteptau, chinuindu-I suIletul de proIet-a lsat rul s-si Iac lucrarea
atta ct i-a Iost dat s existe; El S-a multumit cu metodele lente, nu
tocmai ncurajatoare, de acordare a ajutorului n problemele esentiale: de
a-i Iace pe oameni buni, de a-l izgoni pe Satan, nu numai de a-l tine sub
control...
A iubi neprihnirea nseamn a o cultiva, nu a Iace dreptate ... S-a m-
potrivit oricrui impuls de a aplica solutii rapide cu pretul unor biruinte
derizorii.
S0ren Kierkegaard scris astIel despre atingerea usoar a lui Isus: "n
omnipotenta Sa, Dumnezeu poate apsa Iiinta uman cu o mn grea sau o
poate atinge att de usor ncts-i oIere independent." Recunosc c uneori
doresc ca Dumnezeu s m apese cu o mn mai grea. Credinta mea suIer
de prea mult libertate, de prea multe ispite care m duc la necredint. Din
cnd n cnd vreau ca Dumneazeu s m domine, s-mi schimbe ndoielile
n certitudini, s-mi dea dovezi categorice ale existentei Sale, ale grijii Lui
Iat de mine.
As vrea ca Dumnezeu s se implice activ si n problemele umane. Dac
Dumnezeu s-ar Ii cobort literalmente s-I detroneze pe Saddam Hussein,
cte vieti nu ar Ii Iost crutate n rzboiul din GolI1 Dac Dumnezeu ar Ii
Icut acelasi lucru cu Hitler, cti evrei n-ar Ii Iost salvati! De ce st Dumne-
zeu "cu minile ncrucisate"?
Mi-ar plcea ca Dumnezeu s se implice activ si n viata mea personal.
Doresc un rspuns rapid si spectaculos la rugciunile mele, vindecare de
bolile mele, protectie si sigurant pentru cei dragi ai mei. Doresc un Dum-
nezeu Ir ambiguitti, la care s pot apela n numele prietenilor mei cu-
prinsi de ndoial.
"Ierusalime, Ierusalime," a strigat Isus n scena la care Iace aluzie Mac-
Donald, "de cte ori am vrut s strng pe copiii ti cum si strnge gina
puii sub aripi si n-ati vrut!" Ucenicii l-au cerut lui Isus s cheme Ioc din cer
peste orasele ce reIuzau s se pociasc. Dar de pe buzele Fiului lui Dum-
nezeu a iesit un neasteptat strigt de dezndejde: "Dac v-ati Ii pocit!" El
nu se impune celor care nu vor s-L accepte.
Cu ct l cunosc mai mult pe Isus cu att sunt mai impresionat de ceea
ce Ivan Karamazov numea "miracolul constrngerii". Miracolele cerute de
Satan, semnele si minunile pretinse de Iarisei, dovezile dup care tnjesc
eu-toate acestea nu constituie un obstacol real pentru un Dumnezeu omni-
potent. Aceasta Iace ca refu:ul Lui de a le nIptui si de a ne coplesi cu ele
s Iie mai surprinztor. Decizia imperturbabil a lui Dumnezeu de a da
libertate omului este perIect pentru c ne garanteaz posibilitatea de a tri
ca si cum El nu ar exista, de a-L scuipa n Iat, de a-L cruciIica. Isus trebuie
s Ii stiut toate acestea cnd S-a conIruntat n pustie cu Ispititorul, concen-
trndu-si toat puterea asupra acestei autoconstrngeri.
Cred c Dumnezeu tine la aceast auto constrngere, pentru c altIel nici
cea mai puternic demonstratie de Iort nu L-ar putea ajuta s obtin ceea
ce doreste. Puterea poate impune supunerea, ns numai dragostea poate
strni dragoste, singurul lucru pe care Dumnezeu l doreste de la noi si
*n piesa lui Dorothy Sayers, The Man Rom to Re King [Omul nscut s fie imprat],
mpratul Irod le spune magilor: "Nu puteti conduce omul prin dragoste. Cnd I veti gsi
pe Regele vostru, s-i spuneti asta. Doar trei lucruri pot guverna un popor-Ioamea, lco-
mia si garantarea sigurantei." Regele Irod a nteles principiile de conducere dup care
opereaz Satan, aceleasi pe care Isus le-a respins n pustie.
Isus pe care nu L-am cunoscut
pentru care ne-a creat. "Si dup ce voi Ii nltat de pe pmnt, voi atrage la
Mine pe toti oamenii", a spus Isus. Si n caz c nu am nteles mesajul, Ioan
adaug: "A spus acestea ca s arate cu cel Iel de moarte va proslvi pe
Dumnezeu." Natura lui Dumnezeu este sacriIiciu de sine; chemarea Lui se
bazeaz pe o dragoste care e gata s se jertIeasc.
ntr-o dup-amiaz, pe terasa unui restaurant din Chicago, un om ndu-
rerat mi povestea despre Iiul su risipitor. Jake, Iiul, nu era capabil s
pstreze o slujb. si cheltuia toti banii pe droguri si butur. Rareori suna
acas, si le pricinui a mult mhnire printilor. Tatl lui Jake mi vorbea
despre sentimentele lui de neputint n cuvinte asemntoare celor Iolosite
de Isus cnd a deplns Ierusalimul. "Dac as putea s-I aduc napoi, l-as
primi acas si i-as arta ct de mult l iubesc." A Icut o pauz pentru a-si
drege glasul, apoi a continuat: "Este ciudat c, desi m respinge, dragostea
lui Jake pentru mine nseamn mai mult dect a celorlalti trei copii ai mei,
care se poart cu responsabilitate. Ciudat, nu-i asa? Asta e dragostea!"
Am simtit n ultima propozitie a acelui tat mai mult putere de ptrun-
dere a misterului constrngerii de sine a lui Dumnezeu dect am gsit n
orice tratat de teologie. De ce se limiteaz Dumnezeu la aceast cale lent,
demoralizant de a cultiva neprihnirea, n loc de a Iace rapid dreptate?
Asta este dragostea. Dragostea are puterea ei speciIic, Iiind singura capa-
bil de a cuceri inima omului.
Copiii din Impratul mutelor, de William Golding, au putut hoinri pe
insul nc o vreme, aparent scpati de sub autoritatea adultilor. Mai mult,
Dumnezeu poate Ii acuzat dac ceva nu merge bine. Dac Dumnezeu a
preIerat s stea cu minile ncrucisate n timpul unor evenimente pline de
cruzime, cum au Iost cruciadele sau Holocaustul, de ce s nu acuzm Prin-
tele n locul copiilor?
M-am gndit c, rezistnd ispitelor din pustie, Isus a riscat nssi reputa-
tia lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis c, ntr-o bun zi, va readuce P-
mntui la starea de perIectiune de dinaintea cderii, dar pn atunci? Mlas-
tina n care se blceste omenirea, cruzimile din nssi istoria bisericii, apo-
calipsa care bate la us-merit toate acestea constrngerea de sine a lui
Dumnezeu? Sincer vorbind, merit libertatea uman acest pret?
Nimeni dintre cei care nu au ajuns nc la captul acestui proces de res-
taurare nu poate s rspund corect la aceast ntrebare. Tot ce pot Iace este
s-mi amintesc c Isus, singurul combatant care a dat piept cu Rul pentru
a-l distruge, a ales o alt cale. Pentru El, respectarea liberttii de alegere a
unei specii czute pare s Ii meritat pretul. Nu cred c I-a Iost usor s aleag
aceast solutie, pentru c stia c att El ct si cei care aveau s-I calce pe
urme vor suIeri.
Aruncnd o privire general asupra vietii lui Isus, mi dau seama c tipa-
rul constrngerii stabilit n desert a persistat pe tot parcursul vietii Lui. Nu
L-am vzut niciodat pe Isus impunndu-si vointa cu Iorta n viata cuiva.
Mai degrab i-a artat omului consecintele alegerii, apoi l-a lsat s aleag.
A dat un rspuns limpede si Ir nconjur tnrului bogat si l-a lsat s
plece. Marcu adaug n mod intentionat acest comentariu: "Isus s-a uitat la
el si l-a iubit." Si azi, Isus are asteptri realiste n ce priveste reactia omeni-
rii la constrngerea Sa autoimpus. "Si, din pricina nmultirii Irdelegii,
dragostea celor mai multi se va rci."
Uneori Iolosim expresia "complexul mntuitorului" pentru a descrie
sindromul obsesiei de a rezolva problemele altora. Adevratul Mnturitor a
Iost ns complet lipsit de acest complex. El nu S-a simtit presat de dorinta
de a mntui lumea ntreag n timpul vietii Sale sau de a vindeca oameni
care nu erau pregtiti s Iie vindecati. Sau, cum spune Milton n poemul lui,
reIerindu-se la Isus: "S-a artat mai ndurtor, mai ceresc / Prin vorbe
blnde inimi cucerind / Lsnd ca-n locul Iricii s lucreze-nduplecarea."
Pe scurt, Isus a demonstrat un respect incredibil pentru libertatea uman.
El nu S-a mpotrivit nici chiar atunci cnd Satan I-a cerut s-I cearn pe
Desi nIrnt n toate cele trei ispitiri, Satan s-a ndeprtat de locul
conIruntrii cu un rnjet nerusinat. n urma reIuzului categoric al lui Isus
de a juca dup regulile lui, Satan a nteles c el putea continua s joace dup
aceste reguli. La urma urmei, nc mai avea la dispozitia lui mprtiile
pmntului, si tocmai nvtase o lectie despre constrngerea de sine a lui
Dumnezeu. Constrngerea de sine a lui Dumnezeu creeaz ocazii extraor-
dinare oponentilor lui Dumnezeu.
Vor urma, desigur, si alte ciocniri. Isus va scoate demonii cu Iorta, dar
Duhul care avea s le ia locul nu era posesiv si depinde a ntotdeauna de
vointa celui n care sIsluia. Ocaziile de pctuire abund: Isus a aIirmat
acest lucru n analogia mprtiei lui Dumnezeu care creste n mijlocul
rului ca grul amestecat cu neghina.
Din perspectiva lui Satan, ispitirea i-a oIerit un nou avantaj asupra vietii.
Ispitirea: ConIruntarea din pustie
de o minune, de un mister si de autoritate. Iar uneori biserica mprumut
uneltele manipulrii perIectionate de politicieni, comercianti si agenti pu-
blicitari.
Sigur c m grbesc s critic deIectele bisericii. Dar dac m ntorc de
la istoria bisericii si m examinez pe mine nsumi, gsesc c si eu sunt vul-
nerabil n Iata ispitei. mi lipseste vointa de a m mpotrivi solutiilor rapide
pentru mplinirea nevoilor umane. mi lipseste rbdarea de a-I ngdui lui
Dumnezeu s lucreze ncet, "manierat". Vreau s preiau eu controlul, s-i
oblig pe altii s lupte pentru cauzele n care cred eu. Sunt dispus s renunt
la anumite libertti n schimbul garantiei sigurantei si protectiei. Sunt gata
s renunt chiar si la mai mult pentru sansa de a-mi realiza propriile ambitii.
Cnd mi dau seama c aceste ispite cstig tot mai mult teren n mine,
m ntorc la povestea ispitirii lui Isus n pustie. mpotrivirile lui Isus n Iata
Satanei mi-au garantat exact libertatea pe care o exercit cnd m conIrunt
cu ispitele mele personale. M rog s am aceeasi ncredere si rbdare pe
care le-a demonstrat Isus. Si m bucur c, asa cum se spune n Evrei: "...n-
avem un Mare Preot care s n-aib mil de slbiciunile noastre; ci unul care
n toate lucrurile a Iost ispitit ca si noi, dar Ir pcat. '" Si prin Iaptul c EI
nsusi a Iost ispitit n ceea ce a suIerit, poate s vin n ajutorul celor ce sunt
ispititi. "
Petru. Rspunsul Lui a Iost: "Dar Eu m-am rugat pentru tine |Simone| ca
s nu se piard credinta ta." Cnd multimile s-au mprstiat si ucenicii L-au
prsit, Isus aproape c le reproseaz celor doisprezece: "Voi nu vreti s v
duceti?" Apropiindu-se de momentul mortii n Ierusalim, El l-a demascat
pe Iuda, dar nu a Icut nimic care s-I mpiedice pe vnztor de la Iapta lui
mrsav-o alt consecint a constrngerii de Sine.
"...ia-ti crucea si urmeaz-M", spune Isus, lansnd invitati a cea mai
lipsit de spirit manipulativ din cte s-au Icut vreodat.
Constrngerea de sine a lui Isus-pe care am putea-o numi chiar o timi-
ditate divin-m-a luat prin surprindere. Citind Evangheliile mi-am dat
seama c asteptam de la EI aceleasi lucruri pe care le-am nvtat n copilria
mea n biserica Iundamentalist n care am crescut si unde m-am simtit ade-
sea victima presiunilor emotionale. Doctrina era propovduit n maniera:
"Crede si nu cerceta!" Avnd n mn puterea miracolelor, a tainei si
autorittii, biserica nu lsa loc ndoielii. Am nvtat, de asemenea, tehnici
manipulative de "cstigare a suIletelor" dintre care unele mi impuneau s
spun neadevruri despre mine persoanei cu care vorbeam. ar, eu unul nu
regsesc nimic din toate acestea n viata lui Isus.
Citind istoria bisericii, observ c multi alti urmasi ai lui Isus au cedat
exact n Iata ispitelor crora le-a rezistat EI. Dostoievski red cu mult
dibcie scena ispitirii, plasat acum n camera de tortur a Marelui Inchi-
zitor. Cum e posibil ca biserica Iondat pe Cel care s-a mpotrivit ispitei s
dea nastere Inchizitiei care a impus credinta cu Iorta mai bine de o jumtate
de mileniu? Tot cam atunci, n orasul Geneva, cercurile protestante ceva
mai temperate impuneau Irecventarea bisericii, considernd reIuzul de a
participa la euharistie drept un pcat capital. Si aici, ereticii erau arsi pe rug.
Spre rusinea ei, istoria crestinismului dezvluie ncercri nereusite de a
mbuntti calea Domnului. Din cnd n cnd, biserica se aliaz cu guver-
nul care-i oIer o cale usoar de a obtine puterea. "Venerarea succesului
este, n general,forma de idolatrie pe care diavolul o cultiv asiduu", scria
Helmut Thielicke, reIerindu-se la orbirea bisericii germane din timpul lui
AdolIHitler. "Am putut observa n primii ani de dup 1933 constrngerea
emanat de marile succese si cum, sub inIluenta acestor succese, oamenii,
crestinii chiar, au ncetat s mai ntrebe n numele cui si cu ce pret ... "
Uneori biserica si culti v ea nssi Hitleri n miniatur, oameni cu nume
ca Jim Jones si David Koresh, care nteleg prea bine puterea reprezentat
5
Ce a, f| ahservat ea'
n Crezul Apostolilor, viata lui Isus este concentrat ntr-un singur para-
graI care ncepe cu nasterea Lui si trece direct la moartea Lui, coborrea n
iad si nltarea Ia cer. O clip-oare nu lipseste nimic? Ce s-a ntmplat n
intervalul dintre nasterea si patimile Lui din vremea stpnirii lui Pilat din
Pont? Aproape tot ce a Icut si a spus Isus pe pmnt timp de treizeci si trei
de ani este lsat la o parte n graba de a-I interpreta viata. Dar oare cum si-a
petrecut El viata pe pmnt?
InIluentat de amintirile de la scoala duminical, mi este greu s descriu
viata pe pmnt a lui Isus pentru c ea mi-a Iost prezentat pe IlanelograI
n imagini lipsite de viat. ntr-o scen le vorbeste oamenilor. n alta tine un
mielusel n brate. ntr-una din imagini discut cu Iemeia samariteanc si n
alta cu un brbat pe nume Nicodim. Singura scen cu o tent mai dinamic
era aceea n care ucenicii apreau cu brcutele lor miniaturale pe marea de
psl albastr. mi mai amintesc o scen n care Isus sttea n Templu cu un
bici n mn, scen pe care n-o puteam asocia cu nici unul din celelalte
lucruri pe care le nvtasem despre El. Cu sigurant nu-L vzusem nicioda-
t petrecnd. Am nvtat cte ceva despre viata lui Isus la scoala dumini-
cal, ns, ca persoan, Isus a rmas n mintea mea distant si bidimensional.
Filmele, n schimb, I-au dat viat. Unele dintre ele, ca Isus din Na:aret,
regizat de ZeIIirelli, au reusit s reconstituie cadre Iidele relatrilor din
Evanghelii. Spre deosebire de imaginile statice ale IlanelograIului, Iilmele
ni-L prezint pe Isus n miscare, nconjurat de gloate glgioase care se
nghesuie s-L vad ct mai bine si s-L asalteze cu ntrebri.
Urmrind aceste Iilme si citind Evangheliile, ncerc s-mi exercit proIe-
sia de jurnalist sau echivalentul acesteia din primul secol. Stau pe margine
ascultnd si lund notite, ncercnd s prind ceva din persoana Lui n
articolul meu, trind, totodat, sentimentul acut c prezenta lui Isus produce
un anumit eIect asupra persoanei mele. Ce vd? Ce m impresioneaz? Ce
m tulbur la El? Cum l pot descrie cititorilor mei?
c arta Isus. Cei mai multi si-L nchipuiau nalt (o imagine neverosimil
pentru evreul primului secol), Irumos, si nici unul nu a spus supraponderal.
Le-am prezentat un Iilm BBC n care Hristos era interpretat de un actor
obez. Unii dintre studenti au considerat aceasta o oIens la adresa lui Isus.
PreIerm un Isus nalt, chipes si, mai presus de toate, zvelt.
O legend datat n secolul al II-lea avanseaz ideea c Isus ar Ii Iost
cocosat. n Evul Mediu cei mai multi crestini triau cu convingerea c Isus
a suIerit de lepr. Crestinii zilelor noastre ar considera aceste idei inaccep-
tabile si chiar eretice. S nu Ii Iost Isus un reprezentat perIect al speciei
umane? Si totusi, n Biblie nu gsim dect o singur descriere a aspectului
Su Iizic, o proIetie scris cu sute de ani nainte de nasterea Lui. Iat portre-
tul pe care I l-a Icut Isaia ntr-un pasaj pe care Noul Testament l leag de
viata lui Isus:
...pentru multi a Iost o pricin de groaz-att de schimonosit i era
Iata si att de mult se deosebea nItisarea Lui de a Iiilor oamenilor....
N-avea nici Irumusete, nici strlucire ca s ne atrag privirile, si nItisa-
rea Lui n-avea nimic care s ne plac. Dispretuit si prsit de oameni, om
al durerii si obisnuit cu suIerinta, era asa de dispretuit c ti ntorceai Iata
de la EI, si noi nu L-am bgat n seam.
Din cauza tcerii Evangheliilor privind acest aspect nu putem rspunde
cu certitudine la ntrebarea "Cum arta Isus?" Si cred c acesta este un
lucru bun. Imaginile Irumoase sub care ni-L reprezentm noi pe Isus spun
mai multe despre noi dect despre El. Isus nu avea o strlucire suprana-
tural. Ioan Boteztorul recunoaste c n-ar Ii stiut c este El dac nu ar Ii
avut o revelatie special. Dat Iiind textul din Isaia, nu putem dovedi Irumu-
setea sau mretia Lui Iizic pentru a explica atractia pe care o exercita asu-
pra maselor. Cheia se gseste n alt parte.
Nu pot ncepe articolul meu despre Isus cum Iac de obicei, prin descrie-
rea aspectului exterior al persoanei despre care scriu. Nimeni nu stie cum
arta Isus. Primele portrete care-L nItisau au aprut abia n secolul al V-lea,
Iiind pure speculatii; pn atunci, o descriere o chipului Su Icuser doar
grecii: o Iigur tnr, Ir barb, asemntoare zeului Apollo.
n 1514, cineva a publicat un document Ials semnat Publius Lentulus,
guvernatorul roman care i-a succedat lui Pilat din Pont, n care Isus este
descris astIel:
Este un brbat nalt, bine Icut, cu o nItisare blnd, dar plin de
demnitate. Prul lui are o culoare greu de descris, unduind n bucle deli-
cate, desprtit n crestet, dup obiceiul nazireilor; Iruntea i este nalt si
impuntoare; obrajii, Ir vreo pat sau cut, sunt de un trandaIiriu minu-
nat; nasul si gura, de o simetrie perIect; barba, de o culoare identic cu
prul, lung pn sub brbie, si desprtit la mijloc ca o Iurc; ochii, de
un albastru strlucitor, limpezi si senini...
l recunosc pe acest Isus din picturile n ulei care atrn au pe peretii bise-
ricii pe care o Irecventam n copilrie. FalsiIicatorul se demasc ns prin
urmtoarea remarc: "Nimeni nu L-a vzut rznd." Acest autor nu citise
oare aceleasi Evanghelii pe care le citeam si eu, documente care nu amin-
tesc nimic despre nItisarea exterioar a lui Isus, dar care ni-L prezint
Icnd prima minune la o nunt, schimbnd numele ucenicilor si cstign-
du-si Iaima de om "mnccios si butor de vin"? Cnd religiosii vremii au
criticat lejeritatea ucenicilor Si n practicarea disciplinelor spirituale, Isus
a replicat: "Oare pot posti nuntasii ct vreme este mirele cu ei?" Dintre
toate ilustratiile pe care le-ar Ii putut alege pentru a Se Iace nteles, Isus S-a
oprit la cea a mirelui a crui bucurie nveseleste nuntasii.
Am prezentat o dat n Iata unei clase de studenti cteva zeci de imagini
care reprezentau o interpretare a nItisrii lui Isus n diIerite culturi-aIri-
can, coreean, chinez-si apoi i-am ntrebat pe cei prezenti cum credeau
Las la o parte aspectul Iizic pentru a cuta s-L nteleg pe Isus ca per-
soan. Ce punctaj ar Ii obtinut la un test de personalitate?
Personalitatea lui Isus care reiese din Evanghelii este radical diIerit de
imaginea cu care am crescut, o imagine a lui Isus pe care o recunosc acum
n unele din Iilmele mai vechi de la Hollywood. n acele Iilme Isus si
declam rolul monoton, Ir inIlexiuni sentimentale. Trece prin viat ca un
personaj calm printre oameni exagerat de agitati. Nimic nu-L tulbur.
Isus pe care nu I-am cunoscut
mparte ntelepciune pe un ton inexpresiv, temperat. Pe scurt, este un soi de
Isus sedat cu Prozac (un antidepresiv - n.tr.)
n contrast, omul prezentat de Evanghelii are o asemenea carism nct
oamenii stau s-I asculte captivati trei zile n sir, uitnd pn si de Ioame.
Isus pare o Iire sensibil, e "miscat de mil", rspunznd aproape impulsiv
la nevoile din jur. Evangheliile ne redau o gam de reactii emotionale ale
lui Isus: o mil spontan Iat de un lepros, exuberant Iat de succesele
ucenicilor, o izbucnire de mnie din cauza rcelii legalistilor, durere la ve-
derea unui oras care nu-I primeste, si apoi strigtele de suIerint din
grdina Ghetsimani si de pe cruce. A avut o rbdare aproape nelimitat cu
oamenii, dar nici un pic de mil Iat de institutii si nedreptate.
Am participat odat la o ntrunire special de brbati, al crei scop era
s-i ajute pe participanti "s-si nteleag sentimentele" si s-si schimbe reac-
tiile restrictive tipic masculine. Ascultnd n cadrul unui grup mic pe ctiva
brbati mrturisind ct le era de diIicil s se exprime sincer si s reuseasc o
apropiere real de persoanele din viata lor, mi-am dat seama c Isus a trit
un model ideal de mplinire masculin pe care, dup nousprezece secole,
cei mai multi brbati l ignor deliberat. A plns, cel putin de trei ori, n Iata
ucenicilor. Nu si-a ascuns temerile si nu a ezitat s cear ajutor: "SuIletul
Meu este cuprins de o ntristare de moarte." n grdina Ghetsimani le-a spus
ucenicilor: "...rmneti aici si vegheati mpreun cu Mine!". Cti dintre lide-
rii puternici de astzi ar recunoaste c sunt vulnerabili? ~
Spre deosebire de cei mai multi oameni pe care-i cunosc, lui Isus Ii pl-
cea s-i laude pe altii. Cnd Icea o minune, recunostea meritele beneIi-
ciarului: "...credinta ta te-a mntuit..." Pe Natanael l-a numit "...un israelit
n care nu este viclesug". Despre Ioan Boteztorul a spus: "Dintre cei ns-
cuti din Iemeie nu este nici unul mai mare dect Ioan Boteztorul." Pe
ne~tatornicul Petru l-a numit "piatra". Cnd o Iemeie umil i-a oIerit un dar
scump ca act de nchinare, Isus i-a luat aprarea n Iata acuzatorilor ei si a
spus c despre gestul acelei Iemei se va vorbi oriunde va Ii propovduit
Evanghelia.
Evangheliile ne arat c Isus lega repede relatii proIunde cu oamenii pe
care-i ntlnea. IndiIerent c sttea de vorb cu o Iemeie la Intn, cu un
lider religios ntr-o grdin, sau cu un pescar pe malul lacului, El intra di-
rect n miezul problemei, iar dup cteva propozitii, acesti oameni ajungeau
s-I dezvluie secretele lor cele mai intime. Oamenii de rnd din vremea Sa
pstrau o distant respectabil Iat de rabini si "sIinti", dar Isus reusea s
ProIil: Ce as Ii observat eu?
scoat la supraIat din suIletele lor o Ioame luntric att de proIund nct
acestia se nghesuiau n jurul Iui cu speranta de a se putea atinge mcar de
vesmintele Iui.
Romanciera Mary Gordon spune c sensibilitatea lui Isus Iat de Iemei
si copii a Iost una din principalele calitti care au atras-o la El: "In mod cert
este singurul erou aIectuos din literatur. Cine si poate imagina un Odiseu
sau un Enea aIectuos?" Acestui Isus care si exprim compasiunea Iat de
Iiicele Ierusalimului astIel: "Vai de Iemeile care vor Ii nsrcinate ... n zilele
acelea!", Gordon i rspunde: "mi doream copii si, cnd am citit aceste
cuvinte, am simtit c mi erau adresate. Acum m ntreb: Cti brbati ar lua
n considerare diIiculttile sarcinii si ale ngrijirii copiilor?"
Isus nu ndeplinea mecanic puncte de pe liste de urgente, si m ndoiesc
c ar aprecia accentul pe care omul modern l pune pe punctualitate si pe
programarea riguroas. A participat la nunti care tineau zile ntregi. Nu se
supra s Iie deranjat de orice "nimeni" care-i tia calea. Dovad Iemeia cu
surgere de snge care s-a atins temtoare de haina Iui si cersetorul orb s-
citor. Dou dintre cele mai uimitoare minuni (nvierea lui Iazr si a Iiicei
lui Iair) au avut loc pentru c a ajuns prea trziu ca s-i mai poat aIla n
viat pe bolnavi si astIel s-i vindece.
n Irumoasele cuvinte ale lui BonhoeIIer, Isus a Iost "omul celorlalti".
Era mereu liber-liber s se pun la dispozitia celui de lng El. Accepta
s ia masa cu oricine l invita-ceea ce explic Iaptul c nici o alt Iigur
public nu a avut prieteni mai diversi: de la bogati, precum centurionul
roman, Iarisei si vamesi, la prostituate si victime ale leprei. Oamenilor
compania lui Isus; oriunde S-ar Ii aIlat, n preajma Iui era bucurie.
Prin maniIestarea tuturor acestor calitti, pe care psihologii o numesc
actualizare de sine, Isus a spart tiparele. Dup cum spune C. S. Iewis: "Nu
Se ncadra deloc n imaginea creat de psihologi a cetteanului integrat,
echilibrat, adaptat, Iericit n csnicie, angajat, popular. Nu poti Ii bine
adaptat ntr-o lume n care ti spune c ai drac si care, n Iinal, te tintu-
ies-te gol pe o cruce."
Asemeni majorittii contemporanilor Si, Ir ndoial c si eu m-as Ii
mpotrivit acestei stranii combinatii de aIirmatii extravagante venind din
gura unui evreu cu o nItisare comun. Pretinea c este Fiul lui Dumnezeu,
dar mnca si bea ca toti ceilalti; obosea si se simtea singur. Ce Iel de Iiint
era El?
Pe de o parte, Isus prea s Se simt "acas" pe pmnt; pe de alt parte
ns era cert c Se simtea strin. mi aduc aminte de singura scen din ado-
lescenta Lui redat n Scriptur, cnd, aIlat n Ierusalim, a disprut si a Iost
certat de mama Lui. ntrebarea ciIrat a mamei Lui evreice, "Fiule, pentru
ce te-ai purtat asa cu noi?", probabil c nu Iace dreptate ambelor prti im-
plicate-Ia urma urmei, printii l cutaser trei zile. Isus le-a rspuns: "De
ce M-ati cutat? Oare nu stiati c trebuie s Iiu n casa Tatlui Meu?" Iat
c deja apruse o Iisur, un conIlict de loialitate, care l desprtea pe Isus
de Iamilia Sa.
Adesea Isus trebuie s se Ii simtit "departe de cas" pe o planet a libe-
rului-arbitru si a rzvrtirii. n asemenea momente, Se retrgea s Se roage,
ceea ce nsemna pentru El o gur de aer curat dintr-un dispozitiv de menti-
nere a vietii care-I ddea puterea de a-si continua existenta pe o planet po-
luat. Totusi, nu primea totdeauna rspunsuri-Iormul la rugciunile Lui.
Luca ne spune c nainte de a-si alege cei doisprezece ucenici S-a rugat toa-
t noaptea-si chiar si asa unul dintre ei a Iost un trdtor. n Ghetsimani
S-a rugat la nceput ca paharul suIerintei s Iie luat de la El, ceea nu s~a
ntmplat. Scena din grdin ne nItiseaz un om aIlat la o distant urias
de "cas", dar care s-a mpotrivit tuturor ispitelor pentru a putea nIptui
rscumprarea supranatural.
O scen din Evanghelii mi explic ambele laturi ale naturii Sale, Iaptul
c Se simtea "acas", dar, n aceasi timp, "departe de cas". Pe Marea Gali-
leii s-a strnit o Iurtun care aproape c rsturna barca n care dormea Isus.
Trezit din somn de ucenici, S-a ridicat si a strigat vntului si valurilor:
"Taci! Fr gur!". Ucenicii s-au Icut mici de Iric. Oare cine era Acela de
poruncea Iurtunii ca unui copil neasculttor?
Demonstratia de putere din mijlocul Iurtunii i-a convins pe ucenici c
Isus nu era un om ca toti ceilalti. Minunea aceasta ne vorbeste despre esenta
ntruprii. "Dumnezeu este vulnerabil", spunea IilozoIul Jacques Maritain.
La urma urmei, Isus a adormit de oboseal. Mai mult, cu exceptia acestui
unic miracol, Fiul lui Dumnezeu a Iost una din victimele creatiei: Creatorul
norilor a Iost udat de ploaie, Creatorul stelelor a transpirat de cldur sub
soarele Palestinei. Isus S-a supus legilor naturii chiar si atunci cnd ele s-au
opus ntr-o oarecare msur dorintelor Lui (" ...dac este cu putint, nde-
prteaz de la Mine paharul acesta"). A trit si a murit dup legile de pe
pmnt.
Se naste anonim ntr-un ctun din obscura Galilee. Este urmrit n-
deaproape de privirile reci, sIredelitoare, ale tranilor care, trind la nivel
de subzistent, cunosteau cu exactitate linia de demarcatie dintre srcie
si mizerie crunt. Arat ca un cersetor, dar privirea Lui nu cere mil, gla-
sul Lui nu are inIlexiuni de jelanie, iar pasul nu-I e trsit. Vorbeste de
legea lui Dumnezeu, iar ei l ascult plini de curiozitate. Poporul stie
multe despre legi si putere, despre mprtii si domnii, ns doar prin
prisma birurilor si a datoriilor, a subnutritiei si a bolii, a sistemul agrar
opresiv si a posesiunii demonice. Vor s aIle ce poate Iace mprtia lui
Dumnezeu pentru copilul schiop, pentru printele orb, pentru dementul
care-si url chinul izolrii printre mormintele de la marginea satului.
(John Dominic Crossan).
Vecinii lui Isus aIl curnd ce poate Iace El pentru ei. El poate Iace ca
printele orb s vad, copilul schiop s umble, poate scoate demonii din
posedatul chinuit printre morminte. Cnd Isus si-a nceput lucrarea de
vindecare si predicare, vecinii si scrpinau crestetele a uimire: "Nu este
acesta tmplarul, Ieciorul Mariei? Atunci de unde are El toate lucrurile
acestea?"
La nceputul lucrrii Sale, probabil timp de un an, Isus a avut mare
succes. Veneau att de multi oameni la El nct uneori nu putea scpa de ei
dect Iugind cu barca. Fr ndoial c vindecrile Iizice au Iost cele care
au atras atentia asupra Lui. Evreii, care credeau c diavolul era rspunztor
de toate bolile si c numai oamenii sIinti puteau Ii canalele de interventie
ale lui Dumnezeu, detineau o istorie lung a minunilor. (Un vindector pe
nume Honi a trit n anii care au precedat venirea lui Isus si este mentionat
de istoricul IoseIus.) Se pare c Isus avea cunostint de existenta unor
rivali, pentru c a potolit impulsul ucenicilor de a-i condamna. Aproximativ
o treime din relatrile din Evanghelii vorbesc despre vindecri Iizice. Din
spirit jurnalistic, as Ii investigat aceste cazuri, cutnd dovezi medicale si
chestionnd Iamiliile celor ce pretindeau c au Iost vindecati printr-o mi-
nune. Vindecrile erau diverse si nu se puteau ncadra n tipare. Isus a
vindecat de la distant cel putin o persoan; unele dintre vindecri au Iost
spontane, altele au presupus parcurgerea mai multor pasi; n multe dintre
ele persoanei vindecate i se cerea s urmeze instructiuni speciIice.
Dac as Ii Icut astIel de investigatii, as Ii observat la Isus o curioas
Isus pe care nu L-am cunoscut
ambivalent n ce priveste vindecrile. Pe de o parte, vindecarea era eIectul
unei reactii spontane avute de Isus la vederea unei anumite nevoi umane:
vedea persoana suIerind naintea Lui, I se Icea mil de ea si o vindeca.
Nu o dat ns a reIuzat o solicitare direct de ajutor. Pe de alt parte, Isus
nu-si Icea reclam la puterea pe care o avea de a vindeca. Condamna "nea-
mul viclean si preacurvar" care cerea semne si, ntocmai cum a Icut n
pustie, rezista oricrei ispite de a Iace spectacol. Marcu red sapte situatii
n care Isus a poruncit persoanei vindecate s nu spun nimnui ce i se
Icuse. Cnd oamenii nu aveau credint, nu Icea vindecri.
n ce m priveste, dac as Ii Iost unul din apropiatii lui Isus, probabil c
as Ii speculat posibilittile de aIirmare ale unui om cu astIel de puteri la
Roma, Atena sau Alexandria. Fratii Lui l-au propus s-si concentreze lu-
crarea mcar n Ierusalim, capitala Israelului. Isus ns a preIerat s nu stea
n lumina reIlectoarelor. Neavnd ncredere n multimi si n opinia public,
si-a petrecut cea mai mare parte a timpului n orsele de mic important.
n ciuda ambivalentei Sale, Isus nu a ezitat s se Ioloseasc de argumen-
tul minunilor pe care le Icea pentru a-si dovedi identitatea. "Credeti mcar
pentru lucrrile acestea ca s ajungeti s cunoasteti si s stiti c Tatl este
n Mine si Eu sunt n Tatl", le-a spus ucenicilor. Iar cnd vrul Su, Ioan
Boteztorul, care zcea n temnit, a pus la ndoial Iaptul c Isus era Me-
sia, Isus i-a transmis prin ucenicii lui urmtorul rspuns (paraIrazare de
Frederick Buechner):
Mergeti si spuneti-i lui Ioan ce ati vzut. Spuneti-i c orbii si-au vn-
dut cinii care le serveau de cluze si acum se bucur urmrind zborul
psrilor pe cer. Spuneti-i c schiopii si-au vndut bastoanele si pe banii
primiti pe ele si-au cumprat bocanci de drumetie. Spuneti-i c dezmos-
tenitii soartei au ridicat Iruntea din trn, iar cei cu suIletul vlguit simt
c triesc pentru prima dat n viata lor.
ProIil: Ce as Ii observat eu?
electronice. Mica Lui ceat de ucenici, Ir o baz permanent de operatii,
umbla din oras n oras, Ir o strategie bine deIinit.
"Vulpile au vizuini si psrile cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are
unde-si odihni capul", a spus Isus. Dac ar Ii trit n timpurile modeme, cu
tratamentul care se aplic celor lipsiti de adpost, cu sigurant Isus si uceni-
cii Si ar Ii Iost alungati de politie si obligati s plece n alt parte. n anti-
chitate existau multi astIel de nvttori (exista chiar o scoal de IilozoIie
numit scoala peri patetic, ai crei adepti discutau IilozoIie mergnd).
Am avut ocazia s observ pe viu, n India, un mod de lucru asemntor
celui practicat de Isus. Acolo, evanghelistii crestini merg pe urmele "sIin-
tilor" hindusi si budisti. Unii se opresc prin gri, se prezint cltorilor care
asteapt trenul si i ntreab dac vor s cunoasc mai multe despre Dumne-
zeu. Altii merg din oras n oras, nsotiti de ucenicii lor. Altii si invit
ucenicii n ashram-uri, unde se nchin mpreun si studiaz Scripturile.
Grupul condus de Isus nu avea un sediu central, proprietti sau Iunctio-
nari. Aveau doar un casier, pe Iuda. Financiar, se pare c abia se descurcau.
ntr-o mprejurare, pentru a Iace rost de bani pentru bir, Isus l-a trimis pe
Petru la pescuit. A mprumutat o moned pentru a le explica ce i datora Ce-
zarului si un mgar cnd a vrut s intre n Ierusalim clare. Trecnd prin
holde, scuturau spicele de gru pentru a mnca boabele crude n virtutea
legii mozaice care permitea acest lucru sracilor. Desi Isus a stat de vorb
cu oameni inIluenti ca Nicodim, sau ca tnrul bogat, niciodat nu pare s-I
Ii trecut prin mint~ s Se Ioloseasc de bogtia sau inIluenta lor n scopuri
personale.
Din ce a trit Isus? n Orientul Mijlociu al acelor vremuri, nvttorii tr-
iau din darurile asculttorilor care si maniIestau Iat de ei aprecierea. Luca
ne spune c anumite Iemei care au Iost vindecate de Isus-inclusiv sotia mi-
nistrului de Iinante al lui Irod!-i-au purtat de grij. Este misctor s aIlm
din Scriptur cum cteva dintre aceste Iemei au Icut o cltorie lung si
periculoas din Galileea la Ierusalim n timpul Pastelor si au stat la picioarele
crucii lui Isus dup ce a Iost prsit de cei mai apropiati ucenici ai Si.
ConIorm prerii generale, Isus a Iost un nvttor de exceptie. Cei care-L
urmau erau atrasi de puterea ca de magnet a cuvintelor Lui, care erau
"scurte, precise, extraordinare, nviortoare", dup cum le caracterizeaz
poetul John Berryman. Cu mult rbdare, Isus ddea lectii pe loc, ca
rspunsuri la ntrebrile spontane care 1 se puneau. O Iemeie a avut sapte
soti: A cui sotie va Ii ea n viata viitoare? mi cere Legea mie, evreu, s
Dac ar Ii trebuit s aleg un cuvnt, un singur cuvnt, pentru a-L deIini
pe Isus contemporanilor Si, as Ii ales cuvntul rabbi, nvttor. n Statele
Unite nu exist astzi nimeni a crui viat s poat Ii comparat cu viata lui
Isus. Sunt sigur c stilul Lui de viat n-are nimic n comun cu cel al
evanghelistilor modemi, care predic maselor n corturi si pe stadioane,
care au echipe, aIise si post direct pentru reclam si proiectii pe ecrane
pltesc taxe autorittilor pgne? Ce trebuie s Iac ca s mostenesc viata
vesnic? Cine este cel mai mare n mprtia cerurilor? Cum se poate naste
un om btrn?
Jaroslav Pelikan povesteste cum odat un rabin a Iost ntrebat de un elev
al su: "De ce voi, rabinii, dati nvtturi punnd ntrebri?" La care rabinul
a rspuns: "Dar ce e ru n a pune ntrebri?" Adesea si Isus ntorcea ntre-
brile n stil socratic, crend astIel o stare de criz n mintea celui ce ntre-
ba. Rspunsurile Lui tinteau direct esenta ntrebrii si inimile asculttorilor.
M ndoiesc c as Ii plecat de la o ntlnire cu Isus cu un aer superior sau
satisIcut.
n mod sigur as Ii rmas uimit de parabolele Lui, o Iorm de comunicare
a unui adevr care a devenit semnul Lui distinctiv. Scriitorii de mai trziu
au admirat talentul Lui de a comunica adevrurile proIunde prin aceste
povestiri din viata cotidian. O Iemeie perseverent nIrnge rbdarea unui
judector. Un mptrat se avnt ntr-un rzboi nesbuit. Un grup de copii
se ceart n strad. Un om este jeIuit de o band de hoti si abandonat
aproape mort. O Iemeie care a pierdut un bnut l caut de parc ar Ii pier-
dut lumea ntreag. Nu exist Iiinte imaginare si intrigi nclcite n parabo-
lele lui Isus; ele redau pur si simplu viata din jurul Lui.
Parabolele au servit perIect scopurilor lui Isus. Oricui i place o poveste
bun, iar talentul de povestitor al lui Isus captiva atentia adunrilor de agri-
cultori si pescari, majoritatea Ir carte. Si pentru c povestirile sunt mai
usor de retinut dect conceptele sau schitele, parabolele au si rolul de a
pstra mesajul nealterat: peste ani, cnd oamenii retlecteaz la nvtturile
lui Isus, parabolele Lui revin n memorie cu detalii pline de viat. Este una
s vorbesti n termeni abstracti despre dragostea Ir margini a lui Dumne-
zeu, si cu totul altceva s povestesti despre un prieten care-si d viata pen-
tru prietenii lui, sau despre un tat zdrobit care scruteaz orizontul zilnic
pentru a zri un semn de la Iiul lui plecat n lumea larg.
Rezumnd n cteva cuvinte mesajul Lui, Evanghelia dup Ioan spune
c Isus a venit pe pmnt "plin de har si de adevr". Primul este harul: n
contrast cu cei care au ncercat s complice credinta si s-o mpietreasc prin
legalism, Isus a predicat mesajul simplu al dragostei lui Dumnezeu. Dintr-un
motiv necunoscut-si, cu sigurant, nu pentru c o meritm-Dumnezeu a
decis s ne druiasc dragostea Ir nici o plat, Ir limite, "pe cheltuiala
Lui".
O poveste rabinic a vremii spune c proprietarul unei vii a iesit n
cetate s angajeze muncitori la strnsul recoltei. Ziua era pe sIrsite, dar
acesta a mai angajat un lot de muncitori crora le-a mai rmas doar o or
pentru a dovedi de ce erau n stare. Versiunea traditional a povestirii spune
c cei veniti mai trziu au lucrat cu atta zel pentru a recupera timpul
pierdut, nct supraveghetorul a decis s-i plteasc pentru ntreaga zi. Ver-
siunea lui Isus ns nu spune nimic despre hrnicia lucrtorilor. Accentul
Lui cade pe generozitatea proprietarului-Dumnezeu-care si revars ha-
rul peste cei cu state vechi de plat si peste noii-veniti deopotriv. Nimeni
nu este nselat si toti sunt pltiti cu mult mai mult dect merit.
n poIida acestei preeminente a harului, nimeni nu-L poate acuza pe Isus
c diminueaz sIintenia lui Dumnezeu. Eu m-as Ii poticnit mai degrab n
adevrul proclamat de Isus, un adevr intransingent n comparatie cu cel
proclamat de rabinii contemporani cu El. nvttorii contemporani cu Isus
se strduiau s "nu impun dect restrictii pe care cea mai mare parte a co-
munittii le putea suporta." Isus proclama adevrul Ir rezerve. A cata-
logat mnia drept crim, poIta pctoas drept adulter, dorinta de a detine
bunurile aproapelui drept hotie. "Fiti sIinti, cci Tatl vostru care este n ce-
ruri este sInt", a spus, Iixnd standardul de viat la un nivel pe care nimeni
nu-l putea atinge.
Elton Trueblood Iace urmtoarea observatie: toate simbolurile importan-
te Iolosite de Isus au o puternic not de duritate, ba sunt chiar oIensatoare:
jugul, paharul suIerintei, stergarul slujirii si, n Iinal, crucea. "Socotiti dac
merit", spune Isus, avertizndu-i clar pe cei care se gndesc s-L urmeze.
Jacob Neusner, un rabin contemporan, cel mai mare cercettor al iudais-
mului de la nceputurile erei crestine, ridic ntr-una din cele cinci sute de
crti ale sale, A Rabbi Talks with Jesus [Un rabin discut cu Isus], urmtoa-
rea ntrebare: "Ce pozitie as Ii luat Iat de Isus?" Neusner are un mare res-
pect pentru Isus si pentru crestinism si recunoaste c o nvttur ca Predica
de pe Munte l "impresioneaz" si l "misc". Dac ar Ii Iost contemporan
cu Isus, nvttura Lui, spune el, i-ar Ii strnit interesul n suIicient msur
nct s-I Ii determinat s se alture multimii care-L urma din loc n loc,
sorbindu-I cuvintele ntelepte.
Dar, n Iinal, conchide Neusner, s-ar Ii aliat cu rabinii din Nazaret. "Isus
Iace un pas important-n directia gresit" spune el, transIernd accentul
de pe "noi", ca si comunitate evreiasc, pe "Eu". Neusner nu a reusit s se
rup de Tora si s se alipeasc de Isus ca autoritate central. "Problema este
Isus pe care nu L-am cunoscut
Iigura lui Isus, nicidecum nvttura Lui... n Iinal, nvttorul Isus, ridic
o pretentie pe care numai Dumnezeu o poate ridica." Neusner mentine
distanta cu respect, incapabil de a Iace saltul credintei
Neusner are dreptate cnd aIirm c esenta nvtturii lui Isus este total
diIerit de a celorlalti rabini, Ir a mai mentiona mari nvttori neevrei,
precum ConIucius sau Socrate. El nu cuta adevrul; EI cluzea spre ade-
vr artnd spre Sine. Matei spune c "EI i nvta ca Unul care avea putere,
nu cum i nvtau crturarii lor". nvtatii vremii se Iereau s-si exprime
propriile opinii, bazndu-si remarcile pe Scripturi si pe comentarii recunos-
cute. Spre deosebire de ei, Isus si exprima Ir rezerve prerile personale
si Iolosea Scriptura ca si comentariu. "Ati auzit c s-a zis ... dar Eu v
spun ..." suna acelasi reIren poruncitor. era sursa, si nu Icea nici o diIe-
rent ntre cuvintele Lui si cuvintele lui Dumnezeu cnd le vorbea. Cei
care-L ascultau l ntelegeau clar, chiar dac l respingeau. "Omul acesta
huleste!" ziceau ei.
NenIricat, Isus nu a ocolit niciodat conIlictul. A acceptat provocrile
opozantilor si ale batjocoritorilor de orice teap. dat a oprit multimea
pornit s omoare cu pietre o Iemeie prins n adulter. Alt dat, venind s-L
aresteze, grzile s-au ntors la Templu cu minile goale: "Niciodat n-a
vorbit vreun om ca omul acesta", au spus ei, surprinsi de prezenta Lui care
impunea respect. Isus poruncea direct chiar si demonilor: "Taci!"; "Duh
mut si surd ti poruncesc s iesi aIar din copilul acesta si s nu mai intri n
el." (Este interesant c demonii L-au recunoscut ntotdeauna ca "SIntul lui
Dumnezeu" sau "Fiul Celui Preanalt", oamenii Iiind ns aceia care i
puneau la ndoial identitatea.)
AIirmatiile lui Isus despre Sine ("Eu si Tatl una suntem"; "Am putere
s iert pcatele"; "Voi nlta Templul acesta n trei zile") nu aveau prece-
dent si L-au dus constant la conIlicte. nvttura Lui se identiIica n aseme-
nea msur cu persoana Sa, nct multe din cuvintele Lui n-au supravietuit
vietii Lui pe pmnt; aIirmatiile Lui ndrznete despre Sine au murit o dat
cu EI pe cruce. Dup moartea Lui, ucenicii, care L-au urmat ca pe un
nvttor, s-au ntors la vechea lor viat, spunndu-si cu tristete: "Noi tr-
geam ndejde c EI este Acela care va izbvi pe Israel." A Iost necesar
nvierea pentru ca Propovduitorul adevrului s devin Cel propovduit.
sincer, captivat de nvttura si de persoana Lui, dar hotrt s nu m supun
Lui. Dac mi-as ntoarce privirea de la Isus si as privi la oamenii care m
nconjoar, as observa cteva grupuri de privitori Iormnd cercuri concen-
trice n jurul Lui.
Cel mai departe de El, ntr-un cerc exterior, sunt oamenii de rnd, curio-
sii si altii care, asemeni mie, ncearc s-si dea seama cine este Isus. nssi
prezenta acestei multimi i conIer protectie lui Isus: desi nemultumiti c
"lumea se duce dup El", adversarii Lui nu ndrznesc s pun mna pe El.
Mai ales la nceputul lucrrii Sale, patriotii evrei se nvrteau pe aproape,
dornici s-L aud pe Isus anuntnd o revolt mpotriva Romei. Isus nu se
ocup ns de acest grup periIeric. Le predic totusi si lor, si aceasta l deo-
sebeste radical de esenieni si de alte grupri religioase care nu i primeau la
ntlnirile lor dect pe initiati.
Mai aproape de centru, descopr un grup de vreo sut de adepti sinceri.
Stiu c multi dintre acesti oameni care I nsotesc pe Isus n drumurile Lui,
1 s-au alturat dup arestarea lui Ioan Boteztorul-ucenicii lui Ioan chiar
s-au plns c "toti" merg dup Isus. Nepunnd pret pe popularitate, Isus si
directioneaz cele mai multe nvtturi nu spre mase, ci spre acesti cut-
tori sinceri pe care i cluzeste constant spre o dedicare tot mai proIund,
Iolosind cuvinte ncrcate de semniIicatie, menite s maturizeze repede pe
oricine. Nu poti sluji la doi stpni, spune El. Renunt la dragostea de bani
si la plcerile pe care ti le oIer lumea. Renunt la tine nsuti. Slujeste-i pe
ceilalti. Poart-ti crucea.

Ultimele cuvinte nu sunt o metaIor goal: de-a lungul drumurilor Pa-
lestinei, romanii cruciIicau mereu criminali dintre cei mai nriti pentru a le
da o lectie evreilor. Oare ce Iel de imagini strneau aceste "invitatii" n
mintea celor ce-L urmau? Dorea El oare s conduc o procesiune de mar-
tiri? La prima vedere, da. "Cine si va pstra viata, o va pierde; si cine si
va pierde viata, pentru Mine, o va cstiga." Sunt cuvintele pe care Isus le
repet mai des dect pe altele.
Am auzit pe cei din cercul cel mai apropiat de EI, pe cei doisprezece, Iu-
dndu-se c se vor sacriIica cu drag inim. "Nu stiti ce cereti", le-a repli-
cat Isus. "Puteti voi s beti paharul pe care am s-I beau Eu?" "Putem!", au
rspuns ei n naivitatea lor.
mi imaginez c triesc n zilele lui Isus si c m aIlu n preajma Lui.
mi gsesc un loc la marginea multimii care-L nconjoar, ca un cuttor
Uneori m ntreb dac as Ii vrut s m numr printre cei doisprezece, n
orice conditii. Spre deosebire de ceilalti rabini, Isus si-a ales EI nsusi cercul
de ucenici; nu ei L-au ales pe EI. Atractia exercitat de Isus era att de
puternic, nct nu I-au trebuit dect cteva cuvinte pentru a-i determina s-
si lase slujbele si Iamiliile si s 1 se alture. Dou perechi de Irati-Iacov si
Ioan, si Petru si Andrei-se ndeletniceau cu pescuitul; cnd Isus i-a chemat,
si-au abandonat mrejele (culmea ironiei, chiar dup ce Isus le-a Icut parte
de cea mai bogat captur de peste din viata lor!). Cu exceptia lui Iuda Isca-
rioteanul, toti se trag din provincia natal a lui Isus, Galileea; Iuda este din
Iudeea, ceea ne demonstreaz ct de mult se rspndi se Iaima lui Isus n tar.
Personal, m-ar Ii nedumerit eterogenitate grupului celor doisprezece.
Simon, zelotul, apartinea gruprii violente care se opunea Romei, n timp
ce Matei, vamesul, tocmai Iusese angajat de regele-marionet instalat de
Roma. Nici un nvtat ca Nicodim si nici un bogat ca IosiI din Arimateea
nu a intrat n grupul celor doisprezece. Trebuia s-I analizezi cu atentie pe
Iiecare din grup ca s-i descoperi abilitti de conductor.
Remarc c, de Iapt, trstura cea mai evident a ucenicilor era obtuzi-
tatea lor. "Si voi sunteti asa de nepriceputi?", i ntreab Isus. "Pn cnd v
voi suIeri?" n timp ce El i nvat conducerea prin slujire, ei se cioroviesc
care dintre ei merit cea mai nalt pozitie. Credinta lor superIicial l exas-
pereaz pe Isus. Dup Iiecare minune se ndoiau c Isus va mai Iace vreuna.
Poate hrni cinci mii-dar patru mii? Mai tot timpul, cei doisprezece par s
triasc ntr-o ceat a ignorantei care i desparte de Isus.
De ce investeste Isus att n acesti oameni aparent ratati? Pentru a rs-
punde la aceast ntrebare, apelez la relatarea lui Marcu care ne spune
motivele pentru care Isus i-a ales pe cei doisprezece: " ...ca s-i aib cu Sine,
si s-i trimeat s propovduiasc."
Ca s-i aib cu Sine-Isus nu a ncercat niciodat s-si ascund singu-
rtatea si dependenta de alti oameni. El si-a ales ucenicii nu ca slujitori, ci
ca prieteni. A mprtsit cu ei momentele de bucurie si de tristete, si le-a
cerut sprijinul la nevoie. Ei au devenit Iamilia Lui, I-au tinut loc de mam,
Irati si surori. Ei au renuntat la tot pentru El, asa cum si El a renuntat la tot
pentru ei. Pe scurt, i-a iubit.
S-i trimit s propovauiasc~De la prima invitatie adresat celor
doisprezece, Isus stia ce avea s se ntmple ntr-o bun zi la Calvar. Stia
c timpul Lui pe pmnt e scurt, si c succesul Iinal al misiunii Sale depin-
dea nu numai de ceea ce realiza n trei ani, ci si de ceea ce vor Iace cei
doisprezece, rmasi unsprezece, iar mai trziu miile, si apoi milioanele de
credinciosi dup nltarea Lui.
E ciudat c, privind napoi la vremea lui Isus din perspectiva prezen-
tului, nssi simplitatea ucenicilor Lui mi d sperant. Isus nu si-a ales
ucenicii n Iunctie de talentul sau de abilitatea lor de a Iace lucruri mari. Ct
a trit pe pm~t, Isus S-a nconjurat de oameni simpli care nu L-au nteles,
care n-au dovedit c ar Ii maturi spiritual, si care, uneori, s-au purtat ca niste
scolari ndrtnici. Isus i-a mustrat, mai ales pe trei dintre ei (pe cei doi
Irati, Iacov si Ioan, si pe Petru)-si, totusi, doi dintre acestia vor deveni
stlpii crestinismului primar.
Nu pot scpa de impresia c Isus preIer s lucreze cu recruti care nu
promit multe. O dat, dup ce a trimis n misiune saptezeci si doi de ucenici,
Isus S-a bucurat de reusitele despre care I-au relatat la ntoarcere. Nu-L
vedem att de exuberant n nici un alt pasaj din Scripturi. "n ceasul acela,
Isus S-a bucurat n Duhul SInt si a zis: Tat, Doamne al cerului si al
pmntului, Te laud pentru c ai ascuns aceste lucruri de cei ntelepti si
priceputi, si le-ai descoperit pruncilom". Cu o astIel de aduntur, Isus a pus
temelia Bisericii, care nu a ncetat s creasc n ultimii o mie nou sute de
am.

