Sunteți pe pagina 1din 8

Romnia i concertul european; de la criza oriental la marile aliane ale secolului al

XX-lea
Aspect ale relatiilor international in secolele XVIII-XX
De la criza orientala la marile aliante
La sfarsitul secolului al XVII-lea se declanseaza criza orientala adica problema creata de
declinul Imperiului Otoman, inceput din 1683, cand a avut loc ultimul asediu otoman esuat
asupra Vienei
In secolul al XVIII-lea din 1711 in Moldova si din 1716 in Tara Romaneasca Imperiul
otoman impune regimul fanariot, in cadrul caruia domnul, numit de Poarta era asimilat unui
functionar otoman. Armata este desfiintata iar Tarile Romane numai au politica externa proprie,
pierzand dreptul de a incheia tratate si fiind obligate sa aplice tratatele incheiate de Poarta cu
alte puteri straine. In secolul al XVIII-lea Criza orientala s-a manifestat printr-un lung sir
de razboaie ruso-austro-otomane, urmate de pierderi teritoriale ale Imperiului Otoman in
favoarea Imperiului Rus si a Imperiului Habsburgic. Ca urmare Criza orientala a afectat
Principatele Romane prin consecintele negative ale acestor confruntari (Principatele fiind
teatru de razboi si suferind pierderi teritoriale). Astfel incepand cu anul 1699 in
Transilvania, pana atunci sub suzeranitate otomana, se impune regimul dominatiei
habsburgice. Aceeasi situatie se va regasi si in Banat incepand cu anul 1718 si in Bucovina din
1775, ambele ocupate de Imperiul Habsburgic. Din 1812 Basarabia va fi ocupata de Imperiul
rus.
In secolul al XVIII se afirma asa-numitul concert european. Concertul european
reprezinta acordul Marilor Puteri pentru mentinerea echilibrului puterilor in Europa.
Principiul echilibrului european este un principiu de rezolvare a conflictelor potrivit caruia
modificarile teritoriale intre state sa se faca astfel incat sa nu produca o slabire sau o crestere prea
mare a puterii unui stat.
In secolele XIX-XX criza orientala se adanceste, adaugandu-se si lupta de eliberare a
popoarelor stapanite sau vasale Imperiului Otoman.
De declinul Imperiului Otoman vor incerca sa profite, fie prin extinderea influentei politice, fie
prin extindere teritoriala, in special Imperiul Rus si Imperiul Habsburgic( dupa 1867 Imperiul AustroUngar).
Rusia se va considera stat protector, aparator al crestinilor otodocsi din Balcani si va
incerca astfel sa-si extinda teritoriile si influenta pe fondul crizei orientale. Sub acest pretext va
sustine lupta de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominatie otomana. Celelalte mari puteri,
conform principiului echilibrului puterilor, au incercat sa limiteze cresterea puterii Rusiei si sa impiedica
prabusirea Imperiului Otoman. Cu toate acestea, incepand cu secolul al XIX-lea, Imperiul Otoman
devine omul bolnav al Europei, iar criza orientala se va mentine pana la desfiintarea Imperiului
Otoman, in anul 1918.
In perioada premergatoare Primului Razboi Mondial se vor forma marile aliante politicomilitare care se vor confrunta in Primul Razboi Mondial- Puterile Centrale ( Germani, AustroUngaria) si Antanta( Franta, Anglia, Rusia).

In perioada interbelica(1918-1939) relatiile internationale sunt dominate de politica


