Sunteți pe pagina 1din 31
Universitatea „ TRANSILVANIA ” din Bra ş ov Departamentul pentru Înv ăţă mânt la Distan

Universitatea „TRANSILVANIA” din Braşov

Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă

Programul de studii: AUTOVEHICULE RUTIERE

Dr.ing. Marilena RADU*Şef lucr.dr.ing. Adrian BUDALĂ*Prof.univ.dr.ing. Emil CHIŞU

ORGANE DE MAŞINI II

ÎNDRUMAR PENTRU LUCRĂRI DE LABORATOR Învăţământ cu frecvenţă redusă Programul de studii AUTOVEHICULE RUTIERE

BRAŞOV, OCTOMBRIE 2010

CUPRINS

 

Pag.

PROGRAMA LUCRĂRILOR DE LABORATOR

Lucrarea de laborator nr. 1. STUDIUL REDUCTOARELOR DE TURAŢIE

Lucrarea de laborator nr. 2. DETERMINAREA FACTORULUI DE

89

PLANIFICAREA ORELOR DE LABORATOR

90

Şedinţa II. REDUCTOARE

91

CU AXE FIXE

91

Şedinţa III. ANGRENAJE

98

FORMĂ AL DINTELUI Y Fa

98

Şedinţa IV. RULMENŢI

102

Lucrarea de laborator nr.3. DETERMINAREA MOMENTULUI DE FRECARE ÎN RULMENŢII RADIALI CU BILE, LA FUNCŢIONAREA ÎN GOL (NESOLICITAŢI)

102

Calculul montajelor cu rulmenţi radiali cu bile

107

Calculul montajelor cu rulmenţi radial – axiali montaţi în X (cu role conice)

108

Şedinţa V. ARBORI

110

Calculul arborelui intermediar al unui reductor

111

88

Universitatea “Transilvania”din Braşov Catedra: DESIGN DE PRODUS ŞI ROBOTICĂ Disciplina: ORGANE DE MAŞINI II AR, an III, I.F.R.

PROGRAMA LUCRĂRILOR DE LABORATOR

Orele de laborator au drept scop să prezinte studenţilor modul practic de stabilire a unor parametri caracteristici organelor de maşini. Având în vedere specificul formei de învăţământ DID, programa analitică a orelor de laborator a fost structurată astfel încât să se prezinte studenţilor o gamă largă de probleme ce pot apărea în calculul şi proiectarea organelor de maşini. În acest sens au fost prevăzute lucrări de laborator, proiecţii de diverse organe de maşini, prezentarea fizică a diverselor organe de maşini şi modul de calcul şi proiecţii a principalelor organe de maşini în special, în special, cele care se întâlnesc în proiectul de an prevăzut în planul de învăţământ. Astfel, cele 3 lucrări de laborator prevăzute au ca tematică: studiul reductoarelor – geometrie, cinematică, desenul principalelor elemente ce intră în componenţa reductorului; determinarea unuia dintre factorii ce intră în relaţia de calcul la încovoiere a dintelui drept, factorul Y Fa , determinarea momentului de frecare în rulmenţii radiali cu bile, la funcţionarea în gol (nesolicitaţi). Sunt prevăzute proiecţii pentru:

Proiectii de reductoare (construcţii de roti, arbori, carcase, dispozitive de ridicare).

Proiecţii de montaje cu rulmenţi (inclusiv sisteme de etanşare).

Proiecţii cu sisteme de ungere a angrenajelor şi rulmenţilor.

Proiecţii de variatoare.

Sunt prezentate fizic scheme şi metodici de calcul pentru principalele organe de maşini ce intră în componenţa reductorului:

Forţe în reductoare. Calculul de predimensionare al arborilor. Întocmirea schemei de calcul la încovoiere a arborelui intermediar al unui reductor cilindric (stabilirea sensurilor şi a punctelor de aplicaţie ale forţelor; descompunerea forţelor în două plane perpendiculare şi stabilirea distanţelor dintre forţe). Calculul arborilor la solicitări compuse. Calculul montajelor cu rulmenţi radiali (cu bile si role cilindrice) şi radiali – axiali, montaţi în X (cu role conice). Calculul asamblărilor prin pene paralele. Calculul unei transmisii prin curele trapezoidale înguste. Programa analitică, astfel structurată, considerăm că este în sprijinul studenţilor, pentru însuşirea modului de calcul a organelor de maşini.

Braşov, Octombrie 2010

89

Autorii

Universitatea Transilvania din Braşov Facultatea de Design de Produs şi Mediu Catedra Design de Produs şi Robotică Disciplina: Organe de maşini II

Facultatea: I.M. Programul de studii: AR Anul: III, I.F.R.

PLANIFICAREA orelor de laborator în semestrul I al anului universitar 2010 – 2011

Nr.crt.

Tematica şedinţei

1.

Prezentarea planificării şedintelor de laborator. REDUCTOARE

Prezentarea principalelor tipuri de reductoare cu axe fixe (schemele structurale ale reductoarelor date la proiect).

Proiectii de reductoare (se va insista asupra constructiilor de roti, arbori, carcase, dispozitive de ridicare).

2.

REDUCTOARE

Studierea reductoarelor existente în laborator.

Studiul reductoarelor de turaţie cu axe fixe (Lucrare de laborator nr.1).

Forţe în reductoare.

3.

ANGRENAJE

Determinarea factorului de formă al dintelui Y Fa (Lucrarea de laborator nr. 2). RULMENŢI

Proiecţii de montaje cu rulmenţi (inclusiv sisteme de etanşare).

4.

ARBORI

Calculul de predimensionare a arborilor.

Întocmirea schemei de calcul la încovoiere a arborelui intermediar al unui reductor cilindric (stabilirea sensurilor şi a punctelor de aplicaţie ale forţelor; descompunerea forţelor în două plane perpendiculare şi stabilirea distanţelor dintre forţe).

Calculul arborilor la solicitări compuse. UNGERE

Proiecţii cu sisteme de ungere a angrenajelor şi rulmenţilor.

5.

RULMENŢI

Calculul montajelor cu rulmenţi radiali si radiali- axiali (montaţi în X - cu role conice).

Studierea rulmenţilor şi a sistemelor de etanşare existente în laborator.

Determinarea momentului de frecare în rulmenţii radiali cu bile, la funcţionarea în gol (nesolicitaţi) (Lucrarea de laborator nr. 3).

6.

CURELE

Studierea curelelor existente în laborator.

Prezentarea tipurilor de curele existente.

Calculul unei transmisii prin curele trapezoidale.

7.

VARIATOARE.

Studierea variatoarelor din laborator.