ericiri|e:
Xerece,i cei fr de nerec
n anii adolescentei eram obsedat de Predica de pe Munte. Citeam cte
o carte de genul In His Steps [Pe urmele Lui] de Charles Sheldon, Igdu-
iam solemn s Iac n toate "ce-ar Iace Isus", si-mi ndreptam atentia spre
Matei 5-7 pentru a gsi acolo cIuzire. Ce s Ii nteles din cele dou capi-
tole? S m mutilez dup un vis erotic? S m las btut mr de huliganii
cu motociclete de la scoal? S-mi smulg limba doar pentru c i-am servit
o replic usturtoare Iratelui meu?
La un moment dat, am ajuns s Iiu att de convins de nclinatia mea spre
lucrurile materiale, nct i-am druit unui prieten scumpa si nepretuita mea
colectie de 1100 de ilustrate cu juctori legendari de baseball, printre care
una original din 1947, cu Jackie Robinson si una cu Mickey Mantie la
nceputul carierei. M asteptam la o rsplat divin pentru asemenea renun-
tare; cnd colo, a trebuit s ndur enorma nedreptate de a-I vedea pe priete-
nul meu vnznd ntreaga colectie la licitatie, n schimbul unui proIit urias.
"Ferice de cei ce suIer pentru dreptate", mi-am spus eu, consolndu-m.
Nici acum, ca adult, nu pot spune c am depsit criza declansat de Pre-
dica de pe Munte. Desi n rstimpuri am mai ncercat s o elimin din sIera
interesului meu, considernd-o un exces retoric, cu ct m adncesc n stu-
derea persoanei lui Isus, cu att mi dau seama c aIirmatiile din acest pasaj
constituie punctul central al mesajului Su. Dac nu reusesc s nteleg
aceast nvttur, nseamn c nu reusesc s-L nteleg nici pe EI.
Isus a rostit aceast predic celebr ntr-un moment n care popularitatea
Sa era n mare crestere. Multimile I urmreau oriunde mergea, obsedate de
Isus pe care nu L-am cunoscut
ntrebarea: A venit in sfarit Mesia? n aceste circumstante deosebite, Isus
a lsat de-o parte pildele si le-a oIerit asculttorilor o ntreag "IilozoIie de
viat", semnnd oarecum cu un candidat care dezvluie un nou program
politic. Si nc ce program!
Cnd a venit momentul s predau Fericirile cursantilor mei de la LaSalle
Street Church din Chicago, mi-am urmat obiceiul de a viziona n prealabil
mai multe Iilme despre Isus. Deoarece m inspiram din cincisprezece Iilme
diIerite, sarcina de a selecta si viziona toate portiunile de care aveam nevoie
mi lua cteva ore n Iiecare sptmn, mare parte din acest timp irosin-
du-se cu derularea casetelor pn Ia scena dorit. Ca s mai scap de plicti-
seal, n timp ce aparatul cuta secventele dorite, huruind si tcnind, urm-
ream canalul CNN. n timp ce derulare a se apropia cu repeziciune, s zi
cem, de minutul opt, secunda douzeci din King ofKings, Iilmul lui Cecil
B. DeMi11e, apucam s vd la stiri ce se mai ntmplase prin lume. Apoi
apsam butonul "play", si din nou eram transportat ct ai clipi n Palestina
secolului nti.
Se petreceau multe pe glob n 1991, n sptmna n care am predat eu
Fericirile. n rzboiul din GolI, n urma unei campanii la sol care nu durase
mai mult de o sut de ore, Iortele aliate obtinuser o victorie decisiv mpo-
triva Irakului. Si eu, ca majoritatea americanilor, cu greu puteam crede c
rzboiul de care ne temusem atta vreme se sIrsise att de repede si cu att
de putine pierderi de partea noastr. n timp ce, n Iundal, aparatul video si
continua cutarea printre peliculele cu Isus, la televizor, diversi comentatori
artau, Iolosindu-se de schite si hrti, ce se petrecuse concret n Kuweit.
La un moment dat, CNN a anuntat o ntrerupere a programului, urmnd
s transmit n direct conIerinta de pres sustinut de comandantul Iortelor
aliate, generalul Nonnan SchwarzkopI. Era dimineata de dup ziua victo-
riei. A mai trecut ceva timp n care am ncercat s-mi continuu pregtirile
pentru curs. Timp de cinci minute, L-am urn1rit pe Isus rostind Fericirile,
n Iilmul lui Pasolini, apoi, alte cteva minute, pe generalul SchwarzkopI,
discutnd cu privire la atacul Iortelor aliate asupra orasului Kuweit City.
Curnd am abandonat cu totul aparatul video-Stormin' Norman dovedin-
du-se mult mai captivant, din toate punctele de vedere. Generalul a vorbit
despre "manevra de nvlui re" executat pentru capturarea gardei republi-
cane irakiene, despre o invazie-capcan pe mare, despre capacitatea aliati-
lor de a parcurge tot drumul pn la Bagdad Ir a ntmpina opozitie.
SchwarzkopI avea ncredere n kuweitieni, n britanici, n sauditi, si n toti
ceilalti participanti la Iorta multinational. ncreztor n misiunea sa si
extrem de mndru de soldatii care o duseser la ndeplinire, generalul
SchwarzkopI oIerea un spectacol de mare bravur. mi amintesc c m-am
gndit atunci: lat omul ideal s conduc un r:boi'
Transmisia s-a ncheiat, pe CNN au nceput reclamele, iar eu m-'am n-
tors la casetele mele. Max von Sydow, un Isus blond, sters, transpunea pe
ecran o versiune discutabil a Predicii de pe Munte, n Iilmul The Greatest
Storv Ever Told. "Ferice ... de... cei. .. sraci... n duh," rostea el rar, cu un
puternic accent scandinav, "pentru ... c... a lor... este ... mprtia ... ceru-
rilor." A trebuit s m adaptez la ritmul trgnat al Iilmului n comparatie
cu prezentarea generalului SchwarzkopI, si a trebuit s se mai scurg cteva
secunde ca s pricep ironia situatiei: tocmai asistasem, urmrindu-1 pe ge-
neral, la o prezentare a Fericirilor, dar exact pe dos!
Ferice de cei puternici, acesta Iusese mesajul generalului. Ferice de n-
vingtori. Ferice de armatele ndeajuns de bogate ca s posede bombe de
mare precizie si rachete Patriot. Ferice de eliberatori, de soldatii nving-
tori. Suprapunerea bizar a celor dou discursuri m-a Icut s simt unda de
soc pe care trebuie s-o Ii produs Predica de pe Munte n rndurile ascultto-
rilor de atunci, evrei din Palestina secolului nti. n locul generalului
SchwarzkopI: ei l aveau pe Isus, iar pentru urechile unui popor oprimat,
tnjind dup scuturareajugului roman, sIaturile Lui sunau extrem de socant
si neplcut. Dac un soldat dusman v loveste peste un obraz, ntoarceti-I
si pe cellalt. Bucurati-v cnd sunteti persecutati. Fiti recunosctori pentru
srcie.
Irakienii, nvinsi pe cmpul de lupt, s-au rzbunat destul de urt, incen-
diind puturile de petrol din Kuweit; porunca lui Isus ndemna nu la rzbu-
nare, ci la dragoste pentru dusmani. Oare ct ar Ii rezistat n Iata Romei un
regat ntemeiat pe astIel de principii?
"Ferice de cei bombardati si de cei Ir adpost," ar Ii putut Isus, la Iel
de bine, s spun, "Ferice de cei nvinsi si de cei ndoliati n urma pierderii
tovarsilor lor. Ferice de kurzii care suIer nc sub ocupatia irakian."
Orice erudit grec ne-ar spune c termenul "Ierice" |sau "binecuvntat",
"blessed" conIorm traducerii englezesti| e mult prea delicat si celest cas
poat transmite mesajul percutant dorit de Isus. Cuvntul grecesc tradus
prin "Ierice" red, de Iapt, un mic chiot de bucurie: "Ehei, norocosule!"
"Ce norocosi sunt cei Ir de noroc!", spunea de Iapt Isus.
aIirma un distins psiholog britanic ntr-un discurs pregtit pentru Royal
Society oI Medicine |Societatea Regal de Medicin|:
Spiritul de sacriIiciu personal care strbate crestinismul, si care este
ntr-o asa de mare msur apreciat n viata religioas a crestinului, repre-
zint un tip de masochism moderat. El se regseste, ntr-o Ionn mult
mai comdensat, n nvttura lui Isus din Predica de pe Munte. Aceast
nvttur i Iericeste pe cei sraci, pe cei blnzi, pe cei ce suIer pentru
neprihnire; ea ne ndeamn nu s opunem rezistent rului care ni se
Iace, ci s ntoarcem cellalt obraz celui care ne loveste; s le Iacem bine
celor care ne ursc si s-i iertm pe cei care ne gresesc. Ei bine, toate
acestea aduc a masochism.
La ctiva ani dup rzboiul din GolI, am primit o invitatie la Casa Alb.
Presedintele Bill Clinton, ngrijorat de reputatia sczut de care se bucura
n rndul crestini lor evanghelici, ne-a chemat pe doisprezece dintre noi la
un dejun particular, pentru a ne cunoaste interesele. Fiecare din noi urma s
aib cinci minute la dispozitie pentru a-si expune pozitia n Iata prese-
dintelui si a vicepresedintelui. Mi-a Iulgerat prin minte ntrebarea: "Ce-ar
spune Isus ntr-o astIel de situatie?" si, brusc, am avut revelatia c n sin-
gura mprejurare n care Isus S-a ntlnit cu lideri politici inIluenti avea
minile legate si spatele brzdat de snge. De atunci ncoace, relatia dintre
stat si biseric a Iost mereu una ncordat.
M-am ntors la Fericiri si am tresrit din nou. Ce-ar Ii dac-as transpune
mesajul lor la conditiile actuale?
Domnule Presedinte, n primul rnd, v-as sItui s nu v mai ngri-
jorati att de mult n privinta situatiei economice si a locurilor de munc.
Un produs intern brut sczut este, de Iapt, beneIic pentru tar. Nu ntele-
geti c sracii sunt de hlpt cei norocosi? Cu ct avem mai multi sraci n
Statele Unite, cu'att suntem mai binecuvntati. Pentru c a celor ca ei
este mprtia cerurilor.
Si nu v mai preocupati att de mult de domeniul snttii publice.
Vedeti, domnule presedinte, si cei care plng sunt Iericiti, pentru c ei
vor Ii mngiati.
Stiu c ati auzit de la cercurile religioase de dreapta despre seculari-
zarea crescnd a trii noastre. n scoli, rugciunea nu mai este permis,
iar cei ce protesteaz mpotriva avorturi lor sunt pasibili de arest. Fiti pe
pace, domnule presedinte! Opresiunea din partea guvernului le oIer
crestini lor posibilitatea de a Ii persecutati si, prin urmare, binecuvntati.
V multumesc pentru aceste posibilitti mereu n crestere!
Nu i-am tinut Presedintelui Clinton un astIel de discurs, preIernd n
schimb s reprezint interesele imediate ale crestinilor din America, dar ce e
sigur e c si dup aceast experient m-am trezit nc o dat n ncurctur,
Ir s gsesc vreun rspuns la problema mea. Ce semniIicatie pot avea
Fericirile pentru o societate care ridic la rang de cinste ambitia, ncrederea
n sine si bogtia? Ce bine de cei ce Iericiti si puternici, credem noi. Ferice
de cei care duc o viat de distractii, de cei care vor mereu locul nti.
Unii psihologi si psihiatri, clcnd pe urmele lui Freud, Iolosesc Feri-
cirile ca pe o dovad care atest starea de dezechilibru a lui Isus. Dup cum
Si atunci, se pune ntrebarea: Ce reprezint ele de Iapt? Un exercitiu de
masochism sau o esent de ntelepciune proIund? E Ioarte probabil ca
acela care oIer un rspuns simplu si rapid acestei ntrebri s nu Ii studiat
niciodat serios Fericirile.
Sau, ca s Iolosim termeni si mai directi: sunt Fericirile adevrate? Dac
da, atunci de ce biserica nu ncurajeaz srcia, plnsul, smerenia si perse-
cutia, n loc s lupte mpotriva lor? Care este adevrata semniIicatie a Feri-
cirilor, a acestui enigmatic cod de moral care st n centrul nvtturii lui
Isus?
Dac-as Ii Iost si eu acolo cnd Isus a rostit Fericirile, cred c-as Ii plecat
de la acea ntlnire simtindu-m tulburat sau indignat, nicidecum mngiat.
Astzi, dup aproape dou mii de ani, nc m mai chinui s le nteleg me-
sajul. Si totusi, acum, gndindu-m mai cu seam la legalismul meu nIo-
cat din adolescent, descopr c ntelegerea mea, n acest sens, s-a dezvol-
tat treptat, n etape.
nc nu sunt, si s-ar putea s nu Iiu niciodat n stare s aIirm: "Uite, asta
e semniIicatia Fericirilor." Dar, treptat, aproape pe nesimtite, am ajuns s le
asimilez ca pe niste adevruri esentiale. n ce m priveste, Fericirile se apli-
c pe cel putin trei niveluri.
Promisiuni ndelung amnate. n prima mea etap de ntelegere a Feri-
cirilor, le-am privit pe acestea ca pe un Iel de cadou Tacut de Isus neIericiti-
lor, pentru a-i consola: "Pi, dac tot nu v d bogtia aIar din cas, si nici
cu sntatea nu stati prea bine, iar Ietele vi-s umezi te de lacrimi, am s-ncro-
pesc un discurs pe cinste si-o s vedeti ce bine o s v simtiti." Mai trziu,
pe msur ce mi disprea cinismul si m maturizam n credint, am ajuns s
le consider niste promisiuni autentice, esentiale n cadrul mesajului lui Isus.
Spre deosebire de regii medievali care aruncau monede gloatelor (sau
de politicienii moderni care Iac promisiuni sracilor doar nainte de ale-
geri), Isus a Icut promisiuni durabile si chiar eterne. EI a Iost singurul om
de pe pmnt care, nainte de a veni aici, trise ntr-adevr "n lumea de
dincolo", iar Cel venit din cer stia bine cu ct usurint puteau comorile m-
prtiei cerurilor s compenseze toate greuttile pe care le-am putea ntm-
pina n aceast viat. Cei ce plng vorfi mangaiati, cei blnzi vor moteni
pmantul, Ilmnzii vor fi sturati, cei cu inima curat Il vor vedea pe
Dumne:eu. Isus avea autoritatea s Iac asemenea promisiuni, deoarece El
venise s pun temeliile mprtiei lui Dumnezeu, o mprtie ce urma s
dinuie de-a pururi.
ntr-o var am participat la o ntlnire cu un grup de traductori de la
WycliIIe Bible Translators, la sediul lor auster din desertul Arizona. Multi
dintre ei locuiau ntr-un Iel de rulote, iar ntrunirea s-a tinut ntr-o cldire
din preIabricate de beton cu acoperis din tabl. M-a impresionat dedicarea
acelor lingvisti proIesionisti, care se pregteau pentru o viat de srcie si
greutti, n colturi uitate de lume. Aveau un cntec anume pe care le plcea
n mod deosebit s-I Iredoneze: "lat, v trimit s lucrati Ir rsplat, s
slujiti Ir simbrie, lipsiti de dragoste, de prieteni, printre strini ... " Ascul-
tndu-Ie cntecul, mi s-a prut c era ceva gresit n mesajul lui: acesti misi-
onari nu aveau de gnd s lucreze nerspltiti. Dimpotriv, ei ndurau anu-
mite greutti cu gndulla niste rspltiri viitoare. Ei I slujeau pe Dumnezeu,
avnd ncrederea c EI, la rndul Lui, avea s Se revanseze-dac nu aici,
atunci n vesnicie.
Dimineata, nainte ca soarele s se ridice prea sus, peste vrIurile dea-
lurilor, ieseam la jogging de-a lungul drumurilor prIuite care serpui au
printre tulpinile subtiri ale cactusilor saguaro. Mai tot timpul mi tineam
privirea n jos de team s nu calc peste vreun sarpe cu clopotei sau peste
scorpioni, dar, ntr-o dimineat, aIlndu-m pe un drum pe care nu-I mai
strbtusem pn atunci, am aruncat o privire n sus si am vzut scnteind
n zare o mic statiune de vacant, aproape ca un miraj. M-am apropiat aler-
gnd si am descoperit dou bazine olimpice de not, sli de aerobic, un te-
ren cu zgur pentru alergare, spatii verzi, un teren de baseball, terenuri de
Iotbal, grajduri pentru cai. Am aIlat c toate acele dotri apartineau unei
renumite clinici de boli de nutritie unde se tratau vedetele de cinema si
sportiv ii de perIormant. Clinica opera cu cele mai moderne tehnici ale
unui program alctuit din dousprezece etape, personalul era Iormat din
proIesionisti cu zeci de diplome si doctorate, iar taxa pentru serviciile pres-
tate se ridica la aproximativ trei sute de dolari pe zi.
M-am ntors alene la baza WycliIIe, la acel talmes-balmes pestrit de c-
sute si cldiri, proIund marcat de contrastul dintre acestea si splendida arhi-
tectur de la clinica de nutritie. Unii se strdui atI s salveze suIlete, s preg-
teasc oameni pentru slujirea lui Dumnezeu, aici si n vesnicie; ceilalti si
ddeau toat silinta s salveze trupul, pregtind oameni pentru a se bucura
de aceast viat. Era mai mult dect evident care dintre cele dou institutii
se bucura de aprecierea lumii.
n Fericiri, Isus a artat c i pretuieste pe aceia care nu se pot bucura de
prea multe din privilegiile acestei vieti. EI le-a Igduit celor sraci, celor
ce plng, celor blnzi, celor tlmnzi, ce,lor prigoniti si celor sraci n duh
c slujirea lor nu va rmne nebgat n seam. Rsplata lor va Ii bogat.
"ntr-adevr", spunea C. S. Lewis, "dac ne gndim la promisiunile cu pri-
vire la rspltire si la natura uluitoare a rspltilor promise n Evanghelii,
am putea rmne cu impresia c Domnul consider dorintele noastre mult
prea modeste, nicidecum prea mari. Suntem Ipturi cu inima mprtit, ro-
biti de butur si ahtiati dup cuceriri amoroase, condusi de ambitii ome-
nesti, si nu vedem c ni se oIer bucurii Ir margini, asemeni unui tnc
prostut dintr-o mahala, care vrea s-si vad mai departe de turtitele lui de
noroi cnd i se oIer ocazia de a-si petrece vacanta la mare."
Stiu c, printre multi crestini, nu mai este deloc la mod s pui accentul
pe rspltirile viitoare. Bill Leslie, pastor la biserica pe care o Irecventam
n tinerete, obisnuia s spun: "Pe msur ce bisericile devin mai bogate si
mai de succes, se schimb si preIerintele cu privire la cntri, de la Sunt
strin si cltor, n-am aici palate la Aceasta este lumea Tatlui meu."
Cel putin noi, crestinii din Statele Unite, am ajuns s ducem o viat att de
comod si prosper, nct nu prea ne mai identiIicm cu starea umil des-
cris de Isus n Fericiri-Iapt care poate s explice de ce mesajul lor ni se
pare att de ciudat.
Si totusi, dup cum ne aminteste C. S. Lewis, n-ar trebui s dispretuim
valoarea rspltirilor viitoare. Ar Ii de ajuns s ascultm cntecele compuse
de sclavii din America, pentru a ntelege mngierea adus de aceast cre-
dint. "Pogoar lin, scump car de biruint, vino s ne duci acas." Sau:
"Cnd o s-ajung n cer, o s-mi pun haina mprteasc si-o s chiui de
bucurie n raiul lui Dumnezeu." Sau: "Curnd o s Iim liberi, curnd o s
Iim liberi, cnd Domnul ne va chema acas." Dac stpnii ar Ii scris aceste
cntece pentru sclavi, ar Ii Iost o adevrat nerusinare; ele, ns, vin chiar
de pe buzele sclavilor, oameni care n-aveau multe sperante pentru aceast
viat, dar aveau o ndejde statornic ntr-o lume viitoare. Pentru ei, esenta
oricrei ndejdi era Isus. "Nimeni nu-mi stie necazul, nimeni, aIar de
Isus." Sau: "Las tot necazul meu pe umerii lui Isus."
Acum nu mai dispretuiesc rspltirile vesnice mentionate n Fericiri, nu
le mai consider vorbe desarte. La ce-ti Ioloseste s-ti pui ndejdea n rspl-
tiri viitoare? La ce i-a Iolosit lui Terry Waite s cread c nu-si va petrece
tot restul vietii legat cu un lant de o us, ntr-un apartament murdar din
Beirut, ci c, dac va reusi doar s-si adune puterile si s mai reziste putin,
avea s-I astepte o lume nou n care va avea o Iamilie, si prieteni, si mil,
si dragoste, si muzic, si mncare, si crti bune? La ce le-a Iolosit sclavilor
s cread c Dumnezeu nu era ncntat de o lume n care trudeai pn ti
Irngeai spinarea, sub privirile unor stpni nannati cu bice si Irnghii
pentru linsat? A crede n rspltiri viitoare nseamn a crede c bratul ntins
al Domnului este de partea drepttii, a crede c, ntr-o zi, cei mndri vor Ii
aruncati la pmnt, cei umili vor Ii ridicati, iar Ilmnzii vor Ii sturati cu
buntti.
Perspectiva rspltirilor viitoare nu anuleaz n nici un caz nevoia noastr
de a lupta pentru dreptate acum, n aceast viat. Totusi, este un Iapt evident
de-a lungul istoriei acela c, pentru condamnatii din Gulagul sovietic, pentru
sclavii din America si pentru crestinii din custile romane, care asteptau s Iie
dati prad Iiarelor slbatice, promisiunea rspltirii nu reprezenta un prilej
de rusine, ci de sperant. Ceva ce te tine n viat. ti d posibilitatea s crezi
ntr-un Dumnezeu care Iace totusi dreptate. Ca un clopot care bate dintr-o
alt lume, promisiunea Icut de Isus cu privire la rspltire vesteste c, ori-
care ar Ii aparentele, rul e sortit pieirii si doar binele va dinui.
Sotia mea, Janet, a lucrat printre persoane n vrst, n apropiere de zona
unde se desIsura un proiect pentru locuinte, n Chicago, ntr-o comunitate
considerat cea mai srac din Statele Unite. Aproximativ jumtate din
beneIiciari erau albi, iar cealalt jumtate erau negri. Cu totii trecuser prin
vremuri grele-dou rzboaie mondiale, marea criz economic din anii
'30, revolte sociale-iar acum, Iiecare din ei, avnd saptezeci-optzeci de
ani, tria constient de apropierea mortii. Si totusi, Janet a observat o diIe-
rent izbitoare ntre modul albilor de a privi moartea si acela al negrilor.
Erau si exceptii, binenteles, dar regula era urmtoarea: Multi dintre albi
deveneau din ce n ce mai cuprinsi de Iric si ngrijorare. Se plngeau de
viata lor, de Iamilie si de nrutti rea snttii. Spre deosebire de ei, negrii
si pstrau simtul umorului si aveau o atitudine de nvingtori, chiar dac ei
aveau motive mai evidente s Iie cuprinsi de resentimente puternice si
disperare.
Care era, de Iapt, cauza diIerentei dintre aceste dou perspective asupra
vietii? Janet a ajuns la concluzia c rspunsul la aceast ntrebare era spe-
ranta, o sperant care-si avea rdcina n credinta Iundamental a negrilor
n existenta cerului. Dac vreti s ascultati descrieri emotionante ale ceru-
lui, mergeti la cteva nmormntri de-ale negrilor. Cu elocventa care-i ca-
racterizeaz, predicatorii de culoare zugrvesc n cuvinte imagini ale unei
vieti att de senine si Iermectoare nct oricare dintre cei prezenti ncepe
s se simt cuprins de neastmprul dorintei de a pleca acolo. Cei ndoliati
sunt tristi, Iireste, dar aceast tristete are si ea limitele ei: ca o ntrerupere,
o nIrngere temporar ntr-o btlie al crei Iinal a Iost deja hotrt.
Sunt sigur c acestor sIinti nebgati n seam, care au nvtat s-L astep-
te pe Domnul si s se bucure n EI, n ciuda greuttilor vietii de pe acest
pmnt, cerul li se va prea mai mult o sosire acas ndelung asteptat dect
o vizit ntr-un loc necunoscut. n vietile lor, Fericirile au devenit realitate.
Oamenilor prinsi n latul durerii, al Iamiliilor dezmembrate, al haosului
economic, al urii si al Iricii, al violentei-acestora le oIer Isus promisiu-
nea unui timp incomparabil mai lung si mai consistent dect cel petrecut pe
Pmnt, un timp al snttii si ntregirii, al desItrii si pcii. Un timp al
rspltirii.
Marea nfrngere. n timp, am nvtat s respect si chiar s tnjesc
dup rspltirile promise de Isus. Chiar asa stnd lucrurile, aceste rspltiri
se preIigureaz undeva n viitor, iar promisiunile amnate nu satisIac nevoi
imediate. Pe parcurs, am ajuns de asemenea s cred c Fericirile se adre-
seaz si prezentului, n aceeasi msur n care vizeaz viitorul. n mod clar,
ele pun n contrast mostenirea mprtiei lui Dumnezeu Iat de mprtia
acestei lumi.
J. B. Phillips a enuntat Fericirile care se aplic n mprtia acestei lumi:
Ferice de cei "bgreti", cci ei se descurc n lume.
Ferice de cei insensibili, cci pe ei viata l1U-irneste niciodat.
Ferice de cei care se plng, cci, n Iinal, li se Iace pe plac.
Fericirile: Norocosi cei Ir de noroc
n mprtia cerurilor. Dependenta de Dumnezeu, prerea de ru, pocinta,
dorinta puternic de schimbare-acestea reprezint portile spre mprtia
lui Dumnezeu.
"Ferice de cei sraci n duh," a spus Isus. Un comentariu traduce aceast
propozitie astIel: "Ferice de cei dezndjduiti." Neavnd unde s apeleze n
alt parte, cei dezndjduiti pot Ioarte bine s se-ndrepte spre Isus, singurul
care le poate drui izbvirea dup care tnjesc. Isus a avut convingerea c
acela care este srac n duh, sau plnge, sau e persecutat, sau e Ilmnd si
nsetat dup neprihnire, are un "avantaj" aparte Iat de noi, ceilalti. Poate,
cine stie, cel cuprins de dezndjde va striga ctre Dumnezeu, cernd aju-
tor. Iar dac o Iace, chiar c e Ierice de el.
Exegetii catolici au introdus expresia "optiunea preIerential a lui Dum-
nezeu pentru cei sraci", expresie care descrie un Ienomen pe care ei l-au
detectat att n Vechiul, ct si n Noul Testament: aplecarea lui Dumnezeu
spre cei sraci si dezavantaj ati. Oare de ce Ii alege Dumne:eu tocmai pe
sraci, acordandu-le mai multa atentie decat oricarei alte categorii?, m
ntrebam eu. Ce anume i Iace pe sraci s merite grija si atentia lui Dum-
nezeu? Am primit ajutor n acest sens din partea unei scriitoare, Monika
Hellwig, care enumer urmtoarele "avantaje" ale sracilor:
Ferice de cei blazati, cci ei nu-si bat niciodat capul cu pcatele lor.
Ferice de exploatatori, cci ei obtin rezultate.
Ferice de cei bine inIormati, cci ei stiu s se orienteze prin lume.
Ferice de cei pusi pe scandal, cci pe ei i remarc oamenii.
Societatea modern aplic, n ce priveste existenta, regula supravietuirii
celui mai bine adaptat. "Cstig acela care moare cu cele mai multe juc-
rii," st scris pe un abtibild de masin. La Iel se ntmpl si cu natiunea care
are cele mai bune arme si cel mai mare produs intern brut. Cu ocazia retra-
gerii (temporare) a lui Michael Jordan, patronul echipei Chicago Bulls a
Icut o scurt trecere n revist a regulilor care guverneaz lumea noastr.
"EI trieste eIectiv Visul American," spunea despre acesta Jerry ReinsdorI.
"Visul American nseamn s ajungi la un moment dat la punctul n care nu
mai esti nevoit s Iaci nimic din ceea ce nu vrei si n care poti Iace absolut
tot ce vrei."
O acesta Visul American, dar, cu sigurant, nu este si visul lui Isus,
asa cum se descoper el n Fericiri. Fericirile exprim clar Iaptul c Dum-
nezeu priveste aceast lume din cu totul alt perspectiv dect cea din care
o privim noi. Se pare c Dumnezeu i preIer pe cei sraci si pe cei ce plng
n locul celor 500 din topul celor mai bogati oameni si al supermodelelor
care se zbenguie pe plajele lumii. Orict ar prea de straniu, se prea poate
ca Dumnezeu s preIere periIeria Los Angeles-ului n locul plajelor din
Malibu si Ruanda n loc de Monte Carlo. De Iapt, Predica de pe Munte s-ar
putea subintitula nu "supravietuirea celui mai bine adaptat", ci "biruinta
victimelor."
Diverse pasaje din Evanghelii nItiseaz deslusit care a Iost tipul de
oameni care L-au impresionat pe Isus. O vduv care a pus n vistierie ulti-
mii ei doi bnuti. Un vames necinstit, ns att de dornic s-L vad mai bine
pe Isus, nct pentru aceasta s-a urcat ntr-un copac. Un copil cu chip si
nume anonime. O Iemeie care avea n spate un sir de cinci csnicii ratate.
Un cersetor orb. O Iemeie adulter. Un lepros. Forta, nItisarea exterioar
plcut, relatiile si spiritul de competitie pot Iactori ai succesului ntr-o
societate ca a noastr, dar s-ar putea ca aceleasi calitti s blocheze accesul
1. Sracii stiu c au nevoie disperat de rscumprare.
2. Sracii cunosc nu doar dependenta de Dumnezeu si de oamenii
inIluenti, ci si interdependenta dintre ei si semenii lor.
3. Sracii si pun ncrederea n oameni, nu n lucruri.
4. Sracii nu au un sentiment exagerat al propriei importante si nici
o nevoie exagerat de intimitate.
5. Sracii se asteapt la putin cnd e vorba de competitie si la mult
cnd e vorba de cooperare.
6. Sracii stiu s Iac diIerenta dintre nevoie si lux.
7. Sracii sunt capabili s astepte, deoarece ei au dobndit o
tenacitate a rbdrii, nscut din constiinta dependentei.
8. Temerile celor sraci sunt mult mai realiste si mult mai putin
exagerate, pentru c ei stiu deja c omul poate s supravietuiasc
suIerintelor si nevoilor mari.
9. Atunci cnd li se vesteste Evanghelia, sracii o ascult ca pe o
veste bun, si nu ca pe o amenintare sau dojan.
10. Sracii sunt capabili s rspund chemrii Evangheliei,
*Se pare c Isus a apelat la u.|1Iel de proverbe Ioarte obisnuite n acea perioad, expri-
mnd ns ideea opus. Dup cum aIirm Walter Kasper, scrierile cuprinznd ntelepciunea
greac si iudaic sustin c e binecuvntat omul care are copii asculttori, o nevast bun,
prieteni credinciosi, cruia totul i merge din plin, si asa mai departe. Isus a dat o ntorstur
complet contrar celei asteptate de asculttorii Lui.
abandonndu-se ntr-un mod aparte si druindu-se cu o total
lips de rezerve pentru c au putin de pierdut si sunt gata pentru
orice.
Pe scurt, printr-o alegere care nu le apartine-e posibil ca ei s-si do-
reasc intens exact contrariul-sracii se trezesc ntr-o postur propice
experimentrii harului lui Dumnezeu. n starea lor de mizerie, dependent
si nemultumire de viat, e posibil ca ei s primeasc cu bucurie darul Ir
plat al dragostei lui Dumnezeu.
Ca o aplicatie practic, am recitit lista Monici Hellwig, nlocuind cu-
vntul "sracii" cu "bogatii" si dnd Iiecrei propozitii exact sensul opus:
"Bogatii nu stiu c au nevoie disperat de rscumprare ... Bogatii si pun
ncrederea n lucruri, nu n oameni ..." (Si Isus a Icut ceva similar n versi-
unea Fericirilor redat de Luca, dar acel pasaj beneIiciaz de mai putin
atentie: "Dar, vai de voi, bogatilor, cci voi v-ati primit aici mngierea ... ")
Apoi am ncercat ceva mult mai provocator: am pus n loc pronumele
"eu". Examinnd cele zece aIirmatii, m-am ntrebat dac atitudinile mele
semnau mai bine cu cele ale ale sracilor sau cu cele ale bogatilor. mi
admit cu usurint nevoile? Sunt gata s depind de Dumnezeu si de alti
oameni? n ce-mi pun ncrederea? Sunt mai dispus s concurez sau s coo-
perez? Fac usor distinctia dintre necesitate si lux? Sunt rbdtor? Cum pri-
vesc Fericirile: ca pe o veste bun, sau ca pe o dojan?
Fcnd acest exercitiu, am nceput s nteleg de ce attia sIinti se supun
de bunvoie rigorilor srciei. Dependenta de Dumnezeu si de oameni, sme-
renia, simplitatea, cooperarea, precum si o anume abandonare sunt calitti
Ioarte apreciate n viata spiritual, dar, n acelasi timp, vagi si ndeprtate
pentru cei care triesc n conIort. S-ar putea s mai Iie si alte drumuri prin
care se poate ajunge la Dumnezeu, dar, vai, acestea sunt greu de strbtut-
tot att de greu pe ct i este unei cmile s treac prin urechile acului. n
mprtia lui Dumnezeu, care reprezint o mare rsturnare n raport cu nor-
mele acestei lumi, sunt Ioarte rari sIintii cu o stare material bun.
Nu cred c sracii sunt mai virtuosi dect restul oamenilor (desi am des-
coperit la ei mai mult mil si, adesea, mai mult generozitate), dar proba-
bilitatea ca ei s se pretinda virtuosi e mai mic dect n cazul celor bogati.
Lor le lipseste aroganta celor din clasa de mijloc care pot s-si ascund cu
dibcie problemele sub masca unei pretinse neprihniri. Dependenta lor de
altii e mult mai Iireasc, deoarece ei nu au alternativ. Supravietuirea lor
depinde de altii.
Acum nu mai vd n Fericiri niste lozinci care ni se servesc mereu ca
niste lectii, ci o ptrundere proIund a tainelor existentei omenesti. mp-
rtia lui Dumnezeu ntoarce lucrurile pe dos. Sracii, Ilmnzii, cei ce
plng si cei persecutati sunt cu adevrat binecuvntati. Si aceasta nu din
cauza strii lor nenorocite, desigur-Isus si-a petrecut o mare parte din
viat ncercnd s aline aceste suIerinte. Ei sunt ns binecuvntati datorit
avantaj ului pe care l au, vrnd-nevr~d, Iat de aceia care triesc' mai bine
si nu mai au nevoie de nimeni si nimic. Cei care detin bogtie, succes si
Irumusete pot IOalie usor s rzbat n viat, bazndu-se pe nsusirile lor
Iiresti. Aceia crora le lipsesc ns aceste avantaje naturale si, deci, nu sunt
niste candidati la succes n mprtia acestei lumi, au toate sansele s se
ndrepte spre Dumnezeu la vreme de nevoie.
Fiinta uman nu si recunoaste cu usurint starea disperat. Cnd ns o
Iace, e cu un pas mai aproape de mprtia cerurilor ..
Rea|itatea psihe|egic. De curnd am ajuns s descopr si un al treilea
nivel al adevrului exprimat n Fericiri. Isus nu S-a mrginit s ne oIere un
ideal spre care s tindem si o rsplat viitoare pe msur; El nu S-a mrginit
s rstoarne tabla de valori a societtii noastre obsedate de succes; El ne-a
pus nainte si o Iormul simpl a adevrului psihologic, nivelul cel mai
adnc al adevrului pe care-l putem cunoaste pe pmnt.
Fericirile reveleaz Iaptul c ceea ce va urma n mprtia cerurilor ne
este de mare Iolos si n viata prezent. Mi-au trebuit multi ani ca s admit
aceast realitate, si de-abia acum ncep s nteleg Fericirile. nc m so-
cheaz de Iiecare dat cnd le citesc, dar m socheaz pentru c descopr
n ele o bogtie care mi scoate n evident propria srcie.
Ferice de ceisaraci In duh. .. Ferice de cei blan:i. carte ca Intellectu-
als [Intelectualii], scris de Paul Johnson, explic, apelnd la amnunte
convingtoare, ceea stim cu totii c e adevrat: oamenii pe care-i ridicm
n slvi, pe care ncercm s-i ntrecem si pe care-i punem pe copertile
revistelor la mod, nu sunt oamenii mpliniti, Iericiti si echilibrati pe care
ni-i imaginm. Chiar dac cei prezentati de Johnson (Ernest Hemingway,
Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre, Edmund Wilson, BertoJt Brecht si altii)
ar Ii considerati oameni de succes conIorm oricrui standard modern, cu
greu ai putea gsi adunat la un loc aduna atta obsesie egocentric si neIe-
ricire ct au purtat n suIlet acesti oameni.
n cariera mea de J'urnalist, am avut ocazia s iau interviuri unor sta-

ruri", printre care s-au numrat mari juctori din Liga National de Fotbal,
actori, cntreti, scriitori de succes, politicieni si personalitti din televi-
ziune. Acestia sunt cei care domin mass media. Vrem s le intrm n gratii,
ne irosim vremea cu toate amnuntele legate de viata lor: ce haine poart,
ce mncruri le plac, ce program de aerobic urmeaz, pe cine iubesc, ce
past de dinti Iolosesc. Si totusi, trebuie s v spun c, de-a lungul experi-
entei mele limitate, am descoperit c principiul lui Paul Johnson este adev-
rat: "idolii" nostri Iac parte din categoria celor mai neIericiti oameni pe care
i-am vzut vreodat. Multi dintre ei au csnicii cu probleme, sau chiar dis-
truse. Majoritatea depind total de psihoterapie. Si, culmea ironiei, acesti
eroi impresionanti par s Iie chinuiti de nencrederea n sine.
Am cunoscut si oameni pe care eu i numesc "slujitori". Medici si asis-
tente care lucreaz printre sracii pmntului, printre bolnavii de lepr din
zonele rurale ale Indiei; un absolvent al Universittii Princeton care admi-
nistreaz un azil pentru cei Ir adpost din Chicago; angajati din sntate
care au renuntat la posturi bine pltite pentru a-si oIeri ajutorul ntr-un or-
sel nensemnat din Mississippi; oameni implicati n activitti umanitare n
Somalia, Sudan, Etiopia, Bangladesh, si alte asemenea locuri unde suIerin-
ta uman e la ea acas; absolventii de universitate pe care i-aIl1ntlnit n
Arizona, rspnditi acum prin jungla Americii de Sud, traducnd Biblia n
limbi de care n-a auzit nimeni.
Eram gata s-mi exprim respectul, admiratia, s-i dau drept exemple
demne de urmat. Nu eram ns gata s-i invidiez. Si totusi, acum, evalund
ambele categorii, puse Iat-n Iat, staruri si slujitori, slujitorii se detaseaz
net ca Iavorizati, ca beneIiciari ai harului. Fr ndoial c mi-as petrece
mai bucuros timpul printre slujitori dect printre staruri. Pe cei dinti i ca-
racterizeaz o proIunzime, o bogtie si chiar o bucurie pe care nu le-am
ntlnit n alt parte. Slujitorii muncesc pentru bani putini, ore-n sir si Ir
s Iie aplaudati, "irosindu-si" talentele si aptitudinile printre cei sraci si
neinstruiti. Si totusi, pierzndu-si astIel viata, ei de Iapt o gsesc.
Acum cred c cei sraci n duh si cei blnzi sunt ntr-adevr Iericiti. A
lor este mprtia cerurilor si ei sunt cei ce vor mosteni pmntul.
Ferice de cei cu inima curat. ntr-o vreme n care luptam cu ispita
sexual, am dat peste un articol care Icea trimitere la o crticic intitulat
What 1 Believe [Ce cred], apartinnd scriitorului catolic Irancez Francois
Mauriac. M-a surprins Iaptul c Mauriac, un brbat n vrst, vorbea pe un
spatiu amplu despre propria lui poIt trupeasc. AstIel, el spunea c "exist
riscul ca btrnetea s ne pun de dou ori mai mult la ncercare deoarece
imaginatia unui om btrn preia sub o Iorm si mai respingtoare ceea ce
natura i reIuz."
Mi-am dat seama c Mauriac ntelegea perIect poIta trupeasc. Cuibul
de vipere si Srutul dat leprosului, romane care i-au adus premiul Nobel
pentru literatur, zugrvesc desIrul, reIularea si Iuria sexual mai bine
dect tot ceea ce am citit vreodat. Pentru Mauriac, ispita crnii era un
cmp de lupt de care nu era ctusi de putin strin.
Mauriac, educat n spirit catolic, ajunsese s renunte la mai toate argu-
mentele aduse n Iavoarea castittii. "Cstoria te vindec de desIru": se
pare c n cazul lui Mauriac nu s-a ntmplat asa, ns nu a Iost singurul, si
asta pentru c dorinta sexual implic atractia dintre Iiinte necunoscute,
precum si gustul pentru aventur si ntlniri la voia ntmplrii. "Dac te
autodisciplinezi, poti s-ti domini dorintele sexuale": Mauriac a descoperit
c dorinta sexual e ca un val mareic, att de puternic nct poate s spulbe-
re toate bunele intentii. "Doar n monogamie se aIl adevrata mplinire":
se prea poate s Iie adevrat, dar, cu sigurant, nu i se va parea adevrat
cuiva care nu simte nici o domolire a impulsuri lor sexuale nici mcar n
cadrul monogamiei. AstIel, Mauriac a cntrit argumentele traditionale n
Iavoarea castittii si le-a gsit deIicitare.
Mauriac a ajuns la concluzia c autodisciplina, reprimarea dorintelor si
argumentele rationale reprezint niste arme nepotrivite pentru lupta cu
patimile josnice ale crnii. n Iinal, a gsit o singur motivatie pentru a tri
curat, adic exact aceea prezentat de Isus n Fericiri: "Ferice de cei cu
inima curat, cci ei l vor vedea pe Dumnezeu." Dup cum spune Mauriac:
"Necurtia ne desparte de Dumnezeu. Viata spiritual are si ea legi la Iel de
reale ca si cele din lumea Iizic .... Curtia inimii este conditia pentru a
ajunge la o dragoste mai nalt-pentru a dobndi un bun care le ntrece pe
toate celelalte, si anume pe Dumnezeu. Aceasta e miza, nimic mai putin."
Lupta mea cu dorintele sexuale nu s-a sIrsit o dat cu lectura scrierilor lui
Francois Mauriac. Dar trebuie, Ir ndoial, s precizez c gsesc analiza
lui ct se poate de adevrat. Dragostea pe care ne-o oIer Dumnezeu
pretinde ca mintea noastr s Iie puriIicat nainte de a putea primi o
dragoste superioar, o dragoste care nu se poate dobndi dect pe aceast
cale. Acesta este asadar motivul pentru care trebuie s m pstrez curat.
Fcnd loc poItei n inima mea, apropierea mea de Dumnezeu slbeste.
Cei cu inima curat sunt cu adevrat Iericiti, cci ei I vor vedea pe
Isus pe care nu L-am cunoscut
Dumnezeu. E tot att de simplu pe ct e de complicat. ..
Ferice de cei milostivi. Am nteles adevrul exprimat de aceast Fenclre
de la Henri Nouwen, un preot care a predat la Universitatea Harvard. Cnd
se aIla la apogeul carierei sale, Nouwen s-a mutat de la Harvard nt~-o
comunitate numit Daybreak, n apropiere de Toronto, pentru a se dedica
unei munci deloc usoare, la care a Iost solicitat datorit prieteniei sale cu
un om pe nume Adam. Acum Nouwen nu mai slujeste unor intelectuali: ci
unui tnr, considerat de multi o Iiint inutil care nici mcar n-ar Ii mentat
s se nasc.
Iat cum si descrie Nouwen prietenul:
Adam e un tnr de douzeci si cinci de ani care nu poate vorbi, nu
se poate mbrca si nici dezbrca singur, nu poate s mearg singur si n~\
poate s mnnce dect dac este ajutat. Nu plnge si n:\ rde. ~~I st~bl
leste contacte vizuale dect ocazional. Are spa~ele ~eIorm~t. !s~ misca
necontrolat minile si picioarele. SuIer de o epilepsie severa SI, m p~Ii-
da medicamentelor puternice care i sunt administrate, are parte de putme
zile lipsite de crize puternice. Uneori, n momentele, n ca~e ntepeneste
brusc, scoate un geamt nspimnttor. De cteva on am vazut cate o la-
crim mare alunecndu- pe obraz.
mi ia cam o or si jumtate s-I scol pe Adam, s-i dau medicamen-
tele, s-I duc la baie, s-I spl, s-I brbieresc, s-I spl pe dinti, s-I m-
brac, s-I duc pe jos pn la buctrie, s-i dau micul dejun, ,s-I pun ~
scaunul cu rotile si s-I duc n locul unde-si petrece aproape mtreaga ZI,
Icnd exercitii terapeutice.
Odat, cnd l-am vizitat pe Nouwen la Toronto, l-am urmrit n timp ce
se ocupa de Adam ca de obicei si trebuie s recunosc c, pentru m?ment,
m-am lsat cuprins de ndoial, gndindu-m dac acesta era cu adevar~t ce~
mai bun mod de a-si Iolosi timpul. L-am auzit pe Henri Nouwen vorb~nd SI
am citit multe din crtile lui. Are multe lucruri de oIerit. N-ar putea altcmeva
s preia sarcina acestei munci de rnd care este ngrij.irea lui A~d~m? Cnd
am abordat subiectul, prudent, cu Nouwen nsusi, el mi-a spus ca mterpreta-
sem lucrurile ntr-un mod cu totul gresit. "Eu nu renunt la nimic", a accen-
tuat el. "Eu, nu Adam, cstig cel mai mult din prietenia noastr."
Apoi Nouwen a nceput s-mi nsire toate ~ene~cii~e. Orel,e p-etre~ute :u
Adam mi-a mrturisit el, i ddeau o pace mtenoara care Implmea m
aseme~ea msur nct Icea ca restul ndeletniciri lor asa-zis superioare s
par plictisitoare si superIiciale prin comparatie. Diminetile, cnd sedea
Fericirile: Norocosi cei Ir de noroc
lng acest om neajutorat, rmas ntr-un stadiu inIantil, pricepea parc mai
bine rivalitatea si competitia, obsesia cu care alergase dup succes, att n
viata academic, ct si n slujirea crestin. Adam l-a nvtat c ceea ce ne
Iace umani nu este mintea, ci inima, nu este capacitatea n~astr'de agndi,
ci aceea de a iubi". Privind Iiinta umil a lui Adam, ntrezri se "golirea" de
care este nevoie nainte ca omul s Iie umplut de Dumnezeu-acel Iel de
golire la care clugrii din desert au ajuns doar n urma multor cutri si a
unei discipline ndelungate. .
. n tot restul interviului nostru, Henri Nouwen s-a nvrtit n cerc, reve-
nind la ntrebarea mea, ca si cum nu-i venea s cread c Iusesem n stare
s-I ntreb asa ceva. A continuat s se gndeasc la alte moduri n care csti-
gase n urma relatiei sale cu Adam. ntr-adevr, el se bucura de un nou Iel
de pace suIleteasc, dobndit nu n ediIiciile impozante de la Harvard, ci
stnd la cptiul lui Adam care depindea de el pn si n cele mai ele-
mentare lucruri. Am plecat de la Daybreak simtindu-m vinovat de propria
mea srcie spiritual, eu, care mi organizam att de minutios activitatea
de sc~iitor, pentru a Ii eIicient si directionat precis spre un ~cop. Am des-
copent c, ntr-adevr, cei milostivi sunt Iericiti, pentru c ei, la rndul lor,
vor avea parte de mil.
Ferice de cei Impaciuitori ... ferice de cei prigoniti din pricina neprih-
nirii. Am descoperit acest adevr n mod indirect. Marele romancier Lev
Tolstoi a ncercat s urmeze aceast porunc, dar temperamentul su iras-
cibil l mpiedica mereu s Iie un Iactor de pace. Tolstoi a scris ntr-un mod
elocvent despre Predica de pe Munte, iar dup o jumtate de secol, un ascet
hindus pe nume Mohandas Gandhi a citit lucrarea lui Tolstoi, fInprtia lui
Dumne:eu este In voi, si s-a hotrt s triasc literalmente dup principiile
Predicii de pe Munte.
n Iilmul Gandhi exist o scen deosebit n care acesta ncearc s-i
explice IilozoIia sa misionarului presbiterian CharJie Andrews. n timp ce
se plimb mpreun printr-un oras din AIrica de Sud, pe o strad mai ltu-
ralnic, cei doi se trezesc ncojurati de ctiva ruIctoi care vor s le ia
viata. Preotul Andrews arunc o privire spre gangsterii ameninttori si se
hotrste s-i nIrunte. Gandhi, ns, l opreste. "Nu spune Noul Testament
c dac vrjmasul tu te loveste peste obrazul drept, tu s i-I ntorci si pe
cel stng?" Andrews rspunde, bolborosind, c el a crezut c expresia era
Iolosit doar n sens metaIoric. "Eu nu sunt chiar asa de sigur de asta", i
rspunde Gandhi. "Eu bnuiesc c EI a vrut s spun c trebuie s dai
dovad de curaj-s Iii gata s primesti o lovitur, mai multe lovituri, s
arti c tu nu vei ntoarce lovitura primit, si nici nu vei putea Ii Iortat s-ti
schimbi hotrrea. Si, Icnd asa, trezesti la viat ceva aparte din natura
uman, ceva care Iace ca s scad, iar respectul s creasc. Cred c asta
ntelegea Hristos prin aceast porunc, iar eu unul am vzut c d rezul-
tate."
Peste ani si ani, un pastor american, Martin Luther King jr., a studiat
IilozoIia lui Gandhi si a hotrt s-o pun n aplicare n Statele Unite. Multi
negri l-au prsit pe King, din cauza conceptiei sale privind nonviolenta,
lsndu-se atrasi, mai degrab, de discursul care Icea apel la "Iorta nea-
gr" ("black power"). Dup ce-ai ncasat de la politisti zeci de bastoane n
cap, ncepi s te cam ndoiesti de eIicienta nonviolentei. Dar King a rmas
de neclintit.
Pe msur ce izbucneau revolte n locuri ca Los Angeles, Chicago si
Harlem, King mergea din oras n oras, ncercnd s calmeze spiritele, amin-
tindu-le demonstrantilor, cu mult putere de convingere, c schimbarea din
punct de vedere moral nu se realizeaz prin mijloace imorale. nvtase
acest principiu din Predica de pe Munte si de la Gandhi si aproape toate dis-
cursurile lui reluau acest mesaj. "Crestinismul", spunea el, "a insistat ntot-
deauna asupra Iaptului c purtarea crucii precede purtarea coroanei. Ca s
Iim crestini, trebuie s ne lum crucea, cu toate greuttile pe care le presu-
pune ea, cu tot cortegiul ei de tensiuni si chinuri, si s-o purtm pn cnd
crucea nssi si las urmele pe noi si ne rscumpr pentru o cale mai
nobil la care ajungem doar prin suIerinte."
Martin Luther King jr. a avut si scderi, dar cel putin a nteles clar un
lucru. n ciuda tuturor inegalittilor, n ciuda tuturor instinctelor de aprare,
el a rmas Iidel principiului pcii. El nu a ntors loviturile primite. Acolo
unde altii chemau la rzbunare, el ndemna la iubire. Participantii la marsu-
riie pentru drepturi civile Iceau un scut viu din trupurile lor, stnd n calea
seriIilor narmati cu bastoane si tunuri cu ap, a Iiorosilor cini-lup care-si
artau coltii. De Iapt, aceasta le-a adus victoria dup care tnjiser atta
vreme. Istoricii ne atrag atentia asupra unui eveniment deosebit, a unui
moment unic, n care cauza miscrii populatiei de culoare a Iost sustinut
de o majoritate covrsitoare din rndul populatiei. ntmplarea s-a produs
pe un pod din aIara orasului Selma, din statul Alabama, cnd seriIul Jim
Clark le-a permis politistilor s-i atace pe demonstrantii negri nenarmati.
Opinia public american, ngrozit de aceast scen de crunt nedreptate,
si-a dat n cele din unn consimtmntul la votarea unui proiect de lege
privind drepturile civile.
Am crescut n Atlanta si locuiam ntr-un capt al orasului, iar Martin
Luther King jr. n cellalt; mrturisesc cu oarecare rusine c, n timp ce el
conducea marsuri n locuri precum Selma, Montgomery si Memphis, eu
eram de partea seriIilor albi, cu bastoanele lor si cu cinii-lup. M grbeam
s-i vnez cusururile morale, sovind ns dac s-mi recunosc sau nu pro-
priul pcat care m orbea. Dar, pentru c Luther King a rmas statornic,
Icnd din trupul su tint, niciodat ann, a reusit s ptrund dincolo de
rigidittile mele morale.
Dup cum spunea King, adevratul scop nu era acela de a-i nvinge pe
albi, ci acela "de a trezi n asupritor sentimentul de rusine, si de a-I Iace
constient cu privire la sentimentul su Ials de superioritate. Telul este mp-
carea, rscumprarea; telul este acela de a crea comunitatea drag nou
tuturor." n cele din urm, Martin Luther Kingjr. a trezit sentimentul despre
care vorbea chiar si-n suIletul unor rasisti ca mine.
King, asemenea lui Gandhi naintea sa, a sIrsit ca martir. Dup moartea
lui, din ce n ce mai multi oameni au nceput s adopte principiul protestu-
lui nonviolent, ca modalitate de a cere dreptate. n Filipine, n urma marti-
rajului lui Benigno Aquino, un guvern a Iost obligat s demisioneze, datori-
t unor oameni de rnd care s-au adunat pe strzi s se roage; tancurile s-au
oprit din mars naintea Iilipinezilor ngenunchiati, ca si cum trecerea le-ar
Ii Iost barat de o Iort invizibil. Mai trziu, n anul de gratie 1989, n Po-
lonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Bulgaria, Iugoslavia, Ro-
mnia, Mongolia, Albania, Uniunea Sovietic, Nepal si Chile, peste cinci
sute de milioane de oameni s-au eliberat de sub jugul opresiunii, prin mij-
loacenonviolente. n multe din aceste locuri, si n special n trile din estul
Europei, biserica crestin a Iost n Iruntea actiunilor. Protestatarii mrs-
luiau pe strzi, cu lumnri n mini, cntnd imnuri religioase si rugn-
du-se. Ca pe vremea lui Iosua, zidurile au czut deodat la pmnt.
Fctorii de pace vor Ii numiti Iii si Iiice ale lui Dumnezeu. Ferice si de
cei ce suIer pentru neprihnire, cci a lor este mprtia cerurilor.
Ferice de cei ce plang. Datorit Iaptului c am scris crti cu titluri pre-
cum Where Is God When It Hurts? [Unde este Dumne:eu cand sufr?] si
Disappointment with God [De:amgit de Dumne:eu], am petrecut timp n
prezenta celor ndurerati. La nceput m-au intimidat. Aveam putine rspun-
suri la ntrebrile pe care le puneau si m simteam stnjenit n prezenta
Isus pe care nu L-am cunoscut
durerii lor. n mod special mi amintesc un an n care, la invitatia unui ve-
cin, m-am alturat unui grup de terapie din cadrul unui spital din apropiere.
Acest grup, numit Make Today Count (F din ziua de astzi o zi valoroas),
era Iormat din bolnavi aIlati n Iaz terminal; timp de un an de zile l-am
nsotit pe vecinul meu la ntlnirile lor.
Desigur, nu pot s spun c acele ntruniri mi-au "plcut"; n-ar Ii cel mai
potrivit cuvnt. Si totusi, pentru mine, ntlnirile acelea au ajuns s repre-
zinte unele dintre evenimentele cele mai semniIicative ale Iiecrei luni. Spre
deosebire de petreceri, unde cei prezenti ncearc s se impresioneze reci-
proc, etalnd simboluri ale statutului si puterii, n cadrul acestui grup nimeni
nu ncerca s impresioneze. Haine, mod, mobil, diplome, masini noi-ce
nseamn toate astea pentru niste oameni aIlati n pragul mortii? Membrii
grupului Make Today Count se concentrau, mai mult dect oricare din cei-
lalti oameni pe care-i ntlnisem, asupra unor probleme absolute. M-am tre-
zit dorindu-mi ca unii dintre prietenii mei, care erau superIiciali si care aveau
Iat de viat o atitudine hedonist, s participe si ei Ia una din acele ntlniri.
Mai trziu, cnd am scris despre ceea ce nvtasem de la cei necjiti si
suIerinzi, au nceput s-mi scrie oameni pe care nu-i cunosteam. Am trei
dosare, Iiecare de ctiva centimentri grosime, pline cu aceste scrisori. Ele
reprezint pentru mine o comoar nepretuit. Una dintre scrisori, de dou-
zeci si sase de pagini, a Iost scris pe hrtie liniat de caiet, de o mam care
astepta pe hol n Iata slii de operatie unde Ietita ei de patru ani era operat
de tumoare pe creier. O alta a venit din partea unui om complet paralizat,
care mi-a "scris" Icnd bule de aer ntr-un tub, bule pe care un calculator
le transIorma n litere si apoi le lista.
Pentru multi din cei care mi-au scris, povestea nu s-a terminat cu bine.
Unii nc se si;nt abandonati de Dumnezeu. Putini sunt aceia care au gsit
rspuns la ntrebarea "De ce?". Am vzut ns atta durere, nct am ajuns
s cred promisiunea lui Isus c cei ce plng vor Ii mngiati.
Cunosc dou lucrri de slujire, mici ca dimensiune, ambele realizate de
persoane particulare, lucrri care s-au nscut din suIerint. Prima dintre ele
a nceput atunci cnd o Iemeie din CaliIornia a aIlat c Iiul ei, tot ce avea
mai scump pe lume, avea s moar de SIDA. Din cauz c biatul era
homosexual, Iemeia nu a prea beneIiciat de compasiunea si sprijinul bise-
ricii si al comunittii. Se simtea att de singur si avea atta nevoie de
sprijin, nct a hotrt s nceap editarea unei mici publicatii cu caracter
inIormativ n jurul creia s-a Ionnat acum o retea din care Iac parte printi
ai cror copii sunt homosexuali. Desi ea nu oIer prea mult ajutor proIe-
sional si nici nu promite leacuri miraculoase, sute de printi vd acum n
aceast Iemeie curajoas o adevrat salvatoare.
O alt Iemeie, din Wisconsin, si-a pierdut singurul Iiu, aIlat sub arme,
ntr-un accident de elicopter. Ani de-a rndul, ea nu s-a putut elibera de
norul negru al durerii. A pstrat camera Iiului ei intact, exact asa cum o
lsase el. n cele din urm, a nceput s observe ct de des se anuntau la stiri
accidente de elicopter. S-a gndit ndelung Ia alte Iamilii care se conIruntau
cu tragedii similare cu a ei, ntrebndu-se dac nu cumva ar putea s Iac
ceva pentru a le veni n ajutor. Acum, de Iiecare dat cnd se prbuseste
vreun elicopter militar, ea Iace un pachet care contine scrisori si alte mate-
riale Iolositoare si l trimite unui oIiter din Departamentul de Aprare, care
l trimite mai departe, Iamiliei aIectate. Cam jumtate din acesti oameni
ncep o corespondent regulat cu ea, asa nct, acum, n anii de pensie,
aceast Iemeie din Wisconsin si conduce propria sa "comunitate de oameni
marcati de suIerint." Desigur, aceast activitate nu a Icut s dispar dure-
rea provocat de moartea Iiului ei, dar a Icut-o s simt c are un sens n
viat, iar acum i-a disprut si sentimentul de neajutorare n Iata propriului
necaz.
Am descoperit c nu exist nimic altceva care s nsntoseasc n mod
mai eIicient dect ceea ce Henri Nouwen numeste "un vindector rnit."
Ferice de cei ce plng, cci ei vor Ii mngiati.
Ferice de ceiflaman:i i insetati dupa neprihanire. ntr-un Iel, Iiecare
din aceia pe care i-am amintit n aceast enumerare a Fericirilor evidentiaz
aceast ultim promisiune a lui Isus. "Slujitorii" care-si investesc viata cu
scopul ajutorrii celor sraci si necjiti, Francois Mauriac, luptnd s se
pstreze curat, Henri Nouwen, Icndu-i baie lui Adam si mbrcndu-l,
Martin Luther King jr. si discipolii si, adepti ai nonviolentei, mame ale
homosexuali lor sau pilotilor din Marin, mame care trec peste propria lor
durere-toti acestia rspund chinului pricinuit de Ioamea si setea dup
neprihnire. Toti acestia au primit o rsplat, nu doar n viata viitoare, dar
si n viata aceasta.
O micut albanez si-a petrecut saisprezece ani ntr-o mnstire cu acces
extrem de limitat, prednd geograIia unor Iete apartinnd clasei bogate de
bengal ezi si britanici din Calcutta. ntr-o zi, n timp ce cltorea cu trenul
spre muntii Himalaya, a auzit o voce care o chema s-si schimbe traiectoria
vietii si s le slujeasc celor mai sraci dintre sraci. Poate oare cineva s se
ndoiasc de Iaptul c Maica Tereza a gsit mai mult mplinire personal n
aceast a doua ocupatie dect n prima? Am vzut acest principiu conIirmn-
du-se de attea ori n vieti de sIinti si de oameni obisnuiti, nct acum nteleg
cu usurint de ce Evangheliile repet aceste cuvinte spuse de Isus, mai mult
dect pe toate celelalte: "Oricine vrea s-si scape viata, o va pierde, dar orici-
ne si va pierde viata pentru Mine, o va cstiga."
Isus ne-a spus c a venit nu ca s distrug viata, ci pentru a o Iace nc
si mai abundent, "viat ... din belsug." n mod paradoxal, ajungem la
aceast viat din belsug pe ci pe care s-ar putea ca noi nici mcar s nu le
Ii luat n calcul. Cstigm aceast viat investind n altii, ridicndu-ne cu
ndrzneal n aprarea drepttii, slujindu-le celor slabi si necjiti, preocu-
pndu-ne de Dumnezeu, nu de propria persoan. N-as ndrzni s nutresc
sentimente de mil pentru nici unul din cei pe care i-aITImentionat mai sus,
cu toate c au avut de nIruntat greutti. Dar tocmai "sacriIiciile" la care s-au
angajat i-au Icut parc mai plini de viat, nicidecum mai lipsiti de ea. Cei
ce sunt Ilmnzi si nsetati dup neprihnire, sunt sturati.
n Fericiri, aceast nsiruire de maxime ciudate, care, la o prim vedere,
par absurde, Isus ne d o solutie paradoxal pentru a ajunge la o viat din
belsug. Asa cum tot El a spus n alt parte, mprtia cerurilor se aseamn
cu o comoar de o valoare att de mare nct orice investitor inteligent, "de
bucurie" c a gsit-o, ar vinde tot ce are ca s-o poat cumpra. Ea reprezint
o valoare mult mai real si mai statornic dect tot ceea ce poate lumea
oIeri, deoarece aceast comoar va aduce dividende si aici, pe pmnt, dar
si n viata viitoare. Isus pune accentul nu pe lucrurile la care renuntm, ci
pe ceea ce obtinem. Atunci, nu e oare n interesul nostru, al Iiecruia, s
cutm s dobndim o asemenea comoar?
Cnd am auzit pentru prima dat Fericirile, mi s-au prut niste idealuri
imposibile enuntate de cine stie ce mistic vistor. Acum, ns, le vd ca pe
niste adevruri proclamate de un realist, cel putin tot att de pragmatic ca
generalul Norman SchwarzkopI. Isus stia cum e viata, att n mprtia
cerurilor, ct si n mprtia lumii. Ducnd o viat n care a cunoscut ndea-
proape srcia, plnsul, blndetea, Ioamea de neprihnire, mila, curtia,
pacea si prigoana, Isus nsusi a ntruchipat Fericirile. Poate, cine stie, Isus
a conceput Fericirile ca pe o predic adresat Siesi si nou tuturor, n egal
msur, pentru c El nsusi a avut din plin ocazia de a pune n practic
aceste realitti.

Mesaju|:
predic efensateare
Ascultarea noastr de nvtturile lui Hristos se veriIic n clipa n care
constientizm neputinta noastr de a atinge idealul, perIectiunea. Msura
n care ne apropiem de aceast perIectiune e greu de apreciat; tot ce
putem aprecia este gradul devierii noastre.

