Povesti terapeutice, metafore

Povestea plopului
A fost odata un baiat tare rau. Cat era ziulica de mare, colinda
prin sat si se tinea doar de rele. Cauta cuiburile pasarilor si le
spargea ouale, chinuia bietii caini care nu-i faceau nici un
rau, legandu-le cate o tinichea de coada si apoi luandu-i la
goana. Dar cel mai mare pacat al sau era ca isi batea joc de
oamenii batrani. Bunul Dumnezeu era foarte mahnit de
purtarea baiatului, dar Se hotari sa incerce sa-l schimbe si o
trimise pe pamant pe Sfanta Duminica. Aceasta se
preschimba intr- o batrana sarmana si garbovita de ani si se
aseza la usa bisericii in zi de sarbatoare, cand tot satul era
strans la slujba. Ca sa-i incerce inima, batrana i-a cerut
baiatului un mar sau un colac, dar acesta nu doar ca nu s-a indurat sa faca pomana cu un om
sarman, dar i-a si raspuns urat bietei femei. Vazand atata rautate, Sfanta Duminica se preschimba
la loc, inconjurata intr-un nor luminos. Toti satenii au cazut in genunchi, inchinandu-se in fata
unei asemenea minuni si bucurandu-se de prezenta sfintei in mijlocul lor. Speriat, baiatul
obraznic a rupt-o la fuga, dar in urma sa a mai auzit vorbele sfintei:
Stai pe loc, copil rau ce esti! Coborasem pe pamant pentru mantuirea ta, dar vad ca rautatea ta
n-are leac. Nu meriti sa traiesti in chip de om, caci nu cunosti ce-s mila si indurarea. Sa te prefaci
intr-un copac rece si nesimtitor, iar bucuria florilor si a fructelor sa n-o cunosti! Chiar in timp ce
fugea prin curtea bisericii, copilul simti cum inima ii ingheata, trupul i se preface in trunchi,
bratele in ramuri, iar picioarele in radacini adanci.
Asa a aparut plopul
care si astazi creste cat mai sus, spre inaltul cerului, sa ceara iertare lui Dumnezeu si Sfintei
Duminici, iar ca semn al parerii sale de rau isi misca neincetat frunzele, tremurand chiar si atunci
cand nu bate nici o boare de vant. Plopul nu face nici flori si nici fructe, iar pasarile nu-si fac
cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sadesc in apropierea caselor, caci la vreme de furtuna,
plopul este primul traznit de fulger, amintindu-ne astfel de pedeapsa pe care cei rai si nechibzuiti
o vor primi.
Dionis POPA
Lumea credintei pentru copii, anul I, nr. 2
Adevarata educatie
Intr-o scoala de la marginea unui oras, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul
profesor avea grija de toti elevii, incercand sa-i invete cat mai multe. Dar, intr-o zi, copiii au
observat ca unul dintre colegii lor fura si l-au parat imediat profesorului. Acesta, insa, nu l-a
pedepsit pe faptas. Dupa cateva zile, hotul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de aceasta
data, domnul profesor nu l-a pedepsit. Cand acelasi lucru s-a intamplat si a treia oara, cativa
baieti s-au dus la profesor sa se planga si i-au spus:
- Acest coleg al nostru fura mereu. Nu este bine ceea ce se intampla si va rugam sa-l dati imediat
afara din scoala, altfel plecam noi.
- N-am sa-l dau afara. Daca vreti, puteti pleca toti ceilalti, dar el ramane.
- Domnule profesor, dar cum este posibil sa renuntati atat de usor la noi toti, care v-am ascultat
mereu ?
Privindu-i cu blandete, profesorul le-a explicat elevilor sai, atat de mirati de aceasta neasteptata
situatie:

- Voi stiti, deja, ce e bine si ce e rau. Daca ati pleca in lume, cu siguranta ca ati sti cum sa va
purtati, nici nu ma indoiesc! Daca, insa, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face ? Asta de ce nu
v-ati intrebat ? De ce v-ati gandit doar la voi ? Credeti ca daca o sa-l dau afara, va fi mai bun ?
Daca aici, intre noi, el nu stie cum e bine sa te porti, ce va face el in lume ? Asa ca, indiferent
daca voi ramaneti sau plecati, el va sta in continuare aici, iar eu voi avea grija sa se schimbe si sa
devina un om bun. Iar atunci cand va dori si el acest lucru, cu siguranta ca dintr-un hot ocolit de
colegi, va deveni un copil apreciat si iubit de toti cei din jurul sau.
Cand a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunatatea profesorului sau, baietelul care pana
atunci furase si le pricinuise atatea necazuri celor din jurul sau a promis ca se lasa de furat. Si s-a
tinut de cuvant, fiindca - asa cum spusese si domnul profesor - de data aceasta, el era cel care
dorea din tot sufletul sa fie mai bun.