revizionista (incercare de refacere a tratatelor de pace) a statelor nemultumite de prevederile
tratatelor de pace dupa Primul Razboi Mondial( Germania, Italia, Ungaria) si politica
conciliatorista ( concesii fata de unele pretentii ale statelor invinse) a Frantei si Anlgliei. De
asemenea noile state formate in Europa au urmarit crearea unui sistem de aliante regionale care
sa le asigure securitatea colectiva in fata tendintelor revizioniste. Toate aceste incercari de
mentinere a pacii vor fi compromise in 1939 odata cu izbucnirea celui de Al Doilea Razboi
Mondial.
Spatiul romnesc in contextul relatiilor internationale
Pana in 1878- cand se obtine independenta, spatiul romnesc este un obiect de disputa intre
marile puteri fiind teatru de razboi sau decizandu-i-se soarta prin tratate internationale .
Dupa independenta Romniei, statul roman se implica activ pe plan international prin
incheierea unor aliante( 1883- Tratatul cu Puterile Centrale) , prin participarea la conflicte
militare( Al Doilea Razboi Balcanic-1913, Primul Razboi Mondial) dar si in cadrul unor
conferinte(perioada interbelica figura reprezentativa a diplomatiei romnesti a fost Nicolae
Titulescu).
Statutul international al Principatelor a suferit si el modificari in aceasta perioada:
Regimul fanariot este inlaturat in 1821 iar in 1822 se revine la domniile pamantene . Dup revenirea
la domniile pmntene n Principate, n anul 1822, Rusia s-a implicat din nou n problemele acestora.
n anul 1826, Rusia a impus Imperiului Otoman ncheierea unei convenii, la Akkerman (Cetatea Alb),
pentru a ngrdi posibilitatea sultanului de a se amesteca n Principate. Nerespectarea Conveniei de la
Akkerman de ctre otomani a dat posibilitatea Rusiei s desfoare un nou rzboi mpotriva turcilor
(1828 1829).
In urma razboiului ruso-turc, statutul international al Principatelor se schimba. Acestea, aflate sub
ocupatie ruseasca pana in anul 1834, raman sub suzeranitatea Portii dar intra si sub protectorat
rusesc(Tratatul de la Adrianopol).
Din 1856 Principatele scap de protectoratul rusesc, sunt puse sub garania colectiv a Marilor
Puteri.
In 1878 este cucerita si recunoscuta independenta Romaniei statul modern fiind creat in 1859 prin
dubla alegere a lui Al. I. Cuza.

Rolul participarii romanilor la criza orientala n decursul secolului al XIX-lea a fost acela de a
indeplini doua obiective majore: realizarea idealului national si obtinerea independentei statale.
Actiuni ale romnilor in cadrul crizei orientale
In prima jumatate a secolului al XIX-lea
Revolutia lui Tudor Vladimirescu- a reprezentat un moment de implicare in
relatiile internationale, in cadrul crizei orientale, cu scopul inlaturarii regimului
fanariot. Tudor a colaborat cu Eteria, societate secreta ce lupta pentru eliberarea
grecilor de sub dominatie otomana, cu sediul la Odessa. Actiunea Eteriei a fost