Proiecţii de variatoare. RECUPERARI LUCRĂRI DE LABORATOR Se pot recupera maxim 2 lucrări BILANT

Observaţii:

1. Pentru lucrările de laborator, studentii sunt obligaţi să conspecteze, lucrarea planificată;

2. La orele prevăzute cu seminar, studentii sunt obligaţi să se prezinte cu: instrument de calcul, notiţe de curs;

3.Efectuarea lucrărilor de laborator este o conditie necesară prezentării la examen.

BIBLIOGRAFIE

1. JULA, A. ş.a. Organe de maşini - Îndrumar pentru lucrări de laborator. Universitatea din Braşov, 1992.

2. Culegere de norme şi extrase din standarde pentru proiectarea elementelor componente ale maşinilor, vol. l şi 11. Universitatea din Braşov, 1984.

Braşov, Octombrie 2010

TITULARUL DISCIPLINEI

90

Şedinta II: REDUCTOARE

Lucrarea de laborator nr. 1

STUDIUL REDUCTOARELOR DE TURAŢIE CU AXE FIXE

1. Scopul lucrării

Reductoarele de turaţie sunt mecanisme cu roţi dinţate, montate în carcase închise, utilizate pentru reducerea turaţiei, concomitent cu amplificarea momentului de torsiune transmis. Utilizarea reductoarelor de turaţie este impusă de necesitatea obţinerii la arborele de ieşire a unor viteze care să corespundă regimului de funcţionare a maşinii antrenate, viteze, de regulă, mai mici decât cele ale motoarelor electrice care antrenează transmisia. Avantajele principale ale reductoarelor de turaţie cu roţi dinţate: asigură un raport de transmitere constant; au durabilitate şi siguranţă mare în funcţionare; au capacitate mare de transmitere a sarcinii; au randament ridicat; necesită întreţinere uşoară în timpul exploatării. Dintre dezavantajele reductoarelor, se pot enumera: necesită o prelucrare şi un montaj precis a pieselor componente; transmit şocurile şi vibraţiile; funcţionează cu zgomot. Reductoarele de turatie cu roţi dinţate se utilizează in majoritatea transmisiilor mecanice ale maşinilor şi utilajelor.

Clasificarea reductoarelor de turaţie cu axe fixe Reductoarele de turaţie cu roţi dinţate cu axe fixe se clasifică în funcţie de mai multe criterii:

După numărul treptelor de reducere a turaţiei: reductoare cu o treaptă; reductoare cu două trepte; reductoare cu trei trepte; reductoare cu mai multe trepte.

După tipul angrenajelor componente: cilindrice; conice; melcate; combinate (conico- cilindrice; cilindro-melcate; melcate-cilindrice).

După poziţia planului care conţine axele arborilor: reductoare cu axele în plan orizontal; reductoare cu axele în plan vertical (cu arborii în poziţie orizontală; cu arborii în poziţie verticală); reductoare cu axele în mail multe plane. Schemele structurale ale principalelor tipuri de reductoare cu axe fixe, existente în laboratorul de Organe de Maşini, precum şi caracteristicile acestora, sunt prezentate în tabelul 1. Prin această lucrare de laborator, studenţii vor lua la cunoştinţă de construcţia reductoarelor de turaţie cu roţi dinţate cu axe fixe, vor determina unele caracteristici cinematico-geometrice ale acestora şi vor releva o secţiune prin dreptul unui arbore.

2. Descrierea modului de obţinere a profilului dintelui

Pentru prezentarea constrcţiei reductoarelor, s-a ales un reductor cilindric orizontal cu o treaptă, a cărui secţiune şi vedere sunt prezentate în fig. 1. Elementele componente ale unui reductor, indiferent de tip, sunt: roţile dinţate, arborii, lagărele, carcasele, capacele, elementele auxiliare. La reductoarele de uz general sunt standardizate: raportul de transmitere total i r , rapoartele de transmitere (angrenare) pe fiecare treaptă u I şi u II şi distanţele dintre axele treptelor reductoarelor a wI , a wII , a wIII etc. Valorile standardizate ale rapoartelor de transmitere şi ale distanţelor dintre axe sunt prezentate în tabelul 2. La valori i r > 7,1…8 – pentru angrenaje cilindrice – şi la valori i r > 5…6 – pentru angrenaje conice – se recomandă utilizarea reductoarelor cu două trepte, iar la valori i r > 50, se recomandă utilizarea reductoarelor cu trei trepte. Împărţirea raportului de transmitere total i r , pe treptele reductorului, se poate face după recomandările cuprinse în tabelul 2; după calcularea modulului danturii, m, valoarea acestuia se standardizează (v. tabelul 2) la o valoarea imediat inferioară valorii obţinute (de preferintă o valoare scrisă cu litere îngroşate).

88

Tabelul 1. Scheme de Reductoare

Tipuri principale de reductoare de turaţie 1. REDUCTOARE CU O TREAPTĂ 1.1 Cilindrice Orizontal, obişnuit
Tipuri principale de reductoare de turaţie
1.
REDUCTOARE CU O TREAPTĂ
1.1
Cilindrice
Orizontal, obişnuit
Vertical,
cu
intrarea
Vertical,
cu
arborii
pe sus
Vertical, cu intrarea
pe jos
verticali
i max =8, pentru dantură dreaptă; i max =10, pentru dantură înclinată.
La viteze şi sarcini mici, se recomandă să se utilizeze dantură dreaptă. La viteze şi sarcini mari,
se recomandă să se folosească roţi cu dantură înclinată sau în V.
1.2
Conice
Orizontal, obişnuit
Vertical,
Cu
arborele
roţii
obişnuit
dispus vertical
i max =5, pentru dantură dreaptă.
i max =6, pentru dantură curbă.
v max =2…3 m/s, pentru dantură
dreaptă.
v max =35…40 m/s, pentru
dantură curbă.
2.
REDUCTOARE CU DOUĂ TREPTE
2.1
Cilindrice orizontale
Obişnuit
Coaxial
Bifurcat în treapta I
Bifurcat în treapta a II-a
2.2. Cilindrice verticale
Obişnuit
Coaxial
Bifurcat în treapta I
Bifurcat în treapta a II-a
Bifurcat în treapta I şi cu dantură în V în
treapta a II-a
i
max =50.
Orizontal
Vertical
Reductoarele obişnuite necesită arbori rigizi,
deoarece amplasarea asimetrică a roţilor pe arbori
duce la repartizarea neuniformă a sarcinii pe
lungimea dinţilor.
La reductoarele bifurcate, dezavantajul menţionat se
înlătură parţial prin amplasarea simetrică a roţilor pe
arbori. Se recomandă utilizarea acestor reductoare la
sarcini mari şi foarte mari.
De regulă, reductoarele cu două trepte se execută cu
angrenaje cu dantură înclinată.

