Celulele dendritice Partea II

Activarea celulelor dendritice si rezultatele activarii

In principiu, nu exista diferente majore intre procesul de activarea a celulelor dendritice (CD) si cel al marcrofagelor.
Modalitati de activare a CD
1. Activare directa (autoactivare) Se realizeaza prin fixarea antigenelor pe receptorii membranari ai CD. Acesti
receptori sunt receptori de endocitare de tip CR, FcR si FR/MR. Receptorul se fixeaza in urmatoarele
modalitati:
a. Antigen opsonizat cu C3b sau C4b pe CR
b. Antigen opsonizat cu IgG (deci este vorba de a doua intrare a antigenului respectiv in organism) pe
FcR
c. Manoza, fucoza si lectinele de glicani din fungi pe MR/FR
Autoactivarea se realizeaza si prin fixarea Ag pe receptori Toll (de semnalizare). Acest lucru nu presupune
endocitarea antigenului, deci nu presupune prepararea epitopiilor. Numai ca pe membrane unei CD, acelasi
antigen se poate fixa pe diferiti receptori TLR. In ultimii ani, s-a dovedit ca CD isi poate da seama de natura
antigenului dupa combinatia de receptori TLR pe care se fixeaza (ex.: antigenel fungice se fixeaza pe TLR2 si
TLR6). Exista 13 tipuri de TLR.
2. Activarea exogena Se produce prin citokine (CK), adica molecule semnal. Acestea sunt de tip TNF, interferon
(IFN) si interleukine (IL) secretate de celulele vecine, care actioneaza atat prin stimulare paracrina cat si prin
stimulare autocrina, la fel ca la macrofag.
3. Activare prin celule distruse (modalitate de activare specifica CD) Orice celula distrusa descarca diferite
tipuri de proteine (HSP, proteine membranare, molecule MHC). Acestea induc sinteza de catre CPA a unor
molecule diferite de MHC, numite MICA si MICB (MHC-I polypeptide-related sequence A/B) pot fi fixate pe o
categorie de LT. Aceste LT sunt numite asa deoarece receptorul lor TCR este format dintr-un lant si unul
(de obicei, TCR sunt de tip -) . In urma stimularii, LT descarca CK, de tip TNF si GM-CSF, care activeaza
CD. Moleculele MICA si MICB mai pot fi receptionate si de celule NK.
4. Activarea retrograda dinspre LTh CD prezinta epitopii cuplati pe molecule MHC catre LTh (activare
anterograda), iar LTh va activa la randul lui, prin sinteza si eliberare de CK, CD (activare retrograda).
Rezultatele activarii CD
In primul rand CD exprima un numar mai mare de MHC-I/II, prin care prezinta si mai eficient epitopii. Simultan, CD
incep sa secrete molecule CK cu efect proimflamator si de stimulare a LTh si celulelor K si NK. Aici apare o diferenta fata
de macrofage, care nu stimulau celulele K si NK. In final, CD incep sa expuna pe membrana receptori de adeziune
intercelulara si mai numerosi, in asa fel incat sa execute un contact cat mai strans cu LTh.

Rolul LB ca CPA
Aceste sunt produse in maduva hematogena si eliberate in circulatie, iar apoi ajung in limfa si in zonele B-dependente
ale splinei si ganglionilor limfatici. LB au rol de CPA doar atunci cand se afla intr-un stadiu intermediar de activare,
anume in stadiul de limfoblast B. Doar in acest stadiu LB expun epitopi pe MHC-II si vor fi chemate LTh2, astfel incat se
declanseaza RIU. Au pe membrana receptori de tip CR, FcR si BCR, prin care recunosc antigenele solubile. In cazul
antigenelor T-dependente, cooperarea cu LTh este obligatorie.