initial sustinuta de tarul Rusiei insa, ulterior, din cauza intereselor diplomatice
rusesti pe plan european, tarul a dezavuat miscarea.
Revolutia de la 1848- un alt moment de actiune a romanilor in cadrul crizei
orientale. Generaia care a pregtit Revoluia de la 1848 a urmrit nlturarea
regimului impus Principatelor de marile puteri, realizarea unirii i obinerea
independenei. Daca ideea independentei depline nu a putut fi cuprinsa decat in
Printipiile noastre pentru reformarea patriei (program redactat de un grup de
revolutionari moldoveni insa nedat publicitatii), in schimb, toate celelalte
programe au reliefat dreptul la autonomie al statelor romanesti, evident ca o etapa
premergatoare necesara deplinei independente. Revolutia romana nu a putut fi
sincrona dar conlucrarea fruntasilor ei i-au conferit unitate in obiective si planuri.
Pentru statele autonome romanesti una din problemele fundamentale in timpul
revolutiei au fost relatiile cu Imperiul otoman. In 1848, cu putin timp inainte de
izbucnirea revolutiei muntene, Ion Ghica a fost trimis la Constantinopol pentru a
mentine legaturile existente cu Imperiul otoman, afirmand insa dreptul la
autonomie si pentru a obtine acceptul puterii suzerane pentru schimbarile ce
aveau sa urmeze. Se cauta astfel o posibilitate a infaptuirii procesului de reforma
dar si a limitarii amestecului rusesc in treburile interne. Dupa izbucnirea revolutiei
Ion Ghica a devenit purtatorul de cuvant al noului regim. In contextul presiunilor
facute de Imperiul rus, guvernul provizoriu din Tara Romanesca a cautat sa se
arate maleabil, dar fara a renunta la cauza revolutiei. De remarcat este si
activitatea de propaganda pe plan extern initiata de revolutionari care a contribuita
la internationalizarea si europenizarea problemei romnesti. Un ziar vienez
semnala in august 1848 ca la colturile de strada putea fi citita afisata Proclamatia
de la Islaz. Revolutia romana a pus baze temeinice ale diplomatiei romnesti. In
cele din urma la marile puteri conservatoare vecine, Imperiul Habsburgic,
Imperiul Rus i Imperiul Otoman, s-au implicat n nfrngerea revoluiei din
rile Romne. n aprilie 1849, Rusia i Imperiul Otoman au ncheiat Convenia
de la Balta-Liman, prin care se restrngea autonomia Principatelor.
Dup anul 1848, fotii participani la evenimentele revoluionare au popularizat
cauza romneasc n Occident. Miscarea unionista manifestata in capitalele
europene de revolutionarii de la 1848 a facut cunoscuta problema romneasca, a
unirii, in randul oamenilor politici din Franta, Marea Britanie si statele italiene.
Exilatii revolutionari au actionat pe langa guverne si parlamente, au prezentat
memorii si au pregatit cercurile politice europene cu apropiata constituire a
Romaniei moderne. Declanarea Rzboiului Crimeei, n anul 1853, i ocuparea
militar a Principatelor de ctre trupele ruse, apoi de cele otomane i austriece, a
determinat abordarea problemei romneti la Congresul de pace de la Paris
(1856).Principatele scap de protectoratul rusesc si sunt puse sub garania
colectiv a Marilor Puteri, sudul Basarabiei este retrocedat Moldovei, se convoac
Adunrile Ad-Hoc.
Asadar retinem trei actiuni in prima jumatate a secolului al XIX lea - Revolutia lui Tudor
Vladimirescu, revolutia de la 1848 si Miscarea unionista.
Consecinte ale acestor actiuni:
Realizarea unirii Moldovei cu Tara Romaneasca in 1859 si deci a statului romn modern.
Recunoasterea dublei alegeri( 1859) si a unirii depline( Conferinta de la Constantinopol- 1861).
Politica externa promovata de Cuza va modifica echilibrul de forte din zona balcanica, dominatia
otomana devenind, din ce in ce mai mult, una simbolica, deschizandu-se calea dobandirii
independentei.

