Antigene si epitopi Partea I

Antigenul reprezinta orice substanta recunoscuta ca non-self de un organism dupa trecerea ei prin barierele anatomofiziologice si care este capabila de a induce un raspuns imun. Antigene pot fi:

Compusi anorganici
Compusi organici (vegetali, animali sau sintetici)
Organisme vii (virusuri, microbi, paraziti) sau toxine produse de acestea
Celulele proprii sau fragmente din aceste celule care fie au fost gresit sintetizate fie s-au alterat intr-un fel sau
altul
Celulele tumorale sau fragmente ale lor
Celulele proprii care au fost invadate de virusuri, microbi sau paraziti cu dezvoltarea intracelulara

Prima conditie esentiala pentru ca o substanta sa fie considerata antigen este recunoasterea acesteia de catre receptori
specializati. Aceasta recunoastere se poate realiza pe receptori solubili (opsonine), precum anticorpii, sau receptori ficsi
(de pe membranele limfocitelor). Antigenele care sunt recunoscute ca atare la o specie pot fi ignorate la alta specie.
Exista structuri care sunt recunoscute ca non-self, adica se fixeaza pe receptori dar sunt incapabile sa declanseze un
raspuns imun (haptene). Orice molecula non-self care nu poate fi recunoscuta de receptori este ignorata imunologic.

Haptenele
Posibilitati de evolutie:

Opsonizarea haptenei, urmata de fagocitarea acesteia

Combinarea haptenei in mod accidental cu o molecula proteica, lipoproteica sau lipopolizaharidica, astfel incat
se formeaza un antigen complet
Depozitarea haptenei in celulele sistemului reticuloendotelial, ca aceasta sa ramana acolo ca un corp strain (ex.:
cerneala din tatuaje)

Antigenul complet
Orice antigen complet este imunogen (poate declansa un raspuns imun) si asimilabil cu doua fragmente:

Haptena
Carrier Sunt molecule voluminoase cu putere imunogena proprie foarte mica

Un RIU presupune si concentratii mici de anticorpi anti-carrier. Proprietatile haptenei:

Legatura dintre haptena si carrier este una puternica, covalenta

Haptena este recunoscuta de receptori membranari specifici
Fata de haptena se poate declansa si sinteza de anticorpi (receptori mobili) care se vor lega ulterior cu mare
specificitate de haptena. Specificitatea are doua valente:
o Specificitatea ligarii pe receptori fixi
o Specificitatea ligarii pe anticorpi

In concluzie, o haptena va fi fixata de un singur tip de receptor. Exista totusi o abatere de la aceasta regula acelasi
anticorp poate recunoaste un grup restrans de antigene apropiate structural. Astfel, anticorpii pot asigura protectia
incrucisata impotriva unor familii de germeni cu determinanti antigenici comuni.
Totalitatea limfocitelor care au receptori de un anumit tip pentru haptena unui antigen complet formeaza o clona
limfocitara. S-a dovedit ca o clona nestimulata contine aproximativ 100 de limfocite. La activare, acest numar
explodeaza.

Un antigen complet poate sa declanseze un raspuns imun umoral care se traduce prin producere de anticorpi, iar acei
anticorpi formeaza cu antigenul complexe imune. Acestea pot fi intalnite sub doua forme membranare si circulante.
Un antigen complet mai poate de asemenea declansa un RIC activare de LTc, LNK si LK. Acestea elibereaza substante
distructive prin care este bombardata si distrusa celula tinta.
Antigenul nativ nu induce raspuns imun prin totalitatea structurii sale, ci doar prin fragmente ale acesteia, numite
determinanti antigenici. Un germen poate avea sute de determinanti antigenici, fiecare cu alta semnificatie imunologica.
Acestia sunt localizati in zone de structura care sunt esentiale pentru supravietuirea germenilor respectivi. Notiunea de
determinant antigenic este aproximativ egala cu cea de epitop.