Mesajul:
0 predic efensateare
Fericirile reprezint doar primul pas al ntelegerii Predicii de pe Munte.
Desi a trecut mult timp de cnd am nteles adevrul adnc al Fericilor, nc
mai meditez la exigenta absolut a predicii lui Isus. Caracterul ei absolut
m-a dezarmat. "Fiti desvrsiti asa cum Tatl vostru cel ceresc este des-
vrsit", este aIirmatia lui Isus ncadrat ntre porunca iubirii de vrjmasi si
porunca drniciei. S Iim desvrsiti ca Dumnezeu? Ce-a vrut s spun
prin asta?
Nu mi-e usor s ignor acest ton radical pentru c el se regseste si n alte
pasaje din Evanghelii. Cnd bogatul L-a ntrebat pe Isus ce ar trebui s Iac
pentru a mosteni viata vesnic, Isus i-a spus s vnd tot ce avea si s dea
sracilor-nu 10, nici 18,5, si nici mcar 50, ci totul. Cnd unul din
ucenici L-a ntrebat dac e suIicient s-si ierte Iratele de sapte ori, Isus i-a
r~spuns: "Eu nu-ti zic pn la sapte ori, ci pn la saptezeci de ori cte
sapte." Alte religii propovduiau o variant a "regulii de aur" ntr-o Iormu-
lare ngust, chiar negativ: "Ce tie nU-ti place altuia nu-i Iace." Isus a
enuntat Regula n Iorma ei perIect, nerestrictiv: "Tot ce voiti s v Iac
vou oamenii, Iaceti-le si voi la Iel."
A trit cineva vreodat o viat desvrsit ca a lui Dumnezeu? A mpli-
nit cineva vreodat Regula de aur? Ce atitudine s lum n Iata unui ideal
imposibil de atins? Noi, oamenii, preIerm bunul simt si echilibrul, care
sunt mai apropiate de Calea de mijloc a lui Aristotel dect de Regula de aur
a lui Isus.
Omului], plaseaz Predica de pe Munte pe un Iundal de haos si violent.
Soldatii romani tocmai au invadat un sat din Galileea pentru a rzbuna
actele localnicilor svrsite mpotriva imperiului. Au luat prizonieri br-
batii evreii apti de lupt, le-au trntit la pmnt sotiile ngrozite, si au trecut
prin ascutisul sbiei chiar si pruncii din Ias ca s le dea o lectie acelor
evrei. n aceast scen plin de snge, violent si lacrimi vrsate pentru cei
morti apare Isus, cu ochi scnteietori.
Dar Eu v spun: Iubiti pe vrjmasii vostri ... si rugati-v pentru cei ce
v asupresc si v prigonesc.
Ati auzit c s-a zis: Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Asa au spus
printii nostri: S iubesti pe aproapele tu si s ursti pe vrjmasul tu.
Dar Eu v spun: E usor s-ti iubesti Iratele si pe cei ce te iubesc. Nu Iac
asa si vamesii? Dac iubiti numai pe cei ce v iubesc, ce rsplat mai
asteptati? Iubiti pe vri1jmasii vostri.
lubiti-i pe cei ce v lovesc si v scuip. Iubiti-l soldatul care v str-
punge cu sabia. Iubiti-l pe tlharul care v Iur si v loveste.
Ascultati-M! Iubiti-v vrjmasii! Dac un soldat roman te loveste
peste un obraz, ntoarce-i-l si pe cellalt. Dac un om al stpnirii te obli-
g s mergi cu cI o mil, mergi dou. Dac un om te d n judecat ca
s-ti ia haina, tu d-i si cmasa de pe tine.
Ascultati! V spun c e greu s M urmati. Ce v spun Eu acum nu
s-a spus de cnd e lumea!
V puteti imagina reactia steni lor la asemenea cuvinte. Predica de pe
Munte nu numai c nu i-a Icut s cad pe gnduri, ci i-a nIuriat.
o prieten de-a mea, pe nume Virginia Stem Owens, a cerut studentilor
ei din clasa de creatie a Universittii A&M Texas s scrie un eseu scurt
pornind de la Predica de pe Munte. Se astepta ca studentii ei s aib un
respect deosebit pentru acest text, cu att mai mult cu ct Centura Biblic
strbate centrul Texasului; dar reactia studentilor ei a obligat-o s-si schim-
be repede prerea. "n opinia mea, religia este o mare Iars", a scris unul
dintre ei. Iar altul: "n cazul de Iat se aplic o veche zical care spune c
nu trebuie s crezi tot ce citesti."
Virginia si-a adus aminte de prima lectie despre Predica de pe Munte, la
scoala duminical, unde Isus era nItisat n imagini idilice, seznd pe un
deal nverzit, nconjurat de copii neastmprati, cu obraji trandaIirii. Nicio-
dat nu s-ar Ii gndit s reactioneze cu mnie sau dezgust. Studentii ei ns,
gndeau altIel:
Biserica predic lucruri strictc si nu permite aproape nici un Iel dc
distractie Ir a te sili s te ntrebi dac pctuiesti sau nu.
Nu mi-a plcut "Predica de pe Munte". A Iost greu dc citit si m-a I-
cut s simt c trebuie s Iiu perIect, cu toate c nimeni nu este perIect.
E absurd ce se cere n accast predic. S nu te uiti la o Iemeie, pentru
c dac o Iaci se cheam c ai comis adulter cu ea. E cel mai aberant, cel
mai prostesc lucru pe care l-am auzit vreodat.
"Ajuns n acest punct", scrie Virginia despre experienta ei, "am nceput
s m simt ncurajat. Exist o inocent cum rar ti este dat s ntlnesti n
a nu-ti da seama ce spui cnd aIirmi c ceea ce spune Isus este o prostie ...
Asta era, m aIlam n Iata unei reactii Iruste la Evanghelie, neIiltrat prin
dou mii de ani de ceat cultural ... Am simtit o bucurie ciudat la consta-
tarea c Biblia continua s-si pstreze Iat de urechile oamenilor "de bun
simt" din zilele noastre caracterul oIensator avut n primul secol. n Ielul
acesta mi se valida semniIicatia ei. Avnd n vedere c, pentru cei mai
multi, Scripturile si-au pierdut mult din caracterul stern avut n primul
secol, analIabetismul biblic actual, att de rspndit, ar trebui s ne catapul-
teze ntr-o stare mai apropiat de cea a primilor ei asculttori."
OIensatoare, sever-da, acestea sunt caracterizri atribuite pe drept
Predicii de pe Munte. Din cincisprezece montri cinematograIice ale aces-
tei scene, una singur pare s prind aceast atmosIer sever a predicii
originale. O productie BBC slab Iinantat, intitulat Son of Man [Fiul
La nceputul Predicii de pe Munte, Isus s-a ocupat direct de o ntrebare
care struia n mintea celor mai multi dintre asculttorii Si: Ce era El? Un
revolutionar sau un proIet evreu autentic? Iat chiar mrturisirea lui Isus
despre atitudinea Lui Iat de Tora:
S nu credeti c am venit s stric Legea sau Proorocii; am venit nu s
stric, ci s mplinesc. Cci adevrat v spun c, dac neprihnirea voastr
nu va ntrece neprihnirea crturarilor si a Iariseilor, cu nici un chip nu
veti intra n mprtia cerurilor.
Aceast ultim aIirmatie a captat cu sigurant atentia multimii, ridi-
cnd-o n picioare. Fariseii si crturarii se ntreceau n strictete. Ei trans-
Iormaser Legea lui Dumnezeu n 613 reguli-248 de porunci si 365 de
interdictii-pe care le-au ntrit cu 1521 de amendamente. Pentru a nu
anula a treia porunc, "S nu iei n desert Numele DOMNULUI", au reIu-
zat s mai pronunte numele lui Dumnezeu. Pentru a evita ispita sexual,
obisnuiau s-si plece capul ca s nu se uite la Iemei (cei mai scrupulosi
dintre ei erau cunoscuti sub numele de "Iariseii nsngerati" pentru c se
loveau mereu cu capul de pereti, de stlpi sau de alte obstacole). Pentru a nu
pngri Sabatul, au scos n aIara Legii 39 de activitti considerate "munci".
Cum ar Ii putut neprihnirea unui om de rnd s depseasc neprihnirea
unor proIesionisti ai sIinteniei?
Predica de pe Munte este o detaliere a ceea ce a vrut s spun Isus si
pare la Iel de absurd studentilor din secolul XX de la Universitatea A&M
Texas ca si evreilor din Palestina primului secol. Lund Tora ca punct de
plecare, Isus a mpins Legea n aceeasi directie, pn acolo unde nici un Ia-
riseu n-ar Ii ndrznit s-o duc, pn acolo unde nici un clugr n-ar ndrz-
ni s-o practice. Predica de pe Munte a deschis o er nou n universul moral
si de atunci ncoace si exercit puterea si inIluenta n viata oamenilor.
Isus a dat o Lege imposibil de mplinit si ne-a nsrcinat pe noi s-o m-
plinim. S vedem cteva exemple.
Orice societate din istoria omenirii a avut o lege contra crimei, cu diIe-
rentele de rigoare. Bunoar, Statele Unite permit uciderea n legitim ap-
rare sau n situatii extreme ca, de exemplu, abuzul asupra partenerului de
viat. n nici o societate ns nu s-a dat o lege de genul: "Dar Eu v spun
c oricine se mnie pe Iratele su va cdea sub pedeapsa judectii; si oricine
zice Iratelui su Nebunule! va cdea sub pedeapsa Iocului Gheenei."
Avnd un Irate mai mare, m-am Irmntat mult cu acest verset. Ar putea
doi Irati s treac prin Iurtunile adolescentei Ir s-si arunce cuvinte ca
"prostule" sau "nebunule"?
Orice societate si are restrictiile ei n ce priveste promiscuitatea sexual.
Astzi exist colegii n care studentii au obligatia s cear colegelor lor per-
misiunea pentru Iiecare stadiu al relatiei lor Iizice. De asemenea, unele
grupuri Ieministe Iac progrese considerabile sub aspect juridic n eIorturile
lor de a demonstra relatia de cauzalitate dintre pornograIie si delictele co-
mise mpotriva Iemeilor. Nimeni ns n aIar de Isus nu a mai avansat o
lege att de strict n acest domeniu: "Dar Eu v spun c orisicine se uit la
o Iemeie ca s-o poIteasc, a si curvit cu ea n inima lui. Dac deci, ochiul
tu cel drept te Iace s cazi n pcat, scoate-I si leapd-1 de la tine cci este
spre Iolosul tu s piar unul din mdularele tale, si s nu-ti Iie aruncat tot
trupul n gheen."
Am auzit de propuneri de castrare a violatorilor n serie, dar nc nu am
auzit de cazuri de mutilare Iacial ca modalitate de a scpa de poIta sexua-
l. E ct se poate de adevrat c patima sexual s-a ridicat la rang de sport
national, aclamat prin reclame la blugi si bere, prin publicatia anual de
prezentare a costumelor de baie Sports Illustrated si prin cele douzeci de
milioane de reviste pornograIice vndute lunar. Cnd Jimmy Carter candida
la presedintia Statelor Unite, a ncercat s explice acest verset unui reporter
de la Plavbov care-I intervieva. Presa a reactionat printr-un "rs Iortat", dup
cum spune John Updike, comentnd mai departe: "Ce ciudat sun n ure-
chile omului modern notiunea de pcat asociat cu poIta sexual, adic cu
dorinta sexual care se strneste n noi la Iel de natural ca reIlexul de a sa-
liva."
n ce priveste divortul, Iariseii din vremea lui Isus dezbteau aprig inter-
pretarea regulilor vechi-testamentale. Marele rabin Hillel sustinea c un br-
bat poate divorta de sotia lui pentru orice Iel de neajuns i-ar gsi, chiar si
pentru ceva banal ca, de pild, Iaptul c i-a ars mncarea; sotul nu trebuia
dect s pronunte de trei ori: "Divortez de tine", pentru ca divortul s Iie
deIinitiv. Isus a contracarat aceast nvttur: "Dar Eu v spun c orisicine
si va lsa nevasta, aIar numai de pricin de curvie, i d prilej s prea-
curveasc; si cine va lua de nevast pe cea lsat de brbat, preacurveste."
n Iinal, Isus a rostit principiul nonviolentei. Cine ar putea supravietui
cu regula impus de Isus: "...Nu v mpotriviti celui ce v Iace ru. Ci ori-
cui te loveste peste obrazul drept, ntoarce-i si pe cellalt. Si dac cineva
vrea s se judece cu tine si s-ti ia haina, las-i si cmasa."
M uit cu uimire la aceste porunci stricte ale Predicii de pe Munte si m
ntreb cum s reactionez. Isus chiar Se asteapt ca eu s dau ceva oricrui
coate-goale care-mi taie calea? S renunt la tentati a de a ceda presiunilor de
exercitare a drepturilor consumatorului? S-mi anulez asigurrile si s-mi
pun viitorul n mna lui Dumnezeu? S-mi arunc televizorul pentru a evita
ispitele sexuale? Cum s aplic aceste idealuri etice n viata mea de zi cu zi?
Citind cu asiduitate o vreme, n cutarea "cheii" care s desciIreze Pre-
dica de pe Munte, m-am consolat descoperind c nu sunt singurul care
nainteaz cu greu spre idealurile ei nalte. n cursul istoriei bisericii, oame-
nii au gsit ci mai usoare de a mpca pretentiile absolute ale lui Isus cu
*Luther a reactionat zeIlemitor la aceast convingere a anabaptistilor, scriind cu reIerire
la un crestin care s-a lsat npdit de pduchi, nevrnd s omoare minusculii paraziti si
astIel s riste nclcarea poruncii: "Nu v mpotriviti celor ce v Iac ru".
Mesajul: O predic oIensatoare
n America secolului al XIX-lea a aprut o miscare teologic, propu-
nnd o nou interpretare a Predicii de pe Munte. Dispensationalismul susti-
nea c o asemenea nvttur este ultimul vestigiu al erei Legii, care a Iost
nlocuit de era harului, dup moartea si nvierea lui Isus. De aceea, nu
trebuie s mplinim poruncile acestei nvtturi n litera lor. Populara versi-
une ScoIield Bible numeste Predica de pe Munte "lege n stare pur", dar
cu o "minunat aplicatie moral pentru crestin".
O alt interpretare ne-a rmas de la Albert Schweitzer, care a nteles Pre-
dica de pe Munte ca pe un set de cerinte temporare pentru vremuri neobis-
nuite. Convins c lumea se va sIrsi curnd prin apocalips, sustine Schwei-
tzer, Isus a emis un Iel de "lege martial". Dar, pentru c lumea nu s-a sIr-
sit, trebuie s ntelegem altIel aceste porunci.
Trebuie s recunosc c am studiat asiduu toate aceste miscri, att ca o
ncercare de a ntelege avantajele Predicii de pe Munte, ct si cu intentia de
a gsi o cale de a scpa de cerintele ei stricte. Fiecare scoal si-a adus o
contributie important la ntelegerea Predicii de pe Munte, dar Iiecare a
avut si punctele ei slabe. ntocmai ca majoritatea explicatiilor date de medi-
cii buni, Preceptele si SIaturile lui Toma d' Aquino se ncadreaz n limitele
bunului-simt, dar nu spun ceea ce a vrut Isus s spun. Dimpotriv, Isus
pare s pun sub semnul egalittii Preceptul: "S nu preacurvesti" cu SIa-
tui: "...orisicine se uit la o Iemeie ca s-o poIteasc a si preacurvit cu ea n
inima lui". Solutia lui Luther pare ingenioas si nteleapt, dar cel de-al
doilea rzboi mondial a demonstrat scindarea mental si, deci, abuzul la
care poate duce. Multi crestini luterani au servit n armata lui Hitler cu con-
stiinta mpcat c "nu Iac dect s execute ordinele", mplinind astIel po-
runca statului si pstrndu-si devotamentul luntric Iat de Hristos .
.n ce-i priveste pe anabaptisti si pe altii care le-au aplicat n spiritullite-
rei, reactia lor nonviolent la persecutie rmne unul din momentele lumi-
noase ale istoriei bisericii. Totusi, ei nsisi si-au recunoscut neputinta de a
mplini ad litteram toate poruncile din Predica de pe Munte. Quakerii, de
exemplu, au gsit o cale de a eluda legile pentru a ajuta Revolutia Ame-
rican. Cum rmne cu poruncile lui Isus Iat de mnie si poIta sexual? n
urm cu multe secole, Ori gen a dus porunca reIeritoare la poIta sexual n
extrem, dar biserica, ngrozit de gestul lui, a interzis solutia castrrii.
Adeptii dispensationalismului si ai apocalipsei au gsit modalitti inteli-
gente de a evita cerintele mai diIicile ale predicii lui Isus, ns pentru mine
acestea rmn doar att: modalitti de evitare. Isus nu a speciIicat nicieri
realitatea descurajatoare a strii deczute a naturii umane.
Toma d' Aquino a mprtit nvtturile lui Isus n Precepte si SIaturi pe
care le-am putea numi n termeni mai moderni, Cerinte si Sugestii. Precep-
tele cuprindeau legi morale universale cum sunt cele zece porunci. Dar
d' Aquino a conIerit poruncilor mai idealiste, cum ar Ii nvttura despre
mnie si cea despre patima sexual, un alt standard: desi trebuie acceptate
ca un bun model si desi trebuie s ne strduim s le mplinim, acestea nu
au Iorta moral a Preceptelor. Mai trziu, Biserica Catolic va clasiIica
diIerentierile lui d' Aquino n dou categorii: pcate "de moarte" si pcate
"scuzabile" .
Martin Luther a interpretat Predica de pe Munte prin prisma replicii lui
Isus: "Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui
Dumneze~." EI a spus c crestinii au o dubl cettenie: una n mprtia lui
Hristos si una n mprtia lumii. Caracterul extrem al Predicii de pe Munte
se aplic exclusiv n mprtia lui Hristos, nu si n cea a lumii. Binenteles
c porunci ca "iubiti pe vrjmasii vostri" si "nu v mpotriviti celui ce v
Iace ru" nu se aplic statului! Pentru prevenirea anarhiei, guvernul trebuie
s se mpotriveasc rului si s-si nving dusmanii. AstIel, crestinii trebuie
s nvete s deosebeasc guvernul de persoan: un soldat crestin, s zicem,
trebuie s execute ordinul de a lupta si de a ucide, chiar dac legea iubirii
de vrjmas este n inima lui.
n zilele lui Luther, diIerite miscri anabaptiste au ales o raportare radical
diIerit. Ei au spus c toate aceste ncercri de a modera poruncile directe ale
lui Isus sunt gresite. Biserica primar a citat timp de patru secole porunca:
"Iubiti pe vrjmasii vostri" mai mult dect pe oricare alta. Cititi Predica de
pe Munte. Isus nu Iace diIerentiere ntre Precepte si SIaturi sau guvernanti si
persoan. EI spune: nu v mpotriviti celui ru, nujurati, dati sracilor, iubiti-
v dusmanii. Poruncile Lui trebuie urmate, pe ct posibil, cuvnt cu cuvnt.
Din acest motiv, unele grupri au jurat s nu detin proprietti. Quakerii,
bunoar, au reIuzat s jure sau s-si scoat pIriile n Iata unei oIicialitti,
. au reIuzat s-si Iormeze o armat sau chiar politie. n consecint, mii de ana-
baptisti au Iost ucisi n Europa, Anglia si Rusia, multi dintre supravietuitori
alegnd s traverseze oceanul, n America, unde au ncercat s nIiinteze
colonii si comunitti pe baza principiilor din Predica de pe Munte.
c poruncile Lui se aplic pe perioade scurte sau n situatii speciale. El a
rostit poruncile cu autoritate ("Dar Eu v spun ...") si cu severitate (" ...orici-
ne va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va nvta pe oameni
asa, va Ii chemat cel mai mic n mprtia cerurilor ...").
Orict m-am strduit, n-am gsit o cale usoar prin care s pot ocoli sau
mplini Predica de pe Munte. Ca n cazul unei depresii usoare, disonanta
cognitiv strnit n mintea mea de cuvintele lui Isus, a declansat n mine o
stare de anxietate spiritual. Concluzia la care am ajuns este c, dac
Predica de pe Munte stabileste standardele de sIintenie ale lui Dumnezeu,
m pot lsa pgubas din start. Predica de pe Munte nu m ajut s Iiu mai
bun pentru c mi descoper sub toate aspectele c nu am reusit.
Citind jurnalele lui Tolstoi, mi-am amintit vechile mele tendinte de
perIectionism. Jurnalele relateaz multe conIlicte dintre Tolstoi si Iamilia
sa, dar nc si mai multe cu sine nsusi. A renuntat la vntoare, la tutun si
butur, la carne. A conceput "Reguli pentru educarea vointei emotionale.
Reguli pentru Iormarea simtmintelor nobile si pentru strpirea celor josni-
ce". N-a Iost ns niciodat n stare s se disciplineze suIicient pentru a le
si respecta. Nu o dat a Icut un jurmnt public de casti tate si a cerut dor-
mitoare separate. Nu si-a putut tine niciodat jurmntul prea mult si, spre
rusinea lui, cele saisprezece sarcini ale Soniei au mrturisit lumii neputinta
lui de a-l respecta.
Uneori Tolstoi reusea s Iac un mare bine. AstIel, dup o perioad lun-
g de inactivitate, a scris ultimul su roman, Invierea, la vrsta de saptezeci
si unu de ani pentru a ajuta o grupare de anabaptisti-numiti duhobori-
supus persecutiei tarului, crora le-a donat toate sumele ncasate ca drep-
turide autor pentru a le plti emigrarea n Canada. Si, asa cum am mentio-
nat ntr-un capitol anterior, IilozoIia lui de non-violent, preluat direct din
Predica de pe Munte, i-a supravietuit prin impactul pe care l-a avut asupra
adeptilor ideologiei lui: Gandhi si Martin Luther King jr.
Dac idealurile lui nalte au dat lumii oameni ca Gandhi, unii dintre cri-
ticii si biograIii lui Tolstoi l-au acuzat pe acesta de esecul de a atinge aceste
idealuri. Tolstoi nu a reusit s pun n practic ceea ce a predicat. Sotia lui
l-a descris ct se poate de bine (din perspectiva ei subiectiv, evident):
Are att de putin dragoste autentic; buntatea lui nu vine din inim,
ci doar din principiile lui. n biograIiile lui se va citi despre cum i ajuta
el pe salahori s care gleti de ap, dar nimeni nu va sti c sotiei lui nu
i-a dat nici un moment de rgaz n cei treizeci si doi de ani de csnicie,
c niciodat nu a dat un pahar de ap vreunuia dintre copiii lui si nici nu
a stat vreodat la patul vreunuia dintre ei, ca s-mi mai pot trage si eu
suIletul dup atta munc. .
Strdaniile neostoite ale lui Tolstoi de a atinge perIectiunea nu i-au adus
niciodat pacea si senintatea pe care le cuta. Pn n momentul mortii
sale, jurnalele si scrisorile sale vorbesc mereu despre aceeasi tem a tristu-
lui su esec. Cnd scria despre credinta lui sau cnd ncerca s triasc
aceast credint, contrastul dintre realitate si ideal l bntuia ca un duh ru.
Prea sincer pentru a se amgi pe sine, nu si-a putut reduce la tcere consti-
inta pentru c era convins c aceasta i spunea adevrul.
Lev Tolstoi a Iost un om proIund neIericit. S-a revoltat mpotriva
n Iinal ns, am gsit cheia ntelegerii Predicii de pe Munte, nu n scrie-
rile marilor teologi, ci unde nici nu m asteptam: n scrierile a doi roman-
cieri rusi din secolul al XIX-lea. Citindu-i, mi-am Iormat propria mea pre-
re asupra Predicii de pe Munte, cu mozaicul ei de lege si har, jumtate de
la Tolstoi, jumtate de la Dostoievski.
De la Tolstoi am nvtat s port un respect adnc Idealului imuabil si
absolut al lui Dumnezeu. Idealurile etice pe care Tolstoi le-a ntlnit n
Evanghelii l-au atras ca un magnet, chiar dac esecul lui de a se ridica la
nltimea acelor idealuri l-a rpus n cele din urm. Asemeni anabaptistilor,
Tolstoi s-a strduit s mplineasc Predica de pe Munte cuvnt cu cuvnt,
ns zelul su i-a transIormat pe membrii Iamiliei sale n victimele acelei
asidue cutari a sIinteniei. De exemplu, dup ce a citit porunca lui Isus dat
bogatului, a decis s le dea drumul servitorilor, s renunte la drepturile de
autor si s-si doneze averile. Purta haine de tran, si conIectiona singur n-
cltmintea, si a nceput s lucreze pmntul. Vznd c stabilitatea Iinan-
ciar a Iamiliei ncepe s se clatine, sotia sa, Sonia, a protestat vehement
pn cnd a obtinut anumite concesii.
*La nceputul anilor '70, Malcom Muggeridge a Iost surprins s aud c elita intelectual
a Uniunii Sovietice experimenta o trezire spiritual. Anatoli Kuznetov, care tria n exil n
Anglia, i-a spus c aproape nu exista scriitor, artist sau muzician din URSS care s nu explo-
reze teme spirituale. Muggeridge spunea: "L-am ntrebat |pe Kuznetov| cum era posibil
aceasta, dat Iiind splarea creierului care se opera asupra cettenilor prin propaganda antire-
ligioas si absenta oricrei literaturi crestine, inclusiv a Evangheliilor. Replica lui este memo-
rabil: Autorittile, a spus el, au omis s retrag din circuit lucrrile lui Tolstoi si ale lui
Dostoievski, si unele si altele oglindiri perIecte ale credintei cresti ne din timpurile moderne".
Bisericii Ortodoxe Ruse din vremea lui, atrgndu-si excomunicarea. Toate
ncercrile lui de a deveni un om mai bun au esuat. A trebuit s-si ascund
toate Iuniile si toate armele de pe proprietate pentru a nu cdea n ispita
sinuciderii. n cele din urm, Tolstoi a renuntat la Iaima lui, la proprietatea
lui, la identitatea lui; a murit ca un vagabond n gara unui sat.
Ce pot nvta din viata tragic a lui Lev Tolstoi? Am citit multe din scri-
erile sale religioase si nu gresesc cnd spun c sunt inspirat de meditatiile lui
asupra ldealurilor lui Dumnezeu. Am descoperit c, n mod contrar celor ce
aIirm c Evangheliile ne rezolv problemele, n multe privinte-chestiuni
legat de justitie, bani, rasism-Evanghelia ne ncarc cu si mai multe poveri.
Tolstoi a nteles acest lucru si, totusi, nu a cobort idealurile Evangheliilor.
N-ai cum s treci cu vederea, ca si cum n-ar Ii existat, un om care, din supu-
nere Iat de porunca lui Hristos, si-a eliberat servitorii si si-a donat bunurile.
O, de-ar Ii reusit s triasc la nltimea acestor idealuri ... de-ar Ii reusit!
Replica lui Tolstoi dat criticilor lui a Iost: "Nu judecati idealurile sIinte
ale lui Dumnezeu prin prisma incapacittii mea de a le atinge. Nu-L jude-
cati pe Hristos dup cei care i poart numele n chip nevrednic." Exist un
pasaj anume dintr-o scrisoare a sa care ne arat cum a rspuns Tolstoi aces-
tor critici spre sIrsitul vietii sale. Pasajul reprezint un rezumat al peleri-
najului su spiritual, o proclamare rsuntoare a adevrului pe care-I credea
din toat inima si, totodat, un tulburtor apel la harul pe care nu l-a nteles
niciodat.
Atac-m, Iac asta chiar eu nsumi, dar atac-mpe mine, nu calea pe
care o unnez si pe care o art tuturor celor ce m ntreab unde se aIl.
Dac stiu drumul spre cas si merg acas beat, nseamn c n-am apu-
cat-o pe drumul bun doar pentru c eu m clatin dintr-o parte n alta?
Dac nu e asta calea cea dreapt, arat-mi alta; dar dac m clatin si ies
de pe cale, trebuie s m ajuti asa cum si eu sunt gata s te ajut. Nu m
duce n rtcire, nu te bucura c m-am pierdut, nu te bucura strignd: "Ia
uitati-v la el! Azis c merge spre cas si, poItim, se trste prin smrcuri
si noroaie!" Nu, nu-ti Ireca minile bucuros, ci ajut-m si sustine-m."
M ntristez citind scrierile religioase ale lui Tolstoi. Talentul lui de a n-
telege proIunzimile inimii omenesti a Icut din el un mare romancier, dar
si un crestin zbuciumat. Asemeni somon ului care strbate un drum lung si
anevoios pentru a ajunge la locul unde se nmulteste, a luptat si el, mergnd
neabtut mpotriva curentului, toat viata, prbusind-se n Iinal rpus,
sectuit moral.
Personal, i sunt recunosctor lui Tolstoi pentru necontenita cutare a cre-
dintei autentice care a lsat o impresie de nesters asupra mea. Am descoperit
romanele lui ntr-o perioad n care eram chinuit de eIectele "abuzului bi-
blic" exercitat asupra mea n copilrie. Bisericile n care am crescut aveau
prea multe deIecte, sau cel putin asa le-am perceput eu n ignoranta copil-
riei. Observnd prpastia dintre idealurile Evangheliilor si imperIectiunile
adeptilor lor, am Iost extrem de ispitit s abandonez acele idealuri de neatins.
n acele momente, l-am descoperit pe Tolstoi. Era primul autor care n
deplinea pentru mine cea mai grea dintre sarcini: mi dezvlui a un Dumne-
zeu tot att de credibil si de atrgtor ca Rul. Am gsit n romanele, n
povestirile si n nuvelele lui un izvor clocotitor de putere moral care a avut
menirea incontestabil de a-mi deschide ochii.
"Dar cum rmne cu tine, Lev Nikolaevici? Predici minunat, dar ct
mplinesti din cele ce predici?" Aceasta este cea mai Iireasc si cea mai
Irecvent ntrebare care mi se adreseaz; de multe ori ea este pus pe un
ton victorios, ca si cum ar vrea s-mi nchid gura. "De predicat predici,
dar cum triesti?" Eu le rspund c nu predic, c nu sunt n stare s pre-
dic, desi doresc cu ardoare s-o pot Iace. Nu pot predica dect prin Iapte,
iar Iaptele mele sunt netrebnice... Si mai spun c sunt vinovat si netreb-
nic si vrednic de dispret c nu pot mplini poruncile Lui.
n acelasi timp, nu pentru a mjustiIica, ci pentru a-mi explica incon-
secventa, le spun: "Uitati-v la viata mea de acum si la cea de dinainte,
si veti vedea c-mi dau silinta s Iac Iapte bune. E adevrat c nu amm-
plinit nici a mia parte din ele |preceptelecrestine| si mi-e rusine, dar asta
nu nseamn c nu am reusit s le mplinesc pentru c nu doresc, ci pen-
tru c nu sunt n stare. nvat-m cum s scap de noianul de ispite care
m nconjoar, ajut-m si le voi mplini; as vrea s le mplinesc, chiar
si Ir ajutor.
A. N. Wilson, un biograI al lui Tolstoi, aIinn c acesta a suIerit de "o
incapacitate teologic Iundamental de a ntelege ntruparea. Religia lui a
Iost marcat de Lege mai degrab dect de har, de un plan de mbunttire a
naturii umane mai degrab dect de imaginea lui Dumnezeu care ptrunde
ntr-o lume czut". Tolstoi si-a vzut cu o limpezime neobisnuit propria
imperIectiune n lumina idealului divin. Dar n-a reusit s Iac pasul urmtor
si s se ncread n Dumnezeu pentru a depsi aceast stare de imperIectiune.
La scurt timp dup ce l-am citit pe Tolstoi, l-am descoperit pe conatio-
nalul su, Dostoievski. Acestia doi, cei mai celebri si mai talentati dintre
Isus pe care nu L-am cunoscut
scriitorii rusi, au trit si au scris n aceeasi perioad istoric. Nu s-au cunos-
cut, si probabil c a Iost mai bine asa, pentru c se deosebeau din toate
punctele de vedere. Tolstoi a scris romane luminoase, nsorite, n timp ce
ale lui Dostoievski sunt ntunecate si IilozoIice. Tolstoi a conceput planuri
ascetice de autoperIectionare, n vreme ce Dostoievski si irosea sntatea
si averea pe butur si jocuri de noroc. Dostoievski a avut multe scderi,
dar a reusit si un lucru bun: romanele lui comunic har si iertare cu o Iort
tolstoian.
n tinerete, Dostoievski a experimentat o trezire real. A Iost arestat pen-
tru c era adeptul unei grupri considerat trdtoare de tarul Nicolae 1.
Pentru a-i convinge pe tinerii nobili radicali de gravitatea convingerilor lor
gresite, tarul i-a condamnat la moarte si le-a nscenat o executie. Conspira-
torii, mbrcati n giulgiuri albe, au Iost condusi spre piata public unde i
astepta plutonul de executie. Legati la ochi, mbrcati n giulgiuri de nmor-
mntare, cu minile strns legate la spate, au Iost purtati prin Iata multimii
de gur-casc si legati de stlpi. n ultimul moment, dup ce s~a dat ordinul
"Ochiti!" si soldatii erau gata s trag, cu pusti le ridicate si cu degetul pe
trgaci, un clret a aprut n galop cu un mesaj din partea tarului: printr-un
act de clement, pedeapsa cu moartea era comutat n munc silnic.
Dostoievski nu si-a revenit niciodat n urma acelei experiente. S-a sim-
tit prins n ghearele mortii si, din acel moment, viata a devenit un dar nepre-
tuit pentru el. "De acum viata mea se va schimba", a spus el. "M voi naste
din nou, dar ntr-o Iorm nou." n trenul deportatilor spre Siberia, o Iemeie
credincioas i-a dat un Nou Testament, singura carte permis n nchisoare.
Convins Iiind c Dumnezeu i-a dat a doua sans pentru a-si mplini chema-
rea, s-a cuIundat n studiul acelui Nou Testament tot timpul detentiei sale.
Dup zece ani s-a ntors din exil, cu convingeri crestine de nezdruncinat,
dup cum avea s noteze ntr-un pasaj celebru: "Dac mi-ar demonstra
cineva c Hristos nu este adevrul, as preIera mai degrab s rmn cu
Hristos dect cu adevrul."
nchisoarea i-a mai dat si alt sans lui Dostoievski. L-a obligat s trias-
c printre hoti, criminali si trani betivi. Viata trit alturi de acei oameni
l-a ajutat s Iac portretizri inegalabile n romanele sale, cum ar Ii cea a cri-
minalului Raskolnikov din Crim i pedeaps. Vederile largi ale lui Dosto-
ievski asupra bunttii umane s-au spulberat n urma ciocniri lor cu rutatea
diabolic a tovarsilor lui de celul. Cu timpul ns a reusit s ntrevad o
umbr din chipul lui Dumnezeu chiar n cei mai josnici dintre ntemnitati. A
ajuns s cread c omul nu este capabil s iubeasc dect dac este iubit.
"Noi l iubim pentru c EI ne-a iubit nti", cum spune apostolul Ioan.
Am gsit har n romanele lui Dostoievski. Crim i pedeaps creioneaz
portretul unei Iiinte umane josnice care comite o crim josnic. Si, totusi,
harul ptrunde si n viata lui Raskolnikov prin persoana prostituatei conver-
tite, Sonia, care l urmeaz n Siberia, parcurgnd cu el drumul spre rs-
cumprare. Fratii Karama:ov, probabil cel mai mare roman scris vreoda-
t, scoate n evident contrastul dintre agnosticul Ivan si Iratele su credin-
cios, Aliosa. Ivan critic esecurile omenirii si orice Iel de sistem politic al
crui rol este s rezolve aceste esecuri, dar nu oIer solutii. Aliosa nu are
solutii pentru problemele intelectuale pe care le ridic Ivan, dar are o solu-
tie pentru umanitate: dragostea. "Nu cunosc rspunsul la problema rului",
spune Aliosa, "dar cunosc dragostea". Si, n cele din urm, n Iascinantul
roman ldiotul, Dostoievski prezint o Iigur cristic n persoana unui print
epileptic. Linistit si misterios, printul Mskin se perind prin cercurile nal-
tei societti ruse, demascndu-Ie ipocrizia si luminndu-le viata prin bun-
tate si adevr.
Acesti doi scriitori au devenit pentru mine, ntr-un moment crucial al
pelerinajului meu crestin, cluze spirituale. M-au ajutat s m mpac cu
paradoxul central al vietii crestine. De la Tolstoi am nvtat s privesc n-
untrul meu, la mprtia lui Dumnezeu care locuieste n mine. Am nteles
ct de departe sunt de idealurile nalte ale Evangheliei. De la Dostoievski
am nvtat nemrginirea harului. n mine nu locuieste numai mprtia lui
Dumnezeu, ci Hristos nsusi locuieste n mine. "...unde s-a nmultit pcatul,
harul s-a nmultit si mai mult", dup cum scrie Pavel n Romani. Exist o
singur cale de a rezolva tensiunea dintre idealurile nalte ale Evangheliei
si realitatea sumbr din noi nsine: acceptnd c niciodat nu ne vom ridica
la nltimea lor si c nici nu trebuie s-o Iacem. Suntem judecati dup nepri-
hnirea lui Hristos care locuieste n noi, nu dup neprihnirea noastr.
Tolstoi a nteles doar jumtate de adevr: orice lucru care mi conIer con-
Iort vizavi de standardele lui Dumnezeu, orice lucru care m Iace s cred
c n sIrsit am reusit, este o amar dezamgire. Dostoievski a nteles cea-
lalt jumtate: orice lucru care m Iace s nu m simt n largul meu n
dragostea ierttoare a lui Dumnezeu este o amar dezamgire. "Acum dar
nu este nici o osndire pentru cei ce sunt n Hristos Isus." Lev Tolstoi nu a
nteles niciodat pe deplin acest mesaj.
Idealuri absolute si har absolut: dup ce am nvtat acest dublu mesaj de
la cei doi romancieri rusi, m-am ntors la Isus si am gsit c aceast nvt-
tur abund n Evanghelii si mai ales n Predica de pe Munte. n rspunsul
dat tnrului bogat, n Pilda Bunului Samaritean, n comentariile despre
divort, bani, sau alte probleme morale, Isus n-a minimalizat niciodat Idea-
lul lui Dumnezeu. "Voi Iiti, deci, desvrsiti, dup cum si Tatl vostru cel
ceresc este desvrsit", a spus El. "S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu cu
toat inima ta, cu tot suIletul tu si cu tot cugetul tu." Nici Tolstoi, nici
Francisc de Assisi, nici maica Tereza n-au mplinit pe deplin aceste porunci.
Dar acelasi Isus a oIerit cu blndete har deplin. Isus a iertat o Iemeie
prins n adulter, un tlhar pe cruce, un ucenic care a negat c L-ar Ii cunos-
cut vreodat. L-a reprimit pe Petru, ucenicul trdtor, pentru a-i da sarcina
de a ntemeia Biserica Sa, iar apoi S-a ndreptat spre un om numit Saul, un
aprig prigonitor al crestinilor. Harul este absolut, consecvent, atotstpnitor,
cuprinztor. i cuprinde chiar si pe cei care L-au tintuit pe cruce: "Tat, iar-
t-i c nu stiu ce Iac", au Iost printre ultimele cuvinte rostite de Isus pe p-
mnt.
Ani la rnd m-am simtit att de netrebnic, pus n Iata idealurilor absolute
ale Predicii de pe Munte, pentru c am pierdut orice notiune a harului. O
dat ns ce am nteles dublul mesaj, mi-am revizuit convingerile si am
gsit c mesajul harului se revars din ntreaga predic. Ea ncepe cu Ferici-
riIe: "Ferice de cei sraci n duh, de cei ce plng, de cei blnzi; de cei prigo-
niti ..."-si continu cu Rugciunea Domneasc: "Iart-ne nou greselile
noastre ... ne izbveste de cel ru." Isus a nceput aceast predic Iolosind
cuvinte blnde pentru cei necjiti si a continuat cu o rugciune-modeI pen-
tru toate grupurile care studiaz cei doisprezece pasi. "n Iiecare zi" spun
Alcoolicii Anonimi; "Pinea noastr cea de toate zilele d-ne-o nou
astzi", spun crestinii. Harul este pentru cei dezndjduiti, pentru cei sr-
mani, pentru cei zdrobiti, pentru cei care nu se descurc singuri. Adic
pentru noi toti.
Ani de zile am considerat Predica de pe Munte o schit a unei conduite
imposibil de urmat. Recitind-o, mi dau seama c Isus nu ne-a lsat aceste
cuvinte ca s ne mpovreze, ci ca s ne spun cum este Dumnezeu. Carac-
terul lui Dumnezeu este sursa Predicii de pe Munte. De ce s ne iubim
vrjmasii? Pentru c Tatl nostru milostiv Iace s rsar soarele peste cei
ri si peste cei buni deopotriv. De ce s Iim desvrsiti? Pentru c Dumne-
zeu este desvrsit. De ce s ne adunm comori n cer? Pentru c acolo
locuieste Tatl care ne va rsplti cu drnicie. De ce s trim Ir Iric si
ngrijorare? Pentru c acelasi Dumnezeu care mbrac iarba si crinii de pe
cmp a promis s ne poarte si nou de grij. De ce s ne rugm? Dac un
tat pmntesc d Iiilor si pine si peste, cu ct mai mult va da Tatl ceresc
daruri bune celor ce 1 le cer.
Cum de mi-a scpat? Isus nu a rostit Predica de pe Munte ca s ne ndr-
jim si s ne opintim ca Tolstoi, sIrsind dezndjduiti c n-am reusit s atin-
gem perIecti unea. Ne-a dat-o pentru a ne mprtsi idealul lui Dumnezeu
spre care nu trebuie s ncetm s aspirm, dar si pentru a ne demonstra c
nici unul din noi nu poate atinge acest ideal. Predica de pe Munte ne oblig
s recunoastem distanta dintre noi si Dumnezeu, precum si Iaptul c orice
ncercare de a reduce aceast distant, mblnzindu-i cerintele, denot o
nentelegere a ei.
Cea mai mare tragedie ar Ii s transIormm Predica de pe Munte ntr-o
alt Iorm de legalism; pentru c scopul ei este tocmai acela de a pune capt
legalismului. Acesta va esua ntotdeauna, asemeni Iariseilor, nu pentru c
este prea strict, ci pentru c nu este suIicient de strict. Predica de pe Munte
ne dovedeste cu putere, Ir drept de apel, c naintea lui Dumnezeu toti
suntem la Iel: gata s ucidem, s ne pierdem cumptul, s s|lVrsim adulter,
desIrnati, hoti si pizmasi. Toti suntem ntr-o stare dezndjduit, dar, n
Iond, nici nu exist o stare mai potrivit a Iiintei umane care vrea s-L
cunoasc pe Dumnezeu. Czuti de la nltimea Idealului absolut, nici nu
avem alt loc unde s ne reIugiem dect n harul absolut, cea mai sigur
izbvire.

Misiunea:
reve|utie a haru|ui

Citind Evangheliile si urmrind Iilme despre viata lui Isus mpreun cu

clasa mea din Chicago, am remarcat un tipar surprinztor: cu ct erau mai
respingtori cei din jurul lui Isus, cu att se simteau mai n largul lor n pre-
zenta Sa. Acest gen de oameni erau atrasi de persoana lui Isus: un samari-
tean renegat, un comandant militar al tiranului Irod, un vames colaboratio-
nist, o Iemeie care Iusese posedat de sapte demoni.
Prin contrast, personajele respectabile reactionau cu rceal Iat de Isus.
Fariseii plini de piosenie l considerau grosolan si lumesc, un tnr bogat
L-a prsit, cltinnd din cap, si chiar Nicodim, o minte mai deschis, a
cutat s-L ntlneasc la adpostul ntunericului.
Le-am cerut cursantilor s observe ciudtenia acestui tipar, avnd n ve-
.dere c biserica crestin din zilele noastre atrage persoane respectabile ce
seamn izbitor cu oamenii din vremea lui Isus care l priveau cu mult
suspiciune. Cum am reusit s inversm tiparul din zilele lui Isus? De ce nu
le pctosilor tovrsia noastr?
Le-am povestit apoi despre un prieten de-al meu care lucreaz cu sracii
din Chicago. A venit la el o prostituat n zdrente, Ir cas, cu sntatea
subred, n imposibilitate de a cumpra mncare pentru Ietita ei de doi ani.
Cu ochii n lacrimi, a mrturisit c si-a nchiriat Ietita-de doi ani!-unor
brbati care practicau perversiuni sexuale, pentru a-si putea cumpra dro-
gurile de care era dependent. Prietenul meu a ascultat cu greu detaliile
sordide ale povestii ei. A rmas apoi tcut, nestiind ce s spun. ntr-un Ii-
nal, a ntrebat-o dac s-a gndit vreodat s cear ajutor de la vreo biseric.
"N-am s uit niciodat expresia de uluire pe care i-a produs-o ntrebarea
mea", mi-a spus prietenul meu. "La biseric?!", a strigat ea. "Pentru ce s
merg acolo? Ca s m simt de dou ori mai mizerabil dect acum?"
Am creat n biseric o comunitate respectabil, le-am spus cursantilor.
Nenorocitii care se strngeau n jurul lui Isus cnd a Iost pe pmnt nu se
mai simt bineveniti. Cum a reusit Isus, singura persoan perIect din isto-
rie, s atrag Iiinte att de imperIecte? Si ce ne mpiedic pe noi, cei de azi,
s clcm pe unnele Lui?
Cineva din clas a sugerat c legalismul din biseric a creat o barier de
reguli stricte care i Iace pe necrestini s se simt extrem de incomod n
biseric. Apoi discutia a luat o ntorstur brusc, alunecnd pe Igasul
conIlictelor dintre Iostii studenti ai colegiilor cresti ne si bisericile Iunda-
mentaliste. Eu am povestit despre propria mea nedumerire pe care o aveam
Ia nceputul anilor '70, cnd Iaimosul Moody Bible Institute, aIlat la o
distant de doar patru strzi de biserica noastr, a interzis tinerilor s poarte
barb, mustat si prul mai lung de urechi-si asta n conditiile n care stu-
dentii treceau zilnic prin Iata unui imens portret cu plete si barb al lui
Dwight L. Moody ce sIida toate cele trei interdictii.
Toti au rs. Toti, cu exceptia lui Greg care se Ioi a nelinistit pe scaun. Am
observat cum i-a nvlit sngele n obraji, apoi cum s-a albit de Iurie. n
Iinal, a ridicat mna si a rbuInit plin de mnie si indignare. Aproape c se
blbia. "mi vine s ies si s trntesc usa n unna mea de s se Iac tn-
dri!", a nceput el." Dintr-o dat peste sal s-a asternut linistea. "i criticati
pe altii c sunt Iarisei. Am s v spun eu cine sunt adevratii Iarisei. Dum-
neavostr |si a artat spre mine| si toti ceilalti din sal. V credeti tare
grozavi si maturi. Eu am devenit crestin datorit Bisericii Moody. Dumnea-
voastr cutati un grup la care s priviti de sus, s v simtiti mai spirituali
dect ei si s-i brIi ti pe la spate. Asta Iac Iariseii. Toti sunteti niste Iarisei."
Toti ochii s-au ntors spre mine, asteptnd s dau replica, dar aceasta mi
lipsea. Greg ne surprinsese n Ilagrant delict. ntr-un moment de arogant
spiritual, i privisem pe altii de sus, considerndu-i Iarisei. M-am uitat la
ceas, spernd s scap cumva. Nici o sans; mai erau nc cincisprezece
minute pn Ia sIrsitul orei. Asteptam un licr de inspiratie, dar nu-mi
venea nici o idee. Tcerea era tot mai grea. M simteam stnjenit si ncoltit.
Atunci a ridicat mna Bob. Era nou n clas si-am s-i Iiu vesnic recu-
nosctor c m-a salvat. A nceput blnd, mpciuitor: "M bucur c n-ai
iesit din sal, Greg. Avem nevoie de tine aici. M bucur c esti aici si vreau
s-ti spun de ce am venit la biserica asta.
Sincer, m identiIic cu prostituata de care vorbea Philip. Eram depen-
dent de droguri si nu mi-ar Ii trecut prin cap nici ntr-un milion de ani s cer
ajutor de la vreo biseric. Totusi, n Iiecare marti, aceast biseric gzduieste
un grup de la Alcoolicii Anonimi n sala de la subsol unde ne aIlm acum.
Am nceput prin a participa la acest grup si, dup o vreme, m-am gndit c
o biseric deschis s primeasc un grup de Alcoolici Anonimi--eare m-
prstie mucuri de tigar, vars caIea si Iac alte mizerii-nu poate Ii att de
groaznic, asa c am tinut s particip Ia un serviciu.
Trebuie s-ti spun c la nceput oamenii din biseric m speri au. Preau
s nu aib nici un Iel de probleme, n timp ce eu abia Iceam Iat probleme-
lor mele. Oamenii de-aici nu se mbrac prea pretentios, dar eu n-aveam
altceva mai bun dect niste jeans si tricouri. Am reusit s-mi nving mn-
dria si am nceput s vin duminicile dimineata si martea seara. Oamenii nu
m-au ocolit. M-au primit clduros. Aici l-am primit pe Isus."
Cuvintele simple ale lui Bob au risipit toat tensiunea din ncpere ca si
cum cineva ar Ii deschis o gur de aerisire. Greg s-a mai domolit, eu am
mormit o scuz pentru Iariseismul meu, iar ora s-a ncheiat ntr-o not de
unitate. Bob ne-a readus pe teren comun ca pctosi deopotriv de nsetati
dup Dumnezeu.
Ce ne lipseste, am ntrebat n ncheiere, pentru ca biserica s devin un
loc n care Iemeile desIrnate, vamesii si chiar Iariseii cu o spoial de vino-
vtie s se adune bucurosi?
Isus a Iost prietenul pctosilor. Acestora le plcea s stea pe lng El si
ei tnjeau dup tovrsia Lui. n acelasi timp, legalistii L-au gsit socant,
chiar revolttor. Care a Iost secretul lui Isus pe care noi nu l-am nteles?
Spune-mi cu cine te nsotesti ca s-ti spun cine esti", sun proverbul.

Imagineaz-ti consternarea celor din Palestina primului secol care au
ncercat s aplice acest proverb la Isus din Nazaret. Evangheliile
mentioneaz opt situatii n care Isus a acceptat o invitatie la mas. Trei
dintre acestea (la nunta din Cana, n casa Mariei si a Martei, si la cina
neterminat din Emaus, dup nvierea Sa) au Iost expresia unor relatii
normale ntre prieteni. Celelalte cinci ns sIideaz orice regul de bun-
cuviint.
O dat Isus a cinat cu Simon leprosul. Gratie colaborrii mele cu Dr.
Paul Brand, specialist n lepr, am avut ocazia s stau si eu Ia mas cu
leprosi, si pot spune c dou mii de ani de progrese n medicin n-au reusit
s ndeprteze stigmatul social provocat de aceast boal. Un brbat distins,
cultivat, din India, mi-a povestit cum boala aceasta l-a silit s stea n masi-
n, plngnd, n Iata bisericii unde se oIicia cununia Iiicei lui. Nu a ndrz-
nit s intre acolo cu Iata desIigurat ca nu cumva s plece invitatii. Nu i s-a
permis nici s gzduiasc masa Iestiv de nunt, conIorm traditiei. Cine ar
Ii intrat n casa unui lepros?
n Palestina, legile aspre i stigmatizau pe leprosi: cei contaminati erau
scosi n aIara zidurilor orasului si obligati s strige "Necurat!" dac se apro-
pia cineva de ei. Isus ns a ignorat aceste legi si S-a asezat la masa unui
om care purta stigmatul de lepros n chiar numele lui. Si parc pentru a
nrutti situatia, a mai intrat n cas si o Iemeie cu un renume nu tocmai
bun, care a uns capul lui Isus cu un mir Ioarte scump. Dup cum relateaz
Evanghelia lui Marcu, Iuda Iscarioteanul a plecat de la mas dezgustat si
s-a dus direct la preotii cei de seam pentru a-L vinde pe Isus.
ntr-o alt scen de o asemnare Irapant cu cea de mai sus, Isus a luat
masa cu un alt om numit Simon; si aici apare o Iemeie care i toarn parIum
pe picioare, udndu-I-Ie cu lacrimile ei si stergndu-I-Ie cu prul ei. Simon,
un Iariseu autentic, reactioneaz socat de un asemenea gest scandalos. Re-
plica usturtoare a lui Isus ne ajut s ntelegem de ce preIera EI compania
"vamesilor si a pctosilor" mai degrab dect a cettenilor onorabili ca
Simon:
de ce Isus nu era genul de musaIir comod care s "ntretin atmosIera" la
astIel de mese.
Ultimele dou mese despre care citim au avut loc n casele vamesilor, o
clas de oameni Ioarte nepopulari n orice epoc, dar mai ales n vremea lui
Isus. Acestia strngeau birurile pentru stpnire, vrnd n buzunarele lor
tot ce puteau stoarce de la localnici, cei mai multi evrei considerndu-i tr-
dtori care serveau Imperiul Roman. Cuvntul devenise sinonim cu
hot, pungas, criminal si nemernic. Tribunalul evreiesc nu valida mrturia
unui vames, iar banii lui, nsusi ti prin mijloace josnice, nu erau acceptati
nici ca donatie pentru sraci, nici ca moned de schimb.
Isus S-a autoinvitat n casele ambilor vamesi pentru c avea n minte un
scop. Cnd a dat cu ochii de Zacheu, vamesul dispretuit si ocolit de toti, att
de scund nct a trebuit s se urce ntr-un copac ca s-I zreasc pe Isus, i-a
cerut s coboare si s-L primeasc n casa lui. Multimea a murmurat dez-
aprobator, dar Isus nu le-a luat n seam obiectiile: "Pentru c Fiul omului
a venit s caute si s mntuiasc ce era pierdut." Isus ntlneste un alt ne-
mernic din aceeasi tagm, pe Levi, chiar n vreme ce acesta si Icea slujba
nesuIerit la masa lui de vames. "Nu cei sntosi au nevoie de doctor, ci cei
bolnavi", a spus atunci multimii.
Citind despre aduntura pestrit cu care sttea Isus la mas, ncerc s-mi
explic cum de a reusit El s-I Iac pe unul din grupuri (pctosii) s se simt
att de relaxat si pe altul (piosii) att de ncordat. Explicatia o gsesc ntr-o
alt scen din Evanghelii, care i pune pe Iarisei Iat n Iat cu un pctos
incontestabil. Fariseii au prins o Iemeie n adulter, o Irdelege care cerea
pedeapsa cu moartea. Ce ne spui s Iacem?, I ntreab ei pe Isus, n spe-
ranta c-L vor prinde n capcana conIlictului dintre moralitate si mil.
Isus asteapt, scriind pe nisip, apoi le spune acuzatori lor: "Cel ce crede
c n-are pcat s-arunce primLll cu piatra." Dup ce pleac toti, Isus Se n-
toarce spre Iemeia umilit. "Femeie, unde sunt prsii ti? Nimeni nu te-a
osndit? Nici Eu nu te osndesc. Du-te, si s nu mai pctuiesti."
Aceast scen tensionat dezvluie un principiu clar din viata lui Isus:
El scoate la supraIat pcatele ascunse si iart orice pcat recunoscut. Fe-
meia prins n adulter a plecat iertat, cu o nou sans n viat; Iariseii s-au
Vezi tu pe Iemeia aceasta? Am intrat n casa ta si nu mi-ai dat ap
pentru splat picioarele; dar ea mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei si
mi le-a sters cu prul capului ei. Tu nu mi-ai dat srutare; dar ea de cnd
a intrat n-a ncetat s-mi srute picioarele. Capul nu mi l-ai uns cu untde-
lemn; dar ea mi-a uns picioarele cu mir. De aceea ti spun: pcatele ei
care sunt multe, sunt iertate; cci a iubit mult. Dar cui i se iart putin, iu-
beste putin.
Isus a acceptat cel putin o dat ospitalitatea unui Iariseu de vaz. Ase-
meni agentilor secreti, liderii religiosi I urmreau peste tot si l invitau la
mas pentru a-I analiza orice miscare. Isus i-a provocat intentionat, vinde-
cnd un om de hidropizie (n Biblie: dropic) ntr-o zi de Sabat, dup care
a pus n contrast ospetele Iariseilor care aveau ca scop cstigarea unor avan-
taje sociale cu osptul lui Dumnezeu dat pentru "sraci, ologi, orbi si
schiopi". Evangheliile nu mai consemneaz nici o alt mas oIerit de cet-
teni cu mare vaz la care s Ii Iost invitat si Isus si nu-mi este greu s nteleg
*Fariseii considerau masa lor un "mic Templu", ceea ce explic de ce reIuzau s mnn-
ce cu neamurile sau cu pctosii. Poate c si Isus considera c masa Lui era un mic templu,
ceea ce explic de ce era nconjurat de o aduntur att de pestrit de comeseni. La marele
ospt, spunea EI, toti erau bineveniti, nu doar cei care treceau printr-o curtire ritual.
Icut nevzuti, strpunsi n inim. Probabil c prostituatele, vamesii si alti
pctosi erau gata s rspund lui Isus pentru c stiau c pctuiesc si astIel
iertarea lui Dumnezeu i atrgea. Sau, cum spunea C.S. Lewis: "DesIrna-
tele nu sunt n primejdie de a gsi atta mplinire si Iericire n viata lor
nct s nu se poat ntoarce la Dumnezeu. n schimb, pe orgoliosi, pe hr-
preti si pe cei ce se cred Ir de pat i paste o mare primejdie."
(necurate) pentru jertIe? Oare nu oprise Dumnezeu intrarea pctosilor n
Templu, a Iemeilor, n timpul ciclului menstrual, a schilozilor, si a altor
"necurati"? Comunitatea esenienilor de la Qumram avea o regul strict:
"Nici un nebun, nici un scrntit, nici un prost, nici un debil, nici un orb, nici
un schilod, nici un schiop, nici un surd si nici un minor nu va intra n comu-
nitate."
Si iat c apare Isus tocmai n interiorul acestui sistem de cast. Spre
scandalizarea Iariseilor, El nu-si Icea probleme c sttea de vorb cu copiii
sau cu pctosii sau chiar cu samaritenii. Atingea sau era atins de "necu-
rati": leprosi, inIirmi, de Iemeia cu hemoragie, de nebuni si posedati. Desi
legile din Levitic prescriau o zi de curtire dup atingerea unei persoane
bolnave, Isus a vindecat multimi ntregi de oameni, atingnd sute de bol-
navi; nu a Iost preocupat niciodat de regulile de curtire dup contactul cu
bolnavul sau chiar cu mortul.
Pentru a discuta doar un caz semniIicativ pentru revolutia declansat de
Isus, putem aborda atitudinea Lui Iat de Iemei. n acele zile, la Iiecare
serviciu de sinagog brbatii evrei se rugau: "Binecuvntat Iii Tu, Doamne,
c nu m-ai Icut Iemeie." La sinagog, Iemeile stteau ntr-o ncpere sepa-
rat, nu participau eIectiv la adunare si rareori li se permitea s nvete Tora.
n viata social, putine Iemei vorbeau cu brbati din aIara Iamiliei si nu
aveau voie s se ating dect de brbatul lor. Cu toate acestea, Isus discuta
liber cu Iemeile, iar unora le ddea nvttur ca ucenicilor Si. Pentru a
produce o trezire spiritual, Isus a nceput de la o Iemeie din Samaria care
avusese cinci brbati (de remarcat c a nceput discutia cerndu-i ajuto-
rul). A acceptat cu multumire ungerea cu mir pe care l-a Icut-o o Iemeie
cu trecut rusinos. Femeile se gseau si ele printre cei ce-L urmau, ceea ce
stmea Ir ndoial gura lumii. Ele se regsesc n parabole si ilustratii. Isus
Iace Irecvent minuni si printre Iemei. ConIorm exegetului biblic Walter
Wink, Isus a nclcat obiceiul vremii Sale n toate situatiile redate de
Evanghelii n care a ntlnit Iemei. Pavel va aIirma mai trziu c n Hristos
"nu mai este nici Iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai
este nici parte brbteasc, nici parte Iemeiasc; ..."*
Mesajul lui Isus a stmit reactii diverse printre crestinii primului secol.
Multi dintre ei preIerau stilul lui Ioan Boteztorul, care se hrnea cu lcuste
si vestea judecata si blestemul, n opozitie cu mesajul harului propovduit
de Isus si osptul la care erau invitati toti. Datorit mediului legalist n care
am crescut, nu mi-e greu s nteleg aceast ciudat atractie Iat de lege. Ha-
rul era subtil, estompat, diIicil de nteles. Pcatul era concret, vizibil, o tint
usor de lovit. Sub lege stiam ntotdeauna unde mi era locul.
Wendy Kaminer, o evreic din zilele noastre, care ncearc s nteleag
crestinismul, mrturiseste: "Ca element al credintei, aceast doctrin a mn-
tuirii exclusive prin har mi se pare total neatrgtoare. Cred c pentru a ide-
aliza un Dumnezeu care apreciaz credinta mai mult dect Iaptele, trebuie
s ai un dispret neobisnuit Iat de dreptate. Eu l preIer pe Dumnezeul care
se uit de sus la noi (cum sun o veche glum) si spune: Tare-as vrea ca
oamenii s nu-si mai bat capul dac exist sau nu, si s nceap s-Mi m-
plineasc poruncile."
Adevrul este c si noi, crestinii, gsim c este mult mai usor s unnm
un Dumnezeu care ne cere doar s ascultm de poruncile Lui.
n viziunea evreilor din vremea lui Isus, accesul la Dumnezeu se Icea
prin intermediul unei scri care se nlta tot mai aproape de cer, dup tiparul
ierarhic exprimat prin nssi arhitectura Templului. Neevreii si "cei cu sn-
ge amestecat", cum erau samaritenii, aveau voie s intre doar n curtea
exterioar, separat printr-un zid de curtea urmtoare, a Iemeilor. Brbatii
evrei aveau acces si n curtea urmtoare ca important, ns n zona sInt
nu puteau ptrunde dect preotii. Iar n SInta SIintelor nu avea acces dect
Marele Preot, si doar o singur zi pe an, de Vom Kippur.
Societatea era structurat pe sistemul castelor religioase bazate pe pasii
Icuti spre sIintenie, sistem ntrit zilnic cu scrupulozitate de Iarisei. Toate
regulile pe care le practicau, cum erau splarea minilor si evitarea pngri-
rii, erau ncercri de a-L ndupleca pe Dumnezeu s-i accepte. Oare nu le
lsase Dumnezeu dou liste de animale potrivite (curate) si nepotrivite
*Dorothy Sayers dezvolt acest punct de vedere: "Poate nu e deloc surprinztor Iaptul
c Iemeile au Iost primele care au vegheat la Iesle si cele care L-au nsotit pe Isus la Cruce.
Nici una dintre ele nu mai ntlnise un brbat ca EI-nici nu mai existase vreodat unul ca
Isus. Un proIet si un nvttor care nu le certa niciodat, care nu le spunea vorbe mguli-
toare, nu le lingusea si nu le privea de sus; care nu Iacea niciodat arhicunoscutele glume
Misiunea: orevolutie a harului
simpl rugciune posibil: "Dumnezeule, ai mil de mine, pctosuL" Isus
concluzioneaz: "Eu v spun c mai degrab omul acesta s-a pogort acas
socotit neprihnit dect cellalt."
Putem deduce din povestirea lui Isus c nu are nici o important com-
portamentul nostru, c nu exist nici o diIerent moral ntre un legalist dis-
ciplinat si un hot, un ruIctor si un om imoral? Binenteles c nu! Com-
portamentul este important n multe privinte; dar el nu este calea prin care
poti obtine acceptarea lui Dumnezeu. Scepticul A. N. Wilson comenteaz
pe marginea pildei cu Iariseul si vamesul: "Este o povestire socant, o ade-
vrat anarhie moral. Tot ce pare s conteze n povestire este capacitatea
lui Dumnezeu de a ierta." Corect.
Isus a rsturnat conceptiile vremii n ce priveste statutul Iemeii si al altor
categorii sociale obstracizate. Fariseii credeau c atingerea unui necurat
pngrea persoana care l atingea. Dar cnd Isus S-a atins de lepros, EI nu
S-a contaminat, iar leprosul s-a curtit. Cnd Iemeia imoral I-a splat pi-
cioarele, a Iost cea care a plecat iertat si schimbat luntric. Cnd a sIi-
dat interdictia de a intra n casa unui pgn, slujitorul acestuia a Iost vinde-
cat. n Iapt si cuvnt, Isus a proclamat o Evanghelie prin excelent a haru-
lui: pentru a se curti nu era necesar ca o persoan s mearg la Ierusalim,
s aduc jertIe si s treac prin ritualuri de curtire. Tot ce avea de Icut era
s-L urmeze pe Isus. Dup cum spune Walter Wink, "contaminarea cu sIinte-
nie este mai puternic dect contaminarea cu necurtie".
Pe scurt, Isus a mutat accentul de pe sIintenia lui Dumnezeu (exclusiv)
pe mila lui Dumnezeu (inclusiv). n schimbul mesajului: "Interzis accesul
nedoritilor!", EI a proclamat: "n mprtia lui Dumnezeu nu exist nedo-
riti." nclcnd tiparele Legii pentru a Se ntlni cu neamurile, pentru a sta
la mas cu pctosii si a atinge bolnavii, EI a extins sIera milei lui Dumne-
zeu. Pentru liderii evrei, actiunile lui Isus au lovit n nssi existenta siste-
mului lor religios de cast-nu e de mirare, de aceea, c Evangheliile men-
tioneaz douzeci de situatii n care acestia au conspirat mpotriva lui Isus.
ntr-una din povestirile lui Isus n care un Iariseu religios e pus n anti-
tez cu un vames coplesit de cint, autorul prinde esenta Evangheliei
inclusive a harului. Fariseul, care postea de dou ori pe sptmn si ddea
zeciuial din toate la vreme, i multumeste cu piosenie lui Dumnezeu pentru
c este mai bun dect hotii, dect ruIctorii si preacurvarii-si, mai pre-
sus de toate, este mai bun dect vamesul care st la o parte. Vamesul, prea
umil ca s ndrzneasc s-si ridice mcar ochii spre cer, rosteste cea mai
care se spuneau pe socoteala Iemeilor, oscilnd ntre dezgust: Femeile! Fereasc SIntu'!
si condescendent: Femeile! Dumnezeu s aib mil de ele!; care le mustra Ir asprime
si le luda Ir aere de superioritate; care le lua n serios ntrebrile si argumentele, nu le
ddea indicatii pretioase, nu ncerca niciodat s le conving s Iie Ieminine, nici nu le
dispretuia niciodat pentru c erau din neamul Iemeiesc; nu urmrea scopuri personale si
nici nu maniIesta Iat de ele un orgoliu masculin ultrasensibil; le lua asa cum erau si Se
purta cu ele Ir nici o urm de egoism.
Nu exist nici un act, nici o predic si nici o parabol n toate Evangheliile din care s
reias c sursa ironii lor ar Ii Iost prostia Ieminin; nimeni nu ar putea deduce din cuvintele
lui Isus c ar exista ceva caraghios n natura Iemeii.
n schimb, nu e deloc diIicil s deducem aceasta din cuvintele contemporanilor Lui, ale
proIetilor care L-au precedat si ale bisericii de astzi."
n interactiunea Sale cu oamenii, Isus a pus n practic "marea inversiu-
ne" vestit n Fericiri. n lumea n care trim, privim cu respect la cei bogati,
Irumosi si ncununati de succese. Dar harul vine cu o lume condus de o
logic nou. Pentru c Dumnezeu i iubeste pe sraci, pe cei ce suIer, pe
cei prigoniti, trebuie s-i iubim si noi. Dac pentru EI nu exist nedoriti nu