Actiuni ale statului romn in cadrul crizei orientale in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Obiectivele majore de politica externa a Romaniei
:
obtinerea independentei;
consolidarea independentei;
realizarea statului national unitar roman( intregirea).
Pentru a le indeplini Romania desfasoara atat actiuni diplomatice( aderarea la Puterile
Centrale in 1883) cat si actiuni militare( Razboiul de independenta, Al Doilea Razboi Balcanic,
Primul Razboi Mondial)
Ministerul Afacerilor Strine al Principatelor Unite a nceput s funcioneze n anul 1863. Astfel,
dei nu erau nc independente, Principatele Unite au realizat legturi speciale cu alte ri: n 1863, a
fost ncheiat cu Serbia o convenie de extrdare, iar n 1865, cu Austro-Ungaria, o convenie privind
sistemul potal i cel de telegraf.
Dup anul 1866, legturile externe ale rii noastre s-au intensificat, astfel c numrul
conveniilor comerciale ncheiate cu alte state a cresut.
n 1875, a fost ncheiat o convenie comercial i de navigaie pe 10 ani cu Austro-Ungaria, iar
n 1876 a fost parafat o astfel de convenie i cu Rusia.
Necesitatea obinerii independenei Romniei a fost discutat, n anul 1873, de principele
Carol I , n cadrul unei edine a Consiliului de Minitri.
Ocazia favorabila s-a manifestat odata cu redeschiderea problemei orientale in 1875. In
teritoriile Bosniei si Hertegovinei, stapanite de Imperiul Otoman, au izbucnit rascoale, iar in 1876,
Serbia si Muntenegru au declarat razboi Portii. Sub pretextul protejarii crestinilor ortodocsi, Imperiul rus
sustine lupta acestor popoare, urmarind de fapt sa-si consolideze pozitia in Balcani.
In conditiile unui iminent conflict ruso-turc, primul-ministru I.C. Bratianu si ministrul de externe
Mihail Kogalniceanu se orienteaza spre tratative directe cu Rusia pentru a evita transformarea tarii in
camp de razboi si pentru obtinerea independentei.
Rusia nu a acceptat, la nceput, ca Romnia s participe la rzboiul antiotoman, fapt
menionat n ntlnirea dintre arul Alexandru al II-lea i cancelarul Gorceakov cu o delegaie romn
din care au fcut parte prim-ministrul Ion C. Brtianu i Ministrul de Externe, Mihail Koglniceanu.
Totui, Rusia a fost interesat s semneze o convenie de reglementare a trecerii trupelor pe
teritoriul romnesc, n drumul lor spre Balcani (Conventia romano-rusa din 4 aprilie 1877). Aceasta
reglementa trecerea trupelor rusesti pe teritoriul Romaniei la sudul Dunarii. Documentul prevedea
respectarea integritatii teritoriale a Romaniei. La 12 aprilie Rusia declara razboi Portii iar trupele
rusesti trec Prutul spre Balcani. Ca urmare Turcia reactioneza bombardand malul romanesc al Dunarii.
Armata romana riposteaza, iar starea de razboi dintre Romania si Poarta devine efectiva. In acest
context, La 9 mai 1877, in ParlamentulRomaniei, ministrul de Externe, Mihail Kogalniceanu proclama
independenta Romaniei. Rezistenta opusa de armata otomana impiedica inaintarea trupelor tariste,
acestea fiind oprite la Plevna. In aceste conditii, marele duce Nicolae, comandantul armatei rusesti,
adreseaza o telegrama principelui Carol I, in care ii solicita trecerea Dunarii cu armata romana. In urma
solicitarilor Rusiei, armata romana lupta la Plevna, Grivita, Rahova si Vidin, contribuind cu pretul
unor mari jertfe la infrangerea Imperiului Otoman.
Dup ncheierea rzboiului prin nfrngerea otomanilor, Rusia nu a respectat angajamentul cu
privire la integritatea teritorial a Romniei, asumat prin convenia din aprilie 1877.
Astfel, prin tratatul de pace de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878), Rusia i-a rezervat
dreptul de prelua sudul Basarabiei de la Romnia, n schimbul Dobrogei, Deltei Dunrii i Insulei
erpilor, primite de la Imperiul Otoman. Reprezentantul Romaniei nu a fost acceptat la discutii. Tratatul
contribuia la cresterea influentei Rusiei in Balcani ceea ce a starnit nemultumirea marilor puteri
europene care considerau ca echilibrul european este afectat. Asadar au fost reluate negocierile in