89

90

90

Fig. 1
Fig. 1

91

Tabelul 1. Scheme de Reductoare (continuare)

2.3. Conico–cilindrice Orizontal Combinat, orizontal cu intrarea verticală i max =45. Treapta conică se
2.3. Conico–cilindrice
Orizontal
Combinat, orizontal cu
intrarea verticală
i
max =45.
Treapta conică se foloseşte totdeauna ca
treaptă rapidă, angrenajele conice având o
capacitate de încărcare mai mică decât cele
cilindrice, la acelaşi gabarit.
Pentru angrenajul conic, trebuie să se
prevadă posibilitatea reglării jocului din
angrenaj, ceea ce complică construcţia.
Montarea în consolă a pinionului conic
duce la o repartiţie neuniformă a sarcinii
pe lungimea dintelui.
3.REDUCTOARE CU TREI TREPTE
3.1
Cilindrice orizontale
max =250.
Necesită, în general, măsuri constructive deosebite
pentru asigurarea ungerii prin barbotare a tuturor
angrenajelor.
i
3.2
Conico–cilindrice orizontale
max =200.
Este dificil de asigurat ungerea prin barbotare a
treptei conice.
Particularităţile treptei conice prezentate la
reductoarele conico–cilindrice cu doua trepte sunt
valabile şi la aceste reductoare.
i

Tabelul 2. Valori standardizate – raport de angrenare, distanţa dintre axe, modulul danturii

 

Raportul de angrenare u

   

1,25

 

1,4

 

1,6

 

1,8

 

2

2,42

2,5

2,8

3,15

3,55

 

4

 

4,5

 

5

5,6

6

6,3

7,1

8

 

Distanţa dintre axe, a w [mm]

 

40

45

50

56

63

 

71

 

80

 

90

100

112

125

140

160

 

180

 

200

 

225

250

280

315

355

400

 

450

 

500

 

560

 

Modulul danturii, m [mm]

 

1

1,125

1,25

1,375

1,5

 

1,75

 

2

 

2,25

2,5

2,75

3

3,5

 

4

 

4,5

 

5

 

5,5

6

7

8

9

10

 

11

 

12

 

14

92

Indiferent de tipul reductorului, principalele elemente componente sunt: roţile dinţate, arborii, lagărele, carcasele, capacele, sistemul de ungere, sistemul de etanşare, elementele auxiliare. Roţile dinţate din componenţa reductoarelor sunt executate într-o mare diversitate de forme constructive, care depind de mărimea roţii, impunând un anumit tip de materialul şi o anumită

tehnologie de execuţie. Pinioanele (roţi conducătoare, cu diametre mici) se execută, de regulă, corp comun cu arborele, când diametrul acestuia este apropiat de diametrul de picior al pinionului

(d a <(1,6

Roţile conduse, având diametre mari, se execută doar ca piese separate. Aceste roţi pot fi în construcţie masivă (neeconomic) sau sub formă de butuc, disc şi coroană dinţată, soluţie care conduce la reducerea masei roţii, la economie de oţel aliat şi la obţinerea unei coroane dinţate elastice, cu scopul îmbunătăţirii repartiţiei sarcinii pe lungimea dintelui. Semifabricatul pentru construcţia roţii poate fi bară laminată, caz în care butucul, discul şi coroana se obţin prin strunjire (fig. 2, b), cu îndepărtarea unei mari cantităţi de material (soluţie folosită, de regulă, la un număr redus de piese) sau obţinut prin matriţare (v. fig. 2, a), economisind material şi scule aşchietoare (soluţie folosită la un număr mare de piese). Pinioanele conice se execută, de regulă, corp comun cu arborele, iar roţile conice se execută ca piese separate (fig. 2, c). Atât pinioanele cât şi roţile dinţate conice sunt prevăzute cu o porţiune cilindrică de centrare pe dispozitivul maşinii de danturat.

1,8)d, unde d este diametrul arborelui), sau separat, în construcţie masivă (v. fig. 2).

sau separat, în construc ţ ie masiv ă (v. fig. 2). a b c Fig. 2

a

b

c

Fig. 2 Butucul serveşte pentru asamblarea roţii de arbore, prin pene paralele sau caneluri, discul face legătura între butuc şi coroană, iar coroana dinţată espe partea care preia sarcina, prin intermediul dinţilor, aceasta trebuind să fie rezistentă şi, în acelaşi timp, suficient de elastică, pentru a îmbunătăţi repartiţia sarcinii pe lungimea dintelui. Indiferent de tipul roţilor, cu dantură cilindrică sau conică, butucul acestora poate fi de aceeaşi lăţime cu roata sau mai mare, caz în care butucul este dispus simetric (v. fig. 2, a) sau asimetric (v. fig. 2, b şi c). Lăţimea butucului este determinată de lungimea penei paralele, prin care se asamblează roata pe arbore, sau din alte considerente constructive. Referitor la forma constructivă a roţilor, trebuie să

se ţină seama de următoarele recomandări (v. fig. 2): D b =(1,6

6; d 0

(d 1min =8mm),cu respectarea condiţiei (D b -d)/2(d 1 +2

– se alege funcţie de dimensiunile discului roţii; d 0 <[(d f -D b )/2] - d 1 , pentru roţi cilindrice, iar pentru roţi conice se alege constructiv.

93

1,8)d;