trebuie s existe nici pentru noi. Prin propriul Su exemplu, Isus ne-a pro-
vocat s privim lumea prin ceea ce Irineu numeste "ochi vindecati prin har".
Parabolele lui Isus accentueaz aceast misiune, pentru c EI a Icut din
sraci si oprimati eroii povestirilor Sale. Una din aceste povestiri ni-I pre-
zint pe sracul Lazr-singurul personaj cu nume din parabolele lui Isus-
care era exploatat de un bogat. La nceput, bogatul se bucur de haine scum-
pe si mese mbelsugate, n timp ce Lazr, acoperit de bube, st la poarta
acestuia mpreun cu cinii. Moartea ns produce o inversare surprin-
ztoare a strii lor. Bogatul aude din gura lui Avraam: "Fiule, adu-ti aminte
c n viata ta tu ti-ai luat lucrurile bune si Lazr si-a luat pe cele rele; acum,
aici, el este mngiat, iar tu esti chinuit."
Povestirea s-a ntiprit adnc n constiinta primilor crestini, dintre care
multi apartineau claselor de jos. Bogatii si sracii au Icut o ntelegere: bo-
gatii au Iost de acord s i ajute material, iar n schimb sracii trebuiau s
se roage pentru suIletele lor. Bogati credeau c Dumnezeu ascult mai bine
rugciunile sracilor. (Chiar si astzi, la nmormntrile clugrilor bene-
dictini, acestia se roag ca "Lazr s-I primeasc" pe deIunctul lor tovars
pctos, urmnd traditia conIorm creia Lazr, nu Petru, este cel care p-
zeste intrarea n cer.)
O vreme, biserica a Icut eIorturi sustinute pentru a aplica aceast logic
Isus pe care nu L-am cunoscut
nou, iar ca rezultat, primii crestini au ajuns renumiti n Imperiul Roman
pentru ajutorul acordat sracilor si suIerinzi lor. Spre deosebire de semenii
lor pgni, crestinii erau gata s-si rscumpere prietenii din minile barba-
rilor, iar cnd lovea vreo molim, spre deosebire de pgni, care-si abando-
nau bolnavii la primele simptome, crestinii purtau de grij bolnavilor. Cel
putin n primele secole, biserica a aplicat literal porunca lui Hristos de a
primi pe strini, de a mbrca pe cei goi, de a hrni pe cei Ilmnzi si de a
vizita pe cei aruncati n temnit.
Citind povestirile lui Isus si studiind istoria bisericii primare, m simt
inspirat si debusolat deopotriv. ntrebarea pe care am ridicat-o cursantiIor
mei din Chicago m condamn. Analiznd lucrurile din perspectiva exem-
plului clar al lui Isus, cum se explic Iaptul c biserica a devenit o comuni-
tate de oameni respectabili n care sracii nu se mai simt bineveniti?
Actualmente locuiesc n Colorado si Irecventez o biseric n care cei mai
multi sunt din aceeasi ras (aIb) si din aceeasi clas social (de mijloc).
Cnd deschid Noul Testament sunt surprins s vd n ce sol amestecat a
prins rdcini biserica primar. Biserica Iormat din actuala clasa de mijloc,
asa cum o cunoastem cei mai multi dintre noi, seamn prea putin cu grupul
social att de divers descris n Evanghelii si n Faptele Apostolilor care-L
nconjura pe Isus, si care mai apoi a Ionuat biserica primar.
ncerc s m ntorc n timp si s-mi imaginez scena. Sracii, bolnavii,
vamesii, pctosii, Iemeile desIrnate se nghesuie n jurul lui Isus, atrasi
de mesajul Lui de vindecare si iertare. Cei bogatii si puternici stau pe mar-
gine, punndu-L la ncercare, spionndu-L, ntinzndu-I tot Ielul de curse.
Cunosc aceste lucruri de pe vremea lui Isus si, totusi, din atmosIera tihnit
a unei biserici apartinnd clasei de mijloc, dintr-o tar bogat ca Statele
Unite, pierd usor esenta mesajului Su.
Pentru a-mi corecta viziunea, am citit predici din comunitti crestine
apartinnd lumii a treia. Evanghelia predicat n contextul lumii a treia este
Ioarte diIerit de evanghelia predicat n multe biserici din Statele Unite.
Sracii si analIabetii nu pot considera declaratia de misiune a lui Isus
(" ...M-a uns s vestesc sracilor Evanghelia, ...s propovduiesc robilor de
rzboi slobozirea, s dau drumul celor apsati.") doar un simplu citat din
Isaia, ci o primesc ca pe o adevrat veste bun. Ei nteleg marea inversare
Icut de Dumnezeu nu doar ca pe ceva abstract, ci ca pe o promisiune a
sperantei n Dumnezeu si ca pe o chemare a lui Isus adresat urmasilor Si.
n ciuda modului n care i trateaz lumea, gratie lui Isus, sracii si bolnavii
au garantia c, pentru Dumnezeu, nu exist nedoriti.
A trebuit s citesc scrierile unui romancier japonez pe nume Shusaku
Endo pentru a ntelege c Ienomenul inversrii este esenta misiunii lui Isus.
ntr-o tar n care credinciosii crestini reprezint mai putin de unu la sut
din populatie, Endo a Iost crescut de mama lui, o crestin devotat, si a Iost
botezat la vrsta de unsprezece ani. Ca tnr educat n credinta crestin, n
Japonia de dinainte de rzboi, s-a simtit mereu nstrinat, iar uneori avea de
suIerit din partea colegilor lui din cauza religiei lui "occidentale". Dup n-
cheierea celui de-al doilea rzboi mondial, a plecat n Franta cu speranta c
acolo va gsi tovarsi de credint. S-a conIruntat din nou cu persecutia, de
data aceasta nu din cauza religiei, ci a rasei sale. Fiind printre primii tineri
care veneau s studieze ntr-o tar a aliatilor, Endo s-a trezit tinta abuzului
rasial. Unii l numeau "glbejitul cu ochi oblici".
Respins de concettenii lui, respins de patria lui spiritual, Endo a trecut
printr-o grav criz de credint. A vizitat Palestina pentru a cerceta viata lui
Isus, si a Icut astIel o descoperire care l-a schimbat: si Isus a Iost respins
de oameni. Mai mult chiar, viata lui Isus a Iost de respingere.
Vecinii Lui au rs de EI, Iamilia s-a ndoit de sntatea Lui mintal, cei mai
apropiati prieteni L-au trdat, iar conationalii Lui L-au dat la moarte n
schimbul eliberrii unui instigator. n lucrarea Lui, Isus S-a orientat spre cei
sraci si respinsi, spre drojdia societtii.
Impactul acestei descoperiri a avut asupra lui Endo Iorta unei revelatii.
n ndeprtata Japonie, ntelesese crestinismul ca o credint constantinian
triumItoare. S-a adncit n studierea SIntului Imperiu Roman si a strlu-
citoarele cruciade, a admirat IotograIii ale marilor catedrale europene si
visa s triasc ntr-o natiune n care putea Ii crestin Ir a Ii respins. Acum,
dup ce studiase Biblia, ntelegea c Hristos nsusi a cunoscut dispretul.
Isus a Iost Robul "obisnuit cu suIerinta" descris de Isaia: "Dispretuit si p-
rsit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suIerinta, era asa de dispretuit
c ti ntorceai Iata de la EI..." Endo a simtit c acest Isus poate ntelege ca
nimeni altul respingerea prin care a trecut si el.
n viziunea lui Shusaku Endo, Isus a adus mesajul dragostei materne
*ConIorm istoricilor bisericii, aceste Iapte bune au continuat pn la triumIul lui Con-
stantin, care a legalizat crestinismul si a pus bazele unei biserici imperiale oIicia le. Din acel
moment, biserica a nceput s spiritualizeze srcia si s cedeze puterii monarhice initiativa
de a Iace Iapte bune. Cu timpul, biserica nssi a trecut n rndul pturii nstrite.
pentru a echilibra dragostea patern a Vechiului Testament. Binenteles
c harul nu lipseste din Vechiul Testament, dar este oarecum pus n umbr
de numrul mare de situatii n care Dumnezeu aplic legea si judecata.
Adresndu-se unei societti Iormate n litera strict a Torei, Isus le vestea
un Dumnezeu care preIera rugciunile unui pctos de rnd celor ale unui
religios de meserie. EI I asemna pe Dumllezeu cu un pstor care Ias
cele nouzeci si nou de oi n tarc si porneste n cutarea celei pierdute;
cu un tat care se gndeste mereu la Iiul su rebel si ingrat, desi mai are
acas unul cuminte, care nu-i iese din cuvnt; cu o gazd bogat care i
poIteste Ia masa lui mbelsugat pe toti vagabonzii si oamenii Ir c-
pti.
Despre Isus citim deseori n Noul Testament c ,,1S-a Icut mil", expre-
sie Iolosit n vremurile Noului Testament pentru a exprima sentimentele
unei mame pentru copilul din pntecele ei. Isus Se opreste din drumul Lui
pentru a-i mbrtisa pe cei nevrednici si lipsiti de iubire, pe cei care nu pre-
zint nici un interes pentru restul societtii-pe cei care ne incomodeaz si
am vrea s nu ne mai stea n cale-pentru a ne dovedi c pn si acesti "ni-
meni" au o valoare inIinit n ochii lui Dumnezeu. O Iemeie necurat, prea
sIioas si rusinat pentru a-L aborda pe Isus Iat-n Iat, L-a apucat pe Iuris
de hain, spernd s treac neobservat. Dar EI a observat. Iar ea a descope-
rit, ca attia altii care se considerau niste "nimeni", c nu te poti ascunde de
privirea lui Isus.
Isus ne-a demonstrat personal c Dumnezeu iubeste oamenii, nu ca ras
sau specie, ci ca indivizi. Pentru Dumnezeu suntem importanti. "Iubind pe
cel nedemn de iubire", spunea Augustin, "l Iaci demn tocmai de asa ceva".
*Terapeutul Erich Fromm spune c un copil crescut ntr-o Iamilie echilibrat primeste
dou tipuri de dragoste. Dragostea mamei este neconditionat, mama l accept pe copil
indiIerent de situatie, indiIerent ce Iace. Dragostea tatlui are tendinta de a Ii de scurt
durat, recompensnd comportamentele deosebite. Ideal este s oIerim copilului ambele
tipuri de dragoste si s-I ajutm s le nteleag. Endo observ c Japonia, o tar de tati
autoritari, a nteles dragostea de Tat a lui Dumnezeu, dar nu a nteles dragostea de mam a
aceluiasi Dumnezeu.
rasiale sau economice. Oamenii care suIer au, de asemenea, nevoie de
ochi vindecati prin har.
Am avut odat o sptmn groaznic n care doi oameni m-au sunat s
discutm despre una din crtile mele. Primul era un pastor de tineret din
Colorado care tocmai primise vestea c sotia si copilul lor vor muri de
SIDA. "Cum s le mai vorbesc tinerilor despre un Dumnezeu iubitor n situ-
atia asta?", m-a ntrebat el. A doua zi, un brbat nevztor m-a sunat si mi-a
spus c, n urm cu cteva luni, ntr-un gest de mil, invitase la el acas,
pentru a locui mpreun cu Iamilia lui, un dependent de droguri care se aIla
n proces de recuperare. N-a trecut mult si a descoperit c Iostul dependent
ntretinea o relatie amoroas cu sotia lui, sub propriul lui acoperis. "De ce
m pedepseste Dumnezeu pentru c vreau s-L slujesc'?" a ntrebat el. n
clipa unntoare omul a iesit n goan din cas, legtura teleIonic s-a ntre-
rupt si de-atunci nu mai stiu nimic despre el.
Am nvtat ca nici mcar s nu ncerc s rspund la ntrebarea: "De ce'?"
De ce i-a iesit sotiei pastorului testul pozitiv'? De ce suIer oamenii buni
pentru Iaptele lor altruiste, n timp ce canaliile o duc bine-mersi pn la
adnci btrneti'? De ce din milioanele de rugciuni pentru vindecare att
de putine primesc rspuns'? Nu stiu.
Exist, totusi, o ntrebare care nu m mai chinuie att de mult ca pe vre-
muri; o ntrebare care cred c se ascunde n spatele celor mai multe pro-
bleme ale noastre cu Dumnczeu: "i pas lui Dumnczeu de noi?" Nu cunosc
dect un singur rspuns la aceast ntrebare, rspuns pe care I-am descoperit
studiind viata lui Isus. n Isus, Dumnezeu ne-a artat un chip pe care se
poate citi ce simte EI pentru oameni ca pastorul cel tnr si ca brbatul
nevztor cruia nici mcar nu-i stiu numele. Dumnezeu nu a eliminat toat
suIerinta-a vindecat doar cteva cazuri ntr-o mic parte a globului-dar
a dat un rspuns la ntrebarea dac i pas.
n trei cazuri pe care le cunoastem, suIerinta uman L-a miscat pe Isus
pn Ia lacrimi. A plns cnd a murit prietenul Lui, Lazr. mi aduc aminte
de un an ngrozitor n care trei dintre prietenii mei au murit la intervale
scurte. Asa am descoperit c durerea nu este un lucru cu care s te obisnu-
iesti. Experienta primelor dou decese nu m-a pregtit pentru cel de-al
treilea. Durerea m-a lovit cu o Iort zdrobitoare si m-a trntit la pmnt.
M-a lsat Ir suIlare si nu m puteam opri din plns. M-a consolat, ntr-un
Iel, Iaptul c Isus a simtit ceva asemntor cnd a murit prietenul Lui,
Lazr. Durerea Lui m ajut s-mi Iac o idee despre ce a simtit Dumnezeu
Nu mi-e totdeauna usor s cred n dragostea lui Dumnezeu. Eu nu tr-
iesc n srcie ca si crestinii din lumea a treia. N-am trit nici o viat de
respingere, ca Shusaku Endo. Dar am avut si eu parte mea de suIerint;
pentru c suIerinta este o realitate a vietii care depseste toate granitele
la moartea celor trei prieteni ai mei pe care si El i-a iubit.
Alt dat Isus a izbucnit n plns cnd a privit peste Ierusalim si a nteles
ce soart i era rezervat vestitei cetti. A scos un strigt asemntor plnsu-
lui unei mame pline de iubire, dup cum observa Shusaku Endo: "Ierusali-
me, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine;
de cte ori am vrut s strng pe Iiii ti cum si strnge gina puii sub aripi si
n-ati vrut!" Sesizez n aceast rbuIuire de durere suIleteasc ceva asemn-
tor cu ceea ce simt printii cnd copiii lor apuc pe ci gresite, abuznd de
libertatea pe care-o au, respingnd toate principiile bune care li s-au insuIlat.
Sau durerea unui brbat sau a unei Iemei care tocmai aIl c cellalt l-a pr-
sit--durerea unui ndrgostit nselat. Este o durere zdrobitoare, un sentiment
al zdrniciei care te las Ir nici un sprijin moral, si mi dau seama cu
surprindere c nsusi Fiul lui Dumnezeu a scos un strigt de neputint si du-
rere n Iata liberttii umane. Nici mcar Dumnezeu, cu toat puterea Lui, nu
poate Iorta o Iiint uman s iubeasc.
Cartea Evrei ne spune c, n Iinal, Isus "a adus rugciuni si cereri cu
strigte mari si lacrimi ctre Cel ce putea s-L izbveasc de la moarte ...".
Dar binenteles c n-a Iost salvat de la moarte. Este oare exagerat s aIirm
c Isus nsusi a pus ntrebarea care m Irmnt, care ne Irmnt pe toti
mai devreme sau mai trziu: i pas lui Dumnezeu? Pentru c ce altceva
poate s nsemne citatul din acel psalm ntunecat: "Dumnezeul Meu, Dum-
nezeul Meu, pentru ce M-ai prsit?"
Din nou gsesc c este ciudat de linistitor s observ c, n momentele
Sale de suIerint, Isus a reactionat ca si mine. n grdina Ghetsimani nu S-a
rugat: ,,0, Doamne, sunt att de bucuros c m-ai ales s suIr n Numele Tu.
M bucur c-Mi oIeri acest privilegiu!" Nu! Ci a trit din plin durerea, Irica,
sentimentul c e abandonat, a ajuns la limita disperrii. Dar a suIerit toate
acestea deoarece stia c n centrul universului este Tatl Lui, un Dumnezeu
al dragostei n care Se putea ncrede, indiIerent de situatia de moment.
Atitudinea lui Isus Iat de cei ce suIer, Iat de cei mici si nensemnati
ne ajut s ntrezrim putin din inima lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este
Absolutul Insensibil, ci Absolutul Iubitor care se apropie de om. Cred c
Dumnezeu Se uit la toate slbiciunile mele asa cum S-a uitat Isus la
vduva aIlat lng sicriul Iiului ei, si la Simon leprosul, si la cellalt
Simon, Petru, care s-a lepdat de El cu blesteme, dar care a Iost nsrcinat
mai apoi s ntemeieze si s pstoreasc Biserica Lui, o comunitate care
trebuie mereu s ntind o mn celor respinsi.
9
Minunile:
Instantanee supranaturale
Dac este necredincios, realistul autentic va gsi ntotdeauna puterea si
calea de a nu crede n miraculos, iar dac este conIruntat cu miracolul ca
Iapt incontestabil, mai degrab se va ndoi de simturile sale dect va
accepta Iaptul n sine. Nu credinta se naste din minuni, ci minunile se
nasc din credint.

Minunile:
Instantanee supranaturale
Am crescut ntr-un mediu n care minunile te ntmpinau la tot pasul.
Aproape n Iiecare duminic oamenii din biserica noastr mrturiseau
despre minunatele rspunsuri la rugciuni primite n sptmna precedent.
Dumnezeu gsea loc de parcare pentru mamele care mergeau la medic cu
copiii. Stilourile pierdute reapreau n mot miraculos. Tumorile dispreau
nainte de operatie.
n anii aceia vedeam n Isus pe Marele Magician, cel mai mult impresio-
nndu-m relatarea despre umblarea Lui pe ap. Ar Ii Iost grozav s-mi Ii
iesit si mie o asemenea cascadorie la scoal, Iie si numai o dat! Ct mi-ar
Ii plcut s pot zbura ca un nger prin clas, s plutesc pe deasupra colegilor
mei si s-i las cu gura cscat pe toti aceia dintre ei care-si bteau joc de
mine si de ceilalti copii credinciosi! Ct mi-ar Ii plcut s pot trece neatins
printre btusii din statia de autobuz asa cum a trecut Isus prin multimea
Iurioas din satul Lui!
N-am reusit ns niciodat s zbor prin clas, iar btusii au continuat
s m terorizeze orict m-am rugat. Jar uneori "rspunsurile la rugciuni"
m aduceau ntr-o stare de conIuzie. Pentru c nu ntotdeauna se gseau lo-
curi de parcare, si uneori stilourile pierdute nu mai apreau. Alteori cei din
biseric si pierdeau slujbele. Altii mureau. Chiar si viata mea a Iost umbri-
t de nori: tatl meu a murit de poliomielit curnd dup ce am mplinit un
an, n ciuda lantului de rugciune de 24 de ore la care s-au angajat sute de
crestini dedicati. Unde era Dumnezeu atunci?
Mare parte din viata mea de adult am ncercat s m mpac cu ntre-
o cutare a categoriilor sistematice, ci a scenelor particulare, a instantane-
elor din viata lui Isus care impresioneaz.
Probabil c prima minune Icut de Isus a Iost si cea mai neobisnuit
dintre toate. A Iost singura dat cnd a Icut o minune care pare s-L Ii luat
prin surprindere si pe El exact ca pe ceilalti.
Pe la treizeci de ani, Isus a aprut la o nunt nconjurat de proaspetii Lui
ucenici. Mama Lui era si ea acolo, probabil nsotit de alti membri ai Iami-
liei. n acele vremuri, o nunt aducea o not de srbtoare n viata altIel
monoton a satului din Galileea. Nasul, mpreun cu brbatii, strbteau
strzile satului ntr-o procesiune Iestiv, la lumina tortelor, pentru a aduce
alaiul miresei, dup care, toti nuntasii se grbeau spre casa mirelui pentru a
participa la un ospt regesc. S ne gndim o clip la scenele vesele din Scrip-
carul pe acoperi. la Iamiliile tranilor evrei jucnd prin curte, mbrcati n
straiele lor de srbtoare, cusute Irumos cu Iir, la muzic si rsete, la mesele
ncrcate de bucate asezate n vase de lut si la caraIele cu vin. Osptul putea
tine chiar si o sptmn, pn cnd mncarea, vinul si veselia se sIrseau.
Nunta era cu adevrat un moment al deplinei bucurii.
Probabil c ucenicilor lui Isus nu le venea s-si cread ochilor privind o
scen att de nsuIletit, si cu att mai putin celor care veneau la El din par-
tea lui Ioan Boteztorul, obisnuit cu hrana lui srccioas din pustie si cu
hainele aspre din piele de cmil. Cum era cu putint ca niste oameni de-
prinsi cu un regim de viat auster s se prind-n joc cu tinerele evreice si
s nIulece tot Ielul de buntti? S-i Ii ntrebat localnicii despre Ioan Bote-
ztorul, singurul proIet pe care l vzuser evreii n ultimii patru sute de
ani? Evanghelia dup Ioan nu ne spune nimic despre toate acestea. Ne spu-
ne doar c, ntr-un moment de criz, petrecerea era pe cale s ajung o nere-
usit pentru c se terminase vinul.
Dup cte se pare, vinul nu era cel mai important lucru din meniu. Se
ajunsese la un moment stnjenitor, e adevrat, dar oare chiar s Ii Iost nece-
sar interventia unui Mesia, venit pe pmnt s vindece bolnavii si s
elibereze robii, ca s rezolve acea gaI penibil? "Femeie, ce am Eu a Iace
cu tine?", a ntrebat Isus cnd Maria i spune c s-a isprvit vinul. "Nu Mi-a
venit nc ceasul!"
Putem doar specula cu privire la ce o Ii gndit Isus n cele cteva secun-
de n care a cntrit cererea Mariei. Dac ar Ii actionat, ar Ii nsemnat c
vremea Lui sosise si c din acel moment viata avea s se schimbe. Dac s-ar
brile care au nceput s m Irmnte nc din tinerete. Am nvtat c rug-
ciunea nu Iunctioneaz ca un automat: introduci cererea si scoti rspunsul.
Minunile sunt pur si simplu minuni, nu experiente comune, obisnuite ale
vietii de zi cu zi. Viziunea mea asupra lui Isus s-a schimbat si ea. ReIlec-
tnd la viata Lui, minunile pe care le-a Icut joac un rol mai putin impor-
tant n lucrarea Lui dect mi imaginam cnd eram copil. Isus nu a Iost
Superman.
E drept c Isus a Icut minuni-aproximativ treizeci, depinde cum le nu-
meri-, dar Evangheliile nu le dau o important prea mare. Adesea Isus le
cerea martorilor prezenti la o minune s nu spun nimnui ce au vzuL La
unele dintre ele, cum a Iost cazul Schimbrii la Iat sau al nvierii Ietitei de
doispezece ani, Isus nu a ngduit dect prezenta celor mai apropiati uce-
nici, si sub porunc strict de a pstra tcerea. Desi nu a reIuzat pe nimeni
care a cerut vindecare Iizic, nu a rspuns niciodat solicitrilor de a Iace
demonstratii care s uimeasc muitimea si s impresioneze persoanele im-
portante. I~us si-a dat repede seaI~a c acest gen de entuziasm generat de
minuni nu avea cum s se transIorme ntr-o credint care s schimbe vieti.
Pentru unii sceptici care nu cred n minuni, orice eveniment supranatural
trebuie exclus Ir drept de apel. La Muzeul Smithsonian din Washington
este expus o carte legat n piele n care Thomas JeIIerson a lipit toate pa-
sajele evanghelice care nu contin elemente miraculoase. Aceasta a Iost
Biblia pe care o citit-o zilnic spre sIrsitul vietii sale, o evanghelie mai usor
de acceptat, care vorbea despre Isus nvttorul, dar nu si despre Isus Fc-
torul de minuni.
Modul de abordare a lucrrii si vietii lui Isus adoptat de Thomas JeIIer-
son este ecoul de peste veacuri al evenimentelor din zilele lui Isus. Si n
acele vremuri, rationalistii cntreau nvttura lui Isus si i analizau minu-
nile n detaliu. Uneori negau dovezile evidente, iar alteori cutau explicatii
alternative (magie, puterea diavolului). Rareori credeau cu usurint n
minuni; acestea erau tot att de incredibile n primul secol pe ct ar Ii astzi.
Si atunci, ca si acum, miracolele nsteau suspiciuni, dispret, si rareori cre-
dint.
Pentru c-L accept pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pmnt
pe "nori de slav", am acceptat minunile ca o completare natural a lucrrii
Sale. Chiar si asa ns, minunile ridic ntrebri importante n mintea mea.
De ce sunt att de putine? De ce nu lipsesc? De ce acestea si nu altele?
Fiind de Iormatie jurnalist, nu teolog, cercetarea mea nu e caracterizat de
o cutare a categoriilor sistematice, ci a scenelor particulare, a instantane-
elor din viata lui Isus care impresioneaz.
Probabil c prima minune Icut de Isus a Iost si cea mai neobisnuit
dintre toate. A Iost singura dat cnd a Icut o minune care pare s-L Ii luat
prin surprindere si pe El exact ca pe ceilalti.
Pe la treizeci de ani, Isus a aprut la o nunt nconjurat de proaspetii Lui
ucenici. Mama Lui era si ea acolo, probabil nsotit de alti membri ai Iami-
liei. n acele vremuri, o nunt aducea o not de srbtoare n viata altIel
monoton a satului din Galileea. Nasul, mpreun cu brbatii, strbteau
strzile satului ntr-o procesiune Iestiv, la lumina torte lor, pentru a aduce
alaiul miresei, dup care, toti nuntasii se grbeau spre casa mirelui pentm a
participa la un ospt regesc. S ne gndim o clip la scenele vesele din Scrip-
carul pe acoperi. la Iamiliile tranilor evrei jucnd prin curte, mbrcati n
straiele lor de srbtoare, cusute Irumos cu Iir, la muzic si rsete, la mesele
ncrcate de bucate asezate n vase de lut si la caraIele cu vin. Osptul putea
tine chiar si o sptmn, pn cnd mncarea, vinul si veselia se sIrseau.
Nunta era cu adevrat un moment al deplinei bucurii.
Probabil c ucenicilor lui Isus nu le venea s-si cread ochilor privind o
scen att de nsutletit, si cu att mai putin celor care veneau la EI din par-
tea lui Ioan Boteztorul, obisnuit cu hrana lui srccioas din pustie si cu
hainele aspre din piele de cmil. Cum era cu putint ca niste oameni de-
prinsi cu un regim de viat auster s se prind-n joc cu tinerele evreice si
s nIulece tot Ielul de buntti? S-i Ii ntrebat localnicii despre Ioan Bote-
ztoml, singurul proIet pe care l vzuser evreii n ultimii patru sute de
ani? Evanghelia dup Ioan nu ne spune nimic despre toate acestea. Ne spu-
ne doar c, ntr-un moment de criz, petrecerea era pe cale s ajung o nere-
usit pentm c se terminase vinul.
Dup cte se pare, vinul nu era cel mai important lucru din meniu. Se
ajunsese la un moment stnjenitor, e adevrat, dar oare chiar s Ii Iost nece-
sar interventia unui Mesia, venit pe pmnt s vindece bolnavii si s
elibereze robii, ca s rezolve acea gaI penibil? "Femeie, ce am Eu a Iace
cu tine?", a ntrebat Isus cnd Maria i spune c s-a isprvit vinul. "Nu Mi-a
venit nc ceasul!"
Putem doar specula cu privire la ce o Ii gndit Isus n cele cteva secun-
de n care a cntrit cererea Mariei. Dac ar Ii actionat, ar Ii nsemnat c
vremea Lui sosise si c din acel moment viata avea s se schimbe. Dac s-ar
Minunile: Instantanee supranaturale
Personal preIer o interpretare mai putin obisnuit. n mod semniIicativ,
Ioan noteaz c vinul a Iost scos din niste vase uriase pline cu ap (cu o
capacitate cuprins ntre 75 si 100 de litri) asezate n Iata casei. Vasele erau
Iolosite de evreii practicanti pentru ceremonialul de curtire. Chiar si la o
nunt, trebuiau s mplineasc ritualul complicat de curtire prevzut n
Lege. Isus, avnd probabil un anume licr n privire, transIorm aceste vase
care simbolizau calea veche, anevoioas, n burduIuri de vin, prevestitoare
ale cii noi. Apa de curtire a Iariseilor s-a transIormat n vinul nou, ales,
al noii vremi. Vremea curtirii rituale trecuse; venise vremea srbtorii.
ProIeti ca Ioan Boteztorul predicaser judecata si, ntr-adevr, multe
minuni ale Noului Testament au transmis mesajul unei judecti aspre. Dar
prima minune a lui Isus a Iost o maniIestare a milei. Lectia nu a Iost inutil
pentru ucenicii care L-au nsotit la nunt n seara aceea n Cana-si mai
ales pentru proaspetii nvtcei ai lui Ioan Boteztorul.
Ii dus vestea despre puterile Lui, ar Ii Iost asaltat de tot Ielul de cereri, din
Tir pn la Ierusalim. Multimile s-ar Ii adunat: epileptici, paralitici, surdo-
muti, posedati de demoni, Ir s mai amintim de cersetorii de pe strad
care ar Ii vrut si ei s Iie cinstiti cu un pahar de vin. Autorittile din Capital
si-ar Ii trimis oamenii pe urmele Lui s Iac cercetri. Ar Ii nceput s ticie
un ceas, si ticitul n-ar mai ti ncetat dect la Calvar.
Apoi Isus, acelasi care a postit n pustie nainte de reIuzul Lui de a da
curs provocrii lui Satan de a transIorma pietrele n pini, a luat o hotrre.
Pentru prima, dar nu si pentru ultima dat n viata Lui public, Si-a schim-
bat planul, pentru a Iace un serviciu altora. "Umpleti vasele ... cu ap", le-a
spus slujitorilor. Au turnat ap n vase si, ca prin minune, din acestea a nce-
put s curg vin-cel mai bun, cel mai ales vin, care de obicei era servit la
nceputul nuntii, cnd cerul gurii deosebeste mai bine aromele, iar mesenii
sunt mai usor de impresionat. Petrecerea a renviat, gazdele au rsuIlat usu-
rate, nunta a continuat.
Ioan nu speciIic nicieri n ce msur oaspetii sau gazdele au avut cu-
nostint de scena petrecut n culise. Stiau Maria si servitorii. Si ucenicii
lui Isus stiau: "El si-a artat slava Sa si ucenicii au crezut n El."
Ce putem nvta din acest incident ciudat? Scriitorii George MacDonald
si C. S. Lewis vd n el un moment de aducere aminte a harului general al
lui Dumnezeu, concentrat de data aceasta ntr-un Iascicul, asemeni razelor
de soare care trec printr-o lup. Miracolele lui Isus nu contrazic de regul
legile naturale, noteaz ei, ci mai degrab repet actul originar al creatiei cu
o alt vitez, la o scar mai mic. "Unele miracole realizeaz pe plan local
ceea ce Dumnezeu a Icut deja la scar universal", scrie Lewis. "Dumnezeu
creeaz via si o nvat cum s extrag apa prin rdcini si s-o transIorme, cu
ajutorul soarelui, ntr-un suc care capt anumite calitti prin Iennentare. n
Ielul acesta, din timpurile lui Noe pn astzi, Dumnezeu transIorm apa n
vin n Iiecare an." La Iel, anticorpii si antigenii nIptuiesc miracolul vinde-
crii n trupurile noastre n Iiecare zi, dar de o manier mai lent si mai putin
senzational n comparatie cu vindecri le Icute de Isus.
Cum rmne ns cu sensul acestei prime minuni? Ce semniIic ea?
Contrar obiceiului su, Ioan nu ne oIer o interpretare a "semnului" miracu-
los, care pentru el are aproape ntotdeauna semniIicatia unui simbol, a unei
parabole n desIsurare. Unii comentatori vd n ea o preIigurare a Cinei de
tain, unde Isus nu va transIorma apa n vin, ci vinul n snge, n sngele
Lui, vrsat pentru ntreaga omenire. Poate.
Minunea transIormrii apei n vin, un eveniment unic, s-a petrecut ntr-o
localitate obscur, a crei localizare este incert chiar si pentru arheologi.
Multe minuni ns Isus le-a Icut n Iata unor multimi entuziasmate. Ca si n
zilele noastre, cel mai mult au atras atentia vindecri le. n Ioan 9 ni se rela-
teaz despre o asemenea minune n Ierusalim, capitala provinciei si centrul
opozitiei Iat de Isus. Ioan aloc un ntreg capitol povestirii, schitnd o scen
tipic a ceea ce se ntmpla cnd Isus tulbura ordinea impus de traditie.
Relatarea ncepe cu ntrebrile pe care si le pun toti bolnavii: "De ce
mie?" si "Ce vrea Dumne:eu s-mi .fJuna?" Pe vremea lui Isus, oamenii
credeau c tragediile i loveau pe cei care meritau aceasta. "Nu exist
moarte Ir pcat, nici suIerint Ir nelegiuire", i nvtau Iariseii care cre-
deau c Dumnezeu judeca oamenii prin dezastre naturale, handicapuri
Am observat o schimbare dramatic a interpretrii calamittilor de la Isus ncoace. n
zilele noastre avem tendinta de a-L acuza pe Dumnezeu att pentru cataclisme (pe care
companiile de asigurri le numesc "interventii ale lui Dumnezeu"), ct si pentru evenimente
mai mrunte. La Olimpiada de iarn din 1994, cnd pati natoru I de vitez Dan Janssen a
alunecat pe gheat si a pierdut pentru a doua oar cursa de 500 de metri, sotia sa, Robin, a
strigat instinctiv: "De ce nc o dat, Doamne? Dumnezeu nu poate Ii att de crud!" Cteva
luni mai trziu, o tnr i scria lui James Dobson urmtoarele: "Acum patru ani cunosteam
un brbat si am rmas nsrcinat. Am Iost distrus! L-am ntrebat pe Dumnezeu: De ce ai
ngduit s mi se ntmple una ca asta?" Eu ns nu pot s nu m ntreb: Cu ce e Dumnezeu
vinovat c un patinator s-a dezechilibrat ntr-o curb sau c doi tineri si-au pierdut capul la
o ntlnire?
MInunIIo: Instanta-oo supranaturaIo
Putom consIdora boaIa IIo o dIstrugoro a coIuIoIor dIn organIsm, IIo,
ntr-un sons maI Iarg, o staro gonoraI do dorogIaro IIzIc, montaI sI suIIo-
toasc. Am nvtat acoasta do Ia pacIontII doctoruIuI PauI Srand, spocIa-
IIstuI n Iopr, cu caro am coIaborat Ia scrIoroa crtIIor IuI. Cu oxcoptIa prI-
moIor stadII, boInavII do Iopr nu sImt duroroa IIzIc. Acoasta osto do Iapt
probIoma Ia acoast boaI: dup co bacIIII IoproI omoar coIuIoIo norvoaso,
pacIontuI nu maI sImto porIcoIuI caro I macIn trupuI. Un boInav do Iopr
poato umbIa o zI ntroag po cuIo ascutIto sau s-sI doa cu toporuI posto do-
goto, sau s so scarpIno dIroct po gIobuI ocuIar InIoctat. FIocaro dIntro acosto
actIunI poato dIstrugo tosuturIIo sI poato duco chIar Ia pIordoroa unuI mombru
sau a vodorII, dar boInavuI do Iopr nu simte nIcI un IoI do durere.
Dar, dosI nu sImt duroroa, boInavII do Iopr sufer maI muIt doct orIcaro
dIntro oamonII po caro I-aITIcunoscut. Aproapo toat duroroa po caro o sImt
vIno dIn oxtorIor sI osto provocat do rospIngoroa comunIttII. Dr. Srand
mI-a roIatat cazuI unuI tnr IntoIIgont po caro I-a tratat n IndIa. n cursuI
oxamInrII, dr. Srand sI-a pus mna po umruI pacIontuIuI sI I-a InIormat
prIntr-un transIator co tratamont trobuIa s Iac. Spro surprIndoroa IuI, omuI
a ncoput s pIng n hohoto. "Am spus cova ru?", a ntrobat Srand prIn
traductoaro. Acoasta I-a transmIs pacIontuIuI ntrobaroa n IImba tamII sI
apoI a tradus modIcuIuI: "Nu, domnuIo doctor. Spuno c pIngo pontru c
v-atI pus mna po umruI IuI. Do muItI anI nu I-a maI atIns nImonI."
n trIIo occIdontaIo, undo Iopra osto rar, a aprut o boaI nou caro a
proIuat condamnaroa moraI sI stIgmatuI socIaI aI IoproI. "SIDA osto Iopra
zIIoIor noastro", spuno IostuI modIc-soI aI BIrouIuI do Sntato PubIIc, C.
Evorott Koop. "ExIst oamonI caro manIIost Iat do pacIontII cu SIDA do
astzI acooasI atItudIno po caro strmosII nostrI o avoau acum o sut do anI
Iat do boInavII do Iopr." Cunosc cazuI unuI boInav do SIDA caro a cIto-
rIt aproapo 1500 do km pontru a II mproun cu IamIIIa sa n MIchIgan, do
ZIua RocunostIntoI. Nu-sI vzuso IamIIIa do sapto anI. PrIntII I-au ntmpI-
nat cu rotInoro, Iar Ia cIn IIocaro a prImIt o portIo maro do curcan, cu garnI-
tur sI cu tot dIchIsuI, n coIo maI IIno IarIurII do portoIan-cu oxcoptIa
IIuIuI Ior, boInav do SIDA, cruIa mncaroa I-a Iost sorvIt n IarIurII do
pIastIc, sI tot do pIastIc au Iost sI tacmurIIo caro I s-au dat.
Isus cunostoa stIgmatuI socIaI caro nsotoa o boaI ca SIDA sau ca Iopra.
LogIIo IovItIco Impunoau IzoIaroa porsoanoI n aIara comunIttII, pstraroa
do ctro acoasta a unoI dIstanto do coI putIn doI motrI Iat do coIIaItI oamonI,
procum sI purtaroa haInoIor cornIto caro so purtau cu ocazIa nmormn-
congonItaIo, orbIro sau paraIIzIo. Po IonduI acostor convIngorI s-a doruIat
opIsoduI cu "orbuI dIn nastoro". BIno ancoratI n tradItIa IudaIc, uconIcII
au ntrobat cIno so Icoa vInovat pontru InIIrmItatoa dIn nastoro a brbatuIuI
novztor. PctuIso acosta in utera, sau suporta consocIntoIo pcatoIor p-
rIntIIor sI?-o posIbIIItato maI pIauzIbII, dar, ovIdont, Incoroct.
RspunsuI IuI Isus a avut monIroa do a Io rsturna acoast prosupozItIo,
oxpIIcndu-Io cum vodo Dumnozou oamonII boInavI sI handIcapatI. Lo-a
spus c orbIroa acoIuI om nu ora oIoctuI vrounuI pcat, oIImInnd dIn dIscu-
tIo opInIa comun conIorm croIa tragodIIIo so produc n vIata coIor co Io
morIt (vozI Luca 13:1-5). Isus voIa ca boInavII s stIo c sunt IubItI ntr-un
mod cu totuI spocIaI, nu bIostomatI do Dumnozou. Do aItIoI, IIocaro dIntro
mInunIIo po caro Io-a Icut Isus a dosIIIntat tradItIa rabInIc conIorm croIa
omuI "o morIt".
UconIcII cutau n trocut un rspuns Ia ntrobaroa: "Do co?" Isus Io-a
rodIroctIonat atontIa spro vIItor, rIdIcnd o aIt ntrobaro: "Pontru co, cu co
scop?" RspunsuI LuI a Iost: "N-a pctuIt nIcI omuI acosta, nIcI prIntII
IuI; cI s-a nscut asa ca s so arato n oI IucrrIIo IuI Dumnozou."
Cooa co a ncopuso prIn a II tragodIa unuI orb dIn nastoro sIrsoa ca o
povostIro supraroaIIst dospro orbIroa IIocruIa dIntro noI. SomonII orbuIuI
I obIIg s-sI dovodoasc IdontItatoa, IarIsoII I supun unuI IntorogatorIu
oIIcIaI, sI chIar prIntII IuI (caro au Iost suIIcIont do cruzI ca s-I Iaso s
duc o vIat do corsotor) ocoIosc adovruI, n cIuda prosIunII IarIsoIIor. n
co-I prIvosto po IostuI orb, oI nu aro tImp do modItatII proIundo: "Dac osto
un pctos nu stIu", mrturIsosto oI dospro Isus, "ou una stIu: c oram orb
sI acuma vd."
n IorusaIIm, undo I s-a IntorzIs s maI propovduIasc, sub acuzatI a do
orozIo, Isus a Icut o mInuno n zIua SabatuIuI, cooa co constItuIt un grav
aIront adus doctrInoI oIIcIaIo. Noputnd noga roaIItatoa mIracoIuIuI-un
corsotor orb I prIvoa acum n ochI, Iundu-I posto pIcIor do Iat cu toat
Iumoa-, IarIsoII s-au agtat do toorIa Ior nvochIt dospro podopsIroa pc-
tosuIuI. "Tu ostI nscut cu totuI n pcat sI vroI s no nvotI po noI?", I-au
nIruntat IarIsoII. ObIoanoIo tooIogIco cad maI grou do po ochI.
ConcIuzIa po caro o putom trago n urma acostuI mIracoI, ca sI n urma
a muItor aItora roIatato n EvanghoIII, osto un prIncIpIu IImpodo: crodInta
poato produco mInunI, dar mInunIIo nu produc ntotdoauna crodInt.
Isus pe care nu I-am cunoscut
trilor. Nu mi-e greu, de aceea, s-mi imaginez murmurul de indignare care
a strbtut multimea cnd un asemenea proscris a trecut printre ei n ncer-
carea de a se a~ropia de Isus. Au Icut un loc larg n jurul lui, iar el s-a arun-
cat la picioarele lui Isus. "Doamne, dac vrei poti s m curtesti", a spus el.
Matei, Marcu si Iuca relateaz scena n mod diIerit, dar toate trei vari-
antele contin aceast aIirmatie spontan: "Isus a ntins mna, S-a atins de
el... " Multimea trebuie s Ii rmas mut de uimire-nu interzicea Iegea lui
Moise un asemenea gest? Ieprosul trebuie s se Ii cutremurat. De cte luni
sau ani Iusese privat de senzatia de cldur transmis de atingerea altei per-
soane? Atingerea lui Isus trebuie s Ii pus capt strii lui de neliniste. Pacea
luntric i-a umplut suIletul.
Reactia lui Isus Iat de bolnavi a creat un tipar pentru biserica ce se Ior-
ma nju~ul Iui, iar ~ai trziu crestinii aveau s-I urmeze exemplul de a se
ngriji de bolnavi, de sracii, de proscrisi. Cnd biserica a ampliIicat suIe~
rinta leprosilor, considerndu-i pe acestia ca at1ndu-se sub "blestemul lUI
Dumnezeu", Dumnezeu a ridicat oameni care s le aduc alinare prin trata-
ment. Ordinele religioase s-au dedicat ngrijirii leprosilor, iar progresele
stiintiIice n domeniul leprei s-au datorat n mare parte mis~onarilor, ~ce.stia
Iiind singurii dispusi s lucreze cu bolnavii de lepr. In mod SImilar,
crestinii de astzi sunt implicati n activitti de ajutorare a bolnavilor de
SIDA sau n asistenta din diverse aziluri, o lucrare dedicat celor care nu
mai au sperante de ;indecare Iizic, avnd astIel nevoie de mult dragoste
si ngrijire.
Maica Tereza, ntemeietoarea unui ordin de surori n Calcuta, care se
ocup att de un azil, ct si de o clinic pentru leprosi, a spus odat: "Avem
medicamente pentru oameni care suIer de boli ca lepra. Dar aceste medi-
camente nu trateaz problema principal, care este respingerea. De aceea,
surorile mele vor s oIere acceptare celor suIerinzi de astIel de boli. Bolna-
vii si sracii", mai spunea ea, "suIer mai mult de respingere dect de nevoi
materiale." Un alcoolic din Australia mi-a spus odat c, mergnd pe stra-
d, observ cum oamenii l ocolesc. Singurtatea si sentimentul respingerii
reprezint cea mai grav boal. Nu e obligatoriu s Iim medici sau Ictori
de minuni pentru a veni n ntmpinarea unei astIel de nevoi.
*0 credint bizar ntlnit n Evul Mediu a ncurajat si determinat biserica s acorde o
asistent sustinut bolnavilor de lepr. Datorit unei traduceri gresite a lui leronim, capii
bisericii au ~juns s cread, dup Ielul n care I descrie Isaia pe Robului Domnului, care
ptimeste ca "om al durerii" si "obisnuit cu suIerinta", c Isus avea de Iapt lepr. Asa se Iace
c n secolele al XII-le si al XIII-lea, oamenii au ajuns la concluzia c Isus era lepros. O
at~re convingere a dus la schimbarea total a atitudinii Iat de lepr, aceasta nemaiIiind
considerat blestemul lui Dumnezeu, ci o "boal sInt". Cruciatii care se ntorceau bolnavi
de lepr erau tratati cu mult consideratie n asa-numitele "Iazarete" (dup numele cerseto-
rului Iazr) rspndite peste tot; aproape dou mii erau numai n Franta. Acest Iapt consem-
nat de istorie rmne un exemplu mai putin obisnuit de mplinire literal a poru~cii lui Isus
de a-i trata pe "cei mai nensemnati Irati |ai Iui|" asa cum i-ar ti tratat Hristos Insusi.
O povestire deosebit care urmeaz vindecrii leprosului din Evanghelii
ne arat ce ajutor pot oIeri prietenii persoanei aIectate de boal. Un paralitic
care depindea de altii pentru a Ii hrnit, splat si a-i Ii satisIcute necesi-
ttile elementare, avea acum nevoie de ajutor pentru a-si dovedi credinta.
mi aduc aminte c am Iost scandalizat cnd am auzit pentru prima dat
aceast povestire la scoala duminical. Acest paralitic dorea att de mult s
ajung la Isus, nct si-a convins prietenii s sparg acoperisul casei n care
se aIla Isus si s-I coboare prin sprtur. Omul, care-si petrecuse ntreag
viata la orizontal, avea s se bucure doar pentru un moment de Iiorii dati
de pozitia vertical. Comentatorii biblici si dau toat silinta pentru a ne
lmuri c stuIul si tiglele din Palestina erau mult mai usor de demontat de-
ct nvelitori le care ne protejeaz noua casele astzi. Ei pierd ns esenta: o
gaur n acoperis si n tavan nu este nicidecum o cale normal de a intra
ntr-o cas. Mai mult, orict de subred ar Ii acoperisul, dac te-apuci s Iaci
guri n el, cu sigurant toat atentia celor de jos se va ndrepta ntr-acolo.
Se Iace praI, cad paie si bucti de lut peste cei adunati nuntru, se produce
glgie si dezordine.
Multimea, a crei prezent a Icut accesul diIicil, a suIerit dou mari
socuri. Primul a Iost produs de modul neobisnuit n care prietenii paraliticu-
lui au rezolvat problema accesului. Apoi a Iost reactia cu totul neasteptat
a 'lui Isus. Cnd Isus a vzut credinta lor-un plural care subliniaz rolul
celor patru prieteni ai paraliticului n vindecarea acestuia-a spus: "ndrz-
neste, Iiule; pcatele ti sunt iertate." Sau, "nveseleste-te, Iiule!", cum este
tradus propozitia n versiunea King James. Sau, literal: "Fruntea sus!"
*Un preot pe nume Donald Senior a remarcat n legtur cu aceast povestire un am-
nunt care mie mi-ar Ii scpat, reIeritor la problema accesului inIirmilor ntr-o cldire. Senior
scrie: "Orice inIirm poate relata despre o multime de asemenea incidente-Iie c intr n
biseric prin sacristie (sau, si mai ru, c trebuie urcat pe scrile din Iat ca un copil), sau
c ajunge ntr-o sal de prelegeri cu un liIt de marta, traversnd apoi buctria sau vreo alt
dependint pentru a se putea altura oamenilor normali care au intrat pe usa din Iat."
Isus pe care nu I-am cunoscut
Se pare c Isus S-a bucurat de aceast ntrerupere. Credinta iesit din
comun I-a impresionat ntotdeauna, iar cei patru "demolatori" au demon-
strat-o din plin. Dar reactia Iui a nselat asteptrile auditoriului. Cine era
Isus s vorbeasc despre pcate? Si cine era EI s le ierte? Dup cum le era
obiceiul, expertii n religie au nceput s contrazic dreptul lui Isus de a
ierta pcatele, ignornd n tot acest timp prezenta Iostului inIirm care zcea
n mijlocul molozului.
Isus a pus capt dezbaterii prin cuvintele enigmatice care nsumeaz ati-
tudinea Iui general Iat de vindecarea Iizic: "Ce este mai lesne: a zice
slbnogului: Pcatele ti sunt iertate ori a zice: Scoal-te, ridic-ti patul
si umbl?" Desi pe moment rspunsul a rmas suspendat n aer, ntreaga
Iui lucrare este un rspuns la aceast ntrebare. Vindecarea Iizic era, cu
sigurant, mult mai usoar. Si, parc pentru a demonstra ce voise s spun,
a articulat doar cteva cuvinte si paraliticul s-a si ridicat n picioare, si-a
strns rogojina si a plecat spre cas, probabil sltnd de bucurie.
Nu a existat boal pe care Isus s n-o poat vindeca, deIect din nastere
pe care s nu-l poat ndrepta, demon pe care s nu-I poat exorciza. Dar a
ntlnit sceptici pe care nu i-a putut convinge si pctosi pe care nu i-a putut
converti. Iertarea de pcate presupune un act de voint din partea celui care
ascult, si unii dintre cei care au ascultat cele mai convingtoare cuvinte ale
lui Isus despre har si iertare, i-au ntors spatele nepociti.
"Dar ca s stiti c Fiul Omului are putere pe pmnt s ierte pcatele ...",
a rostit Isus n auzul scepticilor la vindecarea bolnavului, o ilustratie clar
a "celui mai mic" slujindu-i "celui mai mare". Isus stia c orice neliniste
are un eIect mai devastator asupra Iiintei umane dect orice suIerint Iizic.
Toti oamenii care au Iost vindecati mor n Iinal-dar ce se ntmpl pe ur-
m? El nu a venit cu scopul prior'itar de a vindeca celulele din organismul
uman, ci suIletul omului.
Ct de usor devalorizm sIera spiritualului noi, cei care trim n trupuri
materiale. Desi Isus a petrecut mult timp discutnd probleme ca ipocrizia,
legalismul si mndri a, nu cunosc nici o lucrare televizat dedicat vinde-
crii acestor probleme "spirituale"; stiu n schimb multe care sunt centrate
pe vindecarea Iizic. Isnd ns la o parte critica, trebuie s admit c si eu
m simt mai ndurerat la vederea celui mai mic semn de suIerint Iizic
dect la vederea pcatului.
n ce priveste minunile ns, spre deosebire de cei mai multi dintre
adeptii Si, Isus are un alt set de prioritti.
O singur minune apare n toate cele patru Evanghelii. Ea s-a produs pe
dealurile nverzite care mrginesc Marea Galileii, ntr-un moment n care
popularitatea lui Isus-n paralel cu vulnerabilitatea Iui-era n crestere.
Oriunde mergea era urmat de gloate, n care nu putini erau bolnavi si neno-
rociti.
n preziua marii minuni, Isus a traversat lacul pentru a ocoli multimile.
Pentru c Irod tocmai l executase pe Ioan Boteztorul, ruda Iui, premerg-
torul si prietenul Iui, Isus dorea s rmn singur pentru a-l plnge n
liniste. Nendoielnic, moartea lui Ioan l-a strnit gnduri sumbre cu privire
la ceea ce-I astepta pe EI nsusi.
Nu reusea ns s gseasc un loc retras. O multime de oameni dintre
cei care Iuseser cu El cu o zi nainte cltori ser cale de vreo 15 kilometri
n jurul lacului si, curnd, sute, ba chiar mii de oameni glgiosi, erau din
nou adunati n jurul lui Isus. ,,1 S-a Icut mil de ei ...", spune Marcu, "pen-
tru c erau ca niste oi Ir pstor". n loc s petreac ziua pentru a Se reIace
luntric, Isus a petrecut-o vindecnd bolnavii (ceea ce era ntotdeauna un
consum de energie) si vorbind unei multimi suIicient de numeroase pentru
a umple o tribunele unei sli moderne de baschet.
Se punea problema hranei. Ce-i de fcut? Sunt cel putin cinci mii de
brbati, fr s mai vorbim de./emei i copii' Trimite-i acas, a sugerat un
ucenic. Cumprati-le voi de mncare, a spus Isus. Poftim? Glumete? Pen-
tru asta ne-ar trebui leafa pe cel putin opt luni'
Atunci Isus a preluat comanda asa cum nu-I mai vzuse nici unul din ei
Icnd pn atunci. Asezati-i n cete de cte cincizeci, le-a spus El. Era ca
la un meeting electoral-aer srbtoresc, ordine, ierarhie-exact ce s-ar as-
tepta de la o Iigur mesianic.
Noi, cei de azi, citim relatrile privind viata lui Isus din perspectiv isto-
ric, stiind dinainte ce urmeaz. Dar atunci, cu exceptia lui Isus, nimeni nu
stia ce avea s urmeze. Pe dealurile ntesate de oameni s-a strnit rumoare.
El e Cel care trebuie s vin? S./ie oare cu putint? n pustie, Satan I-a
ispitit cu perspectiva unei minuni care s Iascineze multimile. Acum, nu
pentru a Iace pe plac multimii, ci doar pentru a le potoli Ioamea, Isus ia doi
pesti si cinci pini mici si Iace minunea pe care o astepta toat lumea.
Trei dintre Evanghelii se opresc aici cu relatarea. "Au mncat si s-au s-
turat; si au ridicat sapte cosnite pline cu rmsite de Irmituri", ncheie
Marcu cu o subliniere extrem de sugestiv. Numai Ioan ne spune ce s-a n-
tmplat dup aceea. Isus a reusit, n sIrsit, s rmn singur. n timp ce
ucenicii vsleau pe lac, luptnd cu Iurtuna, Isus si petrece noaptea pe
munte, singur, n rugciune. Noaptea trziu li s-a alturat, mergnd la ei pe
ape.
A doua zi dimineat, ntr-o scen aproape comic, multimea a pus mna
pe brci si a pornit ntr-o cutare Irenetic asemenea unui banc de pesti care
vneaz o curiozitate pe lac. Dup ce au savurat minunea o zi ntreag, li
s-a deschis apetitul pentru mai mult. Isus a nteles adevrata intentie a mul-
timii: aceea de a-L prinde cu Iorta si a-L ncorona mprat. Toate imprtii-
le lumii ]i le voi da ]ie, I-a promis Satano
A urmat o conversatie ntre dou prti care ar Ii putut la Iel de bine s
vorbeasc limbi diIerite. Isus a Iost neobisnuit de dur, acuznd multimea c
e motivat de lcomie, c nu vrea altceva dect s-si umple pntecele. A
Icut aIirmatii uluitoare ca: "Eu sunt Pinea vietii ... care S-a pogort din
cer." A spus lucruri de nenteles: "...dac nu mncati trupul Fiului omului si
dac nu beti sngele Lui, n-aveti viata vesnic."
Asemenea corului din teatrul antic grecesc, auditoriul a reactionat dra-
matic la Iiecare din aceste acuze: au vociIerat, s-au luat la hart. Nu aveau
de gnd s renunte att de usor la visul lor. Una din traditiile evreiesti i
nvta c Mesia avea s readuc n actualitate mana de pe vremea lui Moise;
oare Isus nu Icuse exact acest lucru cu o zi nainte? Minunea de ieri, pe
care nc o mai digerau, la propriu, cerea un alt semn miraculos. Se insta-
lase deja dependenta.
n cele din urm, Isus i-a convins c nu era genul de Mesia pe care l
asteptau ei: El n-avea s le dea pine si circ la cerere. Dar, n timp ce multi-
mea nelinistit se ndeprta, chiar ucenicii Lui au nceput s crteasc ntre
ei. "Vorbirea aceasta este prea de toi: cine poate s-o suIere?" Multi dintre
ucenici L-au prsit, un act de dezertare mentionat doar de Ioan. "Voi nu
vreti s v duceti?", i-a ntrebat Isus cu tristete pe cei doisprezece.
Hrnirea celor cinci mii ilustreaz motivul pentru care Isus, desi dispu-
nea de toat puterea supranatural, a maniIestat sentimente contradictorii
Iat de minuni. Ele atrgeau multimile si strneau aplauze, dar rareori ncu-
rajau pocinta si credinta de durat. Isus venea cu un mesaj neplcut, des-
pre suIerint si supunere, nu cu o reprezentatie de prost gust pentru gur-
casc si vntorii de senzatii.
Din acel moment, nvttura lui Isus a luat o alt turnur. Ca si cum cele
dou scene consecutive de aclamatie si respingere I-ar Ii clariIicat viitorul,
a nceput s vorbeasc mai deschis despre moartea Lui. Neobisnuitele
Iiguri de stil exprimate n Iata multimii, au nceput s aib sens. Pinea
vietii nu era ceva miraculos, asemeni manei; venise din cer pentru a Ii Irn-
t s'i amestecat cu snge. Isus vorbea despre propriul Su trup. n cuvintele
lui Robert Fanar Capon, "Mesia nu a venit s salveze lumea prin simpla
aplicare a unui plasture miraculos: o Iurtun potolit ici, o multime hrnit
colo, o soacr pus pe picioare dincolo. Mai degrab lumea avea s Iie
mntuit printr-o lucrare tainic si proIund, nenteleas, neasteptat, n
centrul creia avea s se aIle nssi moartea Sa."
n ziua aceea, pe dealul nverzit ce se ntindea pn Ia malul lacului, Isus
a trecut un test. n pustie, Satan I-a Icut doar o introducere printr-o ispit
mai mult teoretic. Aici s-a conIruntat cu realitatea, cu ispita oIertei regali-
ttii asupra creia avea toate drepturile-dar pe care a reIuzat-o n Iavoarea
unei ci mai grele, umile.
"Un neam viclean si preacurvar cere un semn ...", le va spune Isus celor
ce-I vor cere s-Si etaleze puterile. Iar n capitala Ierusalim, le va spune c
"..nu se ncredea n ei ...", chiar si celor multi care vzuser minunile Lui si
crezuser n El, pentru c EI cunostea ce era inimile lor.
Un semn nu este acelasi lucru cu o dovad; un semn este doar un indica-
tor pentru cei care caut directia corect.
Ultimul "semn" mare din Evanghelia dup Ioan apare la mijlocul crtii,
n capitolul 11, si se constituie n pivotul narativ al evenimentelor care l
preced si al celor ce urmeaz. Ioan indic spre minunea n care este implicat
Lazr ca spre evenimentul care a produs o schimbare de atitudine Iatal din
partea clasei religioase mpotriva lui Isus. Relatarea lui Ioan ne mai oIer
si un rezumat al minunilor pe care le-a Icut si al celor pe care nu le-a Icut
Isus n timpul vietii Sale pe pmnt.
n relatarea dramatic a minunii petrecute cu Lazr se poate observa o
"regizare" unic a evenimentelor. De regul, Isus reactiona cu atta prom-
ptitudine cnd era inIormat despre boala cuiva, nct uneori si schimba
planurile pentru a da curs cererii de vindecare. De data aceasta ns, dup ce
a primit vestea c unul dintre cei mai buni prieteni ai Si era bolnav, a zbo-
vit nc dou zile n alt oras. A Icut-o intentionat, constient c, ntre timp,
Lazr va muri. Ioan ne red explicatia misterioas pe care Isus o d uceni-
cilor: "Lazr a murit. Si M bucur c n-am Iost acolo, pentru voi, ca s
credeti." A lsat n mod intentionat ca Lazr s moar si Iamilia lui s suIere.

ntr-un alt context, Luca pune n contrast personalitatea celor dou
surori ale lui Lazr: Marta, gazda ocupat care alearg de colo-colo prin
buctrie, si Maria cea meditati v, Iericit s stea la picioarele lui Isus. n
momentele cele mai tragi ce, personalitatea omului se d n vileag. Marta
alearg n ntmpinarea lui Isus nainte ca EI s intre n sat. ,,Doamne, L-
a mustrat ea, dac ai Ii Iost aici, n-ar Ii murit Iratele meu!" Mai trziu,
Maria i spune exact aceleasi cuvinte: "Doamne, dac ai Ii Iost aici, n-ar Ii
murit Iratele meu."
Tonul celor dou surori este acuzator Iat de un Dumnezeu care nu a dat
curs unei rugminti. Orict de mult ne-am strdui, cnd ne ncearc suIerin-
ta, e greu s evitm Iormulri de genul "Dac ... ". Dac n-ar fi :burat cu
avionul acela ... Dac s-ar lsat defumat... Dac mi-a Jifcut timp s-mi
iau rmas bun. ..
n cazul lui Lazr, Maria si Marta adresau un "Dac ..." direct Fiului lui
Dumnezeu, prietenul lor, care ar Ii putut mpiedica moartea Iratelui lor.
Cele dou surori nu puteau Ii acuzate de necredint. Marta L-a asigurat
pe Isus de credinta ei n viata de apoi si chiar c Isus era Mesia, Fiul lui
Dumnezeu. Aceast credint copilreasc este esenta: Oare de ce nu a
onorat-o Isus? Prietenii si rudele au ntrebat direct: "EI care a deschis ochii
orbului, nu putea Iace ca omul acesta s nu moar?"
Marta plngea, Maria plngea. Toti cei prezenti plngeau. Isus nsusi
"S-a nIiorat n Duhul Lui si S-a tulburat". Si a plns. Ioan nu ne spune de
ce a plns Isus. De vreme ce si-a dezvluit planul de a-l nvia pe Lazr din
morti, putem crede c Isus nu a trit aceeasi durere ca rudele ndoliate.
Ceva L-a miscat totusi. Cnd S-a apropiat de mormnt, a simtit din nou un
spasm si "S-a nIiorat din nou n Sine".
Pn n acest moment, moartea nu-L tulburase pe Isus. l nviase Ir
eIort pe Iiul vduvei din Nain, oprind din mers procesiunea Iunerar. O
readusese la viat pe Iiica lui Iair, poruncindu-i parc n joac: "Fetito,
scoaI-te!"-ea un printe care si anunt copilul c e timpul s se tre-
zeasc. n cazul lui Lazr ns a prut tulburat, aIectat, proIund ntristat.
Rugciunea lui Isus la monnnt ne oIer o posibil explicatie: "Tat, ti
multumesc c M-ai ascultat. Stiam c totdeauna M asculti, dar vorbesc
astIel pentru norodul care st mprejur, ca s cread c Tu M-ai trimis."
Nicieri Isus nu S-a mai rugat ca si cum le-ar Ii vorbit celor prezenti aseme-
nea unui personaj shakespearian care se adreseaz direct spectatorilor. n
acest moment, Isus prea s Iie constient de dubla Sa identitate: Cel cobort
din cer si, n acelasi timp, Fiul Omului, nscut pe pmnt.
Rugciunea public cu glas tare, gesturile-toate acestea poart pecetea
luptei spirituale care se aIla n desIsurare. Isus vroia s spun ceva, le d-
dea un "semn" public, constientiznd aici, mai mult ca-n oricare alt situ-
atie, starea intermediar a creatiei lui Dumnezeu. Isus stia .c Lazr este
mplinit si Iericit, ntr-o stare incomparabil mai bun sub toate aspectele,
acum, dup ce-si prsise trupul muritor. Teoretic, si Marta si Maria o stiau,
dar ele nu auzeau strigtele de bucurie de dincolo de moarte. Credinta n
puterea lui Dumnezeu si dragostea au Iost coplesite de momentele de
durere. Nu stiau dect c l-au pierdut pe Lazr si nu simteau dect durere.
Aceast stare intennediar, dominat de sentimentul de pierdere si de
durere poate explica lacrimile lui Isus. Expertii n greaca Noului Testament
aIirm c expresia "tulburat" din text nseamn mai mult dect ndurerat;
implic mnie, ba chiar revolt. n acel moment, Isus nsusi atrna ntre
dou lumi. Stnd n Iata mormntului care duhnea a moarte, a primit un
avertisment a ceea ce-I sttea nainte n aceast lume blestemat-literal-
mente blestemat. Constiinta c si propria Sa moarte se va sIrsi prin nvie-
re nu-I diminua nici Irica, nici durerea. Isus era si om: si ca om trebuia s
stea pe Golgota pentru a trece granita dintre lumi.
Privit ca ntreg, povestea lui Lazr ne d o imagine att a viitorului lui
Isus, ct si imaginea comprimat a ntregii planete. Toti ne trim zilele la
granita dintre lumi, n intervalul de haos si conIuzie dintre moartea lui
Lazr si nvierea lui. Desi aceast perioad este limitat, si poate pli ca
semniIicatie n comparatie cu gloria viitoare care ne asteapt, ea este tot ce
stim, si aceasta este suIicient ca s ne umple ochii de lacrimi,si a Iost
suIicient si ca s umple de lacrimi ochii lui Isus.
nvierea unui om, nvierea lui Lazr, nu putea rezolva problema planetei
Pmnt. Pentru aceasta era necesar moartea unui om. Ioan adaug, cu o
umbr de ironie, un amnunt uimitor, si anume c minunea Icut cu Lazr
a pecetluit soarta lui Isus. "Din ziua aceea, au hotrt s-L omoare." Si din
ziua aceea, n mod semniIicativ, semnele si minunile lui Isus au ncetat.
Acum, cnd citesc relatarea minunilor pe care le-a Icut Isus, descopr
n ele un mesaj diIerit.
Copil Iiind, priveam minunile ca pe dovezi absolute ale identittii lui
Isus. Dar, n Evanghelii, minunile n-au oIerit o asemenea certitudine nici
mcar celor care le-au vzut personal. "Dac nu ascult pe Moise si pe
prooroci, nu vor crede nici chiar dac ar nvia cineva din morti", a spus Isus
despre sceptici. Probabil c Isus S-a gndit Ia propria Lui nviere, dar episo-
dul cu nvierea lui Lazr demonstreaz acelasi lucru: preotii cei mari au
cutat s ascund minunea, omorndu-l din nou pe snnanul Lazr! ngro-
ziti, au hotrt s distrug dovada clar a acelei minuni spectaculoase care
se plimba liber n persoana lui Lazr. Niciodat minunile n-au sensibilizat
oamenii si nu i-au mpins cu putere spre credint. Dac ar Ii Iost asa, n-ar
mai Ii Iost necesar credinta.
n copilrie, am nteles minunile ca pe niste garantii ale securittii perso-
nale. Nu a promis Isus c: "...nici una din ele |vrbii| nu cade Ia pmnt rar
voia Tatlui vostru"? Mai trziu, am aIlat c aceast ragduint apare pe
Iondul unor teribile avertismente adresate celor doisprezece ucenici, prin
care Isus le prezice arestri, persecutie si moarte. ConIorm traditiei biseri-
cii, toti cei unsprezece ucenici care au rmas dup moartea lui Iuda au murit
ca martiri. Isus a suIerit, la Iel si apostolul Pavel, si cei mai multi dintre pri-
mii crestini. Credinta nu este o polit de asigurare. Sau, dup cum sugerea-
z Eddie Askew, poate c este, pentru c asigurarea nu previne accidentele,
ci ne d o baz sigur de pe care ne conIruntm cu consecintele acestora.
n anii copilriei m-am strduit mult s dobndesc o credint mai puter-
nic. Adultii m ndemnau mereu s-o Iac si aveam si cteva indicii dup
care s m ghidez. Citind acum toate relatrile vindecrilor, sesizez existen-
ta unei "scri a credintei" n Evanghelii. n vrIul scrii se gsesc cei care
L-au impresionat pe Isus cu o credint plin de ndrzneal, de neclintit:
sutasul, un cersetor orb plin de curaj, o Iemeie canaanit insistent. Aceste
povestiri despre o credint att de mare m sperie oarecum pentru c rareori
mi se ntmpl s dau dovad de o asemenea credint. M descurajez usor
cnd Dumnezeu tace. Cnd nu primesc rspuns Ia rugciunile mele, sunt
ispitit s renunt si s nu mai cer niciodat lucrul pe care I-am cerut. Tocmai
de aceea privesc mai jos pe scar pentru a gsi oameni cu o credint mai
mic si m consoleaz gndul c Isus a Iost dispus s lucreze si cu cea mai
mic scnteie de credint pe care o ntrezrea. M agt de Iragmentele n
care ni se spune cum S-a raportat Isus Ia ucenicii care L-au prsit si care
apoi s-au ndoit de EI. Acelasi Isus care a ludat credinta plin de ndrz-
neal a celor din vrIul scrii a sustinut cu blndete credinta instabil a uce-
nicilor Si. M simt ncurajat de mrturisirea tatlui unui biat posedat de
demoni care I-a spus lui Isus: "Cred, Doamne! Ajut necredintei mele!"
Chiar si acest om sovielnic a primit rspuns Ia rugciune.
n copilrie vedeam minuni peste tot. Acum le vd rar, si chiar si acestea
par ambigue, susceptibile de interpretri. Viziunea mea de copil s-a ntune-
cat o dat cu trecerea anilor, si resimt lucrul acesta ca pe o pierdere. Azi nu
ne este mai usor dect n vremea lui Isus s ntelegem modul aparent extrem
de ciudat al lui Isus de a alege cu cine, cnd si cum s Iac minunile pe care
le-a Icut. Un om care a umblat pe ape n-a racut-o dect o singur dat. Ce
autolimitare! E drept c I-a nviat pe Lazr din morti si a sters lacrimile
surorilor lui-dar de ce nu a racut acelasi lucru si cu alte surori si sotii care
plngeau n ziua aceea dup cei dragi ai lor? Cnd discuta direct despre
minuni, Isus accentua caracterul lor
Cnd eram copil, credeam c minunile sunt un Iel de magie. Acum le n-
teleg ca pe niste semne. Cnd Ioan Boteztorul zcea n nchisoare, Isus i
trimitea vesti despre vindecri si nvieri pentru a-i dovedi c EI era "Ace-
Ia" care trebuia s vin; si totusi, Ia scurt timp, Ioan moare sub mna grea
a clului. Mesajele trimise de Isus lui Ioan nu au avut menirea de a-i alina
suIerintele Iizice si nu stim ce eIect au avut ele asupra credintei lui Ioan.
Mesajele au exprimat ns caracterul mprtiei pe care Isus venise s o
ntemeieze. O mprtie a slobozeniei n care orbii vd, schiopii umbl,
surzii aud, leprosii sunt vindecati si sracii sunt eliberati de srcie. Pentru
unii (n cele treizeci si sase de minuni de care avem cunostint), eliberarea
s-a produs timp ce Isus cutreiera drumurile Galileii si Iudeii. Altii au
primit eliberarea prin slujirea plin de devotament a ucenicilor lui Isus. Dar
altii ca, de exemplu, Ioan Boteztorul, nu au ajuns Ia aceast eliberare pe
pmnt.
Atunci, Ia ce bun toate minunile? Au produs ele vreo schimbare? Prin
zecile de vindecri si cele cteva nvieri, Isus nu a reusit s rezolve proble-
ma durerii de pe aceast planet. Nu pentru asta a venit. Cu toate acestea,
att ct a trit pe pmnt, Isus nu a putut s nu ndeprteze, chiar dac doar
partial, eIectele unei lumi atinse de cdere. n viata Lui de pe pmnt, si-a
Iolosit puterile supranaturale pentru a ndrepta tot ce era ru. Fiecare
vindecare Iizic indica spre o vreme demult apus din Eden cnd trupul
Iizic nu era atins de orbire, de inIirmitti, nici nu sngera ntruna timp de
doisprezece ani-dup cum indica si spre un timp al re-creatiei ce avea s
vin. Minunile prin care Isus a rupt lanturile bolii si ale mortii m ajut s-
mi Iac o idee despre cum ar Ii trebuit s arate lumea si mi dau speranta c,
ntr-o zi, Dumnezeu va ndrepta toate lucrurile strmbe din ea. Sau, ca s
m exprim mai delicat, Dumnezeu nu este mai multumit dect suntem noi
de acest pmnt, astIel c minunile lui Isus ne dau o idee despre ce intentio-
neaz Dumnezeu s Iac cu el.
Unii nteleg minunile ca pe o suspendare din Iunctie a legilor Iizice care
guverneaz universul. Ca semne, ns, ele au exact Iunctia opus. Moartea,
descompunerea, entropia si distrugerea sunt adevratele suspendri ale le-
gilor lui Dumnezeu; minunile sunt crmpeie care prevestesc zorii restaur-
rii. Dup cum spune Jurgen Moltmann: "Vindecri le lui Isus nu sunt mi-
nuni supranaturale ntr-o lume natural. Ele sunt singurele lucruri natura-
le ntr-o lume neIireasc, demonizat si plin de rni."