cadrul Congresului de pace de la Berlin -1878. Tratatul de la Berlin ( iulie 1878) reconfirma
independena Romniei, dar o conditiona de:
- schimbul teritorial : Romania ceda Rusiei sudul Basarabiei (judetele Cahul, Bolgrad si Ismail) i
primea de la Imperiul Otoman Dobrogea, Delta Dunrii i Insula erpilor.
-modificarea articolului 7 din Constitutia de la 1866 care acorda cetatenie romana doar crestinilor
Conditiile tratatului au fost indeplinite de Romania si independenta este recunoscuta de Marile
Puteri.
Conform aceluiasi tratat Serbia si Muntenegru deveneau independente iar Bulgaria devenea autonoma
dar redusa teritorial la spatiul dintre Dunare si Balcani.
Imediat dup semnarea tratatului de pace de la Berlin, Austro-Ungaria, Rusia i Turcia au
recunoscut independena Romniei, iar Italia n 1879. Germania i alte ri au condiionat
recunoaterea independenei Romniei de modificarea articolului 7 din Constituie cu privire la
acordarea ceteniei romne celor de alt religie dect cea cretin i de rscumprarea de ctre statul
nostru a aciunilor concernului falimentar Strousberg. n aceste condiii, independena Romniei a fost
recunoscut i de Germania, Frana i Anglia, n anul 1880.
Asadar rolul participarii romanilor la criza orientala n decursul secolului al XIX-lea a fost acela
de a indeplini doua obiective majore: realizarea idealului national si obtinerea independentei
statale. Implicarea Romaniei n disputele duse de marile puteri n zona Balcanilor a necesitat numeroase
eforturi diplomatice, maturitate politica si chiar implicare militara. Formarea statului roman modern si
castigarea independentei au dus apoi la afirmarea Romaniei ca factor de stabilitate n Peninsula
Balcanica, fapt confirmat si de rolul jucat de aceasta n cadrul razboaielor balcanice din 1912 si 1913.
Dup recunoaterea independenei, Romnia a putut s stabileasc relaii diplomatice cu
alte state bazate pe suveranitate i egalitate.
ara noastr a deschis primele reprezentane diplomatice, care se numeau legaii, n alte capitale
sau a ridicat la nivel de legaie fostele agenii diplomatice care funcionau n rile respective.
Astfel, au nceput s funcioneze legaii la Constantinopol (1878), Viena (1878), Belgrad (1879),
Paris (1880) etc.
Prin urmare Romnia a putut s promoveze mult mai eficient aciuni de politic extern n
conformitate cu interesele sale politice i economice. De exemplu, pentru a-i proteja economia de
concurena mrfurilor din Austro-Ungaria, Romnia a dorit s negocieze, n 1886, o nou convenie
comercial cu acest stat, ceea ce a determinat un adevrat rzboi vamal ntre cele dou ri.
n politica extern de la sfritul secolului al XIX-lea i de la nceputul secolului al XX-lea,
Romnia trebuia s in cont de raporturile dintre marile puteri. Teama de Rusia, care rpise Romniei
sudul Basarabiei, n 1878, a determinat apropierea rii noastre de Germania i de AustroUngaria(Puterile Centrale). De asemenea dorinta de consolidare a independentei determina Romania sa
devina mambra a Triplei Aliante (Puterile Centrale) in anul 1883. Urmari: pozitia Triplei Aliante se
consolideaza prin aderarea Romaniei iar Romania devine un factor de stabilitate in zona
balcanica. Tratatul avea un caracter secret fiind cunoscut doar de un cerc restrans de politicieni si de
Carol I.
Situaia internaional s-a schimbat la nceputul secolului al XX-lea, iar Romnia a
acionat ca un factor de stabilitate n aceast parte a Europei, pentru meninerea statu-quo-ului n
Peninsula Balcanic.
In 1912-1913 se desfasoara o noua etapa a problemei orientale, cunoscuta sub numele de
razboaiele balcanice. In urma Primului Razboi Balcanic, Serbia, Muntenegru, Grecia si Bulgaria
infrang Imperiul Otoman. Bulgaria nemultumita de deciziile Conferintei de pace, declara razboi fostilor
aliati. O posibila victorie a Bulgariei ar fi schimbat radical echilibrul de forte in Balcani. In acest
context, Romania intervine in Al Doilea Razboi Balcanic impotriva Bulgariei, alaturi de Serbia,
Grecia si apoi Turcia. Bulgaria capituleaza. Ca o recunoasterea a rolului pe care l-a avut Romania,

factor de stabilitate in zona balcanica, tratativele de pace s-au desfasurat la Bucuresti, Romaniei
revenindu-i rolul de adevarat arbitru in Balcani. Pacea s-a incheiat in absenta marilor puteri in
anugust 1913, Romania primind de la Bulgaria Dobrogea de sud cunoscuta sub numele de
Cadrilater.
Dup nfiinarea celui de-al doilea bloc politico-militar european, Antanta, i n condiiile
apropierii rzboiului, Romnia i-a intensificat aciunile diplomatice pentru realizarea statului national
unitar roman. Austro-Ungaria i Germania nu au mai putut menine Romnia n sfera lor de influen.
Romnia era aliat cu Tripla Alian nc din 1883, ns datorit caracterului defensiv al
tratatului, o dat cu declanarea rzboiului mondial (iulie 1914) Romnia nu d curs cererilor AustroUngariei i nu intr n rzboi. Neutralitatea Romaniei a fost decisa de Consiliul de Coroana de la Sinaia.
In cei doi ani de neutralitate cele doua aliante au facut demersuri pentru atragerea Romaniei in razboi de
partea lor. Opinia publica din Romania isi manifesta dorinta de o interventie militara alaturi de Antanta
pentru eliberarea teritoriilor romanesti (Transilvania, Banatul si Bucovina) de sub dominatie austroungara.
n cele din urm, Romnia s-a alturat celor care luptau mpotriva Puterilor Centrale semnand la
4 august 1916 Tratatul de alianta si conventia militara cu Antanta.
Prin acest tratat Romania se oblige sa declare razboi Austro- Ungariei sis a deschida conflict cu
aceasta pana la data de 15 august 1916. Era prevazuta egalitatea de tratament a Romaniei la
viitoarea conferinta de pace. Se recunostea dreptul romaniei asupra teritoriilor romanesti din
Austro-Ungaria: Transilvania, Banat si Bucovina.
Prin conventia militara armata anglo-franceza se angaja sa initieze o ofensiva in Salonic pentru a
retine fortele bulgare in sud, Rusia se angaja sa initieze o ofensiva in Bucovina. Era prevazuta de
asemenea furnizarea de echipament militar necesar armatei romane.