d

1 =(2,5

4)m

n

4mm) numărul de găuri de uşurare 4

Arborii sunt organe de maşini destinate transmiterii momentelor de torsiune şi preluării momentelor de încovoiere. Arborii reductoarelor se execută drepţi, cu mai multe trepte de diametre, pentru a se apropia de o grindă de egală rezistenţă la încovoiere fiind şi rigizi, datorită lungimii mici şi a diametrului mare. Salturile de diametre (umerii arborilor) servesc pentru fixarea axială a roţilor dinţate şi a rulmenţilor. Lagărele se realizează, de regulă, cu rulmenţi de diferite tipuri şi dimensiuni, funcţie de tipul montajului şi sarcinile care trebuie să le preia. Scopul lagărelor este de a prelua forţele care provin din angrenaje sau din transmisiile prin curele sau lanţuri, care pot acţiona pe arborele de intrare sau de ieşire, şi de a fixa axial arborii. De aceea tipul rulmenţilor se alege funcţie de tipul montajului ales, iar dimensiunile acestora funcţie de mărimea încărcării lagărelor cu forţe radiale şi axiale. Fixarea axială a arborelui, în ambele sensuri, se poate realiza la un singur capăt sau la ambele capete, la exterior. În cazul reductoarelor bifurcate în treapta I sau a II-a, unul din arborii treptei bifurcate este fixat axial prin intermediul danturii în V şi nu prin intermediul rulmenţilor. În cazul ambelor trepte bifurcate, numai arborele intermediar este fixat axial prin lagăre, aceasta pentru egalizarea încărcărilor pe cele două ramuri ale bifurcării. Carcasele reductoarelor au rolul de a asigura poziţia relativă a arborilor – prin definirea distanţei dintre axe a angrenajelor – de a prelua forţele din lagăre, de a fixa axial arborii – prin intermediul lagărelor – şi de a asigura ungerea angrenajelor şi lagărelor, prin uleiul existent în carcasa inferioară a reductorului. Se execută, de regulă, din fontă cenuşie prin turnare, pentru serii mari de fabricaţie, dar şi în construcţie sudată, în cazul unicatelor sau seriilor mici de fabricaţie. Reductoarele orizontale (fig. 3) au carcasa formată din două părţi, carcasa inferioară 1 şi carcasa superioară 2, planul de separaţie dintre acestea fiind în dreptul axelor arborilor, paralel cu planul bazei. Reductoarele verticale au carcasa formată din mai multe părţi, carcasa inferioară, carcasa superioară şi una sau două carcase intermediare, planul de separaţie dintre aceste carcase fiind tot în dreptul axelor arborilor, paralel cu planul bazei. Pentru asamblare, carcasele sunt prevăzute cu flanşe de prindere, cu lăţimea mai mare decât grosimea pereţilor carcasei, suprafeţele de separare fiind prelucrate cu respectarea unor condiţii severe de planeitate şi de rugozitate. Asamblarea se realizează cu ajutorul unor şuruburi sau a unor prezoane montate cu joc (cu prestângere). Menţinerea aceleaşi poziţii relative dintre carcase – la prelucrare şi la montaj – se realizează prin intermediul unor ştifturi de centrare. Pentru a se obţine montaje corecte prin asamblările cu şuruburi, trebuie să se asigure o perpendicularitate a suprafeţei de aşezare a capului şurubului şi/sau a piuliţei faţa de axa găurii de trecere a şurubului; aceasta se realizează prin executarea unor lamaje sau prin prelucrarea bosajului obţinut din turnare. Etanşeitatea carcaselor se obţine prin strângerea acestora, fără ca între suprafeţele de separaţie să se monteze o garnitură de etanşare, care ar modifica alezajul rulmenţilor. Lăţimea flanşelor de prindere a carcaselor se determină din condiţia de asigurare a montajului cu cheia a şuruburilor (piuliţelor) utilizate la asamblarea carcaselor. Alezajele pentru montarea rulmenţilor se execută în bosajele existente pe suprafeţele laterale ale carcaselor, în dreptul arborilor. Pentru mărirea rigidităţii acestor bosaje, flanşele de prindere au grosimi mai mari în zona acestora şi, în plus, sunt prevăzute nervuri de rigidizare. Carcasele inferioare ale reductoarelor sunt prevăzute cu tălpi de prindere a acestora pe construcţia metalică din fundaţie, cu sistem de control al nivelului de ulei din baia reductorului şi cu buşon de golire a uleiului. Pentru golirea totală a uleiului, inclusiv a impurităţilor din baia reductorului, se recomandă ca suprafaţa inferioară a băii de ulei să fie executată cu o mică înclinare (2 o …3 o ) înspre orificiul de scurgere. Lăţimea tălpilor de prindere se determină în funcţie de mărimea şuruburilor de prindere a reductorului pe fundaţie, asemănător cu stabilirea lăţimilor flanşelor de prindere a carcaselor. Carcasa superioară este prevăzută cu capac de vizitare – prin care se poate observa starea dinţilor roţilor – cu buşon de aerisire – pentru a asigura o presiune normală în interiorul carcasei – şi cu urechi sau inele şurub – de ridicare şi transportare a reductorului cu utilaje specifice.

94

Deoarece carcasele se obţin, de regulă, prin turnare, pentru porţiunile care trebuie prelucrate ulterior se vor prevedea bosaje din turnare. Grosimea pereţilor carcasei nu poate fi mai mică decât 7 mm, având în vedere specificul procesului de turnare în ceea ce priveşte umplerea corectă a formei de turnare.

a
a

b

Fig. 3

c
c
ş te umplerea corect ă a formei de turnare. a b Fig. 3 c d Capacele
ş te umplerea corect ă a formei de turnare. a b Fig. 3 c d Capacele
d
d

Capacele laterale sunt prevăzute cu porţiuni pentru centrarea în alezajele carcaselor şi pot fi înfundate sau cu trecere, pentru arborii de intrare şi ieşire din reductor. Capacele sunt asamblate pe carcase prin şuruburi montate cu joc, în carcase realizându-se găuri filetate. De regulă, între capace şi carcasă se montează o garnitură de etanşare, iar în cazul rulmenţilor radiali-axiali garnitura are rol dublu, de reglare a jocului din rulmenţi şi de etanşare. Dimensiunile de gabarit ale carcaselor – lungime şi lăţime – depind de mărimea roţilor dinţate (diametre, lăţimi), cât şi de distanţele dintre aceste roţi – la nivelul cercurilor de cap, respectiv suprafeţelor laterale şi suprafeţele interioare ale carcaselor. Aceste distanţe se aleg constructiv, în concordanţă cu dimensiunile de gabarit, la fel ca şi grosimea δ a pereţilor carcaselor (mai mari la dimensiuni mari). Lungimea şi lăţimea carcasei depind de tipul reductorului proiectat. Pentru un reductor cilindric orizontal cu două trepte, urmărind notaţiile din fig. 4, se poate scrie

în care d a1 , d a4 reprezintă diametrul de cap al pinionului

L =

a

wI

+

d

a

1

+

d

a

4

⎞ mm ⎟ 0,97 ⎠
mm ⎟
0,97

+

a

wII

2

+ 25

din treapta întâi, respectiv diametrul de cap al roţii conduse din treapta a doua, iar grosimea δ poate fi aleasă, constructiv, după recomandarea δ = 0,006L + 5 mm .