Moartea:
Iltima sptmn
De ce si-a ascuns Providenta Iata "n momentul cel mai greu" ... ca si cum
S-ar Ii supus de bunvoie legilor oarbe, absurde si nemiloase ale naturii?
Feodor Dostoievski

Moartea:
I|tima sptmn
n dorinta de a auzi cntecele srbtorii de Paste, biserica n care am
crescut se grbea s sar peste evenimentele Sptmnii Mari. N-am tinut
niciodat un serviciu n Vinerea Mare. Cina Domnului o luam o dat la trei
luni, ntr-o atmosIer apstoare n care usierii gravi urmreau trecerea din
mn n mn a tvi lor cu phrele si buctele de pesmeti.
Mi se spunea c romano-catolicii nu cred n nviere, Iapt care explica de
ce Ietele catolice purtau la gt cruciulite cu "micutul Isus". Am mai aIlat c
misa catolic era oIiciat printr-un ritual cultic cu lumnri aprinse, semn
c exista o anume obsesie n legtur cu moartea. La noi, protestantii, lu-
crurile stteau altIel. Pstram pentru srbtoarea de Paste cele mai bune
haine, cele mai nlttoare imnuri si cele cteva decoratiuni de care dispu-
neam pentru lcasul de nchinare.
Dup ce am nceput s studiez teologia si istoria bisericii, am descoperit
ct de gresite erau conceptiile bisericii mele despre catolicii, care cred n
Paste cu aceeasi convingere proIund ca si noi, si c, de Iapt, mult din cre-
zuI lor exprim la superlativ aceast convingere. Am observat apoi din
Evanghelii c, spre deosebire de obiceiul din biserica mea, relatarea biblic
ncetineste ritmul, nu-I grbeste cnd ajunge la Sptmna Patimilor. Un
comentator crestin din primele secole spunea despre Evanghelii c sunt cro-
nici ale ultimei sptmni din viata lui Isus cu introduceri extrem de lungi.
Putine dintre biograIiile pe care le-am citit dedic mai mult de zece la
sut din paginile lor subiectului mortii-inclusiv biograIiile unor oameni ca
Martin Luther King Jr. si Mahatma Gandhi, a cror moarte violent a avut
o deosebit semniIicatie politic. Evangheliile ns dedic aproape o trei-
me din continutul lor acestui punct culminant care este ultima sptmn
din viata lui Isus. Matei, Marcu, Luca si Ioan consider moartea lui Isus ca
Iiind misterul central al existentei Lui pmntesti.
Doar dou din Evanghelii mentioneaz evenimentele nasterii Sale si
toate patru dedic doar cteva pagini nvierii, dar Iiecare din cei patru evan-
ghelisti relateaz amplu cu privire la evenimentelor care conduc la moartea
lui Isus. Asa ceva nu se mai ntmplase pn atunci. Fiinte celeste mai inter-
Ieraser cu sIera noastr si nainte de ntrupare (dac ne gndim la ngerul
cu care s-a luptat Iacov sau la vizitatorii lui Avraam), si ctiva oameni chiar
se ntorseser dintre cei morti. Isus ns a Iost Fiul lui Dumnezeu. Si Fiul
lui Dumnezeu a murit pe pmntul nostru. Cum a Iost posibil ca Mesia s
Iie nIrnt si Dumnezeu s Iie rstignit? Natura nssi s-a nIiorat: pmntul
s-a cutremurat, stncile s-au despicat, cerul s-a ntunecat.
Timp de mai multi ani am pstrat obiceiul de a citi n preajma Sptm-
nii Mari toate Evangheliile, Iie n ordinea n care sunt redate n Biblie, Iie
ntr-o alt ordine. De Iiecare dat cnd le citesc m simt captivat de turnura
neasteptat a Iirului epic. Naratiunea simpl, natural, are puterea de a te
Iace s-o triesti att de intens nct aproape c auzi n Iundal cadenta nIun-
data si tnguitoare a tobelor. Nu se produce nici un miracol neasteptat, nu
are loc nici o ncercare de salvare supranatural. Asistm la o tragedie care
pune n umbr operele lui SoIocle sau ale lui Shakespeare.
Puterea lumii, cel mai soIisticat sistem religios al vremii de-atunci, alia-
t cu cel mai puternic imperiu din perioada aceea, s-au ridicat mpotriva
unei Iiguri solitare, singurul om desvrsit care a trit vreodat. Desi este
batjocorit de cei puternici si prsit de prieteni, Evangheliile subliniaz lim-
pede-culmea ironiei!-c tot El este Cel ce detine controlul evenimente-
lor n totalitatea lor. S-a ndreptat spre Ierusalim hotrt s nIrunte soarta
care-I sttea nainte. Crucea a Iost scopul Lui n permanent. Acum, cnd
moartea se apropie, El nsusi invit parc loviturile s vin asupra Lui.
Odat, am nceput lectura Evangheliilor imediat dup ce am citit inte-
gral Vechiul Testament. n paginile crtilor istorice, poetice si proIeti ce, n-
tlnisem un Dumnezeu al Iortei brute. Capete tiate, imperii rsturnate,
natiuni ntregi rase de pe Iata pmntului. n Iiecare an, poporul evreu
srbtorea marea minune a eliberrii din Egipt, un eveniment marcat de
minuni. Peste tot n Psalmi si n proIeti am ntlnit ecouri ale Exodului,
memento-uri vii n constiinta unei natiuni hituite c Dumnezeul care
Moartea: Ultima sptmn
rspunsese cndva rugciunilor lor putea s o Iac din nou.
Cu aceste relatri nc vii n minte, am ajuns la consemnarea ultimei
sptmni din viata lui Isus, asa cum o red Matei, scen cu scen. Evreii
erau adunati din nou la Ierusalim pentru a-si aminti Exodul si pentru a cele-
bra Pastele. Speranta lor de veacuri s-a aprins din nou: A venit Mesia' ...
Apoi, ca o sgeat menit s le curme sperantele, au urmat trdarea, proce-
sul si moartea lui Isus.
Cum am putea tri noi, care cunoastem deja deznodmntul, sentimen-
tul ngrozitor pe care l-au trit ucenicii lui Isus c totul s-a sIrsit? Peste se-
cole, relatarea privind ultima sptmn din viata lui Isus a devenit
Iamiliar, iar eu nu pot s nteleg si, cu att mai putin, s reconstitui impac-
tul evenimentelor din aceste ultime sapte zile asupra celor care au participat
direct la ele. nteleg doar ceea ce iese n evident cnd recitesc istoria Pati-
:. milor.
Intrarea triumftoare. Toate cele patru Evanghelii mentioneaz acest
eveniment care, la prima vedere, pare s Iie singurul moment n care Isus
nu maniIest aversiune Iat de aclamatii. Multimile astern haine si ramuri
de Iinic pe drum pentru a-si maniIesta adoratia. "Binecuvntat este mpra-
tul care vine n Numele Domnului!", strig ei. n poIida Iaptului c i repug-
na orice maniIestare Ianatic, de data aceasta Isus i las s strige. Iar Iarise-
ilor indignati le explic: "V spun c dac vor tcea ei, pietrele vor striga."
Ceea ce se petrecea s Ii Iost reabilitarea n Ierusalim a proIetului din
Galileea? "Nu vedeti c toti merg dup El?", se plngeau Iariseii alarmati.
n acel moment, n care mai multe sute de mii de pelerini erau adunati la
Ierusalim, toti credeau c sosise mpratul s-si ia tronul n stpnire cu
mn tare.
mi aduc aminte c odat, n copilrie, ntorcndu-ne acas de la servi-
ciul din Duminica Floriilor, sedeam n masin, rupnd absent Irunze de
palmier si rsIoind publicatia trimestrial a scolii duminicale pentru a citi
subiectul sptmnii viitoare. Nu avea nici o logic. Astzi multimile s-au
aruncat la picioarele Lui, iar peste o sptmn va Ii arestat si omort?
Acum, cnd citesc Evangheliile, observ ntelesuri ascunse care explic
aceast schimbare rapid. n Duminica Floriilor, Isus era nconjurat de un
grup de oameni din Betania, nc plini de bucurie din pricina nvierii lui
Lazr. Fr ndoial c o alt mare parte din multime era Iormat din
pelerinii din Galileea care l cunosteau bine. Matei ne atrage atentia c un
Isus pe care nu L-am cunoscut
alt grup important din multime erau orbii, schiopii si copiii. Dincolo de
acestia, ns, pndea primejdia. Autorittile religioase nu-L vedeau cu ochi
buni pe Isus, iar legiunile romane nsrcinate s tin sub control multimile
prezente la srbtoare erau, prin grija Sanhedrinului, la curent cu inIorma-
tiile despre persoana care ameninta ordinea local.
Isus nsusi avea sentimente amestecate cu privire la parada care avea s
nceap. Luca relateaz c, apropiindu-Se de oras, Isus a nceput s plng.
Stia ct de nestatornic era multimea. Glasurile care acum strigau "Osa-
na!", peste doar o sptmn aveau s strige "Rstigneste-L!".
Intrarea triumItoare a lui Isus n Ierusalim are n jurul ei o aur contra-
dictorie. Citind cele patru relatri evanghelice, ntreaga scen mi se pare
socant. mi imaginez un oIiter roman galopnd la Iata locului pentru a
veriIica ce se ntmpl. La Roma a participat la procesiuni ordonate n care
totul se desIsura ca la carte. Generalul nvingtor deIila n carul lui de aur,
cu armsari ncordati sub strnsoarea hamurilor, cu spitele rotilor scn-
teind n btaia soarelui. n urma lui, oIiteri cu annuri lustruite purtau
steagurile capturate de la armatele nIrnte. Coloana se ncheia cu sclavi si
prizonieri n lanturi, o dovad vie a ceea ce se putea ntmpla oricui care
sIida Roma.
La intrarea triumItoare a lui Isus, multimea de adorat ori e Iormat din
cei dispretuiti de societate: schiopi, orbi, copii, trani din Galileea si Beta-
nia. Vrnd s vad cine era acela care producea o astIel de reactie multimii,
oIiterul descoper un personaj umil, cu lacrimi pe obra:, calre nu pe un
an~sar sau ntr-un car de lupt, ci pe un mgrus nseuat cu o hain de
mprumut aruncat pe spinarea lui.
Da, Duminica Floriilor a Iost un moment de triumI, dar nu acel gen de
triumI care putea impresiona Roma si nici acela care ar Ii impresionat mul-
t vreme multimile din Ierusalim. Ce Iel de mprat era acesta?
Cina cea de tain. Ori de cte ori citesc relatarea lui Ioan despre acest
eveniment, sunt surprins de tonul ei "modern". Spre deosebire de restul
Evangheliei, autorul prezint aici o succesiune de imagini veridice, parc
redate cu ncetinitorul. Ioan red dialogul care are loc, precum si interactiu-
nea emotional dintre Isus si ucenici. Ioan 13-17 cuprinde momentele de
mare apr~piere suIleteasc dintre Isus si ucenicii Si pe care EI le-a trit n
cea mai chinuitoare noapte a Lui pe pmnt.
n seara aceea, dup ce au mplinit ritualul de Paste, ncrcat de simbo-
luri, ucenicii au avut parte de multe surprize. Ne putem usor imagina c n
momentele n care Isus citea cu voce tare relatarea exodului, n mintea uceni-
cilor locul Egiptului era luat de Roma. Dumnezeu nu putea gsi un moment
mai bun pentru a dubla acest tur de Iort dect acesta n care toti pelerinii
erau adunati la Ierusalim. Declaratia lui Isus a strnit n acestia cele mai n-
drznete visuri: "...v pregtesc mprtia ...", le-a spus cu autoritate, "...dar
ndrzniti! Eu am biruit lumea".
Citind relatarea lui Ioan m opresc adesea asupra unui incident anume
care ntrerupe desIsurarea cinei. "Isus, Iiindc stia c Tatl i dduse toate
lucrurile n mini", ncepe Ioan cu intentia vdit de a-si impresiona
cititorul, dup care adaug aceast aIirmatie contradictorie: " ...S-a sculat de
la mas, S-a dezbrcat de hainele Lui, a luat un stergar si S-a ncins cu el."
n haine de rob, Isus S-a aplecat si a splat praIul Ierusalimului de pe pi-
cioarele ucenicilor.
Ce gest ciudat din partea unui musaIir de onoare care st pentru ultima
oar la mas cu prietenii si! Un gest inexplicabil din partea unui condu-
ctor care tocmai i anuntase: "...v pregtesc mprtia ...". n zilele acelea,
splarea picioarelor era considerat ca Iiind un gest att de degradant nct
un stpn nu avea voie s cear unui sclav evreu s o Iac. Petru s-a Icut
alb ca varul la aceast vznd ce a nceput Isus s Iac.
Pentru autorul M. Scott Peck, scena splrii picioarelor se constituie ca
unul dintre cele mai semniIicative evenimente din viata lui Isus. "Pn n
acel moment, cel mai important lucru pentru cineva era s ajung n vrI si,
o dat ajuns acolo, s se mentin pe pozitie sau, chiar, s ncerce s ajung
si mai sus. Dar aici, acest om care este deja n vrI-era rabin, nvttor,
stpn-a cobort brusc jos de tot si a nceput s spele picioarele ucenicilor
Si. Prin acest act singular, Isus a rsturnat la modul simbolic ntreaga
ordine social. Nentelegnd ce se ntmpl, nsisi ucenicii Si au Iost
aproape ngroziti de gestul Lui."
Isus le-a cerut urmasilor Si s Iac trei lucruri spre amintirea Lui. Ne-a
cerut s-i botezm pe altii asa cum a Iost EI botezat de Ioan. Ne-a cerut s
comemorm cina pe care a luat-o n seara aceea cu ucenicii. Si, n al treilea
rnd, ne-a cerut s ne spIm picioarele unii altora. Biserica a respectat
ntotdeauna primele dou porunci, desi a purtat multe dispute n legtur cu
semniIicatia lor si cu modul n care e cel mai bine s Iie mplinite. n privin-
ta celei de-a treia ns, splarea picioarelor, avem tendinta de a o asocia cu
mici denominatii bine ascunse n muntii Apalasi. Doar cteva grupri mai
practic n ziua de azi splarea picioarelor; pentru restul ideea Iiind primiti-
v, rural, simplist. E discutabil dac Isus a dat aceast porunc doar celor
doisprezece ucenici sau tuturor celor ce aveau s unneze, si nu exist do-
vezi c cei doisprezece ar Ii mplinit-o ei nsisi.
n aceeasi sear, ucenicii s-au luat la ceart pentru suprematie. De re-
marcat c Isus nu a negat spiritul competitiv si ambitia, trsturi speciIic
umane. Doar le-a redirectionat: "...cel mai mare dintre voi s Iie ca cel mai
mic; si cel ce crmuieste ca cel ce slujeste." Dup care le-a spus: "V pre-
gtesc mprtia"-cu alte cuvinte, o mprtie bazat pe slujire si smere-
nie. n splarea picoarelor, ucenicii au vzut un exemplu viu a ceea ce a vrut
s spun Isus. Dup dou mii de ani, mplinirea acestei porunci rmne la
Iel de diIicil.
Trdarea. n toiul acestei cine cu cei mai apropiati prieteni, Isus lansea-
z o bomb: unul dintre cei doisprezece adunati n jurul Lui l va vinde mai
marilor norodului chiar n noaptea aceea. "Ucenicii se uitau unii la altii si
nu ntelegeau despre cine vorbeste", si au nceput s se ntrebe unul pe altul.
Isus atinsese un punct nevralgic. "Nu cumva sunt eu, Doamne?", se n-
treab ucenicii pe rnd, dezvluind ndoieli ascunse. Trdarea nu era ceva
nou. ntr-un Ierusalim dominat de conspiratii, cine stie cti dusmani ai lui
Isus s-or Ii apropiat de ucenici, tatonnd terenul. Cina cea de tain a Iost ea
nssi pndit de primejdii, odaia de sus Iiind pregtit pe ascuns de o Iigu-
r nvluit n mister, un om ce ducea un ulcior cu ap.
La cteva momente dup ce Isus Iace dezvluirea socant, Iuda prses-
te ncperea n tcere, Ir s ridice suspiciuni. n mod normal, casierul
grupului trebuia s se retrag uneori din mijlocul lor pentru a cumpra de-ale
gurii sau, cine stie, pentru a Iace vreo milostenie.
Numele de "Iuda", Ioarte comun la vremea lui, a disprut. Nici un prin-
te nu doreste s dea copilului su numele celui mai cunoscut trdtor din
istorie. Spre surprinderea mea, azi, cnd citesc Evangheliile, nu ticlosia
acestui nume iese n evident, ci tocmai caracterul lui comun. Asemenea
celorlalti ucenici, si Iuda a Iost ales de Isus dup o lung noapte de rugciu-
ne. Fiind casier, se bucura n mod cert de ncrederea celorlalti. Chiar la Cina
cea de Tain, a avut un loc de cinste alturi de Isus. Evangheliile nu ne su-
gereaz nicieri c Iuda s-ar Ii inIiltrat deliberat n cercul restrns al uceni-
cilor pentru a-si pune n aplicare planul perIid.
Atunci cum de L-a trdat el pe Fiul lui Dumnezeu? Punndu-mi aceast
ntrebare, m gndesc la ceilalti ucenici care L-au lsat pe Isus singur n
Ghetsimani, la Petru care s-a jurat spunnd: "...nu-L cunosc", cnd a Iost
luat la ntrebri de cei adunati n curte, si la cei unsprezece care reIuzau cu
ncptnare s cread vestile despre nvierea lui Isus. Nu tipul, ci gradul
actului de trdare al lui Iuda a Iost diIerit de alte gesturi identice.
Curios s vd Ielul n care Hollywood-ul interpreteaz acest act de tr-
dare, am urmrit realizarea rolului lui Iuda n cincisprezece Iilme. Am ntl-
nit o sumedenie de interpretri. Dup unii, Iuda a Iost lacom dup avere.
Altii l-au prezentat Iricos, decis s negocieze cnd presiunea dusmanilor lui
Isus ameninta s creasc. Altii l-au prezentat ca pe un ucenic deceptionat-
de ce a curtat Isus Templul cu biciul n loc s ridice o armat mpotriva
Romei? Poate c pe Iuda ncepuse s-I supere "caracterul moale" al lui
Isus: asemenea militantilor din Palestina zilelor noastre sau din Irlanda de
Nord, Iuda nu avea rbdarea necesar unei revolutii lente, nonviolente. Sau,
dimpotriv, poate c spera s poat Iorta mna lui Isus. Dac va aranja o
arestare, si va Ii spus, precis l va obliga pe Isus s-si declare identitatea si
s-si instaureze mprtia.
Hollywood-ul preIer s-I prezinte pe Iuda ca pe un erou complex, un
rebel; cnd se ridic de la mas ns pentru a svrsi trdarea, Biblia spune
simplu: "Dar Satana a intrat n Iuda ...". Trezirea la realitate a lui Iuda s-a
produs altIel dect la ceilalti ucenici. Cnd a devenit clar c mprtia des-
pre care vorbea Isus ducea la o cruce, nu la un tron, toti au dat bir cu Iugiti,
s-au Icut nevzuti.
Iuda nu este nici primul, nici ultimul care L-a trdat pe Isus, ci doar cel
mai cunoscut. Shusaku Endo, romancierul crestin din Japonia, are n cen-
trul multora din romanele sale tema trdrii. Silence [Tcere], cel mai cu-
noscut dintre ele, povesteste despre crestinii japonezi care s-au lepdat de
credinta lor sub persecutia shogunilor. Endo a citit multe povestiri incitante
despre martiri crestini, dar nici una despre crestini trdtori. Cum e posibil
asa ceva? Pentru c nu s-a scris nici una. Cu toate acestea, pentru Endo,
mesajul cel mai puternic al lui Isus este dragostea Lui arztoare chiar si
pentru-mai ales pentru-oamenii care L-au trdat. Cnd Iuda a condus n
grdin gloata clilor, Isus i s-a adresat cu "Prietene". Ceilalti ucenici L-au
prsit si ei, dar EI a continuat s-i iubeasc. A Iost dat la moarte chiar de
ctre poporul Lui, dar EI, n vreme ce se chinuia tintuit pe cruce, gol, n cea
mai njositoare postur, a strigat: "Tat, iart-... ".
Nu cunosc un contrast mai izbitor ntre doi oameni dect cel dintre Petru
si Iuda. Amndoi au avut responsabilitti n grupul de ucenici ai lui Isus.
Amndoi au vzut si auzit lucruri extraordinare. Amndoi au avut oscila-
tiile lor ntre sperant, team si dezamgire. Cnd a miza a crescut, amn-
doi s-au lepdat de nvttorul lor. Aici ns asemnrile nceteaz. Iuda,
chinuit de remuscri, dar, dup cte se pare, Ir pocint, a acceptat conse-
cintele logice ale Iaptei lui si si-a luat viata, rmnnd n istorie drept cel
mai mare trdtor. A murit Ir dorinta de a primi ceea ce Isus venise s-i
oIere. Petru, rusinat, dar nc deschis Ia mesajul de har si iertare al lui Isus,
a mers mai departe, conducnd o campanie de trezire n Ierusalim si nu s-a
oprit dect la Roma.
capul n mini si I-ar Ii sters lacrimile. Dar Isus era nsotit doar de brbati.
Prietenii Lui, dar brbati. Rpusi de somn, dup o cin mbelsugat si dup
vin, ucenicii au adormit n vreme ce Isus trecea singur prin clipele grele.
La constatarea c ucenicii L-au prsit, Isus nu a ncercat s-si ascund
durerea si dezamgirea: "Ce, un ceas n-ati putut s vegheati mpreun cu
Mine?" Cuvintele Lui sugereaz c S-ar Ii conIruntat cu ceva mult mai greu
de ndurat dect singurtatea. Este posibil ca, pentru prima dat, Isus s nu
Ii dorit s rmn singur cu Tatl?
O lupt grea se ducea n suIletul Su, iar Evangheliile ne oIer o descri-
ere a chinului lui Isus mult diIerit de povestirile cresti ne si evreiesti despre
martiraj. "...deprteaz de la Mine paharul acesta", S-a rugat El. Aceasta nu
era o rugciune pioas, Iormal. "A ajuns ntr-un chin ca de moarte si a
nceput s Se roage si mai Iierbinte; si sudoarea 1se Icuse ca niste picturi
mari de snge care cdeau pe pmnt." Ce l chinuia de Iapt pe Isus? Frica
de durere sau de moarte? Binenteles. Pe Isus nu L-a ngrozit gndulla ceea
ce-L astepta mai putin dect pe tine sau pe mine. Dar El mai tria ceva n
plus, ceva nou, ceva care nu poate Ii numit dect sentimentul c Dumnezeu
l prsise. n esent, evenimentul din Ghetsimani este istoria unei rug-
ciuni Ir rspuns. Paharul suIerintei nu a Iost nlturat.
Lumea L-a respins pe Isus: dovada a venit sub Iorma unei procesiuni de
torte serpuind pe crrile grdinii. Curnd ucenicii I vor prsi. n timpul
rugciunii, a acelei rugciuni dureroase care s-a lovit de un zid de tcere,
Isus trebuie s Ii simtit c si Dumnezeu l prsise.
John Howard Yoder speculeaz posibilitatea ca Isus s Ii primit rspuns
la rugciunea: "...deprteaz de la Mine paharul acesta!" Isus era complet
lipsit de putere. Dac ar Ii insistat s se Iac voia Lui si nu a Tatlui, ar Ii
putut chema n ajutor dousprezece legiuni de ngeri (72000) care s poarte
un rzboi sInt n Numele Lui. n Ghetsimani, Isus a retrit ispitirea la care
a Iost supus de Satan din pustie. De Iiecare dat ar Ii putut rezolva proble-
ma rului prin Iort, cu o lovitur de cutit rapid mpotriva acuzatorului din
pustie sau printr-o lupt crncen n grdin. Atunci ns n-ar mai Ii existat
o istorie a Bisericii-pentru c nu ar mai ti existat nici o Biseric-si istoria
omenirii s-ar Ii oprit, iar epoca actual n-ar mai Ii Iost. Toate acestea ar Ii
stat n puterea Lui Isus dac ar Ii spus un singur cuvnt, dac ar Ii reIuzat
sacriIiciul personal si ar Ii negociat cumplita rscumprare. mprtia n-ar
mai Ii crescut asemeni semintei de mustar, ci, mai degrab, ar Ii czut la
pmnt ca o ploaie cu grindin.
Ghetsimani. Din odaia de sus din Ierusalim, cu miros puternic de miel
si ierburi amare, Isus si grupul Lui de ucenici s-au ridicat si s-au ndreptat
spre o grdin de mslini mare, umbroas, numit Ghetsimani. Pomii erau
n plin Iloare, aerul noptii era ncrcat de miresme. ntinzndu-se ntr-un
loc linistit, sub cerul nstelat, departe de Ireamtul orasului, ucenicii au
adormit repede.
Isus ns nu a gsit aceast pace. "A nceput s Se ntristeze si s Se mh-
neasc Ioarte tare", spune Matei. "A nceput s Se nspimnte ...", adaug
Marcu. Ambii evanghelisti noteaz cuvintele Lui adresate ucenicilor n acest
ceas greu: "SuIletul Meu este cuprins de o ntristare de moarte; rmneti aici
si vegheati mpreun cu Mine." Isus Se retrgea adesea s Se roage singur,
iar uneori i trimitea pe ucenici cu barca pentru ca EI s poat petrece noap-
tea singur, cu Tatl. n noaptea aceasta ns avea nevoie de prezenta lor.
Ca oameni, cnd trecem prin momente de criz, avem nevoie de cineva
care s ne stea alturi: la spital nainte de interventia chirurgical, n azilul
de btrni cnd simtim c ni se apropie sIrsitul. Avem nevoie de prezenta
unei Iiinte omenesti care s ne asigure c nu suntem singuri-pentru om
singurtatea este lucrul cel mai greu de ndurat. Sesizez n relatrile evan-
ghelice o singurtate proIund cu care Isus nu Se mai conIruntase pn n
acel moment.
Probabil dac la Cina cea de Tain ar Ii participat si Iemei, Isus nu si-ar
Ii petrecut singur acele ceasuri de agonie din grdin. Presimtind cele ce se
vor ntmpla, mama lui Isus a venit la Ierusalim-este prima mentionare a
prezentei ei de la nceputul misiunii Fiului su pn acum. Aceleasi Iemei
care vor sta la cruce, care-I vor nveli trupul ntepenit si care se vor grbi Ia
mormnt n zorii zilei, cu .sigurant ar Ii stat cu El n grdin, I-ar Ii tinut
Moartea: UItima sptmn
de Ia probIema esentiaI: Isus reprezenta o amenintare reaI pentru stabiIi-
tatea IerusaIimuIui.
Ca Iider carismatic cu muIti adepti, Isus a strnit de Ia bun nceput suspi-
ciuniIe Iui Irod din GaIiIeea si aIe SanhedrinuIui din IerusaIim. E adevrat
c ei nu au nteIes natura mprtiei Lui, dar nu cu muIt nainte de arestarea
Sa, Isus a scos din TempIu schimbtorii de bani IoIosind Iorta Iizic. Pentru
SanhedrinuI-marionet care guverna atunci, mentinnd pacea cu orice pret
pentru stpnii Ior romani, un asemenea eveniment era aIarmant. n pIus, se
rspndi se zvonuI c Isus ar Ii pretins c poate drma TempIuI si I poate
reconstrui n trei ziIe. Desi s-au gsit n diIicuItatea de a gsi martori care
s reproduc exact cuvinteIe Iui Isus, neIinistea IideriIor evrei este expIica-
biI. Imaginati-v un arab aIergnd pe strziIe New York-uIui si strignd:
"WorId Trade Center va Ii aruncat n aer, dar eu I pot reconstrui n trei ziIe."
Pentru preoti si pentru grupriIe pioase, aceste amenintri de natur po-
Iitic pIeau n comparatie cu aIirmatiiIe scandaIoase de natur reIigioas
aIe Iui !sus. Fariseii se ngIbeneau Ia Iat cnd Isus ierta Ir echivoc pca-
teIe si II numea pe Dumnezeu TatI Su. AparentuI Lui dispret Iat de Sabat
i revoIta; potrivit Legii Iui Moise, ncIcarea SabatuIui constituia un pcat
capitaI. Isus era o amenintare pentru Lege, pentru sistemuI jertIeIor, aI Tem-
pIuIui, pentru reguIiIe aIimentatiei si pentru toate diIerentieriIe ce se Iceau
ntre curat si necurat.
n IinaI, Ia proces, MareIe Preot a apeIat Ia soIemnuI Jurmnt aI Mrtu-
riei-"Te jur pe DumnezeuI ceI viu"-, pentru a pune o ntrebare Ia care
Isus, ca acuzat, era obIigat prin Lege s rspund. "S ne spui dac esti
HristosuI, FiuI Iui Dumnezeu." n sIrsit, Isus rupe tcerea: "Asa cum o
spuneti: da, sunt." Dup care a continuat s vorbeasc despre venirea FiuIui
omuIui pe norii ceruIui. Era prea muIt. Pentru un evreu credincios, cuvin-
teIe Iui Isus erau o bIasIemie, oricum ar Ii interpretat Legea. "Ce nevoie mai
avem de martori?", a spus MareIe Preot, sIsiindu-si haineIe.
Exista o singur aIternativ Ia bIasIemie si Ia condamnarea Ia moarte pe
care aceasta o presupunea: ca ceea ce spuse Isus s Iie adevrat, ca EI s Iie
Si totusi, ne reaminteste Yoder, crucea, "paharuI", care prea acum att
de nIiortor, era tocmai motivuI pentru care Isus venise pe pmnt. "Aici,
pe cruce, este OmuI care si iubeste dusmanii, OmuI a crui neprihnire o
ntrece pe cea a IariseiIor, OmuI care, bogat Iiind, trieste srac, care-si d si
haina ceIui ce-I cere cmasa, care Se roag pentru cei care I batjocoresc.
Crucea nu este un drum ocoIit si nici un obstacoI pe caIea mprtiei; nu este
nici mcar caIea spre mprtie; ea este mprtia cobort printre noi."
Dup mai muIte ore de rugciune chinuitoare, Isus a ajuns Ia o hotrre.
Voia Lui si voia TatIui au devenit una. "Nu trebuia s suIere HristosuI
aceste Iucruri ...?", va ntreba EI mai trziu? I-a trezit pentru uItima dat pe
prietenii Lui somnorosi si a pornit curajos prin ntuneric n ntmpinarea
ceIor ce veniser s-L omoare.
Procesul. ProgrameIe de teIeviziune din ziIeIe noastre si romaneIe de
succes ne IamiIiarizeaz cu Iumea, cndva inaccsebiI, a proceseIor din
sIiIe de judecat. Pentru cei care doresc un supIiment de reaIism, exist ca-
naIe TV care transmit n direct procese n care sunt judecati criminaIi nriti
sau vioIatori. De-a IunguI timpuIui, pubIicuI american a urmrit Iascinat
abiIitatea unor avocati care reuseau s scoat basma-curat oameni ceIebri,
desi era Iimpede pentru toat Iumea c acuzatii erau vinovati.
n decurs de douzeci si patru de ore, Isus a Iost interogat de sase ori,
Iiind anchetat si de evrei si de romani. n IinaI, un guvernator exasperat pro-
nunt ceI mai dur verdict permis de Iegea roman. Citind consemnriIe pro-
cesuIui, m Irapeaz lipsa aprrii n cazuI Iui Isus. Nu s-a ridicat nici m-
car un martor n aprarea Lui. Nimeni nu a avut curajuI s vorbeasc des-
chis mpotriva nedrepttii. Isus nsusi n-a Icut nimic pentru a Se apra.
Mai muIt, nici chiar Dumnezeu-TatI n-a scos un singur cuvnt n timpuI
procesuIui.
n cursuI procesuIui, Isus a Iost trimis de Ia Ana Ia CaiaIa. Nimeni nu
era dornic s-si asume ntreaga responsabiIitate a executrii Lui, chiar dac
toti doreau s scape de EI. A curs muIt cerneaI din condei eIe cercetto-
riIor pentru se stabiIi precis ct din acuzare a apartinut Romei si ct Ierusa-
IimuIui. n reaIitate, ambeIe prti au contribuit Ia pronuntarea sentintei.
Numai c, IocaIizarea pe toate nereguIiIe procesuIui risc s abat atentia
A atribui responsabiIitatea mortii Iui Isus natiunii evreiesti ca ntreg este una dintre
ceIe mai mari caIomnii din istorie. Nimeni nu-i acuz pe itaIienii de azi de IapteIe predece-
soriIor lor de acum nousprezece secoIe. Joseph KIausner scrie: "Evreii, ca natiune, sunt Ia
IeI de.putin vinovati de moartea Iui Isus pe ct sunt de vinovati grecii, ca natiune, de moar-
tea IUI Socrate; cine s-ar gndi acum s rzbune sngeIe Iui Socrate, grecuI antic, asupra
concetteniIor Iui, grecii de astzi? totusi, desi au trecut de-atunci nousprezece secoIe,
Iumea continu s rzbune sngeIe Iui Isus, evreuI, pe conationaIii Lui, evreii, care au pItit
deja cu ruri de snge." Aceasta n ciuda decIaratiei Iui Isus de a Ii a venit "Ia oiIe pierdute
aIe Iui IsraeI" si n ciuda IaptuIui c aproape toti primii crestini au Iost evrei.
ntr-adevr Mesia. Dar asa ceva era imposibil! Legat, nconjurat de grzi
narmate, neajutorarea n persoan, Isus nu avea nimic din Iigura mesianic
asteptat de Israel.
Dar blasIemia nu avea nici o valoare pentru romanii care preIerau s se
tin departe de disputele religioase locale. n drum spre judectorii romani,
pretentia lui Isus de a Ii Mesia s-a transIormat din blasIemie n rzmerit.
Cuvntul Mesia nsemna "mprat", iar Roma nu tolera nici un instigator
care si aroga un asemenea titlu.
naintea lui Irod, acelasi tiran care retezase capul lui Ioan Boteztorul,
si care si dorea de mult vreme s-L cerceteze personal pe Cel ce strnea
attea controverse, Isus a pstrat tcerea, rmnnd de un calm desvrsit.
Singur Pilat a auzit din gura Lui o mrturisire. "Esti Tu mpratul Iudei-
lor?", l-a ntrebat el. Isus, cu minile legate la spate, cu chipul umIlat de ne-
somn, purtnd pe obraz urmele pumnilor primiti de la soldati, a rspuns
simplu: "Da, sunt."
Pn acum Isus reIuzase de mai multe ori s declare cine este. Cnd oa-
menii vindecati, ucenicii si chiar demonii recunosteau n EI pe Mesia, Isus
le poruncea s tac. ntr-o mprejurare, n zilele cnd Se bucura de mare
popularitate, gloatele au alergat dup El n jurul lacului asemeni Ianatici lor
care vneaz o celebritate, ns Isus a Iugit de ei. Cnd au reusit s-L g-
seasc, au vrut s-L ncoroneze pe loc, ns Isus le-a tinut o predic att de
rscolitoare nct, cu exceptia ctorva, toti l-au ntors spatele.
Acum era prima dat cnd, naintea autorittilor religioase si apoi a ce-
lor politice, si numai n momentul n care pretentiile Lui preau s ating
apogeul absurdului, a recunoscut cine este. "Fiul lui Dumnezeu", le-a rs-
puns Iruntasilor religiosi care au pus mna pe El. "...sunt mprat", i-a spus
guvernatorului roman care, probabil, a puInit n rs. Un specimen jalnic
care probabil i aducea aminte lui Pilat de vreun smintit din Roma care se
pretindea a Ii Cezarul.
Sleit de puteri, prsit de toti, condamnat si, mai ales, ngrozitor de sin-
gur-Isus a considerat c numai n aceast stare se poate revela pe Sine si
poate accepta numele de "Hristos". ConIorm comentariilor lui Karl Barth,
Isus "nu-si mrturiseste mesianitatea dect n momentul n care pericolul de
a Ionda o religie a trecut, n sIrsit".
O astIel de pretentie din partea lui Isus era un adevrat aIront, avea s
spun Pavel mai trziu. O piatr de poticnire-genul de piatr de care te
descotorosesti pentru c nu-ti Ioloseste la nimic, care mai mult te ncurc
n timpul constructiei. Dar o asemenea piatr poate deveni, prin puterea lui
Dumnezeu, piatra unghiular a unei noi mprtii.
Calvarul. ntr-un volum de memorii despre anii tulburi de dinaintea celui
de-al doilea rzboi mondial. Pierre Van Paassen relateaz despre un act
umilitor svrsit de ctiva agenti nazisti asupra unui btrn rabin pe care l
ridicaser de pe strad, iar acum l trau spre sediul lor. n cellalt capt al
ncperii n care Iusese adus rabinul, alti doi agenti bteau cu cruzime un alt
evreu. Cei care-l arestase pe rabin au decis s se amuze putin pe seama
acestuia din urm. L-au dezbrcat pn la piele si i-au ordonat s rosteasc
predica pe care o pregtise pentru serviciul de la sinagog din Sabatul ur-
mtor. Rabinul a ntrebat dac poate s-si pun chipa, iar nazistii au ncu-
viintat cu un rnjet. Era mai distractiv. Tremurnd din toate ncheieturile,
rabinul a nceput s predice cu glas rgusit despre ce nseamn s umbli
smerit naintea lui Dumnezeu, n tot timpul acesta Iiind nghiontit de nazis-
tii care-si bteau joc de el si auzind gemetele sIsietoare ale compatriotului
su din cellalt colt al camerei.
Cnd citesc relatrile Evangheliei despre arestarea, torturarea si execu-
tia lui Isus, m gndesc la acel rabin care sttea gol, umilit, ntr-o cldire a
politiei naziste. Nici chiar dup ce am vizionat mai multe Iilme pe aceast
tem, si nici dup ce am citit si recitit Evangheliile, nu-mi pot imagina pe
de-a-ntregul njosirea si ruinea ndurate de Fiul lui Dumnezeu pe pmnt,
despuiat de vesminte, biciuit, scuipat, plmuit, ncununat cu spini.
Batjocurile liderilor evrei si romani au Iost o parodiere a acuzati ei pentru
care a Iost condamnat Isus. Mesia, :ici? Gro:av' fa s-au:im o proorocie'
Poc. Cine te-a lovit, ai? Pleosc. Hai, spune, d-i drumu, Domnule Profet.
Te descurci cam prost pentru un Mesia...
Si :i aa, eti Imprat, ai? Hei, cpitane, s ve:i i s nu cre:i' Avem In
fata noastr un Imprat In toat regula' S Ingenunchem Inaintea mqfes-
ttii sale' Dar cum vine asta? Un Imprat fr coroan? Nu se poate' Uite,
domnule Imprat, Itifelcem noi acui o coroan. Trosc. Ei, ce :ici, cum e?
Cam stramb? Se re:olva. Stai, nu mica' fa te uita, cat modestie' Ce-ai
:ice de o mantie-ceva care sa-ti acopere spatele manfit de sange. Ce s-a
Intamplat? Mafestatea voastr a c:ut?
Asa s-a scurs ntreaga zi: de la jocul de-a baba oarba sub ploaia de
pumni a soldatilor din curtea Marelui Preot, la torturi le proIesioniste apli-
cate de grzile lui Pilat si Irod, apoi la huiduielile aruncate de cei ce-i
priveau pe condamnati abia trndu-se spre Calvar, si chiar si la cruce, unde
Isus a auzit o multime de batjocuri venite de la cei de la picioarele Lui si
chiar si de la rstignitul de pe crucea de alturi. Zici c eti Mesia? Atunci,
d-te fos de pe cruce' Cum cre:i c-o s ne salve:i pe noi, dac nu te poti
salva nici mcar pe tine?
M-a mirat si, uneori, am pus la ndoial limitarea pe care Si-a impus-o
Dumnezeu de-a lungul istoriei pentru a da libertate de a actiona conIorm
voii lor unor conductori ca Gingis Han, Hitler sau Stalin. Dar nimic, abso-
lut nimic nu se compar cu limitarea autoimpus de care a demonstrat-o n
Vinerea aceea ntunecat, n Ierusalim. Cu Iiecare lovitur de bici, cu Iie-
care pumn care i strivea carnea, Isus trebuie s Ii retrit mental ispitirile
din pustie si din Ghetsimani. Legiuni de ngeri asteptau un singur gest din
partea Lui. Un singur cuvnt, si suIerinta s-ar Ii sIrsit.
"Crucea nu se cade s Ije o amenintare pentru cetteanul roman", spu-
nea Cicero; "ea n-are ce cuta nici mcar n gnduri le, n privirile sau n
auzul lui." Pentru romani, cruciIicarea era cea mai crud Iorm de pedeaps
capital, rezervat ucigasilor, sclavilor rebeli si altor ruIctori din colon~i.
Cettenii romani condamnati la moarte erau decapitati, nu cruciIicati. In
Ielul lor, evreii le mprtseau repulsia: "...orice om atrnat pe lemn este
blestemat naintea lui Dumnezeu ...", spune Deuteronomul-si preIerau s
ucid cu pietre cnd erau autorizati s-i execute pe condamnati.
Evanghe1istii, arheologii si medicii au descris att de bine detaliile n-
grozitoare ale rstignirii, nct nu consider necesar repetarea lor aici. Pe
lng aceasta, dac "ultimele sapte cuvinte ale lui Hristos" ne spun ceva
despre ce gndea Isus n acele momente, El nsusi era preocupat de alte
lucruri dect de durere. Singura maniIestare a suIerintei Sale Iizice a Iost
strigtul "Mi-e sete!", si chiar si atunci a reIuzat s bea otetul oIerit ca anes-
tezic. (Culmea ironiei! Cel care Icuse s curg vinul din belsug la o nunt,
Cel care vorbise de apa vie care stinge setea pe vecie a murit cu gura uscat,
cu acreala otetului prelingndu-i-Se pe brbie.)
Ca ntotdeauna, si pe cruce Isus S-a gndit la altii. I-a iertat pe clii Lui.
I-a asigurat mamei Lui ngrijirea. A primit n rai un tlhar pocit.
Dintre Irnturile de conversatie de pe Calvar redate n Evanghelii, numai
dou redau identic ultimele cuvinte ale lui Isus. Evanghelia dup Luca
spune: "Tat, n minile Tale mi ncredintez duhul!", un act Iinal de ncre-
dere nainte de moarte. Ioan rezum criptic Iinalul ntregii misiuni a lui Isus
pe pmnt: "S-a isprvit." Matei si Marcu consemneaz cele mai enigmatice
si coplesitoare cuvinte ale Sale: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru
ce M-ai prsit?"*
Este singura rugciune a lui Isus din toate cele patru Evanghelii n care
El Ioloseste acest cuvnt Iormal si distant, "Dumnezeu", si nu "Ava," adic
"Tat", Evident, erau cuvintele unui psalm, dar exprimau nu mai putin si un
proIund sentiment de nsingurare. O ruptur de neconceput s-a produs n
Dumnezeire. Fiul a simtit c Tatl L-a prsit.
"Retragerea lui Dumnezeu i doare cel mai mult pe cei care sunt cel mai
aproape de EI. Iat de ce Dumnezeu nsusi, devenit om, suIer incompara-
bil mai mult cnd este prsit de Dumnezeu", scria C.S Lewis. Fr ndoia-
l, avea perIect dreptate. Nu e chiar att de important dac sunt repezit de
ncasatoarea de la supermarket sau de vecinul care locuieste dou strzi mai
ncolo. Dar cnd sotia mea, lng care mi petrec viata, reIuz pe neastep-
tate s-mi mai vorbeasc, este dureros.
Nici un teolog nu poate explica ntr-un mod satisIctor ce s-a ntmplat
la nivelul Trinittii n ziua aceea pe Calvar. Tot ce ne-a rmas este strigtul
de durere al unui Iiu care s-a simtit prsit de tatl lui. l-a usurat ntru ctva
suIerinta Iaptul c a stiut dinainte cu ce moarte si va ncheia misiunea pe
pmnt? Cnd era legat pe altar, l-a ajutat cu ceva pe Isaac Iaptul c stia c
tatl lui nu Icea dect s se supun unei porunci? Ce s-ar Ij ntmplat dac
ngerul nu ar Ii aprut si Avraam chiar ar Ii nIipt pumnalul n inima Iiului
su, a singurului su Iiu pe care l iubea? S-ar Ii ntmplat exact ce s-a n-
tamplat la Calvar, cnd Fiul S-a simtit abandonat.
Nu ni se spune c Tatl ar Ii strigat ceva n momentul acela. Dac a I-
cut-o, ne putem doar imagina. Fiul Lui devenise "blestem" n locul nostru,
scrie Pavel n Galateni, iar n Corinteni scrie: "Pe Cel ce n-a Icut nici un
pcat, El L-a Icut pcat pentru noi." Stim cum priveste Dumnezeu pcatul;
s-ar putea ca sentimentul abandonrii s Ii tiat adnc si n inima Lui.
Dorothy Sayers scrie: "Dumnezeul crestinilor este singura divinitate
despre care se Iace o aIirmatie ncadrat istoric ... Nu exist o alturare mai
uimitoare de aIirmatii dect cea din Crezul de la Niceea, n care sunt ase-
zate alturi, Ir echivoc, aceste dou mrturisiri: Dumnezeu adevrat din
*Comentatorii sustin c relatrile lui Matei si a lui Marcu constituie unele dintre cele
mai convingtoare dovezi ale autenticittii consemnrilor cu privire la cele ntmplate la
Calvar. De ce ar pune Iondatorii unei noi religii cuvinte att de ncrcate de durere n gura
eroului lor aIlat pe moarte, dac ele n-ar Ii exact cuvintele rostite de acel erou?
Moartoa: Ultima sptmn
Cnd a murit Isus, pn si un barbar ca soldatul roman caro a asistat la
scon a Iost miscat si a strigat: "Cu adovrat, acosta a Iost Fiul lui Dumno-
zou!" EI a vzut Ioarto clar contrastul dintro camarazii lui brutali si victima
lor caro i-a iortat, dndu-si ultima suIlaro. Fptura Ir vlag tintuit n pi-
roano po cruco a domascat putorilo conductoaro alo lumii, artnd c orau
nisto dumnozoi Ialsi caro-si nclcasor Igduintolo nobilo do crodint si
droptato. Roligia, nu absonta roligioi L-a acuzat po Isus; logoa, nu absonta
logii, L-a dat la moarto. Prin procosul aranjat, prin biciuiroa lui Isus, prin
opozitia lor violont Iat do EI, autorittilo politico si roligioaso alo timpului
s-au domascat singuro: sustintori ai propriilor privilogii, aprtori doar ai
pozitioi lor do autoritato. Fiocaro atac asupra lui Isus lo-a dat n viloag nolo-
giuiroa.
Tlharii rstigniti, unul la droapta si collalt la stnga lui Isus, roprozint
dou Ioluri do roactii. Unul a disprotuit lipsa do putoro a lui Isus: Un Mesia
care nu se poate mantui nici macar pe Sine? Collalt a sosizat prozonta unui
alt Iol do putoro. Asumndu-si riscul do a crodo, ol l-a corut lui Isus: "Domn-
no, adu-Ti aminto do mino, cnd voi voni n mprtia Ta." Dintro coi doi
tlhari rstigniti, numai acosta I s-a adrosat lui Isus rocunoscndu-I statutul
do mprat. Collalt a Icut-o si ol, ns numai n btaio dojoc. Tlharul mu-
rib~nd a ntolos mai clar dcct oricino altcinova natura mprtioi lui Isus.
Intr-un Iol, coi doi tlhari roprozint colo dou hotrri distincto caro
stau n Iata oricrui om caro ajungo s stoa n Iata crucii. Privim la noputinta
lui Isus ca la un oxomplu al ncputintoi lui Dumnozcu sau ca la o dovad do
dragosto din partoa Lui? Romanii, oducati n cultul zoilor putornici procum
Jupitor, n-au vzut n trupul sIrtocat atrnat po Icmn nimic caro s aduc a
zoitato. Evroii crodinciosi, obisnuiti cu istorisiri dospro un lohova putornic,
n-au gsit nimic do admirat n acost dumnozou caro muroa ca o Iiint slab
acoporit do rusino. Dup cum spuno lustin Martirul n scrioroa sa: Dialo,
cu evreul Trtf{m, moartoa lui Isus po o cruco a Iost argumontul docisiv caro
i-a Icut po ovroi s nu croad n mosianitatoa Lui; cruciIicaroa a mplinit
blostomul Logii.
Chiar si asa, posto timp, crucoa do po Golgota a Iost coa caro a schimbat
poisajul moral al lumii. M. Scott Pock scrio:
Dumnozou adovrat... a ptimit... n zilolo lui Pilat din Pont. Posto tot n
lumo, crostinii pronunt do mii do ori po zi numolo unui nonsomnat procon-
sul roman, numai pontru c acost numo osto logat do ziua n caro a Iost omo-
rt Dumnozou."
n poIida rusinii si a durorii produso, cooa co s-a ntmplat po un doal
numit Calvar a dovonit actul col mai important al viotii lui Isus-pontru
scriitorii Evangholiilor si ai opistoloIor, pontru bisoric si, att ct putom
spocula n acost sons, pontru Dumnozou.
Bisoricii i-a trobuit cova timp pontru a accopta inIamia crucii. Printii bi-
soricii au intorzis roprozontaroa oi n art pn la domnia mpratului ro-
man Constantin, caro a avut o viziuno a crucii si a intorzis rstigniroa ca
motod do oxocutio. Asa so Iaco c abia n socolul al IV-loa crucoa a dovo-
nit simbolul crodintoi. (Dup cum obsorv C. S. Lowis, cruciIicaroa nu a
dovonit o tom Irocvontat n art pn nu au disprut do po pmnt toti coi
co au vzut-o n roalitato.)
Acum ns to lovosti do acost simbol la tot pasul: artistii mostorosc n aur
Iorma obioctului roman do oxocutio, juctorii do baschot si Iac cruco nain-
to do moci, iar Iabricantii do dulciuri morg pn acolo nct Iac cruci do cio-
colat po caro crodinciosii lo rontio n Sptmna Patimilor. Orict ar
proa do ciudat, crostinismul a dovonit o roligio a crucii-n tormoni mo-
domi: spnzurtoaro a, scaunul oloctric, camora do gazaro.
n mod normal, l considorm un nvins po col caro moaro ca un crimi-
nal. Dar apostolul Pavol va spuno mai trziu dospro Isus: "A dozbrcat
domniilo si stpnirilo si lo-a Icut do ocar naintoa lumii dup co a iosit
biruitor asupra lor prin cruco." Co-a vrut s spun?
M gndosc la porsonalitti din vrcmurilo noastro caro au dozarmat
putoroa. SoriIii rasisti caro l-au aruncat po Martin Luthor King Jr. n nchi-
soaro, sovioticii caro l-au doportat po Soljonitn, cohii caro l-au nchis po
Vaclav Havol, Iilipinozii caro l-au ucis po Bonigno Aquino, autorittilo sud-
aIricano caro l-au arostat po Nolson Mandola-toti acostia crodoau c rozol-
v o problom, dar n-au Iacut altcova doct s domonstrozo violont si no-
droptato. Forta moral o coa caro dozarmoaz.
*Potrivit istoricului Michaol Grant, mpratul Constantin ora proa putin intorosat do por-
soana lui Isus si gsoa c rstigniroa a Iost un opisod stnjonitor. Printr-o romarcabil ironio,
"vznd n cruco nu att un simbol al suIorintoi, ct un totom cu putori magico caro i conIir-
ma propria lui biruint", Constantin a transIormat crucoa dintr-un simbol al sacriIiciului si
umilintoi ntr-un simbol al triumIului, dnd ordin s tio pictat po scuturilo soldati lor si.
Nu pot oxplica mai clar cum lucroaz dragostoa doct citnd un b-
trn proot caro a potrocut multi ani po cmpuri do lupt: "Exist multo ci
prin caro poti lupta cu rul si prin ctova ol poato Ii nvins. Toato acosto
ci sunt Ioto alo adovrului potrivit cruia coa mai sigur calo do a nvingo
Isus pe care L-am cunoscut
rul este de a-l nbusi ntr-o Iiint uman vie, gata s se sacriIice. Cnd
rul este absorbit de o astIel de Iiint, ca sngele ntr-un burete sau ca
sgeata n inima unui om, el si pierde puterea si nu mai poate Iace nimic."
ndeprtarea rului-pe cale stiintiIic sau altIel-nu se poate Iace
dect prin dragoste uman. Se cere un sacriIiciu deliberat... Nu stiu cum
se ntmpl asta. Dar stiu c se ntmpl ... Si ori de cte ori se ntmpl,
se produce o usoar modiIicare n echilibrul puterilor n lume.
La Calvar, acest echilibru a Iost zdruncinat din temelii, din pricina iden-
tittii Celui ce a absorbit rul. Dac Isus din Nazaret ar Ii Iost doar o alt
victim nevinovat, ca Luther King, MandeIa, Havel si Soljenitn, ar Ii
lsat, poate, o oarecare urm n istorie si ar Ii disprut de pe scen. n urma
Lui nu s-ar mai Ii nscut nici o religie. Ceea ce a schimbat ns istoria a Iost
convingerea ucenicilor care ncepea s se contureze (a Iost necesar nvie-
rea ca s-i conving pe deplin) c Dumnezeu nsusi a ales calea umilirii si
mortii. Crucea l redeIineste pe Dumnezeu ca pe Acela care a renuntat la
a-si 'exercita puterea, alegnd n schimb s iubeasc. Isus a devenit, cum
spune Dorothy Solie, "dezarmarea unilateral a lui Dumnezeu".
IndiIerent ct este de bine intentionat, puterea produce suIerint. Dra-
gostea, Iiind vulnerabil, absoarbe suIerinta. n punctul de convergent al
celor dou, pe un deal numit Calvar, Dumnezeu a renuntat la una, n
Iavoarea celeilalte.
11
A.
Invierea:
dimineat de neimaginat
n Iiecare an, gsesc Sptmna Mare ca Iiind o perioad epuizant din
punct de vedere suOetesc; indiIerent de cte ori am trit pn acum, cu
inima, rstignirea Lui, anxietatea pe care mi-o provoac nvierea nu m-a
prsit niciodat-sunt ngrozit la gndul c s-ar putea ca anul acesta El
s nu nvie; cum nu a nviat nici anul trecut. Oricine poate ti sentimental
cnd e vorba de Nastere; orice nebun se poate simti crestin la Crciun.
Pastele ns este evenimentul principal; dac nu crezi n nviere, nu esti
crestin.

