Moleculele MHC-I Partea I

Molecula MHC-I este o proteina transmembranara prezenta pe membranele tuturor celulelor nucleate, cu exceptia
neuronilor. Din punct de vedere structural, are doua lanturi de AA, si (deci este un heterodimer). Aceste doua lanturi
au dispozitie diferita, lantul fiind transmembranar, iar cel extramembranar.
Lantul are capatul N-terminal la exterior si cel C-terminal la interior. Este format din 350AA, din care 280 sunt situati
extracelular. S-a observat ca lantul prezinta punti disulfidice ce creeaza trei domenii 1, 2 si 3. Primele doua sunt
asezate fata in fata, formand o cavitate in care vor fi acomodate antigenele endogene. Aceste antigene endogene se
fixeaza prin complementaritate structurala. AA din aceste doua domenii, sau bucle, sunt foarte variabili, astfel incat se
creeaza o multime de combinatii, ce pot acomoda diferite tipuri de antigene endogene. Deci primele doua domenii se
numesc domenii variabile. Antigenul captat de acestea va fi prezentat catre LTh1. Cel de-al treilea domeniu este identic
pentru toate celulele unui individ, dand asa-zisa specificitate de individ, care are rol important in respingerea grefelor si
transplantelor.
Lantul , care este o 2-microglobulina, este identic pentru toti indivizii unei specii. Aceasta se leaga de domeniul 3. Se
gaseste liber in ser si astfel si in urina pentru ca are o GM mica. Nivelul acestei 2-microglobuline in ser si urina creste la
pacientii cu HIV. Are rol in stabilitatea moleculei MHC-I.

Genetica moleculei MHC-I

Gena pentru lantul este localizata pe cromozomul 6, foarte aproape de gena pentru MHC-II. Aceasta gena are 3
locusuri A, B si C. Fiecare individ poseda o catena de ADN de la fiecare parinte, astfel incat exista doua variante pentru
fiecare segment A, B si C. Combinatiile acestor variante dau varietatea moleculelor de MHC-I.
Gena pentru lantul este localizata pe cromozomul 15.

Sinteza moleculei MHC-I si mecanismele de incarcare a antigenelor endogene

Proteinele noastre sunt sintetizate in ribozomi. Acestia au localizare diferita, in functie de locul in care va actiona
proteina pe care o sintetizeaza. Daca proteina urmeaza sa lucreze in celula, sinteza are loc in ribozomi liberi. Daca
proteina urmeaza sa lucreze extracelular, adica sa fie exportata, ribozomii responsabili de sinteza ei sunt atasati
membranei REN, transformandu-l pe acesta in RER. In ambele tipuri de ribozomi, in permanenta se sintetizeaza
proteine aberante. Acestea rezulta prin greseli de sinteza, imbatranire, citirea altor gene (celule tumorale) sau a unor
genoame virale (contaminare virala a celulei). Toate aceste proteine aberante trebuiesc identificate si distruse. In
functie de momentul in care sunt distruse aceste proteine intalnim doua tipuri de distrugeri:

Distrugere cotranslationara (in timpul sintezei, deci chiar in proteazomi)

Distrugere posttranslationara (in alte sedii)

Sinteza proteinelor
Intai se formeaza structura primara a proteinei (se asambleaza lantul de AA). Pe urma, aceasta structura trebuie
impachetata (foldata). Foldarea este un process ce trebuie executat fara greseala. Este executata de doua tipuri de
enzime ce formeaza punti intre gruparile de AA, anume shaperonine si foldaze. Acestea conlucreaza. Foldarea se
executa in citosol, mitocondrii sau RER.
Chaperoninele
Sunt proteine continute de toate organitele celulare si sunt enzime inalt conservate in evolutia filogenetica. Au fost
denumite diferit in functie de locul in care au fost gasite. Astfel exista:

HSP (heat shock proteins proteine de soc caloric) shaperoninele din nucleu si citosol (ex.: HSP 40/90/120
numarul reprezinta greutatea moleculara in kDa)

Shaperoninele din RER GRP-78 (GRP = glucose-related protein), GRP-94, calnexina (CNX), calreticulina (CRT)