95

Pentru un reductor coaxial cu două trepte, lungimea L este

L

= ⎜

a

w

+

d

a

2

+

d

a

4

2

+ 25

⎞ mm ⎟ 0,97 , ⎠
mm ⎟
0,97 ,

unde d a2 şi d a4 reprezintă diametrele de cap ale roţilor conduse din treapta întâi, respectiv a doua. La carcasa inferioară a unui reductor orizontal, distanţa dintre diametrul de cap al roţii cu cel mai mare diametru şi fundul băii de ulei se recomandă a fi egală cu 5δ, pentru ca în timpul funcţionării să nu fie antrenate impurităţile depuse în această zonă.

antrenate impurit ăţ ile depuse în aceast ă zon ă . a a wI wII L
a a wI wII L b 1 δ,51 b 3 δ δ,51 δ B
a
a
wI
wII
L
b
1
δ,51
b
3
δ
δ,51
δ
B
δ 1,5 δ ϕ 5δ
δ
1,5 δ
ϕ

Fig. 4

Carcasa superioară se execută, de regulă, înclinată faţă de planul de separaţie cu unghiul φ, definit de cercurile de cap ale roţilor conduse din cele două trepte (v. fig. 4).

în

care b 1 şi b 3 sunt lăţimile roţilor conducătoare (pinioanelor) ale celor două trepte. Sistemul de ungere are în vedere realizarea ungerii angrenajelor şi a rulmenţilor. De regulă, la reductoare ungerea se realizează prin barbotare – pentru angrenaje – şi prin stropii de ulei existenţi în interiorul carcasei reductorului – pentru rulmenţi. În cazul rulmenţilor de la unele reductoare verticale şi de la arborele de intrare din reductoarele conico-cilindrice, ungerea rulmenţilor se face cu unsoare, caz în care se prevăd şaibe de reţinere, pentru a nu permite scurgerea unsorii în baia de ulei a reductorului, respectiv spălarea unsorii de către uleiul ce ar putea pătrunde în lagăre. Pentru arborii de intrare în reductoarele conice sau conico-cilindrice, la care ungerea se realizează cu unsoare, se vor monta şi ungătoare cu bilă, pentru alimentarea cu unsoare fără demontarea capacului exterior. Principala problemă a reductoarelor verticale este asigurarea ungerii ambelor trepte, deoarece una din acestea nu se poate unge prin barbotare. Nivelul minim al uleiului din baie, prin care trebuie să se asigure o ungere corespunzătoare a ambelor trepte ale reductorului, la reductoarele orizontale cu două trepte, trebuie să fie astfel ales încât roţile să fie cufundate în ulei cca. 10 mm, dar nu mai puţin de 3/4 din înălţimea dintelui. Nivelul maxim al uleiului nu trebuie să depăşească 1/3 din diametrul roţii conduse lente (de la treapta a II-a), pentru micşorarea frecărilor şi a încălzirii uleiului din baie. Este obligatoriu ca prin indicatoarele de ulei folosite să se indice nivelul minim şi maxim, respectând restricţiile prezentate. Sistemul de etanşare se referă, în principal, la etanşarea arborilor de intrare şi ieşire din reductor, etanşarea celorlalte componente, carcase şi capace, fiind prezentată pentru fiecare în parte. Sistemele de etanşare pentru arbori sunt montate în capacele de trecere şi se pot realiza cu manşete de rotaţie (standardizate şi executate de firme specializate) sau cu inele de pâslă. Utilizarea unuia sau altuia din aceste sisteme de etanşare este legată de eficienţa etanşării, care este strâns legată de viteza periferică a arborelui, la diametrul etanşării. Mai complicate din punct de vedere tehnologic şi neeficiente la viteze mari de rotaţie, etanşările cu inele din pâslă se folosesc rar, deşi sunt standardizate atât ca dimensiuni cât şi ca dimensiuni ale canalului trapezoidal în care acestea se montează. Frecvent se folosesc etanşările cu manşetă de rotaţie, standardizate ca formă şi dimensiuni, care se montează în locaşe cu dimensiuni, de asemenea, standardizate. Sensul principal al etanşării

96

Lăţimea carcasei unui reductor se determină, urmărind fig. 4, cu relaţia

B = b

1

+ b

3

+

6

δ

,

la reductoare este de la interior spre exterior, sens ce impune sensul de montare al garniturii. În zonele de contact ale buzelor de etanşare ale manşetelor cu arborii, trebuie atent urmărite abaterile radiale în procesul prelucrării, duritatea suprafeţei în urma tratamentului termic aplicat, respectiv obţinerea unei rugozităţi mici, prin rectificare.

3. Modul de desfăşurare a lucrării de laborator

În cadrul lucrării de laborator, studenţii vor parcurge etapele prezentate în continuare. Studierea tuturor reductoarelor de turaţie cu axe fixe existente în laboratorul de Organe de

maşini şi, pe baza schemelor structurale, plasarea acestora în clasificarea dată în tabelul 1. Studierea amănunţită a unui reductor, indicat pentru fiecare grup de studenţi. Se va urmări:

construcţia roţilor dinţate şi a arborilor, tipul rulmenţilor şi a fixării axiale a subansamblelor arbori - roţi dinţate – rulmenţi, constructia carcaselor şi a accesoriilor. Întocmirea schemei structurale a reductorului, la care se vor nota arborii cu cifre romane (I, II, III, IV), iar roţile componente, de la intrare la ieşire, cu cifre arabe (1, 2, 3, 4, 5, 6).

Determinarea raportului de transmitere al reductorului studiat:

i = u u u , unde:

I

II

III

z

I = respctiv III, iar

reductorului studiat.

Determinarea

următoarele etape:

- se măsoară cu rigla distanţa dintre axe

u

z

2

/ z

1

,

u

II

=

z ,

1

4

z

3

2 ,

,

unghiului

u III

u I I I

z

3

=

,

z

4

β

de

/ z

z

,

6

/ z

5

z

5 ,

, reprezintă rapoartele de angrenare ale treptei I, II,

z

6 fiind obţinute prin numărarea dinţilor roţilor

înclinare

a

danturii

unei

trepte

cilindrice,

urmărind

a

w , iar valoarea obţinută se „standardizează” la

cea mai apropiată valoare cuprinsă în tabelul 2;

- considerând că angrenajul este nedeplasat ( a = a

wSTAS

), din relaţia distanţei dintre axe

a

=

1

2

m

t

(

z

1

+

z

2

)

, se determină modulul frontal

m

=

t

2

a

z

1

+

z

2

;

- se alege, din seria de moduli prezentată în tabelul 2, modulul normal

m

n

standardizat

(prima valoare mai mică decât cea a modulului frontal stabilit cu relaţia (7);

- se determină unghiul β de înclinare a danturii

β = arc cos

m

n

m

t

;

- se măsoară cu raportorul unghiul de înclinare a dintelui pe roată şi se compară cu cel calculat; Relevarea secţiunii prin dreptul unui arbore, indicat de către cadrul didactic.