Pe 14 august 1916, trei armate romne au trecut la atac traversnd Carpaii Meridionali, dup
care au intrat n Transilvania. Primele atacuri au fost ncununate de succes, obligndu-i pe
austro-ungari s se retrag, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul
transilvnean patru divizii, avansarea romnilor fiind oprit.
Dup oprirea avntului romnesc, germanii au contraatacat n toate punctele. In noiembrie 1916,
trupele conduse de Mackensen ocupa Bucurestiul. Guvernul i curtea regal romn s-au retras la
Iai.
Luptele au continuat n 1917, in lunile iulie- august armata romana, reorganizata cu sprijinul unei
misiuni militare franceza condusa de generalul Henry Berthelot, opreste ofensiva Puterilor
Centrale spre Moldova prin luptele de la Marasti, Marasesti si Oituz. Deviza acestor lupte a
fost :Pe aici nu se trece!

Cnd bolevicii au cucerit puterea n urma Revoluiei din Octombrie i au semnat


cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, Romnia a fost lsat complet izolat i ncercuit de
forele ostile. Lipsita de orice spijin Romania este nevoita sa incheie pace cu puterile Centrale la
Bucuresti- Buftea in aprilie 1918. Prin aceasta pace Romania devenea complet dependenta de
Puterile Centrale( Dobrogea era ocupata de Puterile Centrale; Austro-Ungaria isi extindea
stapanirea de-a lungul crestelor Carpatilor iar surplusurile de petrol si cereale intrau in posesia
Germaniei). Tratatul a fost ratificat de Parlament dar nu a fost promulgat de regele
Ferdinand(1914-1927). Pe fondul victoriilor obtinute de Antanta, la 10 noiembrie Romnia
declara razboi Germaniei si reintra in conflict de partea Antantei. La 11 noiembrie 1918
Germania capituleaza astfel ca sfarsitul primului Razboi mondial gasea Romania in tabara
statelor invingatoare.
Obiectivul participarii Romaniei la Primul Razboi Mondial a fost atins, astfel ca provinciile romanesti
aflate sub stapanire straina s-au unit cu vechiul regat, formand Romania Mare- 1918.
Pe 27 martie 1918 Sfatul Tarii- institutie reprezentativa decidea unirea Basarabiei cu Romania
Pe 15 noiembrie 1918- Congresul General al Bucovinei decidea unirea Bucovinei cu Romania
Pe 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918, Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia decidea unirea
Transilvaniei cu Romania. Puterile Antantei au recunoscut dreptul Romaniei asupra acestor

teritorii in cadrul Congresului de pace de la Paris (1919-1920). ( tratatul cu Austria de la Saint


Germain, recunostea apartenenta Bucovinei la Romania; Tratatul cu Bulgaria de la Neuillyrecunostea apartenenta Cadrilaterului la Romania, Tratatul de la Trianon cu Ungaria recunostea
unirea Banatului si a Transilvaniei cu Romania; unirea Basarabiei cu Romania se recunostea prin
Tratatul semnat de puterile europene la Paris in 1920.
Politica romaneasca externa interbelica
Romania a respectat si aparat sistemul de la Versailles (tratatele de pace incheiate cu statele
invinse). Asadar cele doua obiective majore au fost mentinerea situatiei existente- a statuqvo-ului si a pacii.
Romania a urmarit totodata contracararea tendintelor revizioniste ( revizionism =Atitudine
sau actiune care urmreste revizuirea si modificarea unui tratat, a unei legi n cazul de fata a
tratatelor de pace incheiate dupa Primul Razboi Mondial).
Initiative:

In 1919 a aderat la Societatea Natiunilor- organizatie mondiala ce avea drept scop mentinerea
pacii.
Romania a urmarit colaborarea cu celelalte state, in special cu Franta si Marea Britanie- in 1926semnarea tratatului de alianta romno-francez care insa nu continea clauze militare si nu obliga
Franta sa vina in ajutorul Romaniei.
Romania s-a orientat spre realizarea unor aliane de securitate regionale ( 1921: Mica
Inelegere, alturi de Iugoslavia i Cehoslovacia; 1934: nelegerea Balcanic alturi de
Iugoslavia, Grecia i Turcia). Mica Intelegere avea drept scop acordarea ajutorului militar
reciproc in cazul unui atac provocat de Ungaria, Intelegerea Balcanica urmarea contracararea
revizionismului bulgar.
In 1924- Romania a semnat Protocolul de la Geneva, care preciza legatura dintre securitate
si dezarmare
In 1928 Romania semneaza Pactul Briand- Kellogg, care scotea razboiul in afara legii
In 1929 semneaza protocolul de la Moscova, ce denunta razboiul ca metoda de rezolvare a
diferendelor( nentelegerilor) dintre state .
Un aspect important al politicii externe a Romaniei a constituit-o actiunea diplomatica a
ilustrului Nicolae Titulescu, ministru de externe al Romaniei, presedinte in doua randuri al
Societatii Natiunilor- 1931, 1932. Acesta a fost unul dintre fondatorii Intelegerii Balcanice.

Incepnd din 1938, regele Carol al- II-lea instaureaz un regim de autoritate monarhic,
desfiinnd partidele politice
Nefacand fa cedrilor teritoriale din vara-toamna lui 1940 Carol al- II-lea este nlocuit de fiul
su Mihai I.
Disparitia Romaniei Mari: iunie 1940 in urma a doua note ultimative-Basarabia, nordul
Bucovinei si tinutul Herta cedate -URSS, 30 august 1940 prin Dictatul de la Viena Romania este
obligata sa cedeze nord-vestul Transilvaniei Ungariei, septembrie 1940 Romania cedeaza
Cadrilaterul-Bulgariei)
Din septembrie 1940 conducerea aparinea de fapt Generalului Mihai Antonescu care implic
Romnia n al Doilea Rzboi Mondial alturi de Puterile Axei (1941-1944). Pentru a-si recupera
teritoriile pierdute, statul roman ntra in razboiul antisovietic pe 22 iunie 1941, eliberand
provinciile ocupate de URSS. Continuarea razboiului peste Nistru nu a fost sustinuta de cea mai
mare parte a societatii romanesti. Pe 23 august 1944 Romania a intors armele impotriva
Germaniei hitleriste . Armata romana a continuat razboiul pana in 1945, luptand pentru
eliberarea teritoriului romanesc de armata germana, trecand in Ungaria, Cehoslovacia si Austria.
Concluzie- Romania s-a implicat activ in cel de Al Doilea razboi Mondial, avand drept
obiectiv recuperarea teritoriilor pierdute.

Insa prin tratatul de pace de la Paris din 1947, Romaniei nu i s-a recunoscut cobeligeranta,
Basarabia si nordul Bucovinei au ramas cedate URSS si i s-a impus plata unei mari despagubiri
de razboi fata de aceasta. Singura prevedere favorabila a fost redobandirea nord-vestului
Transilvaniei.
Asadar in perioada interbelica Romania s-a dovedit un factor activ al politicii de securitate
europeana. Relatiile Romaniei cu marile puteri europene in secolul al-XX-lea au fost dictate in
principal de interesele sale nationale. Datorita pozitiei sale strategice, statul roman a fost cooptat
in diferite aliante si astfel si-a urmarit ratiunea de stat.

Concluzii
De-a lungul a doua secole si jumatate spatiul romanesc a avut un statut international care a
evoluat de la dominatia straina (austriaca, ruseasca, otomana) la autonomie si
independenta. Aceasta evolutie s-a petrecut in contextul crizei orientale de care oamenii
politici romani au profitat pentru a implini idealul national. Politica externa activa a
urmarit obtinerea independentei (concretizata in anul 1878) si infaptuirea Romaniei Mari
(realizare a anului 1918) .