In RER, sinteza shaperoninelor va creste ori de cate ori se modifica prea tare mediul (scade concentratia de glucoza, pHul sau concentratia ionilor de Ca2+). Shaperoninele ajuta proteinele sa supravietuiasca, anume leaga selectiv proteinele
aberante si incomplet foldate, pe care le dirijeaza spre ERAD (endoplasmic reticulum-associated protein degradation
degradare proteica asociata RE), si impiedica agregarea proteinelor ce nu au fost inca foldate.
Foldazele
Sunt enzime cu rol de a accelera procesul de impachetare, dar si de a asigura precizia foldarii, prin cataliza unor reactii
de izomerizare:

PDI (protein disulfid izomeraza) actioneaza asupra resturilor de cisteina, formand legaturi covalente intre
acestea
PPI (peptidil-prolil cis-trans izomeraza) sunt realizate legaturi cis-trans intre resturile de prolil

Unei celule ii trebuie maximum o secunda pentru impachetare cu ajutorul celor doua enzime (unui computer ii trebuie
un an).
RER, prin shaperoninele continute, actioneaza ca loc atat de sinteza cat si de identificare a proteinelor gresite, care vor
fi indepartate rapid spre proteazomi, luand calea ERAD.
Proteazomii
Sunt complexe de proteaze prezente atat in citoplasma cat si in nucleu. Acesti proteazomi nu pot capta orice proteina, ci
doar pe cele marcate, iar aceasta marcare se face cu ajutorul ubiquitinei, in cadrul procesului de ubiquitinare.
RER
La inceput, lantul este partial impachetat, astfel incat este tentat sa se agrege in RER (mediu cu continut bogat in Ca2+
si in care au loc numeroase procese oxidative). Atunci, calnexina se va lega noncovalent de lantul , care se plicatureaza,
astfel incat formeaza trei domenii (1, 2 si 3). Dupa ce s-a fixat calnexina s-a fixat pe lantul , creste afinitatea acestuia
pentru lantul , astfel incat se formeaza complexul --CNX. Pentru ca impachetarea sa se realizeze corect , acest
complex ataseaza, in prezenta ionilor de Ca2+, o shaperonina (CRT) si o foldaza (Erp-57, care este o PDI). Pe masura ce
creste afinitatea dintre si , scade afinitatea lantului pentru CNX, pana cand CNX se va desface de pe heterodimer. In
continuare, lanturile si se foldeaza.
In citosol, exista proteine imbatranite, tumorale, aberante sau virale, dar si gresit sintetizate, care ies din RER prin pori
numiti transloconi. Toate aceste proteine trebuiesc marcate cu ubiquitina, iar dupa ubiquitinare vor fi duse in
proteazomi. Proteazomul descarca fragmente de peptide cu lungime de 8-15 AA. Aceste fragmente peptidice vor fi
incarcate pe niste transportori apartinand sistemului TAP (transporter associated with antigen processing sistem de
transport asociat proteazomilor). Sistemul TAP este format din TAP1 si TAP2. Pe fiecare exista cate o molecula de ATP.
Sistemul TAP se deplaseaza spre membrana RER. Fixarea peptidelor pe TAP induce prima hidroliza a ATP, de pe TAP-1.
Astfel, sistemul de transport capata energie pentru a se deplasa catre si a se fixa pe membrana RER.
In RER, dupa ce s-a terminat foldarea complexului, i se mai ataseaza o proteina numita tapasina. Aceasta tapasina va
deplasa complexul la nivelul sistemului TAP, care este situat intr-o zona numita MLC (MHC loading complex). Un singur
complex TAP poate lega pana la 4 complexe MHC-I-CRT-Erp-taspasina.
Dupa fixarea peptidelor pe molecule MHC-I, scade brutal afinitatea acestora din urma pentru tapasina, CRT si Erp, iar
complexul MHC1-epitop este impachetat si urmeaza a fi exportat spre membrana.
Dupa cedarea fragmentelor peptidice, in TAP-2 se produce a doua hidroliza a ATP-ului, ceea ce permite inchiderea
porului din membrana RER si desfacerea TAP de la acest nivel.
Doar 1% dintre peptidele ajunse in RER vor fi incarcate pe molecule MHC-I. Restul se reintorc in citosol, iar dintre
acestea, o parte reiau procesul pe TAP, pe cand altele vor fi degradate pana la AA componenti.