4. Modul de elaborare a referatului lucrării de laborator

Pentru efectuarea lucrării de laborator în şedinţa planificată, fiecare student va trebui să întocmească, în prealabil, referatul lucrării, care trebuie să cuprindă: titlul lucrării; definirea, clasificarea şi caracterizarea reductoarelor de turaţie cu axe fixe (tabelul 1); scopul lucrării; metodica de desfăşurare a lucrării de laborator. Înainte de efectuarea lucrării, studenţii vor fi chestionaţi asupra construcţiei reductoarelor de turaţie cu axe fixe (roţi, arbori, lagăre, carcase, accesorii). Pe parcursul desfăşurării lucrării de laborator, studenţii vor completa referatul întocmit cu schema structurală a reductorului studiat, vor calcula raportul de transmitere şi unghiul de înclinare β şi vor desena secţiunea relevată prin dreptul unui arbore, notând şi anumite particularităţi constructive ale roţilor dinţate, arborilor, lagărelor, carcaselor, capacelor, accesoriilor.

97

Şedinţa III: ANGRENAJE

Lucrarea de laborator nr. 2

DETERMINAREA FACTORULUI DE FORMĂ AL DINTELUI Y Fa

1. Scopul lucrării

Unul dintre factorii din relaţiile de calcul la solicitarea de încoviere a dinţilor roţilor dinţate este factorul de formă Y Fa , definit de relaţia (fig.1)

Y

Fa

=

h Fa ' 6 cos α n m 2 ⎛ S ⎞ F ⎜ ⎟
h
Fa
'
6
cos
α
n
m
2
⎛ S
F
cos
α
m

,

(1)

în care: h Fa reprezintă bratul forţei F ta , care solicită dintele la încovoiere; S F – lăţimea secţiunii periculoase, definită de punctele de tangenţă dintre profilul de racordare al flancurilor dintelui la cilindrul de picior şi două drepte înclinate la 30 0 faţă de axa de simetrie a dintelui; m – modulul

danturii; α - unghiul de angrenare (

unghiul de presiune corespunzător punctului de aplicaţie al forţei tangenţiale F ta . Valorile factorului de formă Y Fa se aleg, practic, din diagrame, în funcţie de numărul de dinţi z ai roţii dinţate şi de coeficientul x.

α = 20

0

);

'

α -

a

ate ş i de coeficientul x . α = 20 0 ); ' α - a

Fig. 1

În figura 2 se prezintă o astfel de diagramă, construită pentru parametrii standardizaţi ai

cremalierei generatoare:

Lucrarea de laborator are drept scop determinarea, pe cale grafică, a factorului de formă Y Fa şi compararea valorii obţinute cu cea stabilită cu ajutorul diagramei (v. fig. 2).

= 20

0

;

α

0

=

α

0 n

h

a

0

=

h

a

0

n

*

*

=

1

*

*

;

c

0

=

c

an

=

0,25

;

ρ

a

0

=

ρ

a

0

n

=

0,375

.

*

*

2. Descrierea modului de obţinere a profilului dintelui

Pentru determinarea factorului de formă Y Fa , este necesar să fie realizat grafic, profilul dintelui roţii pentru care se determină acest factor. Procedeul tehnologic cel mai frecvent folosit pentru prelucrarea roţilor dinţate este cel prin rostogolire, care are la bază principiul angrenării a două roţi dinţate sau a unei roţi cu o cremalieră. Prelucrarea danturii cilindrice se realizează având ca elemente roata cilindrică semifabricat şi scula aşchietoare. Roata semifabricat se prelucrează prin strunjire, respectând dimensiunile calculate ale cilindrului de cap, care nu rezultă în procesul generării flancurilor. Scula aşchietoare, care poate fi de forma unei roţi dinţate sau a unei cremaliere, are geometria dinţilor roţii generatoare, respectiv a cremalierei generatoare, standardizate. În cazul prelucrării cu cremalieră generatoare – procedeul urmărit în prezenta lucrare de laborator – flancurile unui dinte se obţin ca înfăşurători ale familiilor de drepte descrise de flancurile cremailerei generatoare, rezultând şi cilindrul de picior al roţii dinţate. Pe calculator, urmărind etapele prezentate în organigrama logică din fig. 3, se obţin: profilul dintelui realizat cu o cremalieră generatoare; axa de simetrie a acestuia; cercul de cap al roţii; normala la profil,corespunzătoare punctului de intersecţie a cercului de cap cu profilul dintelui (punctul de intrare a dintelui roţii conduse în angrenare, respectiv de ieşire a dintelui roţii conducătoare din angrenare). Programul mai conţine şi determinarea secţiunii periculoase la încovoiere, stabilirea valorilor

parametrilor din expresia factorului de formă Y Fa (S F , h Fa şi

acestuia. În fig. 4 se prezintă profilul dintelui unei roţi dinţate – obţinut prin rularea pe calculator a

'

α ), precum şi determinarea valorii

a

98

Observa ţ ie : Pentru din ţ i înclina ţ i sau curbi : Fig.

Observaţie: Pentru dinţi înclinaţi sau curbi :

Fig. 2

x 12,

= x

n,12

,

z

n

=

z 3 cos β
z
3
cos
β

.

programului întocmit pe baza organigramei din fig. 3 – pentru z = 20 dinţi, m = 22 mm şi coeficientul deplasării de profil x = - 0,3 (fig. 4,b) şi x = + 0,3 (fig. 4,c).

3. Modul de desfăşurare a lucrării de laborator

Pentru determinarea grafică a factorului de formă al dintelui Y Fa , se parcurg etape prezentate în continuare:

a. Se alege numărul de dinţi ai roţii (z), coeficienţii deplasărilor de profil (x<0 sau x>0) şi modulul (m).

b. Se urmăreşte, pe displajul calculatorului, trasarea: profilului dintelui, ca înfăşurători ale familiilor

de drepte descrise de flancurile dintelui cremalierei generatoare; diametrului de cap al roţii; axei de simetrie a dintelui, în punctul de intrare (ieşire) a dintelui în (din) angrenare.

99

c. Pentru efectuarea lucrării, studenţii vor primi, trasaţi la imprimantă, dinţi cu coeficienţi ai deplasărilor de profil diferiţi, pe care vor trasa două drepte înclinate cu 30 0 faţă de axa dintelui şi tangente la zona de racordare de la piciorul dintelui. În continuare, vor măsura: lăţimea secţiunii

periculoase S F ; braţul h Fa al forţei F ta ; unghiul

α

'

a

(v. fig.1).

d. Cu valorile astfel obţinute, utilizând relaţia (1), se va calcula valoarea factorului de formă al dintelui Y Fa şi se va compara cu valoarea obţinută din diagrama prezentată în fig. 2.