Povestea lui Rob

Rob este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l urasti: e intotdeauna bine dispus si are intotdeauna
ceva pozitiv de spus.
Daca cineva il intreaba cum ii merge, el raspunde: Daca ar fi mai bine de atat, ar fi nevoie de
doi oameni pentru atata bine! E un optimist. Daca un coleg are o zi rea, Rob reuseste
intotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva a situatiei.
Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat: Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate
zilele, tu cum reusesti? Rob imi raspunse: In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua
posibilitati:
Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau
pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si
aleg sa fiu bine dispus.
Cand mi se intampla ceva rau, pot
sa aleg intre a fi o victima sau pot
sa aleg sa invat din ce mi s-a
intamplat. Si eu aleg sa invat. De
fiecare data cand cineva vine la
mine sa se lamenteze pentru ceva,
pot sa aleg intre a-i accepta
plangerile sau pot alege sa-l ajut
sa vada latura pozitiva a vietii.
Si eu aleg intotdeauna partea buna
a vietii.
Dar asta nu este intotdeauna asa
de usor i-am spus. Ba da, zise Rob, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi
din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni.
Depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe
altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata.
Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata.
Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Rob fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar
adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in loc sa
reactionez la evenimente. Apoi am aflat ca Rob a avut un accident groaznic la locul de munca, a
cazut de la 18 metri inaltime si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a iesit
avand o placa de otel in spate. M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de bine.
Vrei sa vezi cicatricile mele? Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat? In timp
ce cadeam, primul lucru care mi-a venit in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe
pamant, mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai.
Si am ales sa traiesc Dar nu ti-a fost frica? Atunci cand m-au dus la spital si am vazut

expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om
mort. Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am raspuns: DA! Toti m-au privit si
atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras si eu le-am spus: acum operatima ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!
Rob m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este
inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care
trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine. La urma urmei, azi este ziua de
maine pentru care iti faceai probleme ieri.
Iti spun ceea ce am ales eu: voi trai din plin fiecare zi, fiecare rasuflare, si mai presus de toate,
fiecare prietenie.
Dar tu, ce vei alege?

Dragostea invinge saracia

In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii
sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat
sa-i ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot
targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi paine
oricarui copil si asta fara nici un ban. A doua zi,
inca din zori, multi prichindei se stransesera in
fata casei in care locuia omul atat de bun la suflet.
Cand acesta a aparut cu niste cosuri mari, pline cu
paine, copiii s-au repezit, imbrancindu-se,
lovindu-se, cautand fiecare sa apuce o paine cat
mai mare. Fiecare, cum punea mana pe cate o
paine, o lua la goana, bucuros fiindca prinsese o
bucata mai mare. Era acolo o harmalaie
Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti
copii si-au ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a
uitat in el. Dar acolo nu mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era
gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici un
copil nu o bagase in seama. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre casa.
Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la
bucatarie sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a
asezat painica deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii deja
se stransesera si asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit, fetita
noastra, care asteptase cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a aes tot cu painea cea mai mica,
singura ramasa. Si de aceasta data, i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa, unde
mama ei o astepta. Cand s-au asezat la masa si femeia a rupt painea, ce sa vezi ?! Galbenii s-au
rasturnat pe masa din aluatul proaspat.
- Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani ? Daca banii au ajuns din greseala in painea adusa
de tine ? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat inapoi!
S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum mama ei i-a gasit in
painica primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns:
- Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum teai multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de
cinstita, fiindca ai fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare
dimineata cand vei veni sa iei si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata bunatate.
S-a dus in fuga la mama ei si i-a dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a povatuit-o si
de aceasta data, iar fata i-a urmat sfatul.

Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul
celorlalti copii si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de
mult ca si ea.
Saracia sau bogatia nu pot invinge DRAGOSTEA, dar DRAGOSTEA poate invinge si saracia
si bogatia.

Metafore si meditatii
Previous Entries

Legea iubirii - legea vietii

Iubirea este legea vietii. Iubirea este chiar viata. Ceea ce
mentine unitatea creatiei este legea iubirii. Iubeste-ti
aproapele ca pe tine insuti este porunca Vechiului si Noului
Testament. Si aceasta porunca este o consecinta a legii
unicitatii. Nu exista nimic in intreaga lume care sa fie diferit
de tine - si atunci de ce sa nu-l iubesti?
Odata, la un intelept vine un tanar sceptic care il pune la
incercare dandu-i sa bea o cana cu var in loc de lapte.
Inteleptul o bea fara sa spuna nimic, iat tanarul incepe sa rada
spunand: Ce intelept este acela care nu poate deosebi laptele
de var nici dupa ce l-a gustat?; inteleptul nu a spus nimic, dar
dupa foarte putin timp, tanarul incepe sa se vaite de o
puternica durere de stomac. Inteleptul ii spune: Ar fi trebuit
sa stii ca intre tine si mine nu este nici o deosebire. Poporul
nostru a sintetizat aceasta unitate a tuturor fiintelor, unitate
care poate fi perceputa prin forta iubirii, in urmatoarele cuvinte: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i
face.
Pe de alta parte, iubirea reprezinta cea mai eficienta modalitate de a ajunge la cunoasterea legii
unicitatii. Iubind tot ce te inconjoara, incepi sa intrevezi esenta tuturor lucrurilor, esenta care este
de aceeasi natura ca si Dumnezeu.
Nu exista virtute mai inalta decat iubirea. Nu exista cunoastere mai profunda decat iubirea si nici
religie mai inalta decat iubirea pentru ca ea este Adevarul, este insusi Dumnezeu. In orice
particica a Creatiei Sale, poti intelege profund Iubirea Sa. In interiorul unui atom poti sa
descoperi legea iubirii, in structurarea unei galaxii poti sa descoperi aceeasi lege a iubirii. Nimic
nu exista in acest Univers care sa nu fie patruns de iubire.
Nu-i doar o metafora atunci cand spun ca legea atractiei universale este doar un aspect al legii
iubirii.
Swami Shivananda spunea urmatoarele cuvinte: Ura este cea care desparte om de om, natiune
de natiune, tara de alta tara. Mandria si egoismul sunt cele care dezbin un om de altul