Epitopii
Reprezinta fragmente din antigenul nativ care au valoare de antigen complet, adica pot fi echivalenti cu secvente
haptena + carrier:

Peptidele care au mai putin de 8 aminoacizi nu au semnificatie imunologica

Fragmentele care au 9-10 aminoacizi devin de obicei epitopi T-dependenti acesti epitopi vor fi incarcate pe
moleculele MHC I si II ale CPA
Fragmente care au 15-20 aminoacizi (acestea provin din toxine solubile) Acesti epitopi vor fi recunoscuti
direct de limfocitele B. Daca epitopii sunt T-independenti, LB declanseaza direct RIU. Daca epitopii sunt Tdependenti, LB declanseaza tot RIU, dar numai dupa cooperare cu LTh.

CPA codifica permanent infotmatii despre antigen prin urmatoarele lucruri:

Numarul si tipurile de receptori de endocitare ocupati cu non-self

Tipurile de receptori de receptori Toll (receptori de semnalizare) ocupati cu non-self
Varietatea combinatiilor de receptori angajati in procesul de recunoastere

Aceasta codificare este apoi preluata si concretizata in productie de molecule MHC I si II.
Clasificarea epitopilor in functie de semnificatia imunologica
Efectori genereaza intotdeauna raspuns imun (umoral sau celular):
o Tip B recunoscuti doar de LB -> RIU caracterizat doar prin productie de IgM
o Tip t recunoscuti mai intai de LTh ->:
RIC, daca LTh care ii recunoaste este de tip 1
RIU, daca LTh care ii recunoaste este de tip 2
Supresori activeaza doar LTreg, care secreta citokine ce opresc raspunsul imun in diferite faze
Imunomodulatori Nu actioneaza niciodata singular. Ei amplifica actiunea celorlalte doua tipuri de epitopi, in
functie de predominanta lor.
Daca un antigen nativ genereaza predominant epitopi supresori, raspunsul imun se opreste din prima faza, iar antigenul
respectiv se numeste tolerogen.
Daca un antigen nativ genereaza concomitent ambele tipuri de epitopi, soarta raspunsului imun este indusa de
ponderea unui anumit tip dintre acestia.
Clasificarea epitopilor in functie de dispozitia spatiala
Liniari sau secventiali aminoacizii ce alcatuiesc epitopul respectiv au fost selectati din lantul primar al
proteinei de origine
Conformationali sau spatiali aminoacizii ce alcatuiesc epitopul respectiv provin din regiuni diferite ale
proteinei de origine (structurile tertiara si cuaternara)

Structuri care executa recunoasterea epitopilor

Fagocitele
Opsoninele Epitopii trebuie sa fie solubili pentru a fi recunoscuti de acestea. Pot fi fie liberi fie deja continuti
in complexe imune circulante.
Limfocitele B prin BCR
Limfocitele Th si Tc prin TCR
Limfocitele K si NK folosind receptori diferiti
Anticorpii preexistenti in lichidele organismului
Reguli de recunoastere a antigenelor sau epitopilor
O clona limfocitara recunoaste un singur tip de epitop. Se considera ca in natura exista la ora actuala 10 16-1018
tipuri de epitopi diferiti. In cazul epitopilor T-dependenti, limfocitul T din clona recunoaste concomitent prin
TCR atat epitopul cat si molecula MHC (dubla recunoastere intrareceptoriala sau asociativa). Aceste legaturi
sunt necovalente (slabe).
Limfocitele T pot recunoaste numai epitopi prezentati pe molecule MHC proprii. Limfocitele B, spre deosebire,
pot recunoaste direct epitopi solubili. Daca epitopii sunt T-dependenti, LB se activeaza, devine limfoblast si se
transforma in CPA si coopereaza cu LTh.
Ligarea unui singur tip de receptor limfocitar nu este suficienta pentru declansarea unui raspuns imun. Este
necesara legarea concomitenta a unor coreceptori, proces care se numeste recunoastere asociativa
interreceptoriala.