STARTob ţ inut ă din diagrama prezentat ă în fig. 2. ( ) * ( *

( ) * ( * ) * ( * ) Date iniţiale: α α ;
(
)
*
(
*
)
*
(
*
)
Date iniţiale:
α
α
;
h
h
; c
c
;
0
0n
a0
a
0 n
0
an
*
)
ρ
ρ
; z (z n ); x (x n ) ; m (m n )
a
* 0 (
a
0 n
) ρ ρ ; z (z n ); x (x n ) ; m (m n

Definirea prin puncte a cremalierei generatoare

0 ( a 0 n Definirea prin puncte a cremalierei generatoare Trasarea cercului de cap Generarea

Trasarea cercului de cap

puncte a cremalierei generatoare Trasarea cercului de cap Generarea flancurilor unui dinte, ca înf ăş ur

Generarea flancurilor unui dinte, ca înfăşurători ale familiilor de drepte descrise de flancurile cremalierei generatoare, în timpul mişcării relative dintre centroidele angrenajului cremalieră

– generatoare – roată semifabricat (dreaptă de divizare – cerc de divizare)

semifabricat (dreapt ă de divizare – cerc de divizare) Trasarea axei de simetrie a dintelui Trasarea

Trasarea axei de simetrie a dintelui

– cerc de divizare) Trasarea axei de simetrie a dintelui Trasarea normalei la profilul dint elui,

Trasarea normalei la profilul dintelui, în punctul de intrare (ieşire) a dintelui în (din) angrenare

de intrare (ie ş ire) a dintelui în (din) angrenare Determinarea sec ţ iunii periculoase la

Determinarea secţiunii periculoase la încovoiere, prin trasarea a două drepte înclinate cu 30 0 faţă de axa dintelui, tangente la zona de racordare de la piciorul dintelui

, tang ente la zona de racordare de la p iciorul dintelui Trasarea, prin punctul de

Trasarea, prin punctul de intersecţie al normalei la profilul dintelui cu axa de simetrie a acestuia,

 

'

a

unei drepte perpendiculară pe axă, pentru definirea unghiului

α a şi a distanţei

h

Fa

 

'

Stabilirea valorilor parametrilor din expresia factorului de formă

Y

Fa

(

S

F

,

h

Fa

şi

α

a

)

Fa ( S F , h Fa ş i α a ) Determinarea valorii factorului de

Determinarea valorii factorului de formă

Y Fa

Fig.3

) Determinarea valorii factorului de form ă Y Fa Fig.3 Copierea la imprimant ă a profilului

Copierea la imprimantă a profilului dintelui astfel obţinut

la imprimant ă a profilului dintelui astfel ob ţ inut STOP 4. Modul de elaborare a

STOP

4. Modul de elaborare a referatului lucrării de laborator

Pentru efectuarea lucrării de laborator va trebui să întocmească, în prealabil, referatul lucrării, care trebuie să cuprindă: titlul lucrării; scopul acesteia; descrierea modului de obţinere a profilului dintelui; etapele necesare efectuării lucrării de laborator; fig. 1. Înainte de efectuarea lucrării, studenţii vor fi chestionaţi asupra conţinutului acesteia. După efectuarea lucrării, studenţii vor ataşa, la sfârşitul referatului, dinţii – trasaţi la imprimantă

100

'

cu coeficienţi ai deplasărilor de profil diferiţi, pe care vor măsura şi indica valorile lui S F , h Fa şi De asemenea, vor consemna valorile lui Y Fa calculate cu relaţia (1) şi cele obţinute din diagrama prezentată în fig. 2.

α

a

.

z: 20 x: -0,3 S F : 39,00 h Fa : 41,33 m: 22 '
z: 20
x: -0,3
S F : 39,00
h Fa : 41,33
m: 22
'
'
α
:26,47
α
a
a
Y Fa : 3,42
0
0
30
30
S F
a
z: 20
x: 0
S F : 43,14
h Fa : 42,25
m: 22
'
: 29,51
Y Fa : 2,78
α
a
'
α
a
0
0
30
30
S F
b
z: 20
x: 0,3
S F : 46,67
h Fa : 43,2
m: 22
'
: 32,29
Y Fa : 2,36
α
a
'
α
a
0
30
0 30
S F
c
h Fa
h Fa
h
Fa

Fig. 4

101

Şedinta IV: RULMENŢI

Lucrarea de laborator nr. 3

DETERMINAREA MOMENTULUI DE FRECARE ÎN RULMENŢII RADIALI CU BILE, LA FUNCŢIONAREA ÎN GOL (NESOLICITAŢI)

1. Scopul lucrării

Pierderile prin frecare în rulmenţii radiali cu bile se caracterizează prin mărimea momentului de frecare mediu sau maxim. Momentul mediu de frecare se va determina ca media aritmetică a valorilor momentului de frecare, obţinute la un anumit număr de încercări. Momentul maxim de frecare este reprezentat de cea mai mare valoare obţinută la măsurare. Momentul mediu de frecare este caracteristic pentru rulmenţii care funcţionează la turaţii mari, iar momentul maxim de frecare este caracteristic rulmenţilor cu turaţie apropiată de zero sau care execută deplasări unghiulare reduse (rulmenţi nerotitori). Categoriile de frecări care apar la rulmenţii radiali cu turaţii mai mari de 10 rot/min sunt prezentate în fig. 1. Însumarea tuturor acestor pierderi prin frecare conduce la momentul de frecare maxim sau mediu, denumit moment de frecare dinamic.

FRECAREA ÎN RULMENŢII RADIALI CU BILE Frecarea bilelor Frecarea în Frecarea în de canalul lubrifiant
FRECAREA ÎN RULMENŢII RADIALI CU BILE
Frecarea bilelor
Frecarea în
Frecarea în
de
canalul
lubrifiant
colivie
inelelor
Pierderi
Frecarea
Frecarea
în
datorate
datorată
locaşurile
Frecarea de umerii de
ghidare ai inelelor
impreciziei
alunecărilor
pe
coliviei
tehnologice
suprafaţa
de
contact
Frecarea
de
Frecarea
de
rostogolire
alunecare
Frecarea în lubrifiantul de
pe suprafaţa de contact
Frecarea în lubrifiantul care
umple locaşul coloviei
Frecarea în elementele înconjurătoare ale rulmentului (gazului,
lichidului sau a unui alt mediu, inclusiv învingerea rezistenţei jetului
de ungere)

Fig.1

Valoarea momentului de frecare mediu poate servi la selectarea rulmenţilor – ca procedeu nedistructiv – în clase sau grupe, în funcţie de destinaţia acestora, putând fi unul din criteriile de

102

acceptare a unui lot de rulmenţi. Această lucrare de laborator prezintă modul de determinare a momentului de frecare în rulmenţii radiali cu bile, la funcţionarea în gol, realizaţi în variantele constructive diferite:

neetanşaţi, etanşaţi pe o parte sau pe ambele părţi.