Invierea:
diminea( de neimaginat
Cnd eram copil, asociam Pastele cu moartea, nu cu nvierea, si asta din
cauza unei ntmplri care s-a petrecut ntr-o duminic nsorit de Paste, si
care a avut-o ca protagonist pe singura pisic pe care am avut-o vreodat.
Boots (Cizmulit) era o pisicut de sase sptmni, cu blnita neagr ca
tciunele, exceptnd "cizmulitele" albe de pe Iiecare Ibut, ceea ce-ti lsa
impresia c ar Ii clcat ntr-un strat subtire de vopsea aIb. Boots si avea
culcusul ntr-o cutie de carton pe o verand acoperit si dormea pe o pern
umplut cu talas de cedru. Mama, care era convins c Boots trebuia s
nvete s se apere singur nainte de a hoinri prin mprejurimi, a stabilit ca
dat pentru marele examen al pisicutei, duminica de Paste.
n sIrsit, a sosit si ziua cea mare. Sub soarele Georgiei, natura era n
plin Iloare. Pentru prima dat n viata ei, Boots a adulmecat un Iir de iarb,
a dat cu Ibuta ntr-o narcis, si a ncercat, Ir sorti de izbnd, s prind
din cteva salturi un Iluture. Ne-a nveselit pe toti pn cnd au venit la noi
copiii din vecini s pornim n cutarea oulor de Paste.
Inimaginabilul s-a produs dup sosirea tovarsilor nostri de joac din
vecini. Ctelul lor, Pugs, un terrier, i-a nsotit n curtea noastr. Cnd a dat
cu ochii de Boots, a scos un mrit gros si a pornit la atac. Am tipat si am
alergat cu totii spre Boots. Dar Pugs tinea deja pisicuta Iirav n gur, scu-
turnd-o ca pe un ciorap. Toti copiii am Icut cerc n jurul cinelui, strignd
ct ne tinea gura si srind ca s-I speriem. Am urmrit neputinciosi o smuci-
tur a coltilor albi si smocuri de blan zburnd prin aer. n Iinal, Pugs a lsat
n iarb pisicuta Ir suIlare si a luat-o din loc.
Asa cum am mai spus, nu cu mult timp n urm, trei dintre prietenii mei,
doi brbati si o Iemeie au murit la intervale scurte. Unul dintre ei, iesit la
pensie da~ perIect sn~atos, a czut pur si simplu mort ntr-o parcare dup
ce luase cina n oras cu sotia lui. Femeia, tnr, pe la patruzeci de ani, a
murit nghitit de Ilcri n drum spre o conIerint avnd ca tem misiunea,
dup ce un camion care venea din spate, pe o vreme cetoas, a lovit masina
n care se aIla. AI treilea, prietenul meu Bob, a murit n timp ce Icea scu-
Iundri pe Iundul lacului Michigan. De trei ori n acel an, viata a ajuns la
punctul terminus. Am vorbit la toate cele trei nmormntri, si de Iiecare
dat mi-a Iost greu s gsesc un subiect de predic: bine cunoscutul si nesu-
Ieritul cuvnt ireversibil mi invada mintea cu o Iort parc de Iiecare dat
mai mare. Nimic din ce as Ii putut spune sau Iace n-ar Ii realizat ceea ce
vroiam mai mult dect orice: s-mi aduc prietenii napoi.
n ziua n care Bob s-a scuIundat pentru ultima dat, eu citeam total ab-
sorbit, ntr-o caIenea de la Universitatea din Chicago, Vv Questfor Beautv
[In cutareafrumusetii], de RoHo May. n cartea cu acest titlu, renumitul
terapeut trecea n revist secvente din eIorturile sale de o viat ntreag de
a gsi Irumosul, cu precdere cltoria sa la Muntele Athos. Acolo, scria el,
a ajuns chiar la slujba de Paste, care se oIicia dup ritul ortodox, n timpul
noptii. Mirosul de tmie plutea n aer. Singura lumin era ceea a lumn-
rilor. La ncheierea slujbei, preotul a dat Iiecruia cte trei ou ncondeiate
nvierea: O dimineat de neimaginat
cu mult miestrie, nvelite ntr-un voal. "Christos Anesti!" a rostit el-
"Hristos a nviat!". Toti cei prezenti, inclusiv RoHo May, au rspuns con-
Iorm obiceiului: "Adevrat a nviat!"
Si RoHo May continu: "Atunci m-a strIulgerat un gnd legat de reali-
tatea spiritual: ce-ar nsemna pentru lumea noastr ca nvierea Lui s Ii
Iost cu adevrat un Iapt real?" Am citit acest pasaj tocmai nainte de a ajun-
ge acas, unde am aIlat c Bob murise. ntrebarea lui RoHo May a continuat
s m urmreasc si dup ce am aIlat cumplita veste. Ce important avea
nvierea lui Hristos pentru lumea noastr?
Apsat si ndurerat de moartea lui Bob, am nceput s nteleg semni-
Iicatia Paste lui ntr-o lumin nou. Aveam cinci ani cnd am nvtat n du-
minica de Paste lectia dur a ireversibilittii. Acum, ca adult, ntelegeam c,
de Iapt, Pastele oIerea extraordinara promisiune a reversibilittii. Nimic,
nici mcar moartea, nu este Iinal. Chiar si ea poate Ii anulat.
La nmormntarea lui Bob am reIormulat ntrebarea lui RoHo, adap-
tnd-o la contextul n care ne aIlam. Ce-ar Ii nsemnat pentru noi ca Bob s
nvie? Stteam cu totii n capel, incapabili parc|1s mai simtim ceva dup
trei zile de plns, striviti sub apsarea mortii. Cum ar Ii Iost dac am Ii iesit
n parcare si, spre uluirea noastr, l-am Ii gsit acolo pe Bob? Bob' Cu mer-
sul lui sltat, cu un surs mijind n coltul gurii, cu ochii lui de un cenusiu
deschis. N-ar Ii putut Ii altcineva dect Bob, un Bob nviat din morti!
Aceast imagine m-a ajutat s-mi Iac o idee despre ceea ce au simtit
ucenicii lui Isus la primul Paste. Si ei au plns ndurerati trei zile. Duminic
ns au auzit un sunet nou, sublim, cristalin, asemeni btilor de clopot n
aerul tare de munte. Pastele aduce cu sine sunetul nou al sperantei si cre-
dintei c ceea ce a Icut Dumnezeu cndva ntr-un cimitir din Ierusalim se
poate repeta, si chiar se va repeta, la scar universal. Pentru Bob. Pentru
noi. Pentru lume. n ciuda a tot si a toate, ireversibilul va Ii anulat.
Isus pe care nu L-am cunoscut
Pe moment n-am Iost n stare s-I articulez, dar sub soarele acelei amiezi
tocmai nvtasem urtul cuvnt ireversibil. Toat dup-amiaza aceea m-am
rugat s se 1ntmple o minune. Nu' Nu se poate' Nu e adevrat' Poate c
Boots va nvia, mi spuneam-nu ne spusese nvttoarea de la scoala du-
mini cal c asa s-a ntmplat si cu Isus? Sau, poate, cumva, ntreaga dimi-
neat s-ar Ii putut sterge, sau poate Iilmul ei s-ar Ii putut derula napoi, dup
care s se deruleze iar nainte, dar Ir scena aceea oribil. Dac Boots ar Ii
revenit la viat, mi spuneam, aveam s-o tinem pe verand tot timpul, nel-
snd-o s o mai prseasc niciodat. Si aveam s vorbim si cu vecinii s
construiasc un gard pentru Pugs. O mie de astIel de msuri de precautie
mi-au trecut prin minte n zilele urmtoare, pn cnd n cele din urm rea-
litatea a nvins si a trebuit s accept c Boots era moart. Ireversibil moart.
De atunci, duminicile de Paste din copilria mea au Iost marcate de
amintirea micutei vietti zcnd moart n iarb. Cu trecerea anilor, aveam
s descopr mai multe despre cuvntul ireversibil.
Primii crestini au mizat totul pe nviere; acesta este motivul pentru care
apostolul Pavel le scria corintenilor: "Si dac n-a nviat Hristos, atunci pro-
povduirea noastr este zadarnic si zadarnic este si credinta voastr." Dar
oare s-a produs cu adevrat acest eveniment, Ir de care credinta noastr
ar Ii inutil? Si dac da, cum putem Ii siguri?
Cei ce nu cred n nvierea lui Isus spun c ucenicii au Iost Iie niste naivi,
usor de tras pe sIoar, gata s cread n povesti cu Iantome, Iie niste conspi-
ratori suIicient de abili nct inventeze o ntreag poveste cu nvierea, pe
Isus pe care nu I-am cunoscut
care apoi s-o utilizeze ca punct de plecare pentru ntemeierea noii lor reli-
gii. Biblia ns ne spune ceva cu totul diIerit. .., . . ~
n ce-i priveste pe apostoli, discipolii lui Isus, Evanghe}lIle m-I pr~zmta
ca pe cei mai suspiciosi oameni la auzirea vestii despre Invierea lUI Isus.
Unul dintre ei devenit celebru pentru scepticismul lui, a ajuns s Iie cunos-
cut n traditia' crestin drept "Toma necredinciosul"; n realitate ns tOJi
ucenicii au dat dovad de necredint. Nici unul dintre ei nu a crezut nemaI-
pomenitele vesti aduse de Iemei de la mormntul gol. :,.Basm:!", ~~,spus ei.
Chiar si dup ce Isus li s-a nItisat n persoan, "unll s-au mdOIt , spune
Matei. Cei unsprezece, pe care Isus a trebuit s-i mustre pentru reIuzul lor
ncptnat de a crede n nviere, cu greu pot Ii numiti creduli.. .
Pe de alt parte, alternativa teoriei conspiratiei cade la o examI~are maI
atent, deoarece, dac ucenicii ar Ii nscocit o poveste Ir acopenre, ar Ii
esuat n mod lamentabil. Chucl Colson, care a participat la un complot
nereusit dup ce aIacerea Watergate a Iost desconspirat, spunea c secretul
opereaz numai dac toti participantii sunt uniti ntr-un Iron~ comun de
sigurant si competent. n cazul ucenicilor nu se poate vorbI despre asa
ceva.
Evangheliile ni-i arat pe ucenici tremurnd de spaim ndrtul usilor
Ierecate, ngroziti c ar putea mprtsi soarta lui Isus. Prea speri~ti ~a ~
participe la nmormntarea lui Isus, au lsat mblsmarea tru~ulUl Sau I~
grija unor Iemei. (Ca o culme a ironiei, dup ce Isus a l~ptat a~at de m~Iltsa
elimine restrictiile sabatice impuse asupra actelor de mllosteme, IemeIle au
asteptat cuminti s treac Sabatul pentru a isprvi dun:inic di.l~in~at: pre-
gtirile pentru ngropare.) Ucenicii preau absolut mcap~bIlI sa nasco-
ceasc o nviere sau s-si riste viata Iurnd un trup mort; m starea lor de
disperare, nici nu se puteau gndi la asa ceva.... . ..
n conIormitate cu toate cele patru Evanghelll, IemeIle au Iost pnmll
martori ai nvierii, un lucru pe care nici un conspirator din primul secol nu
l-ar Ii prevzut n planul su. Tribunalul evreiesc nici mcar nu~a~cepta
Iemeile ca martori. O asemenea urzeal, dac ar Ii Iost conceputa, l-ar Ii
adus n centrul atentiei pe Petru sau pe Ioan, sau chiar pe Nicodim, nicide-
cum nu s-ar Ii nchegat pe baza mrturiilor aduse de niste Iemei. Si, dat
Iiind c Evangheliile au Iost scrise la cteva decenii dup desIsurarea
evenimentelor relatate n ele, autorii lor ar Ii avut timp suIicient pentru a
ndrepta aceast eroare, n cazul n care ar Ii Iost vorba despre o conspira-
tie-exceptnd situatia n care au scris o legend n loc s redea Iapte reale.
Dac ce s-a petrecut ar Ii Iost o conspiratie, cei care ar Ii pus-o la cale ar
Ii avut grij s corecteze relatrile primilor martori. Au Iost una sau dou
persoane mbrcate n alb? De ce I-a conIundat Maria Magdalena pe Isus
cu grdinarul? Si a Iost aceasta singur la mormnt sau mpreun cu Salome
si cu cealalt Marie? Relatrile despre descoperirea mormntului gol sunt
parc seci si Iragmentate. Femeile erau pline de "Iric si de mare bucurie"
spune Matei; "cuprinse de cutremur si de spaim", spune Marcu. Isus, nvi-
at, nu a reaprut ntr-un mod dramatic, bine orchestrat, pentru a risipi toate
ndoielile; primele relatri privind nvierea par lipsite de substant, nvlui-
te n mister, derutante. Cu sigurant conspiratorii ar Ii putut Iace o treab
mult mai bun, avnd n vedere c evenimentul pe care urmau s-I regizeze
avea s devin mai trziu punctul central al istoriei.
Pe scurt, Evangheliile nu ne prezint nvierea de o manier apologetic,
cu argumente sistematic aranjate pentru a demonstra Iiecare punct princi-
pal, ci mai degrab ca pe o intruziune socant la care nu se astepta nimeni,
cu att mai putin ucenici nspimntati ai lui Isus. Primii martori au reactio-
nat asa cum am Ii reactionat Iiecare dintre noi-asa cum as reactiona eu
dac as rspunde la us si I-as vedea pe neasteptate pe prietenul meu Bob
stnd n picioare pe veranda din Iata casei: cu Iric si mare bucurie. Frica
este reactia omului la contactul cu supranaturalul. n cazul ucenicilor ns
Irica a Iost depsit de bucurie, pentru c vestile pe care le-au auzit erau
prea bune ca s Iie adevrate si totusi att de bune nct trebuiau s Iie ade-
vrate. Isus tria! Visele despre Mesia au nceput s prind iar contur n vre-
me ce Iemeile zoreau spre ucenici cu vestea cea mare, cutremurate de Iric,
dar si de bucurie.
Binenteles c s-a pus la cale si o conspiratie, dar nu de ctre ucenicii lui
Isus, ci de autorittile care au Iost obligate s Iac Iat realittii deloc co-
mode a mormntului gol. Scopul conspiratie era de a se pune capt zvonuri-
lor despre nviere, artnd multimii un mormnt sigilat sau un trup mort.
Dar sigiliul rupt si trupul disprut au dat peste cap planurile cospiratorilor.
n timp ce Iemeile alergau s anunte descoperirea lor, mai marii iudei si
administratia roman pregteau un alibi pentru a putea tine sub control
dezastrul pe cale s se produc.
Soldatii care au pzit mormntul au Iost singurii martori oculari ai celui
mai mare miracol din istorie. Matei spune c n momentul n care pmntul
s-a cutremurat si a aprut un nger luminos ca Iulgerul, acestia au nceput
s tremure si au czut la pmnt ca morti.* Gsim aici un Iapt surprinztor:
*nvierea a constituit n sine un act de nesupunere civil de vreme ce a presupus ruperea
sigiliului lui Pilat si doborrea grzilor. n acest caz, triumIul asupra puterilor a nsemnat m-
potrivire pe Iat.
Evanghelia apocriI a lui Petru contine o versiune mai Iantezist a ntmplrilor de la
mormnt. Dou Iiinte att de luminoase nct au atras atentia multor martori oculari, au
cobort la mormnt ntr-un nor de lumin. Piatra s-a rostogolit la o parte singur, iar cele
dou Iiinte strlucitoare au intrat n mormnt, dupa care au iesit sprijind o a treia Iiint si
urmate de o cruce ireal. La iesire, capetele celor dou Iiinte "atingeau cerul... dar capul
Celui pe care-I sprijineau ... strbtea cerurile". Evangheliile evit cu mult atentie aceste
descrieri care pun accentul pe senzational.
nvierea: Odimineat de neimaginat
vzduh. Luca, de exemplu, red o scen misctoare n care Isus apare pe
neasteptate lng doi ucenici aIlati pe drum spre Emaus. Acestia auziser
de mormntul gol descoperit de Iemei si auziser si conIirmarea lui Petru
n calitate de martor ocular. Dar cine putea crede toate acele zvonuri? Nu
este moartea, prin deIinitie, ireversibil? "Noi trgeam ndejde c EI este
Acela care va izbvi pe IsraeL", a spus unul dintre ei, Ir s-si ascund
dezamgirea.
La scurt timp dup aceasta, la mas, strinul Iace un gest uimitor: Irnge
pinea si, deodat, lucrurile ncep s se lege. Cel care i nsotise pe drum si
care acum mnca cu ei la mas era Isus! Mai ciudat ns dect orice n
momentul n care I recunosc, oaspetele lor dispare. '
n momentul acela se ntorc degrab la Ierusalim, unde i gsesc pe cei
unsprezece n spatele usilor nchise. Dintr-o suIlare, le spun incredibila
poveste care ntrea ceea ce vzuse Petru: Isus Se aIla undeva prin preajm,
si era viu. Fr de veste, n timp ce ucenicii nencreztori discut cele au-
zite, Isus nsusi apare n mijlocul lor. Nu sunt un duh, le spune El. Puneti
mana pe rnile Mele. Eu sunt' ndoieliJe persist pn cnd Isus mnnc
peste prjit. Duhurile nu mnnc peste; o nluc nu poate Iace mncarea
s dispar.
Evenimentele se succed de aceeasi manier aproape sase sptmni: Isus
e aici, apoi dispare. Aparitiile Lui nu sunt Iantomatice, ci reale, n carne si
oase. Isus si poate dovedi oricnd identitatea-nici o alt Iiint vie nu mai
poart semnele rstignirii-si totusi, ucenicii nu-L recunosc imediat. Cu
mult trud si rbdare, Isus coboar la nivelul lor, risipindu-le plin de
bunvoint scepticismul. Pe bnuitorul Toma l invit s pun mna n
semnul cuielor. Petru, umilit si rusinat, simte gustul dulce-amrui al reabili-
trii, de Iat cu alti sase prieteni.
Cele aproape dousprezece aparitii ne sugereaz un tipar: Isus S-a artat
unor grupuri restrnse de oameni, n locuri izolate sau n spatele usilor
nchise. Se pare c menirea acestor ntlniri private a Iost de a ntri credin-
ta celor care credeau deja n Isus, deoarece, din cte stim, nici un necredin-
cios nu L-a vzut pe Isus dup moartea Sa.
Punnd laolalt datele executiei si ale nvierii, m ntreb uneori de ce nu
a aprut Isus de mai multe ori. Si de ce S-a artat doar prietenilor? De ce
nu a reaprut n curtea Lui Pilat sau naintea Sanhedrinului, topindu-i dintr-o
suIlare pe cei care L-au osndit la moarte? O explicatie a acestui comporta-
ment poate o gsim n cuvintele adresate lui Toma n ziua n care
chiar n dup-amiaza aceleeasi zile, soldatii care au vzut cu ochii lor nvie-
rea, au schimbat adevrul cu o minciun, repetnd cuvnt cu cuvnt poves-
tea inventat de preoti: "Ucenicii Lui au venit noaptea pe cnd dormeam
noi si L-au Iurat." Explicatia avea un punct Ioarte slab (O piatr urias s-a
rostogolit si soldatii nu s-au trezit? Si apoi, dac dormeau, cum de i-au
recunoscut pe ucenici?), dar, cel putin, i-a scutit pe soldati de pedeaps.
Ca orice lucru din viata lui Isus, si nvierea Lui a strnit reactii contra-
dictorii. Cei care au crezut au Iost transIormati; plini de sperant si curaj,
au iesit s schimbe lumea. Cei care nu au crezut au gsit modalitti de a
ignora dovezile incontestabile. De Iapt Isus a prezis aceste reactii: "Dac
nu ascult pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici dac ar nvia cineva
din morti."
Noi, cei care citim Evangheliile la mare distant n timp dup evenimen-
tele acelui Paste, care avem data tiprit n calendare, uitm ct de greu le-a
Iost ucenicilor s cread. Mormntul gol nu i-a convins: acesta nu dovedea
dect c Isus nu mai era acolo, nu si c nviase. Pentru a-i convinge pe
acesti sceptici au Iost necesare ntlniri personale cu Cel care le Iusese n-
vttor timp de trei ani. Este exact ceea ce a Icut Isus n urmtoarele sase
sptmni.
Scriitorul Frederick Buechner este surprins de simplitatea aparitiilor lui
Isus dup Duminica nvierii. Cnd acestea s-au produs, n cer nu cntau n-
geri si din deprtare n-au venit mprati s aduc daruri. Isus a aprut n
cele mai comune mprejurri: la o cin, lng doi oameni care mergeau pe
drum, lng o Iemeie care plngea n grdin, lng niste pescari pe trmul
lacului.
Observ n aparitiile lui Isus o not usor stranie: Isus se bucura parc de
libertatea trupului Su nviat, ca o pasre care se avnt nestingherit n
nvIoroa: O dImInoa( do noImagInat
doscrIsI acoIasI oamonI caro acum I vostosc po Isus rar toam, po strzIlo
cot(Ilor sI n tomnI(o, pontru a n(ologo transIormaroa lor dIn tomolII n ur-
ma ovonImontolor dIn DumInIca do Pasto. nvIoroa osto contrul crodIn(oI.
Cu roIorIro Ia acoast crodIn(, C. H. Dodd spuno: "Nu oxIst o crodIn(
caro s so II nscut n bIsorIc; oxIst numaI crodIn(a n jurul croIa s-a ns-
cut bIsorIca sI datul po caro s-a cldIt acoast crodIn(." AcolasI adovr l
oxprIm sI romancIorul John UpdIko, do o manIor maI plastIc:
S nu ne rtcim. dac El a inviat,
A inviat In trupul Su,
dac descompunerea celular nu s-ar.'i anulat,
dac moleculele nu s-ar.'i recompus,
dac aminoaci:ii nu s-ar.'' refelcut,
Biserica ar .'i :cut a:i In pulbere.
scoptIcIsmuluI luI s-a topIt pontru totdoauna. "...pontru c M-aI vzut, aI
crozut. ForIco do coI co n-au vzut sI au crozut."
n Intorvalul do saso sptmnI dIntro nvIoro sI nl(aro, Isus sI-a ncl-
cat proprIIlo rogulI do crodIn(, dac no putom oxprIma astIol. SI-a oxpus
IdontItatoa att do vIzIbIl nct nIcI un uconIc nu L-a maI putut noga vrooda-
t, sI nIcI n-a maI racut-o vrounul. ntr-un cuvnt, a dosvrsIt crodIn(a mar-
torIlor: orIcIno L-a vzut po Isus col nvIat a pIordut lIbortatoa do a crodo
sau do a nu crodo. Isus ora acum do nocontostat. Pn sI Iacov, Iratolo luI
Isus, vosnIcul rocalcItrant, a capItulat dup una dIntro aparI(II, dovonInd ast-
Iol un stlp al bIsorIcII dIn IorusalIm, sI, asa cum consomnoaz IosoIus, a
sIrsIt ca unul dIntro prImII martIrI crostInI.
"Pontru c M-aI vzut, aI crozuL.", I-a spus Isus luI Toma. UconIcIlor
caro L-au vzut po Isus, acolor pu(InI prIvIlogIa(I, lo-ar II Iost ImposIbIl s
nu croad. Dar cum rmno cu coIlal(I? Isus stIa proa bIno c, Ioarto curnd,
aparI(IIlo Salo vor ncota, lsndu-I n urm doar po "coI co n-au vzuL.".
BIsorIca avoa s dInuIasc sau s pIar n Iunc(Io do ct putoro do convIn-
goro avoau s dovodoasc acoI martorI ocularI asupra colorlal(I-InclusIv
asupra noastr, astzI-caro nu vzusor. Isus a avut Ia dIspozI(Io saso sp-
tmnI pontru a-sI consolIda IdontItatoa do-a pururI.
Acost Isus a rousIt s schImbo o coat do dIscIpolI IrIcosI, sovIolnIcI, n
ovangholIstI nonIrIca(I; acostI unsprozoco oamonI caro L-au prsIt cnd
S-a dus la moarto, so duc acum do bunvoIo s moar ca martIrI, mrturIsIn-
du-sI crodIn(a ntr-un HrIstos nvIat, sI dau dovad do o Ior( caro a bIruIt
opozI(Ia putornIc dIn IorusalIm sI apoI po coa dIn Roma::-acoast transIor-
maro constItuIo n sIno coa maI convIngtoaro dovad a InvIorII. Co altcova
ar putoa oxplIca schImbaroa radIcal a acostor oamonI cunoscu(I pontru
lasItatoa sI InstabIlItatoa lor?
Au maI Iost sI al(II-col pu(In cIncIsprozoco ovroI n prIma sut do anI
do dup HrIstos-caro au protIns c sunt MosIa, dar n scurt vromo stoaua
lor a apus. LoIalItatoa total Ia( do Isus nu s-a sIrsIt o dat cu moartoa LuI.
S-a ntmplat cova, cova rar procodont. n nIcI un caz, uconIcII nu sI-ar II
pus vIa(a n joc do dragul unoI toorII conspIratIvo cusuto cu a( aIb. Ar II
Iost maI usor sI maI n morsul vromurIlor s cInstoasc amIntIroa unuI Isus
mort, asa cum racoau cu coIlal(I marI proIo(I aI noamuluI lor, alo cror mor-
mInto orau att do vonorato.
E suIIcIont s cItIm n EvangholII cum so ascund uconIcII unul ntr-altul
ndrtul usIlor ncuIato, sI apoI s urmrIm n Faptolo ApostolIlor cum sunt
"ForIco do coI co n-au vzut sI au crozut", I-a spus Isus nocrodIncIosuluI
Toma dup co I-a rIsIpIt ndoIaI a cu dovada tangIbIl a mIracoluluI do Pasto.
Cu oxcop(Ia color cIncI suto do oamonI crora lI s-a artat Isus dup co a
nvIat, IIocaro crostIn caro a trIt do atuncI ncoaco Intr n catogorIa color
"IorIcI(I". UnoorI m ntrob: Eu de ce cred/-eu, caro prIn scoptIcIsmul sI
rozorvolo molo Ia( do tot co nu poato II IncontostabIl dovodIt, m asomn
cu Toma maI mult doct orIcaro dIntro uconIcI.
Am cntrIt argumontolo caro sus(In nvIoroa sI lo-am gsIt ImprosIo-
nanto. JurnalIstul ongloz Frank MorIson analIzoaz acosto argumonto n lu-
craroa dovonIt clasIc Who Moved the Stone? [Cine a dat piatra la o
parte?]. DosI a ncoput s scrIo cartoa Iornl hotrt s domonstrozo c n-
vIoroa osto un mIt, po parcurs dovozIlo l-au convIns do adovrul oI. Cu toato
acostoa, stIu c mul(I oamonI IntolIgon(I au analIzat acoloasI dovozI sI au gsIt
c osto ImposIbIl s crozI n olo. DosI multo olomonto alo nvIorII no pot duco
la crodIn(, nIcI unul nu no-o Impuno. CrodIn(a prosupuno posIbIlItatoa do a
o rospIngo, altIol n-ar II maI crodIn(. Co mI d atuncI crodIn(a n nvIoro?
Rocunosc c unul dIn motIvolo pontru caro sunt dIspus s crod osto c,
undova, n adncul suIlotuluI, mI dorosc ca povostoa do Pasto s IIo adov-
rat. CrodIn(a so nasto po Iondul unoI novoI adncI sI al unuI InstInct dIn
IIIn(a uman caro so rovolt mpotrIva domnIoI mor(II. FIo c acoast novoIo
a luat Iorma obIcoIuluI IaraonIlor ogIptonI do a-sI ngropa cu oI n pIramIdo
toato bIjutorIIlo sI carolo do lupt, IIo c so manIIost ca o obsosIo a
nvierea: O diminea( de neimaginat
moar: ei continu s triasc n memoria si n inima mea, desi nu-i mai vd
de mult. Nu stiu de ce-bnuiesc, totusi, c se leag, n cele din urm, de
libertatea uman-ngduie Dumnezeu existen(a unei planete pe care un
om moare n Iloarea vrstei la o scuIundare, iar o Iemeie moare ntr-un teri-
bil accident de masin n drum spre o conIerin( crestin. Dar cred-dac
n-as crede asta, n-as mai crede ntr-un Dumnezeu iubitor-c Dumnezeu
nu Se poate resemna n Ia(a unei planete att de aIectate de nenorociri.
Dragostea divin va gsi o cale de a le nIrnge. "Moarte, nu te ngmIa!",
spu!1ea poetul John Donne: Dumnezeu nu va lsa moartea s nving.
Intotdeauna m-a intrigat un detaliu din relatrile despre Paste: De ce a
pstrat Isus semnele rstignirii? Presupun c, o dat nviat, ar Ii putut ap-
rea n orice Iel de trup. Totusi, a ales un trup care s poat Ii recunoscut, n
primul rnd, dup semnele cuielor care puteau Ii vzute si atinse. De ce?
Cred c evenimentul de la Paste ar Ii incomplet Ir aceste cicatrici din
minile, din picioarele si din coasta lui Isus. Ca oameni avem imaginatie'
vism din(i drep(i si strlucitori ca un sirag de perle, o piele Ir riduri ~i ~
siluet perIect, Irumoas. Vism o stare nenatural: un trup perIect. Dar,
pentru Isus, starea nenatural CI fost tocmai aceast ngrdire n limitele unui
trup uman. Cicatricile sunt pentru EI o emblem a vie(ii pe planeta noastr,
o amintire permanent a zilelor de ngrdire si suIerin( trite pe pmnt.
Cte speran(e nu se leag de aceste semne ale cuielor! Din perspectiva
cerului, ele reprezint cel mai ntunecat eveniment care s-a petrecut vreoda-
t n istoria universului. Dar Pastele a redus chiar si acest eveniment-rs-
tignirea-Ia o simpl amintire. Datorit Pastelui pot spera c lacrimile pe
care le vrsm, loviturile pe care le primim, durerea si sTasierea pricinuite
de pierderea prietenilor si a celor pe care-i iubim, toate acestea vor deveni
amintiri, asemeni cicatricilor lui Isus. Cicatricile nu dispar niciodat, dar
nici nu mai dor. Vom avea trupuri noi, un cer si un pmnt nou. Vom lua
totul de la nceput, si punctul de pornire va Ii Pastele.
Isus pe care nu I-am cunoscut
americanilor din zilele noastre de a-si (ine organismul n via( pn la ulti-
ma nanosecund posibil si de a-I conserva cu ajutorul unor solu(ii de m-
blsmare n sicrie dublu sigilate, noi, oamenii, ne mpotrivim ideii c
moartea are ultimul cuvnt. Vrem s credem c lucrurile stau cu totul altIel.
mi aduc aminte de anul n care mi-am pierdut cei trei prieteni. Mai pre-
sus de toate, mi doresc ca Pastele s Iie adevrat din pricina promisiunii lui
c, ntr-o bun zi, mi voi revedea prietenii. Vreau ca acest cuvnt, irever-
sibil, s dispar pentru totdeauna din vocabular.
mi veti spune, poate, c mi place s mai cred n basme. Nu sunt ns
singurul. Oare nu ne-au rmas basme din Iiecare epoc a omen~:ii? Ie a~-
zim nc din leagn, de la prin(i si bunici, si le spunem coplllor nostn,
care, si ei, la rndul lor, le vor spune copiilor lor si asa mai departe. Chi~r
n era stiintei n care trim, unele dintre cele mai apreciate Iilme sunt verSI-
uni ale ba~melor: R:boiul stelelor, Aladdin, Regele Leu. Din perspectiv
istoric este surprinztor Iaptul c n numr covrsitor cele mai multe bas-
me se t~rmin cu happy end. Instinctul acesta, speran(a aceasta ancestral
nIlcreaz spiritele. Asemenea vie(ii, si basmele con(in mult lupt si
durere, dar n Iinal totul se termin cu bine si zmbetul ia locul lacrimilor.
Pastele Iace si el acelasi lucru. nlocuieste durerea cu speran(a si, tocmai de
aceea, dar nu numai, este convingtor.
Mul(imea prezent la rstignirea lui Isus I-a provocat s-si dovedeasc
identitatea, cerndu-l s coboare de pe cruce, dar nimeni nu se gndea la ce
s-ar Ii putut ntmpla: c El va muri si va nvia. Dar, o dat ncheiat acest
act, cei ce I-au cunoscut ndeaproape au n(eles. Maniera de abordare s-a
potrivit perIect cu tiparul si caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales
ntotdeauna calea mai lent si mai anevoioas, respectnd libertatea omu-
lui, indiIerent de pre(. "Dumnezeu nu a ndeprtat rul, ci l-a preschimbat n
altceva" scria Dorothy Sayers. "EI nu a oprit rstignirea: a nviat din
morti." Eroul a suportat toate consecin(ele, si totusi, n Iinal, a triumIat.
Primul motiv pentru care cred n nviere este c I-am cunoscut pe Dum-
nezeu. Stiu c Dumnezeu este dragoste si mai stiu si c noi, oamenii, ne
dorim ca aceia pe care-i iubim s rmn vii. Eu nu-mi las prietenii s
J. R. R. Tolkien, probabil cel mai mare autor de basme al secolului, a Iost des~ori
acuzat de Iaptul c prin Ianteziile pe care le asternea pe hrtie le-ar distrage oamel1llor
aten(ia de la problemele "lumii reale". Replica sa a Iost simpl: "Totul d~pin~e de luc~ul ~e
care vrem s scpm. Fuga unui dezertor si cea a unui prizonier le apreciem 111mod diIerIt.
De ce trebuie dispre(uit un om care, prizonier tiind, ncearc s scape si s Iug acas?"
Am ajuns la concluzia c exist dou moduri de a gndi istoria umani-
t(ii. Unul presupune s vedem doar rzboaiele si violen(a, srcia, durerea,
tragediile si moartea. Din aceast perspectiv, Pastele pare o excep(ie de
basm, o contradic(ie socant, n numele lui Dumnezeu. Aceasta ne oIer o
oarecare mngiere, desi recunosc c la moartea prietenilor mei durerea a
Iost att de coplesitoare nct orice speran( n via(a de apoi a plit.
Mai exist si o alt modalitate de a vedea via(a. Dac iau Pastele ca
punct de plecare, drept singur Iapt de necontestat cu privire la modul n care
Dumnezeu i trateaz pe cei pe care-i iubeste, atunci istoria umanittii devi-
ne contradictia, iar Pastele o prim secvent a realittii ultime. Speranta
curge atunci ca un suvoi incandescent pe sub crusta tem a vietii zilnice.
Asa se explic schimbarea de perspectiv a ucenicilor care stteau n-
chisi n odaia de sus, discutnd evenimentele neverosimile din Duminica de
Paste. ntr-un anume sens, nimic nu se schimbase: Palestina se aIla n conti-
nuare sub ocupatie roman, autorittile religioase erau tot pe urmele lor,
moartea si rul domneau nc nestingherite. Dar treptat, socul initial produs
de realizarea a ceea ce se ntmplase a Icut loc unui val de bucurie luntri-
c, lent si proIund. Dac Dumnezeu putuse Iace asa ceva ...
Partea a treia
t e a |sat Isas
A v
In arm a
12
.
Inltarea:

cer alhastra, fr arme

Uneori m ntreb cum ar Ii artat lumea dac Isus nu ar Ii nviat din
morti. Ucenicii n-ar Ii iesit pe strzile Ierusalimului s-si riste viata trmbi-
tnd o nou credint, dar nici nu L-ar Ii uitat pe Isus. si petrecuser cu El
trei ani din viat. Se prea c nu Iusese El Mesia, dar i impresionase cu
nvtturile Lui ntelepte cum nu o mai Iacuse nimeni pn atunci si dove-
dise c poseda puteri pe care nu le putea explica nimeni.
Dup ce timpul ar Ii cicatrizat rnile suIletesti, ucenicii ar Ii cutat o cale
de a mentine vie amintirea lui Isus. Poate ar Ii adunat toate cuvintele Lui
ntr-o Ionn scris asemntoare Evangheliilor, dar ncrcat cu mai multe
evenimente senzationale. Sau poate s-ar Ii alturat acelora dintre conationa-
lii lor care i venerau pe proIetii-martiri si ar Ii ridicat un monument n cin-
stea lui Isus. Dac ar Ii Iacut asa, noi, cei de azi, am Ii putut vizita acel mo-
nument, avnd astIel posibilitatea de a aIla cte ceva despre tmplarul-Iilo-
zoI din Nazaret. .m Ii rsIoit scrierile despre viata Lui si am Ii retinut doar
ce ne-ar Ii plcut. La scar mondial, Isus ar Ii Iost apreciat asemenea lui
ConIucius sau Socrate.
Din multe puncte de vedere, gsesc c un Isus nenviat ar Ii mai usor de
acceptat. Pastele Iace din El un personaj periculos. Datorit Pastelui, sunt
silit s ascult aIirmatiile Lui ndrznete cu privire la Sine si nu mi se
ngduie s aleg doar ce-mi place din cuvintele Lui. Mai mult, Pastele mi
spune c EI, acum, Se aIl undeva, n deplin libertate de miscare. .semeni
ucenicilor, nu pot sti cnd Se va ntoarce, cum mi-ar vorbi, ce m-ar ntreba.
Dup cum spune Frederick Buechner, Paste nseamn c "niciodat nu-L
vom putea tintui, chiar dac am Iolosi cuie adevrate si lemnul pe care L-am
pironi ar Ii o cruce".
Pastele I pune pe Isus ntr-o lumin cu totul nou. Fr Paste, as avea
toate motivele s consider c moartea prematur a lui Isus, doar dup ctiva
ani de lucrare, a Iost o tragedie. Ce pierdere de timp pentru El! A trit att
de putin, si a inIluentat att de putini oameni, ntr-un colt de lume! Dar pri-
vind la viata lui Isus prin prisma Pastelui, nteleg c acesta a Iost n perma-
nent planul Lui. A stat doar att ct a Iost necesar pentru a-si strnge si
Iorma ucenicii care puteau transmite mesajul mai departe. Omorrea lui
Isus, spune Walter Wink, a Iost asemntoare cu ncercarea de a distruge o
smnt ngropnd-o n pmnt.
Revenit din moarte pentru a risipi toate ndoielile rmsitei de credin-
ciosi, a mai zbovit patruzeci de zle nainte de a disprea de tot. Intervalul
dintre nviere si nltare a Iost doar un scurt interludiu, nimic mai mult.
Dac pentru ucenici, cea mai emotionant zi din viata lor a Iost Dumini-
ca de Paste, pentru Isus aceasta a Iost probabil ziua nltrii. EI, Creatorul,
care a cobort din nltimea cerurilor si a sacriIicat att de mult, pleca acum
acas. Ca un soldat care se ntoarce de peste ocean dup un rzboi lung si
sngeros. Ca un astronaut care si scoate costumul spatial pentru a inspira
Iericit aerul de pe pmnt. n sIrsit, acas!
Rugciunea lui Isus de la Cina cea de tain ne dezvluie ceva din aceast
perspectiv: "Eu Te-am proslvit pe pmnt, am sIrsit lucrarea pe care
Mi-ai dat-o s-o Iac", S-a rugat Isus. "Si acum, Tat, proslveste-M la Tine
nsuti cu slava pe care o aveam la Tine nainte de a Ii lumea." nainte de a
Ii lumea! Ca un om n vrst npdit de amintiri-ba nu, ca un Dumnezeu
Ir vrst npdit de amintiri-Isus, aIlat ntr-o odit nchis din Ierusa-
lim, si lsa gndurile s cutreiere n voie spre eoni mai vechi dect Calea
Lactee sau Andromeda. mpresurat de ntunericul unei nopti de pe pmnt,
de temeri si primejdii, Isus si Icea planuri de rentoarcere acas, pentru
a-si recpta gloria la care renuntase venind printre oameni.
n ziua n care Isus S-a nltat la cer, ucenicii au rmas nmrmuriti,
asemenea copiilor care-si pierd printii. Doi ngeri trimisi s-i linisteasc
i-au ntrebat: "Brbati galileeni, de ce stati si v uitati spre cer'?" Pe cer nu
se mai vedea nimeni, vzduhul era gol. Ei ns continuau s priveasc tint
n sus, nestiind ce si cum s Iac mai departe.
De attea ori, n timp ce scriam aceast carte, am privit ndelung, asemeni
ucenicilor, la vzduhul gol. Asteptam un semn de la Isus, un Iir cIuzitor
vizibil. Cnd m uit n jur, la biserica pe care a lsat-o n urm, simt nevoia
s-mi ntorc privirea n alt parte. Aidoma ucenicilor, si eu tnjesc s vad
chipul curat al Celui nltat. M ntreb din nou: de ce a trebuit s plece'?
Dac parcurg ns din nou Evangheliile, ncercnd s privesc din per-
spectiva lui Isus asupra timpului pe care l-a petrecut pe pmnt, este evident
c El si-a planiIicat aceast plecare nc de la nceput. Nimic nu L-a bucurat
mai mult dect succesele ucenicilor Si si nimic nu L-a tulburat mai tare
dect esecurile lor. A venit pe pmnt cu gndul de a pleca din nou dup ce
va transIera altora misiunea Sa. Mustrarea blnd a ngerului putea Ii la Iel
de bine mustrarea Lui: " ...de ce stati si v uitati spre cer'?"
Prima dat cnd Isus si-a trimis ucenicii singuri, i-a avertizat c prigoni-
torii lor i vor biciui si i vor schingiui n vzul tuturor. "V trimit ca pe niste
miei n mijlocul lupilor", le-a spus El. Citind aceste avertizri nIricostoa-
re, nu-mi pot scoate din minte o scen cumplit din romanul Silence [Tce-
al lui Shusako Endo. Un preot misionar portughez este legat si Iortat s
urmreasc cum grzile samurai tortureaz crestini japonezi, unul cte
unul, dup care i arunc n mare. Samuraii au jurat c vor continua s ucid
crestini pn cnd preotul va renunta la credinta lui. "A venit n tara asta ca
s-si dea viata pentru altii, iar acum altii si dau viata pentru el."
Oare ce va Ii simtit Isus, cnd a nteles n toat proIunzimea ce conse-
cinte teribile va avea miscarea initiat de EI n lume, nu doar pentru Sine,
ci si pentru cei ctiva strnsi n jurul Lui, cei mai buni prieteni ai Si'? "Fra-
tele va da la moarte pe Iratele su, si tatl pe copilul lui ... veti Ii urti de toti
din pricina Numelui Meu."
M strduiesc s mpac acest act-un printe care-si las copilul prad
gstilor de pe strad, un general care ordon trupelor sale s stea n btaia
pustilor-cu ceea ce s-a ntmplat la Cina cea de tain. Dup ce si-a dezv-
luit planurile de plecare n termeni lipsiti de orice echivoc, Isus a adugat:
"Totusi, v spun adevrul: v este de Iolos s M duc ..." Planul Su era s
plece pentru a continua lucrarea pe pmnt prin alte persoane. Prin ei. Prin
noi. Prin trupul nou al lui Hristos.
n acel moment, ucenicii n-au pricepeput nimic din cuvintele lui Isus.
Cum ne poatefi defolos ca El s plece? Ei mncau din trupul "Irnt pentru
ei" Ir s nteleag marea schimbare: c Fiul le ncredinta acum lor misiu-
nea ncredintat Lui de Tatl. "Cum M-a trimis pe Mine Tatl, asa v trimit
si Eu pe voi", le-a spus Isus.
Isus pe care nu I-am cunoscut
Isus a lsat putine urme ale trecerii Sale pe pmnt. N-a scris crti, si
nici mcar pliante. Fiind un cltor, nu a lsat n urma Iui nici cas, nici
obiecte personale, care ar putea Ii expuse ntr-un muzeu. Nu a Iost cstorit,
nu s-a stabilit niciunde si nu a Iormat o dinastie. Dac nu ar Ii existat nvt-
turile pe care le-a lsat oamenilor, n-am sti nimic despre El. Acesta a Iost
planul Iui. Iegea si proIetii s-au concentrat ca un Iascicul de lumin asupra
Celui ce urma s vin, iar acum, lumina aceea, ca si cum s-ar reIracta prin-
tr-o prism, se mprstie ntr-un spectru uman de unde si culori.
Sase sptmni mai trziu, ucenicii vor ntelege ce a vrut s spun Isus
prin cuvintele: "...v este de folos ...". Dup cum spune Augustin: "Te-ai
nltat dinaintea ochilor nostri, iar noi ne-am ndeprtat tristi doar ca s Te
regsim n inimile noastre."
Ar Ii exagerat s spunem c, de la nltare, Isus caut mereu alte trupuri
n care s renceap viata pe care a trit-o pe pmnt? ,Biserica serveste ca
prelungire a ntruprii, primul mod n care Dumnezeu Isi stabileste prezen-
ta pe pmnt. Suntem "dup chipul lui Hristos", n exprimarea lui Gerard
Manley Hopkins:
...cci Hristos este pre:ent in :ece mii de locuri,
Cu ochi i trupuri care nu sunt ale Lui, dar plcut Tatlui,
Ascuns sub minunate chipuri omeneti.
Biserica este acolo unde trieste Dumnezeu. Biserica poate drui acum
tuturor ceea ce Isus a druit ctorva: vindecare, har, vestea bun a dragostei
lui Dumnezeu. Aceasta a Iost provocarea sau Marea nsrcinare pe care Isus
a dat-o nainte de a disprea din Iata ucenicilor nmrmuriti. "...dac grun-
tele de gru care a czut pe pmnt nu moare", le-a explicat nainte, "rmne
singur; dar dac moare, aduce mult road." Propagare prin multiplicare.
Cel putin asa spune teoria. Ca s Iiu sincer, trebuie s recunosc c nu m
deosebesc cu nimic de ucenicii care priveau cu gura cscat cum se nlta
Isus, neavnd aripi, sIidnd legea gravitatiei. "Doamne, n aceast vreme ai
de gnd s asezi din nou mprtia lui Israel?" au ntrebat ei si... gata! A ple-
cat. Si eu as Ii rmas la Iel de perplex pentru c si eu tnjesc dup un Mesia
puternic, care s impun ordinea ntr-o lume a rului, a violentei si a srci-
ei. Trind la o distant de dou mii de ani de ucenici, privesc n istorie si m
uimeste ct de putin schimbare a produs biserica n aceast lume. De ce
ne-a lsat Isus s ducem lupta singuri? Ce e bine n Iaptul c EI a plecat?
Am ajuns la concluzia c nltarea reprezint cea mai mare lupt a cre-
dintei-nu pentru c n-am crede n realitatea ei, ci pentru c nu ntelegem
care a Iost scopul ei. E o ntrebare ce m urmreste mai mult dect proble-
ma durerii, dect diIicultatea de a mpca stiinta cu Biblia, dect credinta n
nviere si n alte minuni pe care le-a Icut Isus. Poate prea ciudat c Iac o
asemenea aIirmatie, dar n-am citit niciodat un articol sau o carte care s
rspund la ntrebrile legate de nltare, si totusi, pentru mine, ceea ce s-a
ntmplat de la nltarea lui Isus tinteste n esenta credintei mele. N-ar Ii
Iost mai bine dac ea n-ar Ii avut loc? Dac Isus ar Ii rmas pe pmnt, ar
Ii putut rspunde ntrebrilor noastre, ne-ar Ii risipit ndoielile, ar Ii putut
media disputele noastre doctrinare si politice.
Gsesc c este mult mai usor s accept ideea c Dumnezeu este ntrupat
n Isus din Nazaret dect n oamenii care Irecventeaz biserica mea, sau
chiar n mine. Si totusi, asta ni se cere s credem; asa ni se cere s trim.
Noul Testament declar c viitorul ntregului univers este determinat de Bi-
seric (vezi Romani 8:19-21; EIeseni 3:10). Isus si-a Tacut partea si apoi a
plecat. Acum e tndul nostru.
"E un lucru ct se poate de serios", scrie C. S. Iewis, "s triesti ntr-o
societate de potentiali dumnezei, s nu uiti nici o clip c cea mai stears si
neinteresant persoan cu care vorbesti poate Ii ntr-o bun zi o Iiint plin
de atta grandoare nct, dac ai vedea-o acum, ai Ii tentat s-i cazi la pi-
cioare n adoratie, ori, dimpotriv, una hidoas, pe care nu o ntlnesti dect
n cele mai ngrozitoare cosmaruri. ntr-o msur, zi de zi, ne sprijinim unii
pe altii s ajungem sub una din aceste dou Iorme."
Religiile antice, cum a Iost pgnismul roman de pe vremea lui Isus,
pretindeau c actiunile zeilor din sIerele ceresti aIectau viata de jos, de pe
pmnt. Dac Zeus se nIuria, se lsa cu trsnete. Zeii trimiteau cataclisme
pe pmnt ca niste copii care, de la nltimea podurilor suspendate, arunc
pietre n masinile de pe autostrada aIlat dedesubt. "Pe pmnt, ca si n cer",
era vechea zical. Ei bine, Isus a reIormulat-o invers: "n cer, ca si pe p-
mnt." "Cine v ascult pe voi pe Mine M ascult", le-a spus Isus ucenici-
lor; "cine nu v primeste pe voi, pe Mine nu m primeste". Credinciosul se
roag si cerul rspunde; un pctos se pocieste si ngerii se bucur; o misiu-
ne are succes si Satan se prbuseste Iulgertor; un credincios se rzvrteste
si Duhul SInt se ntristeaz. Ceea ce Iacem aici, noi, oamenii, aIecteaz
ntregul univers.
Cred aceste lucruri, dar nu stiu cum se Iace c mereu "le uit". Uit c
ISUSpe care L-am cunoscut
rugciunile mele conteaz naintea lui Dumnezeu. Uit c mi ajut semenii
s ajung Ia destinatia lor etern. Uit c alegerile pe care le Iac aici aduc b~-
curie sau ntristare Domnului Universului. Triesc ntr-o lume cu copaCI,
teleIoane si Iaxuri, iar realitatea acestei lumi materiale are tendinta de a-mi
suIoca credinta n universul spiritual care le cuprinde pe toate. M uit Ia
vzduhul senin, albastru, si nu vd nimic.
nltndu-Se Isus si-a asumat riscul de a Ii uitat.

Nu de mult, citind Evanghelia dup Matei, am observat cu surprindere
c Isus nsusi a prezis c va Ii uitat. Spre sIrsitul Evangheliei exist patru
parabole care se numr printre ultimele rostite de Isus, avnd o t~~n~ co~
mun. Un proprietar si las casa goal, un negustor plecat cu treburI ISI las~
averea n grija slujitorului, un mire soseste att de trziu la nunt nct SI
gseste invitatii dormind, un stpn mparte talanti slujitorilor si si plea-
c-toate acestea vorbesc despre un Dumnezeu ndeprtat.
n esent, pildele lui Isus au anticipat ntrebarea central a vremur~lor
modeme: "Unde este Dumnezeu acum?" Rspunsul unor contemporam ca
Nietzsche, Freud, Marx, Camus si Beckett este c Stpnul ne-a abandonat,
lsndu-ne libertatea de a ne stabili propriile noastre reguli. Deus abscondi-
tus. Am vzut versiuni vii ale acestor parabole n locuri ca Auschwitz si Ru-
anda, modele vii de comportament ale omului care a ncetat s mai cread
ntr-un Dumnezeu Suveran. Dac nu exist, Dumnezeu, asa cum spunea
Dostoievski, atunci totul este permis.
Citind mai departe, am ajuns Ia o alt parabol despre judecata viitoare,
probabil ultima pe care Isus a spus-o celor ce-L ascultau:
"Cnd va veni Fiul Omului n slava Sa cu toti sIintii ngeri, va sedea
pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor Ii adunate na-
intea Lui. El i va desprti pe unii de altii cum desparte pstorul oile de
capre; si va pune oile la dreapta, iar caprele la stnga Lui.
Atunci mpratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniti binecuvn-
tatii Tatlui Meu de mosteniti mprtia care v-a Iost pregtit de la nte-
meierea lumii. Cci am Iost t1mnd si Mi-ati dat de mncat; Mi-a Iost
sete si Mi-ati dat de but; am Iost strin si M-ati primit; am Iost gol si
M-ati mbrcat; am Iost bolnav si ati venit s M vedeti; am Iost n tem-
nit si ati venit pe la Mine.
Atunci cei neprihniti i vor rspunde: Doamne, cnd Te-am vzut
noi t1mnd si Ti-am dat s mnnci? Sau Iiindu-Ti sete, si Ti-am dat ae
but? Cnd Te-am vzut noi strin si Te-am primit? Sau gol, si Te-am
mbrcat? Cnd Te-am vzut noi bolnav sau n temnit si am venit pe la
Tine? ,
Drept rspuns, Impratul le va zice: Adevrat, adevrat v spun c
ori de cte ori ati Icut aceste lucruri unuia din acesti Ioarte nensemnati
Irati ai Mei, Mie mi le-ati Icui.
Apoi va zice celor de la stnga Lui: Duceti-v de la Mine blestema-
tilor, n Iocul cel vecinic, care a Iost pregtit diavolului si ngerilor lui!
Cci am Iost t1mnd si nu Mi-ati dat s mnnc; Mi-a Iost sete si nu
Mi-ati dat s beau; am Iost strin si nu M-ati primit; am Iost gol si nu
M-ati mbrcat; am Iost bolnav si n temnit si n-ati venit pe la Mine.
Atunci i vor rspunde si ei: Doamne, cnd Te-am vzut noi t1mnd
sau Iiindu-Ti sete, sau strin, sau gol, sau bolnav, sau n temnit si nu
Ti-am slujit?
Si El, drept rspuns, le va zice: Adevrat v spun c, ori de cte ori
n-ati Icut aceste lucruri unuia din acesti Ioarte nensemnati Irati ai Mei,
Mie nu Mi le-ati Iacui.
Si acestia vor merge n pedeapsa vecinic, iar cei neprihniti vor
merge n viata vecinic."
Cunosteam bine aceast parabol. Este la Iel de tulburtoare si conving-
toare ca Iiecare cuvnt rostit de Isus. Dar pn la aceast nou lectur nu mai
observasem conexiunea logic dintre ea si cele patru parabole anterioare.
Parabola judectii viitoare se adreseaz n dou moduri directe ntrebrii
anterioare, "Unde este Dumnezeu acum?", problemei stpnului absent, a
Dumnezeului absent. n primul rnd, ne d o idee despre rentoarcerea St-
pnului n ziua judectii, cnd unii vor Ii literalmente aruncati n iad. Cel ple-
cat se va ntoarce, de data aceasta cu putere si cu slav pentru a cere socotea-
l oamenilor de tot ce vor Ii Iptuit pe pmnt. "Brbati gaIiIeeni", au ntre-
bat ngerii, "de ce stati si v uitati spre cer? Acest Isus care S-a nltat Ia cer
din mijlocul vostru, va veni n acelasi Iel cum L-ati vzut mergnd la cer."
n al doilea rnd, parabola se reIer Ia perioada intennediar, Ia intervalul
de secole n care trim acum, la perioada n care Dumnezeu pare absent.
Rspunsul Ia aceast ntrebare Ioarte actual este deopotriv proIund si so-
cant. Dumnezeu nu S-a retras. A luat ns nItisarea strinului, a sracului,
a Ilmndului, a celui ntemnitat, a bolnavului, a dezmostenitilor soartei:
"Adevrat v spun c ori de cte ori ati Icut aceste lucruri unuia din acesti
Ioarte nensemnati Irati ai Mei, Mie Mi le-ati Icut." Dac nu reusim s de-
tectm prezenta lui Dumnezeu n lume, probabil c nu cutm unde trebuie.
Comentnd acest pasaj, marele teolog american Jonathan Edwards
spunea c sracii sunt lsati de Dumnezeu ca s "beneIicieze" n locul Lui
de mila si dragostea oamenilor. De vreme ce nu putem s ne exprimm
dragostea Icnd ceva concret n beneIiciul lui Dumnezeu, EI vrea s Iacem
ceva n beneIiciul sracilor care au Iost delegati s primeasc dragostea
~.
( ntr-o sear, apsnd absent telecomanda, am dat peste un Iilm pentru
. copii cu tnra actrit Hayley MiIls. M-am instalat comod si am urmrit Iil-
mul. n timp ce se joac, mpreun cu doi prieteni, ea descoper n sur un
cersetor (interpretat de actorul Alan Bates) dormind n paie. "Cine esti tu?"
ntreab MiIls. Vagabondul tresare, dar vznd c sunt doar niste copiii,
mormie: "Isus Hristos!".
Dar copiii iau n serios rspunsul lui. Chiar cred c omul este Isus
Hristos. Tot restul Iilmului (Whistle Down the Wind [Fluier In vant]) se
poart cu veneratie, cu respect si cu dragoste Iat de vagabond. i aduc
mncare si pturi, stau de vorb cu el si i povestesc viata lor. Cu timpul,
buntatea si grija lor l schimb pe vagabond, un condamnat evadat ce nu
mai avusese pn atunci parte de mil.
Mama micutei actrite Hayley MilIs a dorit ca aceast poveste s Iie o
alegorie care s ne ajute s ntelegem ce s-ar putea ntmpla dac toti am
lua ad litteram cuvintele lui Isus despre sraci si nevoiasi. Slujindu-le lor,
i slujim lui Isus. "Suntem un ordin contemplativ", a spus Maica Tereza unui
american bogat care vizita India si nu putea ntelege proIunda ei dedicare
Iat de srcii din CaIcutta. "Mai nti meditm Ia Isus, apoi iesim s-L des-
coperim ascuns sub diIerite chipuri."
ReIlectnd Ia ultima parabol din Matei 25, am devenit constient c
multe din ntrebrile mele despre Dumnezeu sunt ntrebri-bumerang care
se ntorc Ia mine. De ce ngduie Dumnezeu s se nasc bebelusi n ghetou-
riIe din Brooklyn sau n marea mortii din Ruanda? De ce exist pe lume
nchisori, adposturi pentru vagabonzi, spitale sau tabere de reIugiati? De
ce nu a curtat Isus lumea de mizerie ct timp a trit pe pmnt?
n conIormitate cu aceast parabol, Isus a stiut c lumea pe care o Ias
n urm va Ii plin de sraci, Ilmnzi, detinuti si bolnavi. Starea de nepu-
tint a lumii nu L-a surprins. EI a Icut planuri de rezolvare: unul pe termen
scurt si altul pe termen lung. Planul pe termen lung vizeaz ntoarcerea Sa
cu putere si slav pentru a reIace planeta Pmnt. Planul pe termen scurt
este de a ncredinta misiunea Sa celor care ntr-o bun zi vor anunta elibera-

rea cosmosului. EI S-a nltat pentru ca noi s-I lum locul.
Adesea m ntrebam unde este Dumnezeu cnd oamenii suIer. Rspun-
sul se aIl ntr-o alt ntrebare: "Unde este biserica atunci cnd oamenii
suIer?"
Ultima ntrebare contine, binenteles, problema istoriei omenirii expri-
mat condensat, precum si ratiunea pentru care spun c nltarea reprezint,
pentru mine, cea mai mare lupt a credintei. Cnd a plecat, Isus a lsat chei-
le mprtiei n minile noastre nendemnatice.
Cutndu-L pe Isus, m-am lovit de un obstacol: m reIer Ia nevoia mea
de a m scutura de stratul de praI si balast pe care chiar biserica I-a lsat s
se depun n mintea mea. Imaginea pe care o aveam eu despre Isus era de-
Iormat de rasismul, intoleranta si legalismul meschin al bisericilor Iun-
damentaliste din Sud. Rusul sau catolicul european se conIrunt cu un pro-
ces de schimbare a conceptiei diIerit. "Cci nu doar praIul, dar si stratul de
aur, cnd e prea gros, poate ascunde adevrata imagine", scria germanul
Hans Kung, povestind despre propria lui cutare. Multi, prea multi, aban-
doneaz complet cutarea; dezgustati de biseric, nu ajung niciodat Ia Isus.
"Ce pcat c lumea crestin calc att de greoi pe urmele lui Hristos",
observ Annie DiIIard. AIirmatia ei mi aminteste de o inscriptie pe care am
vzut-o pe un tricou si care ar putea servi ca spot publicitar ntr-o campanie
electoral: "Isuse, salvez-ne de... urmasii Ti". Sau de un citat dintr-un
Iilm neozeelandez, Heavenlv Creatures [Fiinte celeste], n care dou Iete
vorbesc despre o mprtie imaginar: "E ca n cer; ba chiar mai grozav-
nu exist crestini!"
Problema a aprut nc de la nceputuri. Comentnd problemele bisericii
din Corint, Frederick Buechner scrie: "Ei erau trupul lui Hristos, dup cum
li se adreseaz Pavel ntr-una dintre cele mai elocvente metaIore-ochii,
urechile si minile lui Hristos-dar Ielul lor de viat oIerea lumii un Hristos
orb, surd, inIirm, care trebuia s continue lucrarea lui Dumnezeu ntr-o
lume deczut." n secolul al IV-lea, SIntul Augustin amintea ndurerat n
scrierile sale de o biseric Irmitat de certuri: "Cerul ne porunceste cu
tunete s zidim Biserica Domnului n toat lumea, iar acesti broscoi se bl-
cesc n balta lor, orcind ntruna: Noi suntem singurii crestini adev-
rati! "
As putea umple pagini ntregi cu citate exprimate Ioarte plastic care sub-
liniaz riscul asumat de Dumnezeu ca urmare a Iaptului c si-a lsat bunul
nume pe mna unora ca noi. Spre deosebire de Isus, noi nu exprimm
Cuvntul perIect. Ne exprimm ntr-o gramatic gresit, ne blbim, ames-
tecm limbile, punem accente unde nu trebuie. Cnd lumea l caut pe
Hristos, vede, asemeni locuitorilor pesterii din alegoria lui Platon, doar um-
brele create de lumin, nu lumina nssi.
De ce nu putem Ii Biserica despre care a vorbit Hristos? De ce trupul lui
Hristos i seamn att de putin? Dac Isus a stiut dinainte c vor exista de-
zastre precum cruciadele, Inchizitia, comertul cu sclavi practicat de cres-
---~lini, apartheidul, de ce S-a nltat la cer?
EU.nu pot oIeri Linrspuns satiSICtO. r la aceste ntrebri pentru c sunt
si u parte a problemei. Examinate mai ndeaproape, semnele mele de ntre-
b re capt o tent personal nelinistitoare: De ce semn att de putin cu
? M voi rezuma la trei observatii care m ajut s m mpac oarecum cu
ceea ce s-a ntmplat de la nltarea lui Isus.
n primul rnd, biserica a adus n lume lumin si ntuneric deopotriv.
n Numele lui Isus, SIntul Francisc a mbrtisat srcia si si-a lepdat
hainele scumpe, Maica Tereza a nIiintat Casa muribunzilor, WilberIorce a
eliberat sclavii, generalul Booth a nIiintat n orase Armata Salvrii, iar
Dorothy Day a hrnit sraci. Acest gen de lucrare este n continu desIsu-
rare: ca jurnalist am ntlnit educatori, medici, misionari, lingvisti, mi si
nari n organizatii de ajutorare care slujesc peste tot n lume pentru un
salariu mic, necunoscuti de nimeni, n Numele lui Isus. Pe de alt parte,
MicheJangelo, Bach, Rembrandt, constructorii catedralelor si altii ca ei, au
oIerit ce au avut mai bun "doar pentru gloria lui Dumnezeu." Minile lui
Dumnezeu S-au ntins mult mai departe dup nltare.
Nu vd ce rost are s contabilizm esecurile si succesele bisericii. Cu-
vntul Iinal va veni prin judecata lui Dumnezeu. Primele capitole din Apo-
calipsa ne arat ct de realist este viziunea lui Dumnezeu asupra bisericii,
si totusi n attea texte din Noul Testament Dumnezeu spune clar c si
gseste plcerea n noi: suntem "de mare pret" pentru El, ca "o jertI de bun
miros", niste "daruri n care El si gseste desItarea". Nu pot ntelege ase-
menea aIirmatii; le pot doar accepta prin credint. Numai Dumnezeu stie
ce-I place lui Dumnezeu.
n al doilea rnd, Isus si asum ntreaga responsabilitate pentru mdula-
rele din trupul Su. "Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi",
le-a spus ucenicilor, acelor oameni de nimic care l-au pus rbdarea la ncer-
care si care aveau s-L lase de izbeliste n ceasul cel mai greu al vietii Lui.
M gndesc la Petru, a crui izbucnire, dragoste, temperament aprins,
pasiune gresit orientat si trdare din necredint premerg n Iorm embrio-
nar nousprezece secole de istorie a bisericii. Pe "pietre" asemenea lui Si-a
construit Isus Biserica si a Igduit c portile iadului n-o vor birui.
Analiznd relatia lui Isus cu ucenicii, simt c renaste n mine speranta.
Acestia L-au dezamgit cel mai mult n seara n care a Iost trdat. Si totusi,
spune Ioan, n acele momente Isus "i-a iubit pn la capt" si apoi le-a n-
credintat mprtia.
n esent, problema bisericii este problema crestinului. Cum e posibil ca
o aduntur de oameni pctosi, brbati si Iemei, s Iie Trupul lui Hristos?
Rspund cu o alt ntrebare: cum e posibil ca un om pctos, cum sunt eu,
s Iie acceptat ca si copil al lui Dumnezeu? O minune o Iace posibil pe
cealalt.
mi repet mie nsumi c Pavel a atribuit cuvinte nlttoare-mireasa lui
Hristos si Templul lui Dumnezeu-unor categorii de oameni ngrozitor de
pctosi din orase precum Corintul. "Comoara aceasta o purtm n niste
vase de lut pentru ca aceast putere nemaipomenit s Iie de la Dumnezeu
si nu de la noi", avea s scrie Pavel ntr-una din cele mai corecte aIirmatii
Icute vreodat.
Scriitoarea Flannery O'Connor, care nu poate Ii acuzat c ar scuza de-
pravarea uman, a rspuns odat astIel unei scrisori n care tin cititor se
plngea de starea bisericii: "Mi se pare c toat nemultumirea ta n ce pri-
veste starea bisericii vine dintr-o insuIicient ntelegere a pcatului", nce-
pea O'Connor, dup care continua:
"Se pare c tu ceri bisericii s ntemeieze acum si aici, pe pmnt,
mprtia cerurilor, iar Duhul SInt s Iie transIerat de ndat n toate
Iiintele umane. Duhul SInt rareori se arat la supraIat. Pretinzi ca omul
s se rentoarc in1ediat la starea n care l-a creat Dumnezeu si Iaci
abstractie de groaznica mndrie uman care este cauza mortii. Hristos a
Iost cruciIicat pe pmnt, iar biserica este mereu cruciIicat de-a lungul
secolelor... Biserica este ntemeiat pe Petru, care s-a lepdat de Hritos
de trei ori si care n-a putut s mearg singur pe ape. Tu te astepti ca suc-
cesorii Lui s mearg pe ape. ntreaga natura uman se mpotriveste cu
putere harului pentru c harul ne schimb, iar schimbarea este dureroas.
*Charles William comenteaz c ,judecnd dup comentariile pe care le-a Tacut la adre-
sa conductorilor religiosi ai timpului, Isus nu pare s-si Ii pus mari sperante n slujitorii
bisericii. A promis ns c portile iadului nu vor Biserica. Citind istoria bisericii,
putem constata mplinirea continu a acestei promisiuni."
Preotii i se mpotrivesc la Iel ca si ceilalti. Pentru ca biserica.s Iie cum
vrei tu, ar Ii necesar amestecul miraculos si permanent al lui Dumnezeu
n treburile omului..."
O'Connor a cuprins n dou expresii memorabile alegerea cu care Se
conIrunt Dumnezeu n Iata istoriei umane: Iie Se implic "miraculos si
permanent n treburile omului", Iie Se las "cruciIicat mereu de-a lungul
secolelor", asa cum a Iost cndva Fiul Su pe pmnt. Cu cteva exceptii,
Dumnezeu, a crui natur este dragostea gata s se druiasc, a ales a doua
optiune. Hristos poart rnile bisericii, care este trupul Lui, asa cum a purtat
rnile cruciIicr-i-i neori m ntreb care dintre ele sunt mai dureroase.
13
..
Imprtia:
Cra amestecat ca neghin
Nu m prea atrage comedia uman. Eu nu sunt n ntregime din lumea
aceasta ... Sunt de altundeva. Si merit s gsesc acest "altundeva" de
dincolo de ziduri. Dar unde s-I caut?
13

