Sunteți pe pagina 1din 1

Draga nimeni,

Ma aflu astazi aici, in camera in care obisnuiam sa imi petrec timpul cu fata mea. Iti scriu
aceasta scrisoare aleatoriu, poate aude cineva si imi intelege durerea.
Izolat de mine insumi si de exteriorul, care odata era interesat sa ma priveasca cu razele lui de
soare, traiesc o durere interioara inimaginabila. Totul a inceput de cand eu nu imi asumam raspunderea
morala pentru faptele mele, si am creat dezechilibre in jurul meu. Am ratat sansa sa fiu asa cum imi
doream, cu mine insumi si cu ceilalti, dar mai ales cu ea. Au fost clipe frumoase, in care aveam pe cineva
langa mine, pe ea, si era de ajuns pentru o viata intreaga. Te rog sa ma asculti, sunt singur, si macar tu sa
ma asculti, si trimite aceasta scrisoare mai departe, poate cineva e la fel ca mine.
Plang, pentru ca nu am motive sa fiu fericit, izvorul fericirii mele a secat. O presiune asa mare nu
am simtit niciodata in viata mea, nu stiu cum sa I mai fac fata, tremur tot. Ea nu ma mai asculta, e o
persoana deosebita, dar e in lumea ei , si eu nu mai fac parte din ea. Nu-mi doresc decat sa se intoarca,
sa priveasca cu adevarat, la ce a lasat acasa. Oare chiar sa fi meritat una ca asta? Sa nu-I pese nimanui
de mine? Acesta sa fie tributul care il platesc pentru toti oamenii pe care i-am facut sa sufere in existent
mea?, pentru ca asa de greu o simt.
Vezi tu, orice dorinta de schimbare nu conteaza, nu conteaza ce simti , nu conteaza de cine iti
pasa si cat iti pasa. As dori si eu un adapost pentru inima mea, un adapost pe care sa il incalzesc eu, dar
sa existe macar, ma ocup eu de restul. Nu mai e nici un adapost, totul s-a naruit, au mai ramas doar
peretii cu pozele noastre, poze care sunt imprimate de trairi. Nu e vorba de dat timpul inapoi, stiu ca toti
zicem asta ca am schimba trecutul, dar nimeni nu a facuto si nu cred in asta. Si am crezut ca sunt
puternic sic a pot schimba prezentul, dar uite ca nu se mai poate nici asta. Toate mesajele mele au fost
inghitite de un vartej si duse catre abis.
Abisul in care se afla si dragostea mea, in care oricat as incerca sa intru, imi sunt taiate mainile si
picioarele, doar durerea din suflet mai imi ramane sa imi aduca aminte ca nu reusesc. Am zis : daca ai
sti!... dar vezi tu, nu vrea sa mai stie, nu vrea sa mai auda nimic, zice ca nu crede. De vazut nu ma vede,
sti, asa cum sunt, si fizic si moral, ca nu ma viziteaza, si ma evita cu orice pret, nu mai e timp pentru
mine.
Iti marturisesc, ca sunt de-a dreptul distrus, si nu pot pleca nicaieri sa caut pe cineva. Nu exista
nimeni, doar ea era in tot timpul meu. Asa se intampla cu lucrurile in care crezi si le acorzi tot timpul tau.
La un moment dat te-ai putea trezi ca nu mai ai nimic..si macar daca nu ai mai avea nimic..dar mai ai o
cicatrice urata in suflet.
Nu mai pot sa iti scriu, si sper sa nu ne mai intalnim niciodata, si nici altcineva sa nu se
intalneasca cu tine, ca esti mai rau ca moartea. Asa ca nimeni, ne luam adio.

Cu lipsa de tot,
Fostul.