2. Descrierea şi modul de funcţionare a instalaţiei

Instalaţia pentru determinarea momentului de frecare în rulmenţii radiali cu bile, la funcţionarea în gol (nesolicitaţi – prezentată în fig. 2 şi 3) se compune din: grupul de antrenare, rulmentul de încercat, sistemul de măsurare. Grupul de antrenare este format din motorul electric asincron 3 (cu turaţie constantă), montată pe placa de bază 1, prin intermediul suportului 2, şi variatorul frontal duo, format din discurile frontale 4 şi 6 şi rola cilindrică intermediară 5; discul frontal 4 este montat pe arborele motorului, iar discul frontal 6 este montat pe un capăt pe un capăt al arborelui 13, care se sprijină în lagărul 12. Turaţia arborelui 13 poate fi modificată cu ajutorul variatorului, prin rotirea axului filetat 7 – după deblocarea acestuia din suportul superior 8, prin acţionarea şurubului de deblocare 9 – în piuliţa suportului inferior 8a. Rulmentul de încercat 14 este montat pe celălalt capăt al arborelui 13, inelul interior al rulmentului fiind fixat axial cu ajutorul şaibei 15 şi a şurubului 16. Sistemul de măsurare realizează atât măsurarea momentului de frecare din rulment cât şi măsurarea turaţiei inelului interior al rulmentului. Pentru măsurarea momentului de frecare, pe inelul exterior al rulmentului de încercat se montează carcasa 17, fixată de acesta prin şuruburile 19. De carcasa 17, este fixat indicatorul 18, echilibrat static de tija 20. De tija, se articulează, prin bolţul 22 şi siguranţa 23, tija 21, pe care este montată greutatea 24 şi amortizorul de oscilaţii 25, care functionează 26, umplut cu ulei. De lagărul 12, este fixat sectorul gradat 17. La pornirea motorului electric 3, se antrenează inelul interior al rulmentului 14, prin intermediul variatorului frontal duo. Momentul de frecare din rulment tinde să rotească inelul exterior al acestuia şi odată cu el şi carcasa 17, cu acul indicator 18. Pentru o turatie dată, la momentul t=t 1 , carcasa se va roti cu un unghi α , dependent de momentul de frecare, precum şi de greutatea amortizorului 25, cumulată cu greutatea tijei 21, şi de mărimea braţului L. Pentru măsurarea momentului de frecare, pe inelul exterior al rulmentului de încercat se montează carcasa 17, fixată de acesta prin şuruburile 19. De carcasa 17, este fixat indicatorul 18, echilibrat static de tija 20. De tija, se articulează, prin bolţul 22 şi siguranţa 23, tija 21, pe care este montată greutatea 24 şi amortizorul de oscilaţii 25, care functionează 26, umplut cu ulei. De lagărul 12, este fixat sectorul gradat 17. La pornirea motorului electric 3, se antrenează inelul interior al rulmentului 14, prin intermediul variatorului frontal duo. Momentul de frecare din rulment tinde să rotească inelul exterior al acestuia şi odată cu el şi carcasa 17, cu acul indicator 18. Pentru o turatie dată, la momentul t=t 1 , carcasa se va roti cu un unghi α , dependent de momentul de frecare, precum şi de greutatea amortizorului 25, cumulată cu greutatea tijei 21, şi de mărimea braţului L. Momentul de frecare, în aceste conditii, va fi

M

f =

'

G L

sinα

;

G

'

= G G

0

,

(1)

'

unde:

greutatea lichidului (uleiului) dislocuit.

G

este greutatea ansamblului amortizor – greutate – tijă (poziţiile 25, 24 şi 21);

G

0

-

Întrucât

G este foarte mic, acesta se poate neglija, obţinându-se relaţia finală de calcul a

0

momentului de frecare

M

f =

'

G L

sinα

.

(2)

Pentru o altă turaţie a arborelui 13, acul indicator va ocupa o nouă poziţie, deci un alt unghi α ; prin intermediul relaţiei (2), se calculează momentul de frecare în rulment, la turaţia reglată.

103

Turaţia inelului interior al rulmentului se măsoară prin intermediul traductorului de proximitate 11, care sesizează impulsurile provenite de la 6 plăcuţe metalice 10, dispuse echidistant pe exteriorul unei bucşi nemetalice, montată pe arborele 13. impulsurile sunt numărate, timp de 10 secunde, de un numărător universal NU, rezultând turaţia n în rot/min.

7 5 1218 27 13 X 7 0 105 20 8 9 17 11 19
7
5
1218
27
13
X
7
0
105
20
8
9
17
11
19
NU
10
5
4
3
14
6
L
X
16
15
23
20
Nivelul
22
uleiului
21
8
a
G
24
2
25
2
a
26
1
Fig. 2

104

27 19 12 10 11 8 8 18 10 20 7 17 8 NU 14
27
19
12
10
11
8
8
18
10
20
7
17
8
NU
14
5
13
nx
4
16
n1=ct.
15
20
21
3
a
G
G
24
8a
L

Fig. 3

3. Metodica de desfăşurare a lucrării de laborator

Instalaţia permite încercarea rulmenţilor radiali cu bile, din seria 62, neetanşaţi, etanşaţi pe o parte sau etanşati pe ambele părţi, pentru trei valori ale diametrului interior: φ 20 mm, φ 30 mm şi φ 40 mm. Pentru determinarea momentului de frecare din rulmenţii radiali cu bile, la funcţionarea în gol, se parcurg etapele prezentate în continuare.

Se montează rulmentul de încercat 14 pe capătul arborelui 13 şi se fixează inelul interior al acestuia prin şaiba 15 şi şurubul 16.

Se montează carcasa 17 şi se fixează de inelul exterior al rulmentului, prin şuruburile 19.

Se montează, prin intermediul tijei 20 şi al bolţului 22, amortizorul 25, greutatea 24 şi tija 21, asigurându-se cu siguranţa 23.

Se porneşte motorul electric 3, urmărind ca turatia ind