Imprtia:
Gru amestecat cu neghin
Biserica la care mergeam n anii copilriei gzduia n Iiecare toamn o
conIerint avnd ca tem proIetiile. Brbati cu tmplele albe, cunoscuti de
o tar ntreag, si desIsurau hrtile proIeti ce-adevrate cearsaI uri puse
cap la cap, pline cu reprezentri n culori IosIorescente ale Iiarelor si arma-
telor-asternndu-Ie de-a lungul platIormei unde tineau prelegeri despre
"zilele din urm" n care triam.
Urmream cu un amestec de Iric si Iascinatie linia trasat drept spre sud,
de la Moscova nspre Ierusalim, pe care erau schitate miscrile armatelor
puternice, de milioane de soldati, care aveau s se ciocneasc nu peste mult
timp n Israel. Am aIlat c cele zece tri membre ale Pietei Comune Europe-
ne mpliniser recent proIeti a lui Daniel despre Iiara cu zece coarne. Curnd,
ni se spunea, toti vom purta numere imprimate pe Irunte, semnul Iiarei, si
vom Ii monitorizati printr-un computer din Belgia. Avea s izbucneasc rz-
boiul nuclear, iar planeta se va aIla n pragul dezintegrrii, pn n ultima se-
cund cnd Isus nsusi Se va rentoarce n Iruntea annatei celor neprihniti.
Scenariul acesta a ncetat s mai Iie verosimil n zilele noastre, cnd pu-
terile Rusiei au slbit, iar Piata Comun (actuala Uniune European) cu-
prinde acum mult mai mult de zece state membre. Ceea ce m-a marcat nu
au Iost detaliile proIetiilor auzite la vrsta copilriei, ci eIectul lor emotio-
nal asupra mea. Am crescut timorat si plin de sperant n acelasi timp. La
liceu am studiat chineza, iar Iratele meu rusa, pentru a putea s comunicm
cu armatele invadatoare care ar Ii venit dintr-o directie sau alta. Unchiul
meu a dus lucrurile la extrem, lundu-si Iamilia si mutndu-se n Australia.
*Crturarii evrei care reIlectau asiduu asupra proIetiilor Vechiului Testament nu L-au
recunoscut pe Isus ca Iiind mplinirea acestor proIetii. Interpretarea gresit a semnelor pri-
mei veniri n-ar trebui oare s-i oblige la precautie pe cei care proclam cu atta ncredere
semnele celei de-a doua veniri?
mprtia: Cru amestecat cu neghin
ntr-o asemenea atmosIer, Isus a nteles bine puterea exploziv a cuvn-
tului Dup aprecierea lui William Barclay, "Dac Isus ar Ii declarat
public c este Mesia, nimic nu ar Ii putut mpiedica un mcel inutil". Desi
Isus nu S-a prezentat pe Sine cu acest titlu, a acceptat s Iie numit Mesia de
ctre altii, iar Evangheliile prezint o trezire treptat a ucenicilor Si n ce
priveste identiIicarea nvttorului lor cu mult asteptatul mprat.
Isus a ncurajat aceast credint, Iolosind cuvntul care nsuIletea cel
mai mult poporul evreu. "Jnprtia cerurilor este aproape", a proclamat EI,
chiar de la primul mesaj. De Iiecare dat cnd vorbea despre aceast mp-
rtie, subiectul strnea n memoria evreilor amintiri vii: steaguri colorate,
ostiri n armuri strlucitoare, aurul si Iildesul din zilele lui Solomon, natiu-
nea lui Israel restaurat. ns ceea ce urma s se ntmple, avea s depseas-
c orice eveniment din trecut: "Adevrat v spun c multi prooroci si oa-
meni neprihniti au dorit s vad lucrurile pe care le vedeti voi si nu le-au
vzut; si s aud lucrurile pe care le auziti voi si nu le-au auzit." Iar cu alt
ocazie anunta, si prin cuvintele Lui risca s scandalizeze: "...si iat c aici
este Unul mai mare dect Solomon."
Zelotii stteau la marginea multimii care-L asculta pe Isus, narmati si
organizati n cete de lupttori gata s se ridice mpotriva Romei, dar, spre
consternarea lor, semnalul de lupt nu venea. Cu timpul, tiparul de compor-
tament al lui Isus i-a dezamgit pe toti cei care cutau un lider dup mode-
lul traditional. Tendinta Lui era mai degrab de a Iugi de grupurile mari
dect de a le mplini asteptrile. Comparndu-I pe Solomon cu un banal
crin, multora li s-a prut c a adus o insult la adresa vremurilor de glorie
ale Israelului. n unica ocazie cnd multimile au vrut s-L Iac mprat, S-a
retras n mod misterios. Iar la Iinal, cnd Petru a scos sabia n aprarea Lui,
Isus a vindecat rana celui lovit.
Spre disperarea maselor, devenea din ce n ce mai clar c Isus vorbea
despre o cu totul alt Iel de mprtie. Evreii vroiau ceea oamenii si doresc
dintotdeauna de la o mprtie vizibil: bucate mbelsugate pe mas, econo-
mie Ir someri, o armat puternic pentru a-i apra de dusmani. Isus a
anuntat o mprtie care nsemna lepdare de sine, purtarea propriei cruci,
renuntarea la avere, chiar si iubirea de vrjmasi. Pe msur ce le explica
toate acestea, ndejdi le multimii ncepeau treptat s se sting.
Cnd Isus a Iost rstignit, toti si-au pierdut speranta si au abandonat.
Exegetii spun c evreii din primul secol nu concepeau un Mesia care suIer.
n ce-i priveste pe cei doisprezece, orict de mult S-a strduit Isus s le
Isus pe care nu L-am cunoscut
Cu toate c triam n acea atmosIer de teroare, nutream n suIlet si un sen-
timent de sperant: desi eram sigur c lumea se va sIrsi curnd, toat cre-
dinta mea de copil se bizuia pe Iaptul c Isus va nvinge pn la urm.
Mai trziu, citind istoria bisericii, aveam s aIlu c astIel de viziuni asu-
pra sIrsitului lumii mai existaser-n primele decenii ale crestinismului, la
strsitul secolului al X-lea, la sIrsitul anului 1300, n epoca lui Napoleon,
n anii Axei Iormate de Hitler si Mussolini. Chiar recent, n 1991, n rzboiul
din ColI, Saddam Hussein a Iost etichetat drept Anticristul care va declansa
apocalipsa. De Iiecare dat n cazul unei asemenea viziuni, crestinii au par-
curs ciclic perioade de mare groaz, de sperant si deziluzie, sentimente pe
care nu ndrzneau s le exprime. SIrsitul ns continua s se lase asteptat.
Am aIlat de asemenea c si evreii au trecut' epetate rnduri prin acest
ciclu, dar niciodat mai dureros dect primul sec de dup Hristos. n
vremea aceea, multi evrei asteptau s' se ridice Mesia i s-i elibereze de
sub teroarea Romei, o sperant pe care brbatul din Nazaret a aprins-o la
nceput, dar mai apoi a stins-o. Pentru a-L ntelege pe Isus si misiunea pe
care a lsat-o n urm dup nltarea Sa, trebuie s m mai ntorc o dat n
epoca Sa, s ncerc s t1iiescacele timpuri, s-L ascult vorbind despre subi-
ectul Lui preIerat mai mult dect despre altele: mprtia lui Dumnezeu.
Ceea ce a spus despre mprtia lui Dumnezeu n primul secol are o mare
relevant pentru mine n secolul al XXI-lea.
n zilele lui Isus, evreii erau deosebit de preocupati de interpretarea ace-
lorasi pasaje din Daniel si Ezechiel care se vor regsi mai trziu att de
Irecvent n conIerintele avnd ca tem proIetia din zilele copilriei mele.*
Existau detalii ale celor dou interpretri care nu coincideau (nici nu aveau
cum)-Europa de Nord era pe vremea crturarilor evrei o vast regiune
cutreierat de barbari, nu Piata Comun, iar Rusia nu exista-si totusi, cele
dou viziuni despre Mesia se suprapuneau: si unii si altii asteptau un erou
triumItor. Oricine ar Ii declarat: "mprtia lui Dumnezeu a ajuns pn la
voi", ar Ii trezit n mintea asculttori lor imaginea unui lider politic care
avea s se ridice, s preia puterea si s nIrng cel mai puternic imperiu
cunoscut vreodat.
vorbeasc despre iminenta Sa moarte, aceasta n-a avut nici un ecou n ini-
ma lor. Nimeni nu-si putea imagina un Mesia murind.
Cuvntul Imprtie nsemna un anumit lucru pentru Isus si cu totul altul
pentru multime. Isus a Iost respins de majoritate pentru c nu corespundea
imaginii nationale pe care si-o Iormaser ei despre Mesia.
Exist o ntrebare care m-a nedumerit mult vreme. Avnd n vedere as-
teptrile lor, de ce a continuat Isus s renvie sperantele celor care-L urmau,
prin cuvntul Imprtie? (Acesta apare de cincizeci si trei de ori doar n
Evanghelia dup Matei.) Isus a continuat s asocieze persoana Lui cu ter-
menul pe care se prea c toti l ntelegeau gresit. roia s spun prin
Imprtia lui Dumne:eu?
Este o mare ironie Iaptul c Acela care a n elat ntr-o asemenea msur
asteptrile poporului Su a rmas cunoscut n istorie ca un mprat-pn
ntr-acolo nct cuvntul "mprat", sub o alt Ii rm, a devenit cel de-al doi-
lea nume al Su. n greac, Christos e echivalen cu termenul ebraic Mesia,
adic Unsul, titlu care Iace reIerire la strvechiul ritual de ncoronare a m-
pratilor. Numele nostru de crestini (christ-ian, n englez| vine de la aceast
rdcin care i-a ncurcat att pe cei de pe vremea lui Isus. M ntreb ns
dac noi, cei de azi, ntelegem mprtia lui Dumnezeu mai bine dect ei.
Dar, cu timpul, ea creste pn ajunge la dimensiunile unui arbust care n-
trece n mrime celelalte plante din grdin, att de mare si bogat, nct
psrile si Iac cuiburi n ramurile lui. mprtia Lui Dumnezeu este aseme-
nea semintei de mustar. La nceput e att de mic si nensemnat, nct
oamenii si bat joc de ea si nu-i acord nici o sans. Dar, sIidnd orice ob-
stacol, mprtia lui Dumnezeu creste si se rspndeste n toat lumea,
aducnd alinare celor bolnavi, sraci, ntemnitati si lipsiti de iubire.
mprtia lui Dumnezeu este ca un negustor aIlat n cutare de pietre
scumpe. ntr-o zi, omul nostru gseste de vnzare o perl att de mare si de
Irumoas nct si cele mai mari regine ale lumii l-ar invidia pe cel care ar
detine-o. nte1egnd valoarea acesteia, negustorul si lichideaz toat ave-
rea ca s-o poat cumpra. Desi perla cost exact ct toat averea lui, nu re-
gret nici o clip. Face trguI cu bucurie, si l socoteste cea mai bun aIa-
cere a vietii lui: comoara va dinui si dup ce numele Iamiliei lui va Ii apus
demult. n Ielul acesta lucreaz mprtia lui Dumnezeu. SacriIiciul-
lepdarea de sine, purtarea crucii-se doveste a Ii o investitie inteligent,
care nu aduce nicidecum preri de ru, ci din contr, o bucurie Ir margini.
Acestea sunt povestirile spuse de Isus. Recitind parabolele despre mp-
rtie, mi dau seama ct de putin nteleg aceste imagini simple Iolosite de
Isus. mi place s-mi imaginez acelasi tip de mprtie pe care si l-au imagi-
nat si evreii de odioar: vizibil, puternic. M gndesc la Constantin, n
Iruntea ostilor, la cruci1e ghintuite pe armuri, si la deviza lor: "Prin acest
semn vom nvinge!" M gndesc la armatele mrsluind de-a lungul imen-
selor planse ntinse la conIerintele despre proIetii. Evident, m vd nevoit
s ascult din nou descrierea mprtiei Icut de Isus.
Isus nu a oIerit niciodat o deIinitie clar a mprtiei; n schimb a m-
prtsit viziunea Sa indirect, printr-o serie de pilde. A ales s-si ilustreze n-
vtturile cu imagini din viata zilnic: un om care-si seamn ogorul, un
pescar, o Iemeie care Iace pine, un negustor care caut mrgritare.
mprtia cerurilor se aseamn cu un gospodar care arunc smnta n
pmnt. Asa cum stie orice cultivator, nu toate semintele care sunt semna-
te aduc si roade. Unele cad ntre pietre, altele sunt mncate de psri si soa-
recii de cmp, altele sunt suIocate de buruieni. Toate acestea sunt normale
pentru un agricultor, dar de neconceput pentru un ntemeietor de mprtie
n sensul traditional al cuvntului. Nu sunt mpratii apreciati dup puterea
lor, dup capacitatea de a-si impune vointa asupra poporului, dup Iorta
exercitat n combaterea dusmanilor? Isus ns spunea celor ce-L ascultau c
mprtia lui Dumnezeu nu vine n asa Iel nct s ne copleseasc, s nu i ne
putem opune. Este umil, discret si coexist cu rul-un mesaj care nu a
Iost pe placul evreilor aIlati pe picior de btaie.
S ne gndim la smnta de mustar care este att de mic, nct dup ce
cade pe pmnt, poate trece neobservat att de oameni ct si de psri.
Noi, cei care trim n secolul XXI, o epoc n care putini conductori mai
poart titlul de mprat, vedem mprtiile n termeni de putere si polarizare.
Suntem urmasii revolutionarilor. Cu dou secole n unn, n Statele Unite si
n Franta, cei oprimati se ridicau si rsturnau puterile conductoare. Mai tr-
ziu, n Rusia si China, marxistii au condus revolte motivati de o ideologie
care a devenit un Iel de religie: au nceput de Iapt prin a considera c ntreaga
istorie este rezultatul luptei de clas sau al materialismului dialectic. "Prole-
tari din toate trile, uniti-v! Rupeti lanturile!", striga Marx, si ndemnul lui
a Iost urmat cu Irenezie o bun parte a acestui secol nsngerat.
Un timp am ncercat s citesc Evangheliile prin prisma teologiei eli-
berrii. n Iinal ns am nteles c, n mod cert, mprtia lui Dumnezeu nu
este o chemare la o revolutie violent. Evreii din primul secol asteptau cu
sigurant o astIel de revolutie. Era clar cine erau beligerantii: evreii opri-
mati mpotriva ocupantului roman-pgni care strngeau taxe, Iceau co-
mert cu sclavi, reglementau religia si nbuseau orice conIlict. n aceste
conditii, zelotii au lansat o strigare asemntoare cu a lui Marx: "Evrei, uni-
ti-v! Rupeti lanturile!" Dar mesajul lui Isus, mprtia pe care o propov-
duia, nu avea nimic de-a Iace cu politica de polarizare.
Citind Evangheliile, mi dau seama c Isus aduce un mesaj dublu. Pentru
asupritori, are un cuvnt de avertizare si judecat ~ cei care reprezentau
puterea conductoare n zilele Lui i-a tratat cu atitudine de dispret blajin.
AstIel pe Irod l-a numit "vulpea aceea" (exp esie pe care evreii o Ioloseau
la adresa unei persoane lipsite de merite sau i portant) si a acceptat s pl-
teasc birul pentru Templu "...ca s nu-i Iace s pctuiasc ...". Nu a pus
pret pe politic; la urma urmei, aceast pute conductoare era cea care
ncerca s-L reduc la tcere.
Pe de alt parte, celor apsati, care erau principalii Lui asculttori, le-a
oIerit un mesaj de mngiere si alinare. I-a numit "Iericiti" pe sraci si pe
cei persecutati. Nu i-a incitat niciodat pe cei oprimati s se ridice si s rup
lanturile. n cuvinte care trebuie s-i Ii indignat la culme pe zeloti, le-a po-
runcit: "Iubiti pe vrjmasii vostri." A promovat un alt Iel de putere: dra-
gostea, nu constrngerea.
Cei care I priveau ca pe salvatorul lor politic, erau constant nedumeriti
de tovarsii pe care si-I alegea. Ajunsese cunoscut drept prieten al vamesi-
lor, o categorie care se identiIica cu exploatatorii strini, nu cu cei exploa-
tati. Desi i denunta pe liderii religiosi ai vremii Sale, pe unii dintre ei, ca
Nicodim, i trata cu respect, si, cu toate c vorbea mpotriva pericolelor pe
care le-ar putea aduce banii si violenta, a dovedit dragoste si compasiune
Iat de un tnr bogat si Iat de un centurion roman.
Pe scurt, Isus a respectat demnitatea oamenilor, indiIerent c a Iost sau
nu de acord cu ei. mprtia Lui nu avea s Iie ntemeiat n Iunctie de clas
sau alte diviziuni. Oricine era binevenit n mprtia Sa, chiar si o Iemeie
cu cinci brbati sau un tlhar agoniznd pe cruce. Pentru EI persoana era
mult mai important dect orice categorisire sau clasiIicare.
Simt c aceast atitudine lui Isus arat spre mine cu un deget acuzator
de Iiecare dat cnd m implic ntr-o cauz n care cred cu putere. mi este
Ioarte usor s m implic n politica de polarizare si s strig peste liniile de
pichetanti "dusmanilor" din opozitie. mi este ns Ioarte greu s nu uit c
Imprtia: Cru amestecat cu neghin
mprtia lui Dumnezeu mi cere s o iubesc pe Iemeia care tocmai iese din
clinica unde a Icut avort (si chiar si pe medic!), pe cei ce triesc n promis-
cuitate si mor de SIDA, si pe marele proprietar de terenuri care exploateaz
creatia lui Dumnezeu! Dac nu pot arta dragoste acestor oameni, atunci
treb~ie s m ntreb sincer dac am nteles Evanghelia lui Isus.
Prin natura ei, o miscare politic traseaz linii de demarcatie, Iace dis-
tinctii, pronunt judecti; prin contrast, dragostea lui Isus trece peste linii,
tran~cende diIerentele si mparte har. IndiIerent de meritele unei miscri-
Iie c este vorba de o demostratie mpotriva avortului organizat de dreapta,
Iie de o maniIestatie pentru pace si dreptate cu orientare de stnga-misc-
rile politice risc s arboreze o not de putere care suIoc dragostea. De la
Isus nvt c, indiIerent pentru ce militez, angajare~ mea nu trebuie s eli-
mine dragostea si smerenia, ca nu cumva s trdez Imprtia cerurilor.
Dac sunt tentat s consider mprtia lui Dumnezeu ca Iiind o structur
de putere n plus, nu trebuie dect s revin la procesul din Ierusalim, o sce-
n n care cele dou mprtii sunt puse alturi ntr-un contrast izbitor.
Doi mprati, Irod si Isus, personiIic dou tipuri diIerite de putere. Irod
avea legiunile romane pentru a-si impune autoritatea cu sabia, iar istoria
consemneaz modul n care acesta s-a Iolosit de puterea sa: i-a Iurat Iratelui
su sotia, a aruncat n temnit pe toti dizidentii, s-a distrat tind capul lui
Ioan B'oteztorulla petrecere. Si Isus a avut putere, dar El a Iolosit-o pentru
a arta compasiune, pentru a hrni I1mnzii si a vindeca bolnavi~. Irod a
avut o coroan de aur, palate, grzi, si toate simbolurile regalittii. In cazul
lui Isus, singura, s zicem, ncoronare oIicial sau "ungere" a lui ca Mesia,
are loc ntr-o scen stnjenitoare pentru martori n care o I:meie cu un tre-
cut rusinos i toarn pe cap un mir de mare pret. Titlul de "Imprat al iude-
ilor" I s-a acordat ca o sentint dat unui criminal. "Coroana" Lui, Icut
din spini, n-a Iost dect o durere adugat la celelalte. Si, cu toate c ar Ii
putut s cheme o legiune de ngeri n aprarea Sa, a reIuzat s-o Iac.
Isus a reIuzat cu consecvent s Ioloseasc puterea coercitiv. L-a lsat
cu bun-stiint pe unul dintre ucenicii Si s-L trdeze si S-a predat Ir
proteste celor veniti s-L prind. Nu voi nceta niciodat s Iiu uimit de
Iaptul c speranta crestin se bazeaz pe un om al crui mesaj a Iost respins,
a crui dragoste a Iost reIuzat, si care a Iost condamnat ca un criminal la
pedeapsa capital.
n poIida exemplului personal al lui Isus, multi dintre urmasii Si nu au
rezistat ispitei de a alege drumul lui Irod si nu pe al Su. nc mai simtim
eIectele undelor de soc ale erorilor cruciatilor care au prdat Orientul Apro-
piat, ale conchistadorilor care au convertit Lumea Nou cu sabia, si ale ex-
ploratorilor AIricii, crestini care au participat la comertul cu sclavi. Istoria
ne nvat c atunci cnd Ioloseste uneltele mprtiei lumii, Biserica devine
ineIicient si tiranic, precum oricare alt st ctur de putere. Ori de cte
ori Biserica s-a amestecat cu statul (SI ul Imperiu Roman, Anglia lui
CromweII, Geneva lui Calvin) Ielul n c re a Iost privit ulterior credinta
crestin a avut de suIerit. Si, ironie, resp ctul lumii Iat de noi scade pro-
portional cu Iorta cu care ncercm s-i c vingem pe altii s adopte punc-
tul nostru de vedere.
Oi printre lupi, o smnt minuscul n graelin, drojdie n aluatul de
pine, sare n mncare: nsesi metaIorele lui Isus vorbesc despre o "Iort
secret" care actioneaz dinuntru. El nu a spus nimic despre o biseric tri-
umItoare care va mprti puterea cu autorittile. Se pare c mprtia lui
Dumnezeu Iunctioneaz cel mai bine ca miscare minoritar n opozitie cu
mprtia acestei lumi. Cnd si depseste acest statut, mprtia, n natura
sa, suIer o modiIicare subtil.
Din acest motiv trebuie s Iac aici o digresiune: m ngrijoreaz recenta
tendint a crestinilor americani de a ajunge la putere, de a se concentra din
ce n ce mai mult pe probleme politice. Cndva crestinii erau Iie ignorati, Iie
dispretuiti; acum sunt cutati de orice politician inteligent. Evanghelicii sunt
att de mult asociati cu o anumit orientare politic nct mass-media Iolo-
seste alternativ termenii "cercurile evanghelice" si "dreapta religioas" cu
reIerire la acelasi lucru. Dac ntreb un strin: "Ce nseamn un crestin evan- .
ghelic?", rspunsul pe care-l primesc este ceva de genul: "Cineva care susti-
ne valorile Iamiliei si se opune avorturi lor si drepturilor homosexuaIiIor."
Aceast tendint m sperie pentru c Evanghelia lui Isus nu a Iost, n
esent, o platIorm politic. Problemele cu care se conIrunt crestinii ntr-o
societate secular trebuie abordate curajos, rezolvate si reglementate prin
lege, iar democratia le d crestinilor tot dreptul de a se exprima. Dar s ne
Ierim s investim att de mult n mprtia acestei lumi nct s neglijm
sarcina care ne revine de a le oIeri oamenilor o altIel de mprtie, una ba-
zat numai pe harul si iertarea lui Dumnezeu. Elaborarea legilor care s
impun moralitatea serveste Iunctiei necesare de restrngere a rului, dar ea
nu rezolv problemele umane. Dac peste un secol istoricii nu vor putea
spune despre evanghelicii anilor '90 dect c au sustinut valorile Iamiliei,
atunci am ratat mplinirea misiunii pe care ne-a ncredintat-o Isus: aceea de
a comunica pctoilor dragostea reconciliant a lui Dumnezeu.
Isus nu a spus: "Oamenii vor sti c sunteti ucenicii Mei dac ... elaborati
legi, suprimati imoralitatea si restabiliti demnitatea Iamiliei si a gurvernu-
lui", ci: "...dac v iubiti unii pe altii." A Icut aceast aIirmatie cu o sear
nainte de moartea Sa, o sear n care puterea uman, reprezentat de bratul
tare al Romei si de toate autorittile religioase evreiesti, s-au ciocnit Irontal
cu puterea lui Dumnezeu. Toat viata Lui, Isus a Iost implicat n diIerite
Ionne de "rzboaie culturale", mpotriva autorittii religioase rigide si a
unui imperiu pgn, si totusi El a reactionat dndu-si viata pentru cei care
I-au Iost mpotriv. Pe cruce, Isus i-a iertat. El a venit, n primul si n primul
rnd, pentru a le arta dragostea lui Dumnezeu: "Fiindc att de mult a iubit
Dumnezeu lumea nct a dat pe singurul Lui Fiu ...".
Cnd guvernatorul roman L-a ntrebat pe Isus direct dac este sau nu
mpratul iudeilor, Isus a rspuns: "mprtia Mea nu este din lumea aceas-
ta... Dac ar Ii mprtia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar Ii luptat
ca s nu Iiu dat n minile iudeilor, dar acum mprtia Mea nu este de aici."
Devotamentul Iat de mprtia care "nu este de aici" a Iost o trstur dis-
tinctiv a crestinilor martiri care, de la moartea lui Isus, s-au conIruntat cu
opozitia mprtiilor acestei lumi. Crestinii nenarmati au Iolosit acest text
pentru a rezista n Iata persecutorilor romani n Colosseum; Tolstoi l-a
Iolosit pentru a submina autoritatea tarilor, iar militantii pentru drepturile
omului l-au Iolosit pentru a cere legi pentru drepturile negrilor n sudul Sta-
telor Unite si n AIrica de Sud. Fraza aceasta ne vorbeste despre o mprtie
care transcende granitele-si, uneori, legile-unei natiuni sau ale unui im-
periu.
Cu alt ocazie, Isus a Iost ntrebat de Iarisei cnd va veni mprtia lui
Dumnezeu. El a rspuns: "mprtia lui Dumnezeu nu vine n asa Iel ca s
izbeasc privirile. Nu se va zice: Uite-o aici! sau Uite-o acolo! Cci
iat c mprtia lui Dumnezeu este nuntrul vostru."
Este evident c mprtia lui Dumnezeu opereaz dup un set de reguli
diIerite de ale oricrei alte mprtii de pe pmnt. mprtia lui Dumnezeu
nu are granite geograIi ce, nu are un oras-capital, nu are o cldire a parla-
mentului, nici nsemne regale pompoase. Urmasii ei triesc n mijlocul dus-
manilor, nu separati de ei printr-un gard sau printr-un zid. mprtia trieste
si creste n Iiintele omenesti.
Noi, cei care I urmm pe Isus, avem o dubl cettenie. Trim ntr-o m-
prt!e extern, a Iamiliei, a oraselor, a natiunii si, n acelasi timp, aparti-
nem Imprtiei lui Dumnezeu. n porunca Lui: "Dati, dar, Cezarului ce este
al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Du nezeu", Isus a scos n evi-
dent tensiunea pe care o poate genera aceasC dualitate. Pentru primii cres-
tini, loialitatea Iat de mprtia lui Dumneze a nsemnat uneori o ciocnire
Iatal cu mprtia vizibil a Cezarului. Istori ul Will Durant, n The Storv
of Civili:ation [Istoria civili:atiei], conchide:
Nu exist spectacol mai grandios n istoria uma 'ttii dect privelis-
tea crestinilor, putini la numr, batjocoriti si oprimati de succesiune de
mprati; crestini care duc toate greuttile cu o tenacitate nenIrnt, care
sunt tot mai multi pe zi ce trece, instaureaz ordinea n timp ce dusmanul
lor sporeste haosul, lupt cu cuvntul mpotriva sabiei, cu speranta mpo-
triva brutalittii, ajungnd n cele din urm s nving cel mai puternic
stat cunoscut din istorie. Cezar si Hristos s-au ntlnit n aren, si Hristos
a nvins.
ReIormulnd ntrebarea acelui om: scopul nostru principal este de a
schimba mprtia politic extern, sau de a extinte mprtia transcedent
a lui Dumnezeu? ntr-o tar ca Statele Unite, cele dou notiuni au ajuns s
se conIunde cu usurint.
Am crescut ntr-o biseric ce si nlta cu mndrie "stindardul crestin"
alturi de cel national, declarnd solemn credint amndurora. Credinciosii
aplicau Statelor Unite pasaje din Vechiul Testament care vorbeau despre o
perioad n care era evident c Dumnezeu a lucrat printr-o mprtie vizibi-
l pe pmnt, natiunea lui Israel. De exemplu, am auzit adesea acest verset
citat ca o Ionnul de renastere national: "Dac poporul Meu, peste care
este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga, si va cuta Fata Mea, si
se va abate de la cile lui rele, l voi asculta din ceruri, i voi ierta pcatul,
si-i voi tmdui tara." Sigur c principiul se poate aplica la modul general,
dar Igduinta speciIic national a Iost dat ca parte a legmntului cu
evreii din vechime cu ocazia sIintirii Templului lui Solomon, locul n care
a locuit Dumnezeu pe pmnt. Avem vreun motiv ntemeiat s credem c
Dumnezeu are un legmnt similar cu Statele Unite?
Avem vreun indiciu c Dumnezeu judec acum Statele Unite sau oricare
alt tar ca entitate national? Isus a spus parabolele despre mprtie n
parte pentru a corecta aceste idei nationaliste. Dumnezeu nu lucreaz prin
natiuni, ci n primul rnd printr-o mprtie care trece dincolo de granitele
unei natiuni. ,
ReIlectnd astzi la pildele lui Isus reIeritoare la Imprtie, observ c
exist mult tulburare ntre crestini din cauza conIuziei dintre cele dou m-
prtii, cea vizibil si cea invizibil. La Iiecare campanie electoral cresti-
nii dezbat care dintre candidati este "alesul lui Dumnezeu" pentru Casa
AIb. Revenind la vremea lui Isus, mi este greu s mi-L imaginez pe Isus
ntrebndu-Se care este "alesul lui Dumnezeu" pentru conducerea imperiu-
lui, dintre Tiberiu, Octavian si Iulius Cezar. Politica Romei era complet ire-
levant pentru mprtia lui Dumnezeu.
n zilele noastre, pe msur ce gradul de secui arizare a Statelor Unite
creste, se observ c biserica si statul se ndreapt n directii diIerite. Cu ct
nteleg mai bine mesajul lui Isus cu privire la mprtia lui Dumnezeu, cu
att m simt mai putin alarmat de aceast stare de lucruri. Preocuparea
noastr de cpti, concentrare a energiilor noastre, nu trebuie s Iie n di-
rectia crestinrii Statelor Unite (o lupt pe care mereu o vom pierde), ci mai
degrab n aceea de Ii mprtia lui Dumnezeu ntr-o lume din ce n ce mai
Am vzut ciocniri reale ntre mprtii din timpul nostru. n tri comu-
niste ca Albania, Uniunea Sovietic, China-din cauza restrictiilor impuse
de autoritti, biserica crestin a Iost nevoit s Iunctioneze n subteran, ceea
ce a determinat-o s devin literalmente invizibil. n timpul valurilor de
persecutie din anii '6u-'7u de exemplu, credinciosii chinezi erau amendati,
nchisi, torturati, iar autorittile locale interziceau cele mai multe activitti
religioase. Dar, n ciuda acelei opresiuni guvernamentale, s-a produs o tre-
zire spiritual care ar putea Ii cea mai mare din istoria bisericii. Aproxima-
tiv cincizeci de milioane de credinciosi s-au dedicat unei mprtii invizibi-
le, chiar dac mprtia vizibil i-a Icut s suIere pentru ea.
De Iapt, problemele par s apar cnd biserica iese din matca ei si nce-
pe s cocheteze cu guvernul. Dup cum spunea un membru a legislativului
american la ncheierea unui tur al Chinei: "Cred c exist un avertisment
pentru noi n ce priveste natura apolitic a bisericii subterane chineze. Ei se
roag cu perseverent pentru conductorii lor, dar si mentin cu grij inde-
pendenta. Noi avem privilegiul de a tri ntr-o democratie care ne determi-
n s ne implicm dar, v pot spune, dup ce am lucrat n politica america-
n mai bine de un deceniu, c am vzut destui credinciosi vnzndu-si drep-
tul de crestin pentru un blid de linte. Trebuie s ne ntrebm n permanent
care este scopul nostru principal: de a schimba guvernul sau de a vedea
membri ai guvernului si oameni din aIara lui schimbati pentru Hristos?"
ostil acesteia. Dup cum spunea Karl Barth: "Biserica exist pentru a
aduce n lume un semn nou, radical diIerit de Ielul de a Ii al lumii, si care
o contrazice pe aceasta ntr-un mod ce Ias s se ntrevad promisiuni pen-
tru un viitor mai bun."
n mod ironic, dac Statele Unite se aIl r-adevr pe panta descenden-
t a imoralittii, situatia aceasta ar Ii o nou ans pentru biseric-asa cum
s-a ntmplat n Imperiul roman si n China de a aduce "un semn nou ... ce
las s se ntrevad promisiuni pentru un viit mai bun". Recunosc c as
preIera s triesc ntr-o tar n care majoritatea menilor ar respecta cele
Zece Porunci, s-ar purta civilizat unii Iat de altii si sj:;,arpleca o dat pe zi
capetele pentru a spune o rugciune cuminte, neprtinitoare. Simt o nostal-
gie dup climatul social al anilor '50 n care am crescut. Dar dac acest cli-
mat nu va mai reveni, n-am s-mi pierd somnul. America va aluneca tot mai
jos, dar eu voi lucra si m voi ruga pentru ca mprtia Lui Dumnezeu s
nainteze. Dac portile iadului nu pot birui biserica, scena politic actual
chiar c nu constituie o amenintare serioas.
n 1933, n Germania, la Stuttgart, Martin Buber a purtat o discutie cu
un specialist n Noul Testament cu privire la motivele pentru care el, ca
evreu care l admira pe Isus, nu-L putea totusi accepta ca Mesia sub nici o
Iorm. Crestinii, spunea Buber, trebuie c-i consider pe evrei teribil de
ncptnati dac nc l mai asteapt pe Mesia. De ce nu l recunosc evreii
pe Isus ca Mesia? "Biserica se bizuie n totalitate pe credinta c Hristos a
venit si c aceasta este rscumprarea oIerit de Dumnezeu omenirii. Noi,
evreii, nu putem crede asta ... ntelegerea noastr este mai proIund, mai
aproape de adevrul, spunem noi, c istoria lumii nu a Iost schimbat din
temelii-c lumea nu este rscumprat. Noi starea ei de ne-rscum-
prare." Aceast aIinnatie a lui Buber, devenit clasic, a Iost ntrit n
urmtorii ani, o dat cu ascensiune a la conducerea Germaniei a lui AdolI
Hitler n 1933, Iapt ce a sters orice urm de ndoial cu privire la omenire
si la starea ei de degradare. Cum poate un Mesia adevrat s lase o astIel de
lume s-si continue existenta?
Singura explicatie posibil se gseste n nvttura lui Isus c mprtia
lui Dumnezeu vine n etape. "Acum" si "Nu nc" sunt prezent si viitor.
Cnd a spus despre mprtie c era "aproape" sau "nluntrul" ucenicilor,
Isus a accentuat aspectul prezent al acesteia. Cnd i-a nvtat pe ucenici s
se roage: "Vie mprtia Ta, Iac-se voia Ta, precum n cer asa si pe
mprtia: Gru amestecat cu neghin
pmnt", a sugerat c mprtia este n viitor. Martin Buber Iace o observa-
tie corect cnd spune c, aparent, voia lui Dumnezeu nu se Iace pe pmnt
asa cum se Iace n cer. Sub multe aspecte, de important major, mprtia
lui Dumnezeu nu a venit pe deplin.
Probabil c Isus nsusi ar Ii Iost de acord cu observatia lui Buber despre
starea lumii. "n lume veti avea necazuri", le-a spus EI ucenicilor. I-a aver-
tizat si n privinta unor dezastre iminente: "Veti auzi de rzboaie si vesti de
rzboaie: vedeti s nu v nspimntati, cci aceste lucruri trebuie s se n-
tmple. Dar sIrsitul tot nu va Ii atunci." Prezenta rului garanteaz c istoria
va Ii plin de lupte, si c lumea va Ii ne-rscumprat. O vreme, mprtia
lui Dumnezeu trebuie s coexiste cu o rzvrtire Itis mpotriva lui Dumne-
zeu. mprtia lui Dumnezeu avanseaz ncet, neostentativ, ca o Iort inva-
datoare secret care opereaz n interiorul mprtiilor conduse de Satano
Sau, dup cum spunea C.S. Lewis:
De ce coboar Dumnezeu aproape pe ascuns n aceast lume ocupat
de dusman si nIiinteaz un Iel de societate secret care s submineze lu-
crrile diavolului? De ce nu vine n Iort, s-o ia cu asalt? Oare pentru c
nu e destul de puternic? Ei bine, noi, crestinii, credem c EI va veni n
Iort; atta doar c nu stim cnd. Dar bnuim de ce ntrzie: doreste s
ne dea ocazia s trecemde partea Lui de bunvoie... Dumnezeuva reveni
pe pmnt n Iort. Dar m ntreb dac cei care i cer s intervin direct
si deschis si dau seama cum va Ii atunci. Cnd toate acestea se vor n-
tmpla, va Ii sIrsitul lumii. Cnd autorul intr pe scen, nseamn c
piesa s-a strsit.
Cei mai apropiati ucenici ai lui Isus au nteles cu greu dublul aspect al
mprtiei. Dup moartea si nvierea Sa, cnd n sIrsit au priceput c Me-
sia venise, nu ca un mprat cuceritor, ci ca Unul mbrcat n smerenie si
limitri, chiar si atunci i obseda un gnd: "Doamne, n vremea aceasta ai
de gnd s asezi din nou mprtia lui Israel?" Fr nici o ndoial c se
gndeau la o mprtie vizibil care s nlocuiasc ocupatia roman. Isus a
ignorat ntrebarea si le-a poruncit s mearg s-L mrturiseasc pn la
marginile pmntului. Aceasta s-a ntmplat n momentul n care, spre ui-
mirea lor, S-a nltat la cer de sub ochii lor, dup care au venit ngerii si le-au
spus: "Acest Isus, care S-a nltat la cer din mijlocul vostru, n ace-
lasi Iel cum L-ati vzut mergnd la cer." mprtia dup care tnjeau avea
s vin, dar nu n viitorul imediat.
Trebuie s mrturisesc c multi ani am evitat s m gndesc la a doua
venire a lui Isus-sunt convins c aceasta a Iost si o reactie la mania proIeti-
ilor din biserica n care am crescut. Era o nvttur jenant parc, genul de
vorbrie care prindea la cei ce credeau n IarIi rii zburtoare. Cunosc prea
putin detaliile celei de-a doua veniri, dar acu o nteleg ca pe apogeul m-
prtiei lui Dumnezeu. n msura n care bis rica si pierde credinta n re-
venirea lui Hristos si se multumeste cu un loc or comod n lumea prezent
n loc s promoveze n mijlocul acesteia mpra,' venit dintr-o alt Iel de
lume, n aceast msur ea risc s-si piard credinta l1tr-unDumnezeu su-
veran.
Dumnezeu si-a pus n joc propriul nume. Noul Testament arat spre o
vreme n care "orice genunchi se va pleca ... si orice limb va mrturisi ... c
Isus Hristos este Domnul". Evident c acest lucru nc nu s-a ntmplat. La
cteva decenii de la nviere, apostolul Pavel vorbea despre ntreaga creatie
care geme n durerile nasterii, n asteptarea rscumprrii Igduite. Prima
venire a lui Hristos nu a rezolvat problemele planetei Pmnt, mai degrab
a prezentat o viziune a mprtiei lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oameni
s resping Iarmecele nselciunii pmntesti.
Doar la cea de-a doua venire a lui Hristos, mprtia lui Dumnezeu va
aprea n toat plintatea ei. ntre timp, noi ne trudim n speranta unui viitor
mai bun, privind permanent la Evanghelii pentru a gsi n ele modelul aces-
tui viitor. Jurgen Moltmann observa c expresia "Ziua Domnului", din Ve-
chiul Testament, inspira Iric; dar n Noul Testament ea inspir credint,
pentru c autorii au ajuns s-L cunoasc pe Domnul acelei zile. Acum stiu
la ce s se astepte.
n timpul vietii Lui pe pmnt, Isus a Icut orbii s vad si schiopii s
umble; El Se va ntoarce s domneasc peste o mprtie n care nu va exista
boal sau neputint. Pe pmnt a murit si a nviat. La revenirea Sa, moartea
nu va mai Ii. Pe pmnt, a scos demoni. La rentoarcerea Sa, l va distruge
pe cel ru. A venit pe pmnt ca un prunc nscut ntr-o iesle; cnd va veni a
doua oar, va Ii Iptura cu chip de Ioc descris n cartea Apocalipsei. mp-
rtia pe care a ntemeiat-o pe pmnt nu a Iost sIrsitul, ci doar nceputul
sIrsitului.
mprtia lui Dumnezeu se rspndeste pe pmnt n msura n care bise-
rica oIer ca alternativ o societate care s arate ce este lumea n prezent,
dar va Ii ntr-o zi: "un semn nou", cum spunea Karl Barth, "radical diIerit de
Ielul de a Ii al lumii, si care o contrazice pe aceasta ntr-un mod ce las s se
ntrevad promisiuni pentru un viitor mai bun". O societate n care oamenii
din toate rasele si clasele sociale sunt bineveniti, o societatea n care dom-
neste dragostea, nu polarizarea, creia i pas de membrii ei cei mai slabi,
care apr dreptatea si neprihnirea ntr-o lume dominat de egoism si deca-
dent, o societate n care oamenii alearg dup privilegiul de a-si sluji aproa-
pele-iat ce a vrut s spun Isus prin mprtia lui Dumnezeu.
Cei patru clreti din Apocalipsa sunt o preIigurare a Ielului n care se
va sIrsi lumea: n rzboi, Ioamete, boal si moarte. Isus ns ne-a oIerit o
preIigurare a universului restaurat, dnd o contrareplic la plgile aduse de
cei patru clreti: El a Icut pace, a hrnit I1mnzii, a vindecat bolnavii, a
nviat mortii. A dat Iort mesajului mprtiei lui Dumnezeu trind-o, I-
cnd-o vie printre oamenii din jurul Lui. Prevestiri le luminoase ale proIeti-
lor cu privire la o lume Ir durere si Ir lacrimi nu se reIer la o lume de
basm, ci la lume.
Nou, bisericii, urmasilor de azi ai lui Isus, ne revine misiunea de a Iace
cunoscute semnele mprtiei lui Dumnezeu, iar lumea care ne priveste va
cntri meritele mprtiei prin noi. Trim o vreme de trecere-o trecere de
la moarte la viat, de la nedreptatea uman la justitia lui Dumnezeu, de la
vechi la nou-nedesvrsit, din pcate, totusi, marcat pe ici-pe colo, cnd
si cnd, cu mici indicii ce ne Ias s anticipm ceea ce va realiza Dumnezeu
ntr-o bun zi, n mod desvrsit. mprtia lui Dumnezeu ptrunde n lu-
me, iar noi suntem mesagerii ei.
14
Schimbarea
pe care e adace l |
Scott Peck scrie c s-a apropiat cu scepticism de Evanghelii, creznd
c va da peste niste scrieri destinate publicului larg, avnd ca autori niste
oameni care au tesut cu dibcie o poveste "de succes", o biograIie nIrumu-
setat a lui Isus. Evangheliile ns l-au scpat repede de aceast prejudecat.
Am rmas uluit de omul nebnuit de real pe care L-am descoperit n
Evanghelii. Un om a crui Irustrare aproapc permanent rzbate din Iie-
care pagin. "Ce s v spun? De cte ori trebuie s v spun? Cum s v
Iac s pricepeti?" Am descoperit, de asemenea, un om de multe ori trist,
uneori deprimat, adeseori nelinistit si ngrozit... Un om care, desi era
Ioarte singur, simtea uneori nevoia imperioas de a rmne singur. Am
descoperit un om incredibil de real, pe care nu l-ar ti putut inventa nimeni.
Mi-am dat seama c dac scriitorii Evangheliei ar ti lucrat n relatii
publice si reclam, asa cum am bnuit la nceput, i-ar ti creat lui Isus
exact imaginea pe care trei sIerturi dintre crestinii de azi ncearc s 1-0
creeze ... cu un zmbet permanent, binevoitor pe chip, mngind copilasii
pe crestet, strbtnd drumurile cu pas domol drumurile Palestinei, calm
si imperturbabil. Dar Isus cel descris de Evanghelii-eare, dup cum
sugereaz unii, ar Ii secretul cel mai bine pstrat al crestinismului-n-a
prea cunoscut "linistea suIleteasc", asa cum o ntelegem noi n termenii
actuali, si probabil c nu vom avea nici noi parte de ea dac umblm pe
urmele Lui.
Cum L-am putea cunoaste pe "adevratul Isus", al crui caracter a reusit
s-I ntrezreasc ct de ct Scott Peck? Am ncercat s-L privesc pe Isus
Isus pe care nu L-am cunoscut ~~:
"de jos", ca s-mi dau seama ce as Ii nteles dac $ Ii asistat personal la
desIsurarea evenimentelor din Galileea si Iudeea. semenea lui Scott
Peck am rmas si eu uluit de ceea ce am descoperit. -- ..
Icoanele Bisericii Ortodoxe, vitraliile catedralelor europene, desenele
Icute de copii la scoala duminical n bisericile evanghelice din America,
toate ni-L nItiseaz n prim plan, cu chipul senin, blnd; si totusi, acel Isus
pe care L-am ntlnit eu n Evanghelii numai blnd nu este. Sinceritatea Lui
brutal L-a Icut s par de-a dreptul lipsit de tact n anumite situatii. Putini
se simteau n largul lor n prezenta Lui. Cei ctiva care reuseau i Iceau pe
toti ceilalti s se simt stingheri n preajma lor. i mersese vestea c era im-

previzibil, greu de catalogat, si chiar de nteles.
n concluzie, n urma acestei ncercri de a-L cunoaste pe Isus cel adev-
rat, am rmas cu acelasi numr de ntrebri pe care l-am avut cnd am nce-
put cercetarea. $i, cu sigurant, n-am reusit s-I "mblnzesc" portretul nici
mcar n ochii mei, cu att mai putin n ai altora. Am acum o suspiciune Iat
de orice ncercare de a-L clasiIica pe Isus, de a-L pune n "cutiute". Isus este
total diIerit de oricare alt om care a trit vreodat pe pmnt. DiIerenta din-
tre Isus si om, n cuvintele lui Charles Williams, este diIerenta dintre "cel
care duce o viat exemplar si cel care este viata nssi." Pentru a rezuma ce
am aIlat despre Isus, v prezint cteva impresii. Ele nu reusesc nici pe de-
parte s Iormeze ntreaga imagine, dar sunt acele aspecte ale vietii Lui care
nu reprezint pentru mine doar o provocare de moment, ci una permanent.
Schimbarea pe care o aduce El
voastr nu va ntrece neprihnirea crturarilor si a Fariseilor, cu nici un chip
nu veti intra n mprtia cerurilor", i nvta EI pe cei ce-L ascultau. Fari-
seii cutau n van o dovad c EI ar Ii nclcat Legea lui Moise. E drept c
a nclcat anumite reguli din traditia evreisc, dar la procesul Iormal care I
s-a intentat, singura "crim" de care a Iost acubt a Iost declaratia Lui c este
Mesia.
Observ cu uimire mbinarea dintre harul pe care Isus l revrsa asupra
celor pctosi si ura Lui nempcat Iat de pcat, deoarece n cea mai mare
parte a istoriei bisericii vd exact opusul. Ne-am obisnuit s spunem: "Ursc
pcatul, dar iubesc pe pctos", dar oare ct de bine aplicm acest principiu?
Biserica crestin a gsit ntotdeauna ci de a mblnzi cuvintele aspre
ale lui Isus n sIera moralittii. n primele trei secole, crestinii au nclinat
spre a prelua literal porunca Lui: "Nu v mpotriviti rului", dar mai apoi,
biserica si-a dezvoltat o doctrin avnd n centru ideea de "rzboi drept",
ba chiar de "rzboi sInt". Uneori, grupuri mici de crestini au urmat porun-
ca lui Isus de a renunta la bogtie, dar cei mai multi dintre ei au trit pe ln-
g biserici bogate. n zilele noastre, multi dintre crestinii care condamn
apsat homosexualitatea, pe care Isus nici n-a pomenit-o, ignor porunca Lui
explicit mpotriva divortului. Continum s redeIinim pcatul si s mutm
accentele.
ntre timp, biserica institutionalizat iroseste mult energie lund pozitie
mpotriva lumii pctoase dinaIara ei. (Un termen ca "majoritatea moral"
sun atrgtor doar pentru cei care apartin acestei categorii.) Am asistat re-
cent la o pies de teatru avnd la baz povestiri inspirate de mrturisirile
unor persoane diagnosticate ca avnd SIDA. Directorul teatrului a declarat
c a decis s pun piesa n scen dup ce l-a auzit pe unul din pastorii din
localitate aIirmnd c se bucura ori de cte ori citea necrologul vreunui t-
nr celibatar, avnd convingerea c moartea acestuia era nc un semn al
urii pe care Dumnezeu o poart pcatului. M tem c biserica este vzut
din ce n ce mai mult ca un dusman al pctosilor.
Prea adesea pctosii se simt neiubiti de biseric, n vreme ce aceasta
continu s modiIice deIinitia dat pcatului-n total contradictie cu mo-
deluI lsat de Isus. Ceva nu e-n regul.
ntr-una din primele sale crti, Shame [Ruine], Salman Rushdie aIirm
c adevrata btlie a istoriei nu se duce ntre bogati si sraci, socialisti si
capitalisti, sau albi si negri, ci ntre cei pe care el i numeste epicurieni si
puritani. Pendulul societtii oscileaz ntre cei care spun: "Orice este
Prietenul neprihnit al pctoilor. Cnd Isus a venit pe pmnt, demonii
L-au recunoscut, bolnavii L-au asaltat, iar Iemeile pctoase l-au turnat nard
pe cap si pe picioare. Pe de alt parte, evreii religiosi se simteau proIund le-
zati cnd EI le demonta ideile preconcepute despre Dumnezeu. Reactia lor
de respingere m duce cu gndul la ntrebarea: Oare lumea religioas de
astzi nu reactioneaz la Iel? Nu perpetum oare o iinagine a lui Isus care se
potriveste asteptrilor noastre de oameni religiosi, dar nu corespunde persoa-
nei descrise att de viu n Evanghelii?
Isus a Iost prietenul pctosilor. L-a ludat pe vamesul spsit, nu pe Iari-
seul care se credea evlavios din cale-aIar. Prima persoan creia I S-a re-
velat ca Mesia a Iost o Iemeie din Samaria, care avusese cinci brbati, iar
acum tria cu cel de-al saselea. n ceasul mortii, a iertat un tlhar care,
altIel, n-ar mai avut rgazul de a primi mntui rea.
$i totusi, El nu a Iost atins de pcat. "Cci v spun c, dac neprihnirea
permis" si cei care spun: "Nu este pennis!" Epoca Resta atiei versus regi-
mul auster al lui Cromwell, militantii pentru libertti civi versus dreapta
religioas conservatoare, laicii modemi versus Iundamentalistll' amici. $i
parc pentru a se demonstra c avea dreptate, la scurt timp dup aceasta,
Iranul a pus o recompens un#milion de dolari pe capul lui Rushdie. Se pare
c acesta depsise limita.
Istoria cunoaste multe precedente att n ce priveste legalismul ct si
decadenta. Dar cum ar putea cineva s triasc la standarde morale nalte si
n acelasi timp s-si maniIeste mila Iat de cei care nu triesc la Iel? Cum
s iubesti pctosul Ir s ncurajezi pcatul? Istoria crestin ne oIer
cteva consemnri ale modelului lsat de Isus.
n paralel cu cercetarea vietii lui Isus, am parcurs si cteva studii volu-
minoase despre credinciosii primelor trei secole. Biserica primar a nceput
bine, punnd un mare accent pe puritatea moral. Candidatii la botez trebu-
iau s treac prin perioade lungi de catehizare, iar disciplina bisericii era ur-
mrit cu rigurozitate. Persecutiile sporadice ale romanilor au ajutat la cer-
nerea crestinilor "cldicei". Totusi, pn si pgnii care-i observau pe
crestinii acelor secole erau atrasi de Ielul n care acestia se preocupau de
semeni, ajutndu-i pe cei oprimati, dedicndu-se ajutorrii sracilor si bol-
navilor.
Sub mpratul Constantin, primul care a legalizat crestinismul si l-a
transIormat n religie de stat, s-a produs o schimbare major. Pe atunci,
domnia sa prea s Iie cel mai mare triumI al credintei, pentru c mpratul
acorda acum Ionduri pentru construirea de biserici si sprijinea ntrunirile
teologice n loc s-i persecute pe crestini. Dar, vai! TriumIul acela cerea un
pret: diIerentele dintre cele dou mprtii s-au sters. Statul a nceput s
numeasc episcopi si alti slujitori ai altarului, ceea ce a dus n scurt timp la
Iormarea unei ierarhii bisericesti, o copie aproape Iidel a ierarhiei imperi-
ului. La rndul lor, episcopii crestini au nceput s impun moralitatea n
societate la scar general, nu doar n biseric.
De la Constantin ncoace, biserica s-a conIruntat cu tentati a de a deveni
"politia de moravuri" a societtii. Biserica Catolic din Evul Mediu, Geneva
lui Calvin, Anglia lui Cromwell, Noua Anglie a lui Winthrop, Biserica
Ortodox Rus-Iiecare dintre acestea au ncercat s legiIereze o Iorm de
moralitate crestin, motiv pentru care le-a Iost greu s reverse spre oameni
harul.
Cercetnd viata lui Isus, mi dau seama ct de mult ne-am ndeprtat de
echilibrul divin stabilit de El. Ascultnd predicile si citind scrierile bisericii
contemporane din Statele Unite, detectez mai mult spiritul lui Constantin
dect al lui Isus. Omul din Nazaret a Iost prietenul neprihnit al pctosilor,
un model care ar trebui s trezeasc n noi ndoite mustrri de cuget.
Dumne:eul-Om. Uneori cred c ar Ii Iost mult mai usor dac Dumnezeu
ne-ar Ii dat niste idei la care s chibzuim pe ndelete, apoi s hotrm dac
s le acceptm sau s le respingem. Dar n loc de idei, El ni S-a dat pe Sine
sub Iorma unei persoane.
"Isus mntuieste", scrie pe abtibildul lipit pe spatele masinii-imagina-
ti-v ce caraghios ar suna aceste cuvinte dac am nlocui "Isus" cu Socrate,
Napoleon sau Marx. Buddha le-a dat ucenicilor si permisiunea de a-l uita
atta timp ct i respect nvtturile si i urmeaz calea. Platon a spus ceva
similar despre Socrate. Isus, ns, a artat spre Sine si a spus: "Eu sunt calea."
Privind la viata lui Isus "de aici" nu am pus accentul pe preexistenta Lui,
nici pe esenta Lui divin, nici pe natura Lui dubl, deoarece acestora li se
oIer mult spatiu n crtile de teologie. I-au trebuit cinci secole bisericii
pentru a discuta detaliile naturii divino-umane a lui Isus, de aceea am preIe-
rat punctele de vedere prezentate n Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca si
Ioan interpretrilor oIeri te de restul Noului Testament si Iormulate de con-
ciliile de la Niceea si Calcedon.
ntr-adevr, Evangheliile prezint misterul naturii duble a lui Isus. Cum a
ajuns acest galileean evreu, care avea o Iamilie si un oras din care se trgea,
s Iie venerat ca "Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat"? Simplu:
citeste Evangheliile, mai ales pe cea a lui Ioan. Isus a acceptat nchinarea lui
Petru cnd acesta a Iost zdrobit sub povara pcatului su. Unui schiop, unei
Iemei adultere si multor altora le-a spus cu autoritate: "Iertate v sunt pcate-
le." Ierusalimului i-a spus: "...iat v trimet prooroci, ntelepti si crturari..."
ca si cum nu ar Ii Iost doar un simplu rabin care sttea n Iata lor, ci Dumne-
zeul suveran al istoriei. Cnd era provocat, Isus rspundea deschis: "Eu si
Tatl una suntem." "Mai nainte ca s se nasc Avraam, sunt Eu.", le-a spus
ntr-o alt situatie accentund tennenul evreiesc sacru de Dumnezeu, ca s

nteleag bine. $i evreii Ianatici au nteles, de aceea n cteva rnduri au vrut
s arunce cu pietre n El ca s-L pedepseasc pentru blasIemie.
AIirmatiile despre Sine pe care le-a Iacut, ndrznete, chiar scandaloase,
Iac din El axul central al ntregii istorii, punctul de sciziune dintre crestinism
si alte religii. Desi musulmanii si un numr crescnd de evrei l respect pe
Isus ca pe un mare nvttor si proIet, nici un musulman nu si-L poate ima-
gina pe Mohamed pretinznd a Ii Alah, asa cum nici un evreu nu si-l poate
nchipui pe Moise pretinznd c este Iahve. Tot asa, hindusii cred n multe
ncarnri, dar nu ntr-o singur ncarnare |citeste ntrupare|, n vreme ce bu-
distii nici mcar nu dispun de o terminologie prin care s deIineasc ntrupa-
rea unui Dumnezeu suveran.
S Ii adugat ucenicii lui Isus retroactiv la nvttura Lui aIirmatii att
de ndrznete ca parte a unei conspiratii de lansare ~unei noi religii? Putin
probabil. Asa dup cum am vzut, nu numai c ucenicii nu erau capabili de
o asemenea conspiratie, dar Evangheliile i prezint chiar mpotrivindu-se
ideii c Isus ar Ii Iost de origine divin. n deIinitiv, toti ucenici apartineau
unui neam care credea cu trie ntr-un singur Dumnezeu. n ultima lor noap-
te petrecut cu Isus, dup ce au auzit toate aIirmatiile Lui despre Sine si au
vzut toate minunile, unul dintre ei I-a cerut nvttorului: "Arat-ne pe
Tatl." Tot nu ntelegeau. Isus ns a rspuns, poate mai clar ca niciodat:
"Cine M-a vzut pe Mine, a vzut pe Tatl."
Este un Iapt istoric incontestabil c urmasii Lui, aceia care n-au reusit
s ptrund ntelesul cuvintelor Lui rostite la Cina cea de tain, L-au pro-
clamat cteva sptmni mai trziu "Cel SInt si Neprihnit", "Domnul",
"Dttorul vietii". n perioada n care au Iost scrise Evangheliile, ei l nu-
meau Cuvntul care era Dumnezeu si prin care au Iost Icute toate lucru-
rile. Ani mai trziu, n Evanghelia sa, Ioan scria: "Ce era de la nceput, ce
am auzit, ce am vzut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipit cu minile
noastre, cu privire la Cuvntul vietii ..." Cartea Apocalipsei l prezint pe
Isus avnd un chip ca para Iocului, "ca soarele care strluceste n toat pu-
terea lui", dar autorul a Icut ntotdeauna legtura ntre acest Hristos cos~
mic si galileeanul pe care ucenicii L-au auzit, L-au vzut si L-au atins.
De ce ar Ii inventat ucenicii aceste lucruri? Urmasii lui Mohamed sau
Buddha, dornici s-si dea viata pentru nvttorul lor, nu au Icut un aseme-
nea salt n gndire. Cum se explic Iaptul c nsisi ucenicii, care au acceptat
att de anevoie, ne cer nou s credem lucruri att de greu de nghitit? Cum
se Iace c e mai greu, nu mai usor s-L accepti pe Isus?
Alternativa teoriei conspiratiei, care se reIer la aIirmatiile ndrznete
ale lui Isus despre Sine, nu Iac~ dect s ampliIice problem~. Citind Eva~-
gheliile, ncerc uneori s le nteleg ca un neinitiat, asa cum as Iace dac as
citi Coranul sau Upanisadele. Cnd privesc lucrurile din aceast perspec-
tiv, m surprind adesea uimit de aroganta unuia care-si permite s spun:
"Eu sunt calea, adevrul si viata. Nimeni nu vine la Tatl dect prin Mine."
Nu trebuie s citesti dect cteva pagini ca s dai peste aceste aIirmatii care
par s submineze n mod ciudat toat nvttura Lui nteleapt si toate Iap-
tele Lui bune. Dac Isus nu este Dumnezeu, nseamn c pur si simplu avea
halucinatii cnd a spus aceste cuvinte.
C. S. Lewis exprima de o manier pregnant aceast idee. "Discrepanta
dintre proIunzimea, bunul simt si (dati-mi voie s adaug) logica rafinat a
nvtturilor Sale morale, si, pe de alt parte, megalomania de nemaintlnit
care ar trebui s stea la baza nvtturilor Sale dac nu ar Ii Dumnezeu, nu
a Iost niciodat rezolvat satisIctor", scria el n Miracles |aprut n ro-
mneste sub titlul Despre minuni]. ntr-un pasaj celebru din Cretinismul
redus la esente, Lewis Iormuleaz acest argument mai plastic: "Dac un om
care nu este dect un simplu om ar spune lucrurile pe care le-a spus Isus,
n-ar ajunge un mare nvttor n domeniul moralei. n cazul acesta, omul ar
Ii Iie nebun-unul care aIirm despre sine, bunoar, c este un ou prjit-
Iie Diavolul din iad. Trebuie s alegi. Acest om |Isus| Iie a Iost si este Fiul
lui Dumnezeu, Iie a Iost un nebun sau ceva mai ru."
mi aduc aminte c, la colegiu, cnd am citit aceste cuvinte n Cretinis-
mul redus la esente, le-am considerat o exagerare grosolan. Cunosteam la
vremea aceea multi oameni care l pretuiau pe Isus ca mare nvttor, dar nu
credeau c este nici Fiul lui Dumnezeu, nici nebun. Pe atunci, acesta era si
punctul meu de vedere. Studiind ns Evangheliile, am ajuns s Iiu de acord
cu Lewis. Isus nici nu a aIirmat vreodat c identitatea Sa este temporar,
nici nu a lansat aberatii. El Iie a Iost Fiul lui Dumnezeu trimis s mntuiasc
lumea, Iie un impostor care merita s Iie rstignit. Oamenii din vremea Lui
au nteles exact necesitatea de a alege ntre aceste dou alternative.
Acum nteleg c ntreaga viat a lui Isus Iie se cldeste pe baza acestei
pretentii a Lui de a Ii Dumnezeu, Iie se surp din cauza ei. Nu m pot
ncrede n iertarea promis de El dect dac are autoritatea de a sustine
aceast oIert. Nu pot crede cuvintele Lui despre lumea cealalt ("M duc
s v pregtesc un loc...") dac nu cred ce a spus despre Iaptul c vine de
la Tatl si Se duce la Tatl. $i cel mai important lucru: dac nu avea nimic
divin n El, crucea devine un act de cruzime divin, nu de sacriIiciu divin.
Sidney Carter scrie ntr-un poem tulburtor:
Dar Dumne:eu e sus, in ceruri
Si-un deget El nu mic,
Schimbarea pe care o aduce El
cretin?, m ntreb uneori; s Iiu sincer, motivele se reduc la dou: 1) lipsa
unor alternative mai bune si 2) Isus. Cu o minte strlucitoare, inIlexibil,
blnd, creativ, subtil, invincibil, paradoxal de umil-Isus Iace Iat oricrui
examen la care este supus. Pe EI l vreau ca Dumnezeu al meu. '
Martin Luther i-a ncurajat pe studentii lui s Iug de Dumnezeul cel as-
cuns si s alerge la Hristos; acum stiu de ce. Dac m uit printr-o lup la o
pictur miniatural, punctul din centrul imaginii se distinge clar, n timp ce
spre margini imaginea se distorsioneaz. Pentru mine, Isus a devenit punctul
Iocal. Cnd Iac speculatii pe marginea unor subiecte ca problema durerii sau
a providentei n opozitie cu liberul arbitru, totul devine neclar. Dar dac
privesc la Isus, la Ielul n care a tratat oamenii n durere, la ndemnurile Lui
de a ne implica d~ bunvoie, cu toat inima n ceea ce Iacem, imaginea se
clariIic din nou. Intr-o stare de apatie spiritual mi pun ntrebri de genul:
"La ce bun s te rogi dac Dumnezeu stie deja totul?" Isus ns descurajeaz
astIel de ntrebri: El S-a rugat, trebuie s ne rugm si noi.
Ct timp am lucrat la The Student Bible [Biblia studentului], am petrecut
mai multi ani cuIundat n studiul Vechiului Testament. Datorit acestei hr-
niri consecvente cu Vechiul Legmnt, mi-am nsusit atitudinea evreului
ortodox. Vechiul Testament subliniaz marea prpastie dintre Dumnezeu si
om. Dumnezeu este asbolut, omnipotent, transcendent, de aceea cel mai
mic contact direct al omului cu El l pune pe primul n pericol. Regulile de
nchinare din cartea Leviticului mi aduc aminte de un manual de instruc-
tiuni de Iolosire a materialelor radioactive. Aduceti numai miei Ir cusur
la Cortul ntlnirii. Nu atingeti chivotul. Fumul s' acopere permanent chi-
votul; cine se va uita la chivot va muri. Nimeni nu are voie s intre n SInta
SIintelor, cu exceptia Marelui Preot n singura zi din an permis. n ziua
aceea, de Yom Kippur, legati-i o Irnghie de glezn si un clopotel ca s-I
puteti trage aIar n caz c Iace o greseal si moare.
Ucenicii lui Isus au crescut n acest mediu, n care nu se pronunta nicio-
dat Numele lui Dumnezeu, mplinind complicatul ritual al curtirii ur-
mnd cerintele legii mozaice. Erau ncredintati, asemenea adeptilo; m~ltor
altor religii ale vremii, c nchinarea cere sacriIiciu: ceva trebuia s moar.
Dumnezeul lor le-a interzis sacriIiciul uman, astIel c, n ziua praznicului,
Ierusalimul era plin de mugetele si zbiertele unui sIert de milion de ani-
male destinate altarului de la Templu. GIgia si mirosul animalelor sa-
criIicate le aduceau necontenit aminte de marea prpastie dintre Dumnezeu
si ei.
in furu-I, oti intregi de Ingeri
Cu-aripa-ncremenit ...
Pe Dumne:eu s-L rastigneasc
in locul tau i-al meu,
Aa l-am spus Tamplarului
Ce atarna pe lemn.
Din punct de vedere teologic, singurul rspuns la acuzati a adus de
Carter este tainica nvttur conIorm creia, dup cum spune Pavel, "Dum-
nezeu era ~ Hristos, mpcnd lumea cu Sine". ntr-un mod inexplicabil
Dumnezeu Insusi a simtit durerea crucii. AltIel, cele petrecute la Calvar ar Ii
rmas n istorie ca un odios act de cruzime suIerit de un Iiu, si nu ziua pe
care o numim Vinerea Mare.
.Chipullui Dumne:eu. George Buttrick, Iost capelan la Harvard, si aduce
ammte cum veneau studentii n biroul su, se trnteau pe scaun si declarau:
"Eu nu cred n Dumnezeu." Buttrick le ddea aceast replic dezarmant:
"Ia-o usurel si spune-mi si mie n care Dumnezeu nu crezi. Poate c nici eu
nu cred n Dumnezeul acela." Apoi le vorbea despre Isus, cel mai bun reme-
diu mpotriva oricrei idei preconcepute despre Dumnezeu.
Crtile de teologie au tendinta de a-L deIini pe Dumnezeu prin ceea ce
nu este: Dumnezeu este nemuritor, invizibil, inIinit. Dar cum ar suna o des-
criere pozitiv a lui Dumnezeu? Isus rspunde la aceste ntrebri Ioarte im-
portante pentru crestin. Apostolul Pavel L-a numit pe Isus, cu ndrzneal:
"...chipul Dumnezeului Celui nevzut". Isus a Iost oglindirea Iidel a lui
Du~mezeu: "Cci Dumnezeu a vrut ca toat plintatea s locuiasc n EL"
Intr-un cuvnt, Dumnezeu este asemenea lui Hristos. Isus ne prezint un
~u~nez~u n c~rne si oase pe care I putem primi sau respinge, I putem
tUbI sau Ignora. In acest model vizibil, la scar uman, putem discerne mai
clar trsturile lui Dumnezeu.
Trebuie s recunosc c Isus cel ntrupat a corectat multe dintre ideile
rigide si greu de acceptat pe care le aveam legat de Dumnezeu. De ce sunt
. *n.cuvintele lui .Frederick Buechner: "Noutatea pe care o aduce Noul Legmnt nu este
lde~a c~ Du~nezeu ILIb:ste lumea ~tt de I~ult nct $i-a vrsat sngele pentru ea, ct pre-
te~tla :a se tm~ d.e cuvant. Asemeni tatlUI care l asigur pe copilul su bolnav c ar Iace
on~e sa-I poata vmd~ca, Dumneze~1 nu se las intimidat si si pune planul n aplicare. Isus
Hns~o~ este pla~ul lUI Dumnezeu, Iar crucea, locul n care Dumnezeu si-a dus planul la n-
deplt~)re, este Simbolul central al credintei Noului Legmnt."
Am lucrat att de mult pe Vechiul Testament nct, ntr-o zi, cnd am
trecut la Faptele Apostolilor, contrastul m-a cutremurat. De-ast dat, ur-
masii lui Dumnezeu, cei mai multi dintre ei evrei autentici, se ntlneau n
case particulare, cntau imnuri si 1 se adresau lui Dumnezeu cu apelativul
Iamiliar Ava. Unde erau Irica si ceremonialul plin de solemnitate cerut a Ii
respectat de ctre oricine ndrznea s se apropie de mvsterium tremendum?
Nimeni nu mai aducea animale la sacriIicat; moartea nu mai Icea parte din
nchinare, cu exceptia momentului solemn n care Irngeau pinea si beau
vinul mpreun, meditnd la jertIa adus de Isus o dat pentru totdeauna.
AstIel, Isus a produs schimbri proIunde n modul n care l ntelegem
pe Dumnezeu. n esent, ni L-a adus pe Dumnezeu aproape. Evreilor care
cunosteau un Dumnezeu distant, abstract, Isus le-a adus mesajul c lui
Dumnezeu i pas de iarba de pe cmp, hrneste vrbiile, stie cte Iire de
pr avem n cap. Pentru evreii care nu ndrzneau s pronunte Numele lui
Dumnezeu, Isus a introdus cuvntul aramaic de o surpinztoare intimitate:
"Ava". Era un tennen Iamiliar care exprima aIectiunea n Iamilie, un Iel de
diminutiv de genul "tati", unul dintre primele cuvinte articulate de copii.
nainte de Isus, nimnui nu i-ar Ii trecut prin cap s coreleze un astIel de
cuvnt cu Iahve, Dumnezeul Suveran al universului. Dup El, a devenit un
termen obisnuit de adresare, chiar si n adunrile de limb greac; imitn-
du-L pe Isus, au mprumutat cuvntul strin pentru a-si exprima intimitatea
n care se aIlau cu Tatl.
Cnd Isus atrna pe cruce, s-a produs un eveniment care si-a pus pecetea
pe un nou tip de intimitate a tinerei biserici. Marcu relateaz c, n timp ce
Isus si ddea ultima suIlare, "perdeaua dinluntrul Templului s-a rupt n
dou de sus pn jos". Aceast perdea imens servea ca perete desprtitor
pentru SInta SIintelor, locul n care era prezent Dumnezeu. Dup cum
noteaz mai trziu autorul crtii Evrei, ruperea perdelei indica exact ceea
ce ndeplinea moartea lui Isus. Nu mai erau necesare sacriIicii. Nici un ma-
re Preot nu mai trebuia s tremure intrnd n locul sacru.
Noi, cei din epoca modern, trim aceast intimitate nou de att de
mult timp, nct ni se pare normal. i cntm lui Dumnezeu reIrene cunos-
cute si stm de vorb cu EL n rugciuni neprotocolare. Pentru noi, jertIa
este un concept primitiv. Uitm prea usor ce pret a pltit Isus pentru a csti-
ga pentru noi toti-oameni simpli, nu preoti-accesul liber n prezenta lui
Dumnezeu. I cunoastem pe Dumnezeu ca Ava, Tatl iubitor, doar datorit
lui Isus.
Cel care iubete. Dac ar Ii dup mine, as Iormula o idee diIerit reIeri-
toare la Dumnezeu. Dumnezeul meu ar Ii static, neschimbtor; nu L-as pu-
tea concepe pe Dumnezeu "venind" si "plecnd". Dumnezeul meu ar tine
lucrurile sub control cu putere, lichidnd rapid si decisiv orice mpotrivire.
Un biat musulman i-a spus odat psihiatrului Robert Coles: "Allah ar spu-
ne lumii, Iiecruia: Dumnezeu este mare, Ioarte mare ... I-ar Iace pe toti
s cread n EI, iar dac cineva ar reIuza, ar muri-asta s-ar ntmpla dac
Allah ar veni aici."
Dar, datorit lui Isus trebuie s-mi revizuiesc notiunile intuitive despre
Dumnezeu. (Poate, cine stie, tocmai acest lucru a Iost esenta misiunii Sale.)
Isus ne dezvluie un Dumnezeu care vine s ne caute, un Dumnezeu care
ne red totala libertate, chiar dac asta l cost viata Fiului Su, un Dumne-
zeu vulnerabil. Dar, mai presus de toate, Isus ne reveleaz un Dumnezeu
care este dragoste.
Dac ar Ii s-L concepem noi pe Dumnezeu, care dintre noi ar lansa ideea
unui Dumnezeu care iubeste si tnjeste s Iie iubit? Celor crescuti n tradi-
tia crestin le poate scpa nota socant din mesajul lui Isus, dar adevrul
~ste c dragostea nu a Iost niciodat relatia normal dintre Iiintele umane si
Dumnezeul lor. Coranul nu asociaz niciodat cuvntul "dragoste" cu
Dumnezeu. Aristotel s-a exprimat direct: "Ar Ii ceva iesit din comun ca un
om s pretind c-1 iubeste pe Zeus"-sau c Zeus l iubeste pe el. Prin con-
trast, Biblia crestin aIirm c "Dumnezeu este dragoste" si citeaz dragos-
tea ca Iiind motivul principal pentru care Isus a venit pe pmnt: "Iat cum
$i-a artat Dumnezeu dragostea Iat/de noi: L-a trimis pe singurul lui Fiu
n lume pentru ca s trim prin EL"
S0ren Kierkegaard scria: "Pasrea de pe ram, crinul din vale, cerbul din
codru, pestele din ap si nenumrati oameni cnt cu bucurie: Dumnezeu
este dragoste! $i, pe Iundalul acestor voci de soprane se aude, ca ntr-o par-
titur pentru bas, glasul de profimdis al Celui ce S-a jertIit: Dumnezeu este
dragoste. "
Povestirile relatate de Isus despre dragostea lui Dumnezeu exprim o
stare apropiat de disperare. n Luca 15, EI povesteste despre o Iemeie care
caut toat noaptea pn si gseste pretioasa moned si despre un pstor
care porneste prin ntuneric s-si caute singura oaie care s-a rtcit din
turm. Fiecare parabol se ncheie cu o scen a bucuriei, cu un cor cere~c
care tresalt de bucurie la vestea c nc un pctos s-a ntors acas. In
Iinal, ca si cum ar pregti un punct culminant, Isus le spune povestea Iiului
risipitor, care reIuz dragostea tatlui su si si risipeste mostenirea ntr-o
tar ndeprtat.
ntr-o vizit n Rusia, preotul Henri Nouwen a petrecut mai multe ore n
muzeul Ennitaj din Sankt Petersburg, meditnd asupra remarcabilei picturi
a lui Rembrandt, Intoarcereafiului risipitor. n acele momente, Nouwen a
avut revelatia unui nou mister continut n aceast parabol: Isus a devenit
un Iiu risipitor de dragul nostru. "A lsat casa Tatlui Su, a venit ntr-o tar
strin, a renuntat la tot ce avea, si S-a rentors n casa Tatlui Su printr-o
cruce. Dar a Icut toate acestea nu ca Fiu rzvrtit, ci ca Fiu asculttor, tri-
mis s-i aduc acas pe toti copiii rtciti ai lui Dumnezeu. Isus este Fiul
risipitor al Tatlui risipitor care a renuntat la tot ce l-a ncredintat TatLpen-
tru ca eu s pot Ii ca El si s m pot ntoarce cu EI n casa Tatlui."
Pe scurt, de la Genesa 3 la Apocalipsa 22, Biblia ne vorbeste despre un
Dumnezeu care nu-si gseste linistea pn nu-si aduce Iamilia napoi acas.
Dumnezeu a dat lovitura decisiv a reconcilierii cnd si-a trimis Fiul ntr-o
lung cLtorie pe planeta Pmnt. Ultima scen a Bibliei, asemeni parabo-
lei Iiului rtcitor, se ncheie cu o mare srbtoare a Iamiliei reunite.
n alt parte, Evangheliile comenteaz dimensiunile la care a lucrat Dum-
nezeu n planul Lui de rscumprare prin dragoste.
$i dragostea st nu n Iaptul c noi am iubit pe Dumnezeu, ci n Iaptul
c El ne-a iubit pe noi, si a trimes pe Fiul Su cajertI de ispsire pentru
pcatele noastre.
Nu este mai mare dragoste dect s-si dea cineva viata pentru priete-
nii si.
Fiindc att de mult a iubit Dumnezeu lumea c a dat pe singurul Lui
Fiu...
mi amintesc de o noapte lung n care sedeam pe scaunele incomode din
aeroportul O'Hare, asteptnd iritati un zbor care avea o ntrziere de cinci
ore. S-a ntmplat atunci s Iiu alturi de o Iemeie nteleapt care cltorea
la aceeasi conIerint. Lunga asteptare si ora trzie ne-au creat o stare de
melancolie, iar n cele cinci ore care ne stteau n Iat am avut timp s ne
mprtsim toate ntmplrile neIericite care ne-au marcat anii copilriei,
dezamgirile din biseric sau ntrebrile vizavi de credint. Pe atunci scriam
Disappointment with God [De:amgit de Dumne:eu] si m simteam apsat
de durerile, regretele, ndoielile si rugciunile neascultate ale altora.
Interlocutoarea mea m-a ascultat n tcere mult timp, dup care, pe neas-
teptate, mi-a pus o ntrebare care mi-a rmas ntiprit n minte. "Philip, l
lasi vreodat pe Dumnezeu s te iubeasc? Mi se pare un lucru important,
ce zici'?"
Mi-am dat seama cu surprindere c Iemeia tocmai scosese la lumin o
latur ntunecat a vietii mele spirituale. Orict de adnc ntelegeam credin-
ta crestin, mi-a scpat cel mai important mesaj dintre toate. Povestea lui
Isus este o poveste de srbtoare, o poveste de dragoste. Ea implic durere
si dezamgire, e adevrat, att pentru Dumnezeu ct si pentru noi. Dar Isus
ntruchipeaz promisiunea unui Dumnezeu dispus s plteasc orice pret ca
s ne recstige. Una dintre cele mai importante realizri ale lui Isus este c
ne-a Icut demni de iubirea lui Dumnezeu.
Romancierul si criticul literar Reynolds Price spunea n Ielul lui: "EI ne
spune ct se poate de limpede c ni s-a Icut declaratia dup care tnjim si
despre care se vorbeste atta n poveti-Creatorul tuturor lucrurilor m
iubete i m dorete ... n nici o alt carte din cultura noastr nu gsim o
descriere mai exact a acestei nevoi, acel arc enorm, nalt, strlucitor-
Ipturi Iragile create de mna lui Dumnezeu, aruncate n spatiu, apoi prinse
n sIrsit de un om asemenea nou n multe Ieluri."
Portretul umanittii. Cnd se aprinde lumina ntr-o ncpere, Iereastra
devine o oglind care reIlect lucrurile din acel spatiu. n Isus nu avem doar
o Iereastr spre Dumnezeu, avem si o oglind a noastr, o reIlexie a ceea
ce a gndit Dumnezeu cnd a creat aceast "srman Iptur goal, bipe-
d". La urma urmei, Iiintele umane sunt create dup chipul si asemnarea
Sa; Isus ne arat cum ar Ii trebuit s Iie acest chip.
"ntruparea arat omului grozvia mizeriei sale prin mretia remediului
pe care l-a cerut", a spus Pascal. Isus a expus esecurile noastre de Iiinte u-
mane ntr-un mod care ne-a tulburat proIund. Avem tendinta de a scuza
multele noastre pcate prin aIinnatia: "E ceva omenesc." Brbatul se mba-
t, Iemeia are o aventur amoroas, copilul chinuie un animal, o natiune
declar rzboi alteia: e ceva omenesc. Isus a pus capt acestei conceptii.
Trind n trup, El ne-a demonstrat cum ar trebui s Iim, ne-a artat cum am
Iost creati si ct de departe suntem de tint.
"Iat OmuI!", a strigat Pilat. lat cel mai strlucit exemplar al umani-
ttii! Dar uite n ce hal a ajuns! Isus a denuntat Ir drept de apel invidia,
setea de putere, violenta care inIecteaz aceast planet ca un virus. Aceas-
ta a Iost intentia din spatele ntruprii, chiar dac realizarea ei s-a Icut de
o manier stranie. Isus stia la ce Se angajeaz venind pe aceast planet;
moartea Sa a Iost hotrt de la nceput. Asa cum se spune n epistole, a
venit s Iac cel mai irational schimb:
"...mcar c era bogat, S-a Tacutsrac pentru voi, pentru ca prin sr-
cia Lui, voi s v mbogtiti."
"El, mcar c avea chipul lui Dumnezeu,... S-a dezbrcat pe Sine
nsusi si a luat chip de rob, Icndu-Se asemenea oamenilor."
"Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pcat, EI L-a Icut pcat pentru noi,
,ca noi s Iim neprihnirea lui Dumnezeu n El."
"$i El a murit pentru toti, pentru ca cei ce triesc s nu mai triasc
pentru ei nsisi, ci pentru Cel ce a murit si a nviat pentru ei."
S-a Iacut srac pentru a ne mbogti pe noi, si-a lsat dumnezeirea pentru
a ne sluji pe noi, si desvrsirea pentru a purta pcatele noastre, a murit pen-
tru ca noi s avem viat -schimbul pare avantajos pentru o singur parte.
Dar n epistole gsim indicatii surprinztoare despre semniIicatia ntruprii
pentru Dumnezeu si pentru om deopotriv. SuIerinta de pe pmnt a Iost ca
o "experient instructiv" pentru Dumnezeu. Cuvintele mele sun a erezie,
dar nu Iac dect s repet ce se spune n Evrei: "Mcar c era Fiu, a nvtat
s asculte prin lucrurile pe care le-a suIerit." n alt parte, aceeasi carte ~e
spune c autorul Mntuirii noastre a Iost "Iacut desvrsit" prin suIerint.
Comentariile evit de obicei aceste Iraze, pentru c sunt greu de mpcat cu
ideea traditional de caracter imuabil al lui Dumnezeu. Din cte nteleg eu,
ele vorbesc despre anumite "schimbri" care trebuiau s se produc n dum-
nezeire nainte ca noi s putem ti mpcati cu ea.
n timpul acestei bucle temporale cunoscute sub numele de ntrupare,
Dumnezeu a experimentat ce nseamn s triesti n trup de om. n treizeci
si trei de ani de viat pe pmnt, Fiul lui Dumnezeu a nvtat ce nseamn
srcia, nentelegerile cu cei din casa ta, respingerea oamenilor, vorbele de
ocar si trdarea. A nvtat si lectia durerii. Cum e s simti pe obraz urma
palmelor celor ce te acuz. Cum e s-ti simti spatele sIsiat de un bici cu
plumbi. Cum e s-ti simti muschii, tendoanele si oasele sIredelite de Iierul
nemilos. Isus a "nvtat" toate acestea pe pmnt.
Caracterul Su nu I-a permis lui Dumnezeu optiunea de a declara pur si
simplu c aceast planet imperIect "nu conteaz". Fiul lui Dumnezeu a
trebuit s nIrunte rul personal, ntr-un mod n care divinitatea perIect nu
s-a mai conIruntat niciodat pn atunci. A trebuit s ierte pcatul, lund
asupra Lui pcatul nostru. A trebuit s nving moartea murind. A trebuit s
nvete mila Iat de oameni, devenind unul dintre ei. Autorul crtii Evrei ne
Schimbarea pe care o aduce El
spune c Isus a devenit aprtorul nostru plin de ntelegere. Exist o singur
cale de a deveni ntelegtor, asa cum ne indic rdcina expresiei din greac
svn pathos. "a simti sau a suIeri mpreun cu cineva". Asa cum reiese din
cartea Evrei, datorit ntruprii, Dumnezeu aude rugciunile noastre ntr-un
mod nou, dup ce a trit si S-a rugat ca o Iiint uman'slab si vulnerabil.*
Isus S-a rugat nainte de moarte: "Tat, iart-i..."-pe toti: soldati romani,
lideri religiosi, ucenici ai Si care au l-au ntors spatele n acea noapte ntu-
necat, pe tine, pe mine, care ne-am lepdat de El n attea Ieluri-" ...iar-
t-i, cci nu stiu ce Iac." Dac nu S-ar Ii Icut asemeni oamenilor, Fiul Lui
Dumnezeu n-ar Ii putut spune cu toat ntelegerea "nu stiu ce Iac". Dar a trit
printre noi, si a ajuns s nteleag.
Jindectorul rnit. Goethe punea o ntrebare: "Acolo se nalt crucea
nIsurat n trandaIiri. Cine a pus trandaIirii pe cruce?"
n cltoriile mele prin tri strine am observat diIerenta Irapant dintre
simbolurile diIeritelor religii. n India, unde coexist patru dintre cele mai
mari religii, am Icut o plimbare scurt prin marele oras Bombay si am
ntlnit lcasuri de nchinare ale tuturor celor patru religii.
Templele hinduse erau peste tot, am ntlnit chiar si temple portabile, pe
roti, de genul tonetelor Iolosite de vnztorii stradali, Iiecare avnd imagini
sculptate si pictate n culori strlucitoare ale unora din miile de zei si zeite
ale panteonului hindus. n contrast izbitor, n moscheea musulman din cen-
trul orasului nu gseai nici o imagine; unminaret se nlta spre cer, spre sin-
gurul dumnezeu, Allah, care nu poate Ii redus la dimensiunile unui chip scul-
ptat. Privind cldirile hinduse, alturi de cele musulmane, am priceput mai
bine parc de ce Iiecare religie o gseste pe cealalt att de greu de nteles.
Am vizitat n aceeasi dup-amiaz un lcas budist. n comparatie cu str-
zile aglomerate, glgioase de aIar, acesta oIerea o atmosIer de calm des-
vrsit. Clugri n haine lungi de culoarea soIranului, ngenuncheau pentru
rugciune n ncperea ntunecoas si linistit, cu miros ptrunztor de tm-
ie. O statuie aurit a lui Buda domina ncperea, zmbetullui usor ironic ex-
primnd convingerea budist conIorm creia cheia multumirii este
*Un medic care lucreaz ntr-un azil, mi-a spus: "Cnd pacientii mei se roag, ei vor-
besc de Iapt cu cineva care a murit de Iapt-este o experient pe care nu a mai avut-o nici
un alt sItuitor, consilier sau expert n problemele muribunzilor."
dezvoltarea Iortei interioare, care te ajut s depsesti orice suIerinte n viat.
Apoi am ntlnit o biseric crestin, o biseric protestant din acelea
care nu accept nici un Iel de reprezentri graIice. Semna Ioarte mult cu
moscheea musulman, cu o singur exceptie: n vrIul turlei bisericii se g-
sea o cruce mare, ornamentat.
Vznd crucea ntr-o tar strin, cu o cultur total diIerit de a mea, am
'privit-o cu alti ochi si m-a socat caracterul ei bizar. Ce i-a determinat pe
crestini s-si nsuseasc acest semn al condamnrii ca simbol al credintei?
De ce nu Iacem tot ce ne st n putere pentru a sterge amintirea nedrepttii
scandaloase? Am putea scoate n evident nvierea, mentionnd crucea
doar ca pe o neIericit not de subsol a istoriei. De ce s Iacem din ea piesa
central a credintei? "Pi, tocmai imaginea asta i Iace pe unii s-si piard
credinta!", a strigat unul din personajele lui Dostoievski dup ce a vzut
scena Rstignirii redat de pictorul Holbein.
Isus ne-a lsat porunca de a ne aminti moartea Sa cnd ne adunm mpre-
un la nchinare. Nu a Iost ns necesar s ne porunceasc s ne amintim nici
de Duminica Floriilor nici de Paste. "S Iaceti asta spre pomenirea Mea."
Este evident c a dorit s nu uitm ce s-a ntmplat pe Calvar. Crestinii n-au
uitat. John Updike spunea despre cruce c "i-a oIensat proIund pe grecii
mndrii de zeii lor sprintari, chipesi si puternici, si pe evreii care asteptau de
veacuri un Mesia cu nItisare de mprat. $i cu toate astea, crucea reuseste
s oIere rspunsuri la realitti mult mai adnci din inima omeneasc. Dum-
nezeul rstignit a Iormat o punte ntre sentimentele pe care ni le creeaz
aceast lume de o imperIectiune si indiIerent crude si nevoia noastr uman
de Dumnezeu, de a simti c El este prezent". n coltul acela de strad din
Bombay, n IorIota aceea de trectori, biciclisti si animale, am nteles de ce
a ajuns crucea s aib o semniIicatie att de mare pentru crestini, de ce a
ajuns s nsemne att de mult pentru mine. Crucea ne explic adevruri pro-
Iunde care, dac n-ar exista ea, nu ar avea nici un sens. Crucea aduce speran-
t n clipa cnd am pierdut orice sperant.
Apostolul Pavel L-a auzit pe Dumnezeu spunndu-i: "...puterea Mea n
slbiciune este Icut desvrsit", iar apoi s-a vzut pe sine altIel: "Cnd
sunt slab atunci sunt tare." "De aceea", a adugat el, "simt plcere n slbi-
ciuni, n deIimri, n nevoi, n prigoniri, n strmtorri ..." Pavel arta spre
o tain care las mult n urm calea budist de rezolvare a suIerintei si greu-
ttilor vietii. El nu vorbeste despre resemnare, ci despre transIormare. Chiar
lucrurile care ne Iac s ne simtim nevrednici si nepotriviti, chiar lucrurile
care ne Iac s ne pierdem speranta, pe acelea le Ioloseste Dumnezeu pentru
a-si Iace lucrarea. Iar ca dovad avem crucea.
Mi-ar Ii plcut ca un scriitor talentat ca Milton sau Dante s Ii redat scena
care trebuie s Ii avut loc n iad n ziua n care a murit Isus. Cu sigurant
s-a dezlntuit o adevrat petrecere n InIern. $arpele din Genesa zdrobise
clciullui Dumnezeu; balaurul din Apocalipsa nghitise, n sIrsit, Pruncul.
Fiul lui Dumnezeu, trimis pe pmnt ntr-o operatiune de salvare, sIrsise
atrnat pe cruce, ca o sperietoare de ciori zdrentuit. Ce victorie diabolic!
Dar ct de scurt! Prin cea mai ironic rsturnare de situatie a istoriei,
ceea ce a reprezentat pentru Satan biruinta rului a reprezentat pentru Dum-
nezeu biruinta binelui. Moartea lui Isus pe cruce a unit cele dou margini
ale prpastiei dintre un Dumnezeu perIect si o omenire Iatalmente perver-
tit. n ziua pe care o numim Vinerea Mare, Dumnezeu a nvins pcatul, a
nIrnt moartea, a triumIat asupra lui Satan si i-a luat pe ai Si napoi. n
acel act de transIormare, Dumnezeu a Icut din cel mai monstruos act al
istoriei cea mai mare victorie. Nu e de mirare, de aceea, c simbolul nu a
disprut pn astzi; nu e de mirare c Isus ne-a poruncit s nu uitm nicio-
dat.
Datorit crucii am sperant. Prin rnile Robului lui Dumnezeu suntem
vindecati, a spus Isaia-nu prin minunile Lui. Dac Dumnezeu poate smul-
ge acest triumI din ghearele unei nIrngeri aparente, si poate gsi putere
ntr-un moment de aparent neputint, ce n-ar putea Iace Dumnezeu cu ese-
curile si greuttile aparente din viata mea?
Nimic-nici mcar uciderea Fiului lui Dumnezeu-nu poate pune capt
relatiei dintre Dumnezeu si Iiintele umane. n alchimia rscumprrii, cea
mai odioas crim devine puterea noastr vindectoare.
Vindectorul rnit de moarte se ntoarce de Paste, ziua care ne prezint
dinainte un crmpei din ceea ce va ti istoria din perspectiva eternittii, cnd
toate cicatricile, toate rnile, toate dezamgirile vor aprea ntr-o alt lumi-
n. Credinta noastr ncepe acolo unde prea c se sIrseste. ntre cruce si
mormntul gol struie unica Igduint din istorie: sperant pentru lume si
sperant pentru Iiecare dintre noi cei care trim n ea.
Teologul german Jurgen Moltmann exprim ntr-o singur Iraz eveni-
mentele de la Vinerea Mare pn la Paste. Ea este de Iapt un rezumat al
istoriei trecute, prezente si viitoare. "Dumnezeu plnge cu noi pentru ca,
ntr-o bun zi, noi s putem rde cu El."
Scriitorul si predicatorul Tony Campolo a tinut n biserica sa din
Philadelphia o predic misctoare adaptat dup predica unui btrn pastor
de culoare. "E vineri, dar vine duminica" este titlul predicii, si dac stii ti-
tlul, stii toat predica. ntr-un crescendo de tempo si volum, Campolo pune
n antitez imaginea lumii din ziua de vineri-cnd Iortele rului au nvins
Iortele binelui, cnd toti prietenii si ucenicii au Iugit speriati, cnd Fiul lui
Dumnezeu a murit pe cruce-cu cea din duminica de Paste. Ucenicii care
au trit ambele zile, si vinerea si duminica, nu s-au mai ndoit niciodat de
Dumnezeu. Au nvtat c atunci cnd Dumnezeu pare mai departe ca ori-
cnd, poate Ii mai aproape ca niciodat; cnd Dumnezeu pare cel mai lipsit
de putere, este cel mai puternic; cnd Dumnezeu pare mort, EI revine Ia
viat. Au nvtat s nu-L mai exclud niciodat pe Dumnezeu din calculele
lor.
Dar Campolo a srit totusi peste o zi n predica lui. Cele dou zile au
primit nume nscrise n calendarul Bisericii: Vinerea Mare si Duminica
Pastelui. $i totusi, ntr-un sens Ioarte real, noi trim Smbta, ziua Ir nu-
me. Ceea ce ucenicii au experimentat la scar mic-trei zile de durere
pentru un om care murise pe o cruce-trim noi acum Ia scar cosmic.
Istoria omenirii continu s se desIsoare ntre promisiune si mplinire.
Putem crede c Dumnezeu e n stare s Iac ceva bun dintr-o lume n care
exist Bosnia si Ruanda, ghetouri din inima oraselor si nchisori care gem
de detinuti n cea mai bogat natiune de pe pmnt? E smbt pe planeta
Pmnt; va veni Duminica vreodat?
Vinerea ntunecat a Golgotei poate Ii numit Mare doar n virtutea a
ceea ce s-a ntmplat n Duminica de Paste, o zi care ne d o cheie nucitoa-
re pentru a desciIra marea enigm a universului. Pastele a deschis o Ialie n
universul care alunec njos pe panta entropiei si a dezintegrrii, pecetluind
promisiunea c ntr-o zi Dumnezeu ne va arta minunea Pastelui Ia scar
cosmic.
S tinem minte c, n acest grandios spectacol cosmic, timpul n care
trim este ziua de smbt, ziua Ir nume dintre celelalte dou. Cunosc o
Iemeie a crei bunic si are mormntul sub stejarii btrni de o sut cinci-
zeci de ani aIlati n cimitirul unei biserici episcopale din Louisiana. La do-
rinta bunicii, pe piatra Iunerar au Iost gravate doar aceste cuvinte: "n
asteptare. "
Sarse
Capitolull
13. Dickens. Charles Dickens, The Life of OUl Lord. London: Associated Newspapers Ud.,
1934.
15. Pasolini. Richard H. Campbell and Michac! R. Pitts, The Bible on Film. Metuchen, N,1.:
The Scarecrow Press, 1981, p. 54.
16. Milliken. Bill Milliken, So Long, Sweet Jesus. New York: Prometheus Press, n.d.
17. H. G. Wells. citat din The Greatest Man in Historv n Mark Link, S,1., He Is the Stil'
Point of the Turning World. Chicago: Argus Communications, 1971, p. III.
17: "Eu v spun. pe oriicine". Luca 12:8.
18: "Oare ai ochi de carne". Iov 10:4.
19. Blake. William Blake, "The Everlasting Gospel", The Portable Blake. New York: The
Viking Press, 1968, p. 612.
19. Barth. Karl Barth, The Word ofGod and the Word ofMan. Ncw York: Harper and Row,
Publishers, 1957, p. 62.
19. Lakota. Cullen Murphy, "Who Do Men Say That 1 Am'?" The Atlantic Monthlv,
Decembrie 1986, p. 58.
20. Norm Evans. citat n "Making It Big", The Refhrmed Journal, Decembrie 1986, p. 4.
20. Frit: Peterson. citat n The Chicago Tribune, May 24, 1981.
20: " Un cercettor de la Universitv (JfChicago of Chicago ". David Tracy, citat n Murphy,
"Who Do Men Say That lAm'?" op cit., p. 38.
21. Phillips. J. B. Phillips, Ring of Truth. Wheaton, 111.:Harold Shaw Publishers, 1977, p. 79.
21. "unstrigttare". Marcu 15:37.
21: "Ferice de acela". Matei 11:6.
22. McGrath. Alister McGrath, Understanding Jesus. Grand Rapids: Zondervan Publishing
House, 1987, p. 52.
23. Kasper. Walter Kasper, Jesus the Christ. New York: Paulist Press, 1977, p. 46.
24. "Inapoia Mea". Matei 16:23.
24. Wink, Walter Wink, Engaging the Powers. Minneapolis: Fortress Press, 1992, p. 129.
24. Savers. Dorothy Sayers, Christian Letters to a Post-Christian World. Grand Rapids:
William B. Eerdmans Publishing Company, 1969, p. 15.
24. Tuchman. Barbara Tuchman, Practic ing Historv. New-York: AlIred Knoph, 1981, p. 22.
25. Pascal. Blaise Pascal, Pensees. New York: E. P. Dutton, 1nc. 1958, p. 228.
26. Luther. Citat n Jurgen Moltmann, The Wav of Jesus Christ. San Francisco: Harper-
SanFrancisco, 1990, p. 84.
Capitolul 2
30. "mantuire de". Luca 1:71.
30. "strpuns de o sabie". Luca 2:35.
31. Lewis. C. S. Lewis, "The Grand Miracle", n God in the Dock. Essavs on Theologv and
Ethics. Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Company, 1972, p. 84.
32. Muggeridge. Malcom Muggeridge, Jesus. the Man Who Lives. New York: Harper and
Row, 1975, p. 19.
32. "lat roaba Domnului". Luca 1:38.
33. Ricci. Jonathan D. Spence, The Memorv Palace of Matteo Ricci. New York: Penguin
Books, 1984, p. 245.
33. "Copilul acesta este randuit". Luca 2:34.
33. Augustus. John Dominic Crossan, The Historical Jesus. The Life ofa Mediteranean Je-
wish Peasant. San Francisco: Harper Col lins Publishers, 1991, p. 31.
34: Vezi si p. 57: Herod the Great. Joseph Klausner, Jesus ofNa:areth. His Life, Times, and
Teaching. London: George Allen and Unwin, Ud, 1925, p. 146.
34. Auden. The Collected Poetrv ofW H. Auden. New York: Random House, 1945, p. 455.
36. Donne. John Donne, "Nativity", The Complete English Poems. New York: Penguin
Books,1971,p.307.
36. "S-a de:brcat pe Sine". Filipeni 2:7.
36: "argintul ... tot aa de obinuit". 1 mprati 10:27.
36. Figgis. Neville Figgis, The Gospel and Human Needs. London: Longmans, Green,
1909, p. 11.
37: "O, aici i acum ". W.H. Auden, The Cof'ecled Poetrv, op cit., pp. 443-44.
39. "A rsturnat pe cei puternici ". Luca 1:52.
39. Tokes. Laszlo Tokes, The Fall of Tvrants. Wheaton, 111.:Crossway Books, 1990, p. 186.
41. Lubavitcher. David Remnick, "Waiting Ior the Apocalypse in Crown Heights", The New
Yorker, Decembrie 21, 1992, p. 52.
42. "Nu este Maria mama Lui?". Matei 13:54-55.
42. "Na:aret'". Ioan 1:46.
42. "Are drac". Ioan 10:20.
43. Chesterton. G. K. Chesterton, Orthodoxv, Garden City, N.Y.: Doubleday/lmage Books,
1959, p. 137.
44. Phillips. 1. B. Phillips, New Testament Christianitv. London: Hodder and Stoughton,
1958, pp. 27-33.
44. Apollo astronauts. citat n William M. Justice, OUl Jisitied Planet. New York: Vantage
Press, 1973, p. 167.
45. "El este chipul". Coloseni 1:15, 17.
Capitolul 3
50. Buber. citat n Geza Vermes, Jesus the Jew. A Historian~ Reading of the Gospels.
London: Coli ins, 1973, p. 9.
51. Moltmann. Jurgen Moltmann, The Wav ofJesus Christ, op cit., p. 168.
52: "Dumne:eul meu, Dumne:eul Meu ". Matei 27:46.
52. "Nu sunt eu". Ioan 3:28.
52: "Tu eti Acela ". Matei II :3.
52: "de ai despica cerurile ". Isaia 64: J .
53: "El a practicat exorcismul ". Joseph Klausner, Jesus of Na:areth, op cit., p. 27.
54. "Dumne:eu nu S-a nscut". Jurgen Moltmann, The Crucified God. New York: Harper
and Row, 1974, p. 235.
55. Dodd. C. H. Dodd, The Founder of Christianitv. London: The Macmillan Company,
1970, p. 103.
55. Pelikan. Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries. New Haven, Conn.: Yale Uni-
versity Press, 1985, p. 20.
56. Bonhoeffer. Dietrich BonhoeIIer, Christ the Center. San Francisco: Harper and Row,
Publishers, 1978, p. 61.
56. Jirgil. citat n Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries, op cit., p. 35.
56. Barclav. citat n Malcom Muggeridge, Jesus. the Man Who Lives, op. cit., p. 74.
57. Antiochus. Donald B. Kraybill, The Upside-Down Kingdom. Scottsdale, Pa.: The Herald
Press, 1990, p. 38.
57: "Would the Romans ". Joseph Klausner, Jesus o/Na:areth, op cit., p. 144.
58. Muggeridge. Malcom Muggeridge, Jesus. the Man Who Lives, op cit., p. 13.
60: "Cum ... are s vin Hristosul? ". Ioan 7:41.
60: "Na:aret'" Ioan 1:46.
60: "Galifeea. Galifeea. tu urati ". Vermes, Jesus Ihe Jew, op. cit. p. 53.
60. "Si tu eti din Galifeea?". Ioan 7:52.
60. "Pleaca de aici". Ioan 7:3.
61. "Schimba Marele Preot". Joseph Klausner, Jesus ofNa:areth, op cit., p. 151.
61. Iosefus. A. N. Wilson, Jesus. New York: W. W. Norton and Company, 1992, p. xii.
62: "Este de folos ". Ioan 11:50.
64: "Cine iubete pe tata ". Luca 14:26.
64. "Stricati Templul acesta". Matei 26:61.
Capitolul 4
68. ,,Isus, plin de Duhul Sfant". Luca 4: 1-2.
68. Hopkins. The Sermons and Devotional Writings of Germd Manlev Hopkins. London:
OxIord University Press, 1959, pp. 180-83.
68. Luther. citat n F. Forrester Church, Entertaining Angels. San Francisco: Harper Row,
Publishers, 1987, p. 54.
70. Muggeridge. Malcom Muggeridge, Jesus. the Man Who Lives, op cit., p. 52.
71. "Inapoia mea, Satano ". Matei 16:23.
71. "S Tefereasc Dumne:eu, Doamne'". Matei 16:22.
71. "Nu eti Tu Hristosul? ". Luca 23:39.
71. " ...s Se pogoare ... ". Matei 27:42-43.
71. Milton. "Paradise Regained", The Complete Poems ofJohnMilton ". New York: Was-
hington Square Press, Inc., 964, p. 393.
72. Karama:ov. Feodor Dostoievsky, The Brothers Karama:ov, Garden City, N.Y.: Nelson
Doubleday, lnc., n.d., pp. 229-39.
74. Savers. Dorothy Sayers, The Man Born to Be King. Grand Rapids: William B. Eerdmans
Publishing Company, n.d., p. 35.
74. Kierkegaard. citat n D. R. Davies, On to Orthodoxv. London: Hodder and Stoughton,
1939,p.162.
75. MacDonald. George MacDonald, Life Essential, The Hope ofthe Gospel. Wheaton, III.:
Harold Shaw Publishers, 1974, pp. 24-25.
75. "Ierusalime, Ierusalime ... ". Matei 23:37.
76. " ... dup ce voifi inltat ... ". Ioan 12:32-33.
77. "Isus S-a uitat tint la el. .. ". Marcu 10:21.
77. "Si din pricina inmultiriifrdelegii ... ". Matei 24:12.
77: " ...s-a artat mai indurtor. .. " Milton, "Paraelise Regaineel", op. cit., 368.
78. "Dar Eu M-am rugat ... ". Luca 22:32.
78: " Joi nu vreti ... " Ioan 6:67.
78: " ... ia-ti crucea ... ". Matei 16:24.
78. Thiellcke. Helmut Thielicke, Our Heavenlv Father. Granel Rapiels: Baker Book House,
1974, p. 123.
81. ... n-avem un Mare Preot... ". Evrei 4:14; 2:18.
93. Neusner. Jacob Neusner, A Rabbi Talks with Jesus. New York: Doubleelay, 1993, p. 24,
29,31,53.
94. "El ii invta ... ". Matei 7:29.
94. "Ati au:it ... ". Matei 5:21 etc.
94: "Omul acesta ... ". Matei 9:3.
94. "Niciodat ... ". Ioan 7:46.
94: "Taci' ". Marcu 1:25.
94. "Duh mut ... ". Marcu 9:25.
94. "Noi trgeam ndefde ... ". Luca 24:21.
95. " ... lumea se duce ... ". Ioan 12:19.
95: "Oricine ". Matei 10:39.
95. "Nu titi ". Matei 20:22.
96. "Si voi sunteti aa de nepriceputi .. ". Marcu 7: 18.
96. "Pan cand. .. ". Matei 17: 17.
96. " ... ca s... ". Marcu 3:14.
97. "In ceasul acela ... ". Luca 10:21.
Capitolul 5
84. Lentulus. Sherwooel Wirt, Jesus, Man orfov. Nashville: Tholllas Nelson, 1991, p. 28.
84: " ... manccios i butor de vin. .. ". Luca 7:34.
84: "Oare pot posti nuntaii ... ". Marcu 2: 19.
85. " ...pentru multi... ". Isaia 52:14; 53:2-3.
85. Ioan Bote:torul reeunoate. Ioan 1:33.
86: "Sufletul meu este cuprins ... ". Matei 26:38.
86: "Credinta ta... ". Matei 9:22.
86: " ... un israelit in care nu este vicleug". Ioan 1:47.
87. Marv Gordon. AlIreel Corn, eel., InCL,rnation. Contemporarv Writers on the New Testa-
ment. New York: Viking Penguin, 1990, p. 21.
87. Lewis. C. S. Lewis, The Four Loves. Lonelon: GeoIIrey Bles, 1960, p. 67.
88: "Fiule, pentru ce... ". Luca 2:48-49.
88: "Taci'". Marcu 4:39.
88. Maritain. citat n John S. Dunne, The Church ofthe Poor Devil. New York: Macmillan
Publishing Co., Inc., 1982, p. III.
88. " ... dac este cu putint ... ". Matei 26:39.
89. Crossan. John Dominic Crossan, The Historica' Jesus, op. cit., p. xi.
89. "Nu este acesta ... ". Matei 13:54-55.
90: "un neam viclean i preacurvar. .. ". Matei 12:39.
90. "Credeti mcal~.. ". Ioan 14:11.
90. Buechner. Freelerick Buechner, Peculiar Treasures. San Francisco: Harper Row, Pu-
blishers, 1979, p. 70.
91: "Julpile ... ". Matei 8:20.
91. Berrvman. John Berryman, "Eleven Aelelresses to the Lorel" n Love and Frame. New
York: Farrar, Strauss anei Giroux, 1970, p. 92.
92. Pellkan. Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries, op. cit., p. 13.
92: " ..,plin de har... ". John 1:14.
93. "nu impun ... ". Joseph Klausner, From Jesus to Paul, citat n Everett F. Harrison, A Short
Life ofChrist. Granel Rapiels: Wm. B. Eerellllans Publishing Company, 1968, p. 98.
93. "Fiti sfinti". Matei 5:48.
93. Trueblood. Elton Trueblooel, The Yoke ofChrist and Other Sermons. Waco, Tex.: Worel
Books, 1958, p. 113.
93. "Socotiti .. ". Luca 14:28.
Capitolul 6
103. "Ferice de cei ce... ". Toate Iericiri le sunt citate elin Matei 5.
107: "Spiritul de sacrificiu ... ". Citat n Alister Harely, The Biologv of God. New York:
Taplinger Publishing Company, 1975, p. 146.
109. Lewis. C. S. Lewis, The Weight olClorv. Granel Rapiels: Williams B. Eerelmans Publi-
shers COlllpany, 1965, p. 1-2.
111. Phillips. J. B. Phillips, Good News. Lonelon: GeoIIrey Bles, 1964, p. 33-4.
112. Kasper. Walter Kasper, Jesus the Christ, op. cit., p. 84.
113. Hellwig. Monika Hellwig, "Gooel News to the Poor: Do they Unsclerstanel it Better?"
n Tracing the Spirit, James E. Hug, eel. Mahwah, N. J.: Paulist Press, 1983, p. 145.
116. Mauriac. Francois Mauriac, Whal I Belicve. New York: Farrar, Strauss anei Company,
1963, p. 47-56.
118. Adam e un... . Henri Nouwen, "Aelam's Peace" n revista World Jision, august-septem-
brie 1988, p. 4-7.
120: "Cretinismul a insislal ... ". Martin Luther King Jr. citat n Daviel J. Garrow, Bearing
the Cross. New York: William Morrow anei Company, Inc., 1986, p. 532.
121: "de a tre:i .. ". Ibiel, p. 81.
124. "Oricine vrea... ". Matei 16:25.
124. " ... viat ... din belug. ". Ioan 10:10.
124. "de bucurie ". Matei 13:44.
Capitolul 7
127. "Fiti sfinti ... ". Matei 5:48.
127. "Eu nu-ti :ic pan la apte ori .. ". Matei 18:22.
127. "Totcevoiti ... ". Matei 7:12.
128. Owens. Virginia Stem Owens, "Goel anei Man at Texas A M", n The Reformed
Journal, noiembrie 1987, p. 3-4.
129. "S nu credeti ... ". Matei 5:17,20.
3. "S nu iei In deert ... ". Exod 20:7.
3. Fariseii Insangerati. Mary Stewart Van Leeuwen, "Why Christians Should Take the
Men 's Movement Seriously" n Radix, voI. 21, nr. 3, p. 6.
3. "Dar Eu v spun. .. ". toate aceste atirmatii sunt luate din Predica de pe Munte, Matei
5-7.
3. Updike. John Updike, "Even the Bib1e Is SoIt on Sex", n The New York Times Book
Review, iunie 20, 1993, p. 3.
32. "Dati dar Ce:arului ... ". Matei 22:21.
134. Muggeridge. Malcom Muggeridge, "Books", n Esquire, aprilie 1972, p. 39.
35. Tolstov. vezi William L. Shirer, Love and Hatred. The Stormv Marriage ofLev and So-
nva Tolstov. New York: Simon & Schuster, 1994.
35. "Are atat de putin dragoste autentic ... ". din jurnalul Soniei Tolstoi, ianuarie 26,
1895.
36. "Dar cum rmane cu... ". citat n A. N. Wilson, The Lion and the Honevcomb. The
Religious Writings of Tolstov. San Francisco: Harper Row, Publishers, p. 147-8.
37. Wilson. ibid, p. 17.
37. Dostoievski. vezi Joseph Frank: Dostoievski, The Years of Ordeal, 1850-1859, Prince-
ton, N. J.: Princeton University Press, 1983.
139: "Noi Il iubim pentru c... ". Iloan4:19.
139: " ... unde s-a Inmultit pcatul... ". Romani 5:20.
39. "Acum dar nu este ... ". Romani 8: 1.
4." Joifiti deci desvariti ... ". Matei 5:48.
4. "S iubeti pe Domnul ... ". Matei 22:37.
140: "Tat, iart-i ... ". Luca 23 :34.
Capitolul 8
148: " Je:i tu... ". Luca 7:44-47.
48. " ... sracii, ciungii ... ". Luca 14:2|.
49. "Pentru ca Fiul Omului ... ". Luca 19: 10.
149: "Nu cei ... ". Matei 9:12.
149: "Cel ce crede ... ". Ioan 8:7-11.
5. Lewis. C. S. Lewis, The Problem o/Pain. New York: The Macmillan Company, 1962,
p.98.
5. Kaminer. Wendy Kaminer, din Bv the Book. America.S Self~Help Habit, citat n "Sa-
ving Therapy: Exploring the ReligioLis SelJ~Help Literature", Theologv Todav, octom-
brie 1991, p. 301.
5. "Nici un nebun ... ". Hans Kung, On Being a Christian. Garden City, N. Y.: Doubleday
Company, Inc., 1976, p. 235.
5. "Binecuvantatfii Tu,... ". Marcus J. Borg, Jesus, A New Jision. San Francisco: Harper
and Row, 1987,133-34.
5. Wink. Wink, Engaging the Powers, op. cit., p. 129.
5. "Nu mai este nici ... ". Galateni 3:28.
54. Savers. Dorothy L. Sayers, Are Women Human. Downers Grove, 111.:InterVarsity
Press, 1971, p. 47.
52. Wink. Wink, Engaging the Powers, op cit, p. 130.
53. "Dumne:eule. ai mil ... ". Luca 18:13-14.
53. Wilson. A. N. Wilson, Jesus, op cit., p. 30.
53. "Fiule, adu-ti aminte ... ". Luca 16:25.
54. Constantine, earlv Christians. vezi Robin Lane Fox, Pagans and Christians. New
York: AlIred A. KnopI, 1989.
54. Third World base communities. vezi Robert McAIee Brown, Unexpected News. Rea-
ding the Bible with Third World Eves. Philadelphia: The Westminster Press, 1984.
154: "M-a uns ... ". Isaia 61: 1.
55. Endo. vezi Shusaku Endo, A Li/e of Jesus. New York: Paulist Press, 1973.
58. "Ierusalime, Ierusalime ... ". Matei 23:37.
158: " cereri cu strigte mari ... ". Evrei 5:7.
158: " Dumne:eul Meu ... ". Matei 27:46.
Capitolul 9
163. Minunea tran.~rormrii apei In vin. Ioan 2: 1- 11.
64. Lewis. C. S.Lewis, "Miracles", n God in the Dock, op cit., p. 29.
65. "Nu exist moarte ... ". not de subsol la Ioan 9:2 n The NIJ Studv Bible. Grand Ra-
pids: Zondervan Publishing House, 1985, p. 1614.
66. Minunea vindecrii orbului. Ioan 9: 1-41.
76. Koop. Dintr-un interviu personal.
68. Minunea vindecrii leproilor. Matei 8: 1; Marcu 1:40-44; Luca 5: 12-14.
68. "Holv Disease". Patrick Feeny, 7l1eFight Against Lepro,,v. New York: American Le-
prosy Mission, 1964, p. 25, 32.
68. Maica Teresa. dintr-un interviu televizat.
69. Minunea vindecrii paraliticului Matei 9: 1-8; Marcu 2:| -12; Luca 5: 17-26.
169: "Orice irifirm... ". Donald Senior, C. P., "With New Eyes" n Stauros Notebook, voI. 9,
nr. 2, p. 1.
7. Minunea hrnirii celor cinci mii. Matei 14: 13-21; Marcu 6:30-44; Luca 9: 10-17; Ioan
6:5-71.
73. Capon. Robert Fan'ar Capon, Parables o{the Kingdom, Grand Rapids: Zondervan Pu-
blishing House, 1985, p.27.
73. " ... viclean i preacurvar. .. ". Matei 12:39,
73. Isus nu se Incredea ... ". Ioan 2:24.
73. Miracolul invierii lui La:r. Ioan II: 1-54.
75. "Dac nu ascult ... ". Luca 16:31.
76. " ... nici una dintre ele |vrbii|: Matei 10:29.
76. Askew. Eddie Askew, Disguises ()fLove. London: The Leprosy Mission International,
1983, p. 50.
176: "Cred, Doamne' ". Marcu 9:24.
77. Ioan Bote:torul. Matei 11: 1-7.
78. Moltmann. Jurgen Moltmann, The Wav o{Jesus Christ, op cit., p. 99.
Capite| a| 10
183: " Binecuvantat este Impratul. . ". Luca 19:38.
183: " J spun c... ". Luca 19:40.
183: "Nu vedeti ... ". Ioan 12: 19.
185: " v pregtesc ". Luca 22:29.
185: " Eu am biruit ". Ioan 16:33.
185: " Isus, fiindc tia ... ". Ioan 13:3-4.
85. Peck. M. Scott Peck, The Differenr Drum. New York: Touchstone/Simon Schuster,
1988, p. 293.
186: " cel mai mare ... ". Luca 22:26.
86. " se uitau unii la altii ... ". Ioan 13:22.
86. " Nu cumva sunt eu?". Marcu 14:19.
187: " nu-L cunosc ... ". Matei 26:74.
87. "Dar Satana ... ". Ioan 13:27.
87. " ... Tat, iart-i ... ". Luca 23:34.
88. Ghetsimani. Matei 26:36-56; Marcu 14:32-52; Luca 22:39-53.
89. Yoder. John Howard Yoder, The Po/itics ofJesus. Grand Rapids: William B. Eerdmans
Publishing Company, 1972, p. 55-56, 61.
9. "Nu trebuia s sufere Hristosul ... ". Luca 24:26.
9. Klausner. Joseph Klausner, Jesus o(Na:areth, op cit., p. 348.
9. " Tefur. .. ". Matei 26:63-65.
192: " Eti Tu Impratul ... ". Luca 23:3.
92. Barth. Karl Barth, The Word of God and the Word o/Man, op cit., p. 82.
94. Cicero. citat n Wa|ter Kasper, Jesus the Christ, op cit., p.113.
194: " orice om atarnat ... ". Deuteronom 2 |:23.
94. " Mi-esete. ". Ioan 19:28.
94. " Tat, In... ". Luca 23:45.
94. " S-a isprvit' ... ". Ioan 19:30.
95. " Dumne:eul meu, Dumne:eul meu ... ". Matei 27:46; Marcu 15:33.
[95. Lewis. C. S. Lewis, Letters ta Malcom. Chieflv an Praver. London: GeoIIrey Bles,
1964, p. 65.
195: " blestem ... ". Ga|ateni 3: 13.
95. " El L-afcut... ". 2 Corinteni 5:2 |.
95. Savers. Sayers, The Man Born ta Be King, op cit., p. 5.
96. Constantine. Michael Grant, Constantine the Great. New York: Charles Scribner's
Sons, 1994, p. 149, 222.
96. Lewis. Letters to Malcom. Chleflv on Praver, op cit., p. 113.
96. "A de:brcat ... ". Co|oseni 2: 15.
97. " Cu adevrat, omul acesta. .. ". Marcu 15:39.
97. " adu-]i aminte de mine ... ". Luca 23:42.
97. Justin Martv. Hans Kung, On Being a Chrlstlan, op cit, p. 339.
97. Peck. M. Scott Peck, People ofthe Lie. Mew York: Simon and Schuster, 1983, p. 269.
98. Solie. Dorothy SolIe, OfWar and Love. Maryknol|, N. Y.: Orbis Books, 1984, p. 97.
Capite| a| 11
202. Mav. Rollo May, Mv Quest for Beautv. Dallas: Saybrook Pub|ishing Company, 1985,
p.60.
203. "Si dac n-a Inviat Hristos ... ". [ Corinteni 15:14.
204: " basme ... ". Luca 24: Il.
204: " unii s-au Indoit ... ". Matei 28: 17.
205. " ..fric i mare bucurie ... ". Matei 28:8.
205. " ... cuprinse de cutremur i de spaim ... ". Marcu 16:8.
206. Gospel of Peter. citat n Frederick Buechner, The Faces 0/ Jesus. San Francisco:
Harper Row Pub|ishers, 1989, p. ? 18.
206: " Ucenicii Lui au venit ... ". Matei 28: 13.
206: " Dac nu ascult ... ". Luca 16:31.
206: "nu mai era acolo ". citat n Hans Kung, On Being a Christlan, op cit, p. 365.
206: Buechner: Frederick Bueckner, Whistllng in the Dark. San Francisco: Harper Row
Publishers, 1988, p. 42.
207. Intalnirea de pe drumul spre Emaus. Luca 24: 13-49.
208: " ..,pentru c M-ai v:ut ... ". Ioan 20:29.
209. Dodd. C. H. Dodd, The Founder o/Chrlstianitv, op cit, p. 163.
209. Updike. John Updike, "Seven Stanzas at Easter" n Collected Poems 1953-1993. New
York: A|Ired A. KnopI, 1993, p. 20. Folosit cu permisiune.
2. Tolkien. J. R. R. To|kien, "On Fairy Tales", citat n Robert McAIee Brown, Persuade
Us to Refoice. Louisville, Ky.: Westlllinster/ John Knox Press, |992, p. 145.
2. Savers. Dorothy L. Sayers, The Mlnd o/ the Maker. London: Methuen Co. Ltd.,
1959, p. 67.
Capite| a| 12
27. Buechner. Frederick Buechner, The Magnlficent Defeat. New York: The Seabury
Press, 1979, p. 86.
28. Wink. Wa|ter Wink, Enganging rhe Powers, op cit., p. 143.
28. Eu Te-am proslavit ... ". Ioan |7:4-5.
218: " ...Brbati Galileeni ... ". Fapte|e Apostolilor 1:II.
219: " Cum M-a trimis ... ". Matei 10:16.
29. Endo. Shusako Endo, Silence. New York: 'raplinger Publishing COlllpany, 1979, p. 203.
219: " Fratele va da la moarte ... ". Matei 10:2|-22.
219: " Totui, v spun. .. ". Ioan |6:7.
219: " Cum M-a trimis pe Mine ... ". |oan 17: 18.
220. Hopkins. "Inversnaid", n Gerard Manley Hopkins, Poems and Prose. Ba|tilllore, Md.:
Penguin Books, 1953, p. 51.
220. " dac gruntele de grau nu... ". Ioan 12:24.
220: " Doamne, In vremea asta ... ". Faptele Aposto|i|or 1:6.
22. Lewis. C. S. Lewis, The Weight o(Glorv, op cit., p. 15.
221: " Cine v ascult ... ". Luca 1O: 16.
222: " Cand va veni Fiul omului ... ". Matei 25:31-46.
223: " ...Brbati Galileeni ... ". Fapte|e Apostolilor 1:Il.
223. Edwards. Gerald R. Mc.Dermott, "What Jonathan Edwards Can Teach Us AbOlit
Politics", Christianitv Todav, 18 iulie, 1994, p. 35.
225. Kung. Hans Kung, On Being a Christian, op cit., p. 132.
225. Dillard. AlIred Corn, Incarnatiol1, op cit., p. 36.
225. Buechner. 1bid, p. 123.
225. Augustin. citat n Paul Johnson, A Historv ofChristianitv. New York: Atheneum, 1976,
p.115.
226. "Nu voi M-ati ales ... ". Ioan 15: 16.
227. Williams. Charles Williams, He Came Downf,Om Heaven. London: William Heine-
mann Ud., 1938, p. | 08.
227. " ... i-a iubit pan la capt. ". Ioan 13:1.
227: "Comoara aceasta ... ". 2 Corinteni 4:7.
227: O'Connor: Flannery O'Connor, The Habit of Being. New York: Vintage Books, 1979,
p.307.
253. " ...iat, v trimet ... ". Matei 23:34.
253: " Eu i Tatl... ". Ioan 10:30.
253: " Mai Inainte ca s se nasc Avraam ... ". Ioan 8:58.
254. " Arat-ne ... ". Ioan 14:8.
254. " Cine M-a v:ut ... ". Ioan 14:9.
254: "Ce era ... ". 1 Ioan 1:1.
254: " ... ca Soarele ... ". Apocalipsa 1: 16.
255. "Eu sunt Calea ... ". Ioan 14:6.
255. Lewis. C. S. Lewis. Miracles. New York: The Macmillan Company, 1947, p. 113.
255. Lewis. Mere Christianitv, op cit., p. 56.
255: " ... M duc sa va pregtesc ... ". Ioan 14:2
255. Carter. citat n Gordon Bridge, A Dav That Changed the World. Downers Grove,
lnterVarsity Press, 1975, p. 56.
256. Buechner. Frederick Buechner, Wishfiil Thinking. San Francisco: Harper Row
Publishers, p. 17.
256: " ... chipul Dumne:eului celui neva:ut ... ". Coloseni 1:15.
256: "Cci Dumne:eu a vrut ... ". Coloseni 1:19.
258: "Perdeaua ... ". Marcu 15:38.
259. Coles. Robert Coles, The Spiritual Life ofChildren. Boston: Houghton MiIIlin Compa-
ny, 1990, p. 23 I .
259. Aristotle. Aristotle, Magna Moralia, citat n Diogenes Allcn, Love. Cambridge, Mass.:
Cowley Publications, 1987, p. 115.
259. " Dumne:eu este dragoste. ". 1 Ioan 4:8.
259. " dragostea lui Dumne:eu ... ". I Ioan 4:9.
259. Kierkegaard. citat n Karl Barth, The Word ofGod and the Word (~IMan, p. 84.
260. Nouwen. Henri J. M. Nouwen, The Return of the Prodigal Son. New York: Image
Books/Doubleday, 1994, p. 55.
260: "Si dragostea st ... ". I Ioan 1: 10.
260. "Nu este mai mare dragoste ". Ioan 15:13.
260: "Fiindc atat de mult a iubit ". Ioan 3: 16.
261. Price. citat n AlIi'ed Corn, lncarnation, op cit., p. 72.
261. Pascal. Blaise Pascal, Pensees, op cit., p. 143.
261. " lat omul
I
... ". Ioan 19:5.
262: " mcar c era bogat ... ". 2 Corinteni 8:9.
262. " mcar ca avea chipul ... ". Filipeni 2:6-7.
262. ", ..El L-afcut ... ". 2 Corinteni 5:21.
262. "Si El a murit pentru toti ... ". 2 Corinteni 5: 15.
262. "Mcar c era Fiu ... ". Evrei 5:8.
263. " ... Tat, iart-i ... ". Luca 23:34.
263. Goethe. citat n Walter Kasper, Jesus the Christ, op cit., p. 182.
264. Dostoievski. citat n I-Ians Kung, On Being a Christian, op cit., p. 142.
264. Updike. AlIred Corn, Incarnation, op cit., p. 10.
264. " ... cci puterea Mea In slbiciune este/cut desvarit ... ". 2 Corinteni |2:9-10.
265. Moltmann. Jurgen Mo!tmann, The Wav 01 Jesus Christ, op cit., p. 322.
Capite| a| 13
233. " ...Imprtia lui Dumne:eu ... ". Matei 12:28.
233. Barclav. citat n Malcom Muggeridge, Jeslls. the Man Who Lives, op cit., p. 74.
233. " ...Imprtia cerurilor. .. ". Matei 3:2.
233. Adevrat va spun ". Luca 10:24.
233. " Unul mai mare ". Matei 12:24.
236. " vulpea aceea ... ". Luca 13:32.
236: " ca s nu-ifacem s pcatuiasca ... ". Matei 17:27.
236: " ...Iubiti pe vrfmaii votri ... ". Matei 5:44.
239. " ... Oamenii vor ti ... ". Ioan |3:35.
239. "Fiindc atat de mult a iubit ... ". Ioan 3: 16.
239. ,.Imprtia Mea nu este ... ". Ioan 18:36.
239: " ...Imprtia llii Dumne:eu nu vine in aafel. . ". Luca 17:20.
240. " ...Dati, dar, Ce:arului ... ". Matei 22:21.
240. Durant. Will Durant, The Storv ofCivili:ation, Part 111: Caesar and Christ. New York:
Simon Schuster, 1944, p. 652.
240. Legislative aide in China. Karen M. Feaver, "Chinese Lessons", Christianitv Todav, 16
mai, 1994, p. 33.
241: "Dac poporul Meu ... ". 2 Cronici 7:14.
242. Barth. Karl Barth, din Church Dogmatics, citat n Stanley Hauerwas and William H.
Willimon, Resident Aliens. Nashville: Abingdon Press, 1989, p. 83.
242. Buber. citat n Jurgen Moitmann, The Wav of Jesus Christ, op cit., p. 28.
242: " Jie Impratia Ta.. ". Matei 6: 10.
243. " ...In lume ... ". Ioan 16:33.
243: " Jeti au:i de r:boaie ... ". Matei 24:6.
243. Lewis. C.S. Lewis, Mere ChristianifJ. New York: The Macmillan Company, 1960, p. 65.
243. " Doamne, In vremea aceasta ... ". Faptele Apostolilor 1:6.
243: " Acest Isus ... ". Faptele Apostolilor 1:II.
244: " orice genunchi se va pleca ... ". Filipeni 2: 1O-II.
Capite| a| 14
249. Peck. M. Scott Peck, Further Along the Road Less Traveled. New York: Simon
Schuster, 1993, p. 160.
250. " dac neprihnirea voastr nu .. ". Matei 5:20.
253. " Eu sunt calea ... ". Ioan 14:6.
A| te| e
n completarea citatelor de mai sus, trebuie s-mi exprim multumirea Iat de urmtorii
autori care m-au ajutat s-L nteleg mai bine pe Isus:
Anderson, Sir Norman. Jesus Christ. the Witness ofHistorv. Downers Grove, III.: InterVar-
sity Press, 1985.
Baillie, John. The Place of Jesus Christ in Modern Christianitv. Edinburgh: T and T Clark,
1929.
Bainton, Ronald H. Behold the Christ. New York: Harper and Row, 1974.
Baker, John Austin. The Foolishness of God. Atlanta: John Knox Press, 1970.
Barclay, William. Jesus as Thev Saw Him. Grand Rapids: William B. Eerdmans publishing
Company, 1962.
Barton, Bruce. The Man Nobodv Knows. New York: Macmillan Publishing Company, 1987.
Batey, Richard. Jesus and the Poor. San Francisco: Harper Row, publishers, 1972.
BerkhoI, Hendrik. Christ and the Powers. Scottsdale, Pa.: Herald Press, 1977.
Bright, John. The Kindom ofGod. Nashville: Abingdon. 1980.
Brown, Col in. Miracles and the Critical Mind. Grand Rapids: William B. Eerdmans Publi-
shing Company, 1984.
Bruce, F.F. Jesus and Christians Origins Outside the New Testament. Grand Rapids: Willi-
am B. Eerdmans publishing Company, 1974.
Bruce, F. F. What the Bible Teaches About What Jesus Did. Wheaton, III. Tyndale House
Publishers, 1979.
Capon, Robert Fanar. Hunting the Divine Fox. New York: The Seaburry Press, 1974.
Cullman, Oscar. Jesus and the Revolutionaries. New York: Harper Row, publishers, 1970.
Ellul, Jacques. The Subversion ofChristianilv. Grand Rapids William B. Eerdmans Publi-
shing Company, 1986.
Falk, Harvey. Jesus the Pharisee. A New Look al the Jewishness ofJesus. New York: Paulist
Press, 1985.
Fretheim, Terence E. The SufJering ofGod. Philadelphia: Fortress Press, 1984.
Guardini, Romano.The Lord. Chicago: Regnery Gateway, Inc., 1954.
Guthrie, Donald. A Shorter Life ofChrist. Grand Rapids: Zondervan publishing, 1970.
Hellwig, Monika. Jesus, The Compassion ofGod. Wilmington, Del.: Michael Glazier, 1nc.,
1983.
Hengel, Martin. The Charisma tic Leader and His Followers. New York: Crossroad, 1981.
Kierkegaard, Soren. Training in Christianitv. Princeton, N. 1 .. Princeton University Press,
1947.
Ladd, George Eldon. The Gospel ofthe Kingdom. Grand Rapids: William B. Eerdmans Pu-
blishing Company, 1959.
Macquarrie, John. The Humilitv ofGod. Philadelphia: The Westminster Press, 1978.
Macquarrie, John. Jesus Christ in Modern Thought. Philadelphia: Trinity Press International,
1990.
Mason, Steve. Josephus and the New Testament. Peabody, Hendrickson Publishers, 1992.
McGrath, Alister. Understanding Jesus. Grand Rapids: Zondervan publishing House, 1998.
Meier, John P. A Marginal Jew. New York: Doubleday, 1991.
Moltmann, Jurgen, The Trinitv and the Kingdom. San Francisco: Harper Row Publishers,
1981.
Morison, Frank. Who Moved the Stone? London: Faber and Faber Limited, 1944.
Niebuhr, H. Richard. Christ and Culture. New York: Harper Brothers publishers, 1956.
Oppenheimer, Helen. lncarnation and Immanenee. London: Hodder and Stoughton, 1973.
PIeiIIer, Charles. Between the Testaments. Grand Rapids: Baker Book House, 1959.
Stott, John. Christian Counter-Culture. The Message ofthe Sermon on the Mount. Downers
Grove, III.: 1nterVarsity Press, 1978.
van Buren, Paul M. A Theologv ofthe Jewish-Christian Realilv. Part 111,Christ in Context.
San Francisco: Harper and Row, 1988.
Willis, Wendell, ed. The Kingdom ofGod in 20
th
Centurv Interpretation. Peabody, Mass.:
Hendrickson Publishers, 1987.
Wright, N. T. Who Was Jesus? Grand Rapids: William B. Eerdmans publishing Company,
1992.
Ziolkowski, Theodore. Fictional Transfiguralions ofJesus. Princeton, N..I.: Princeton Uni-
versity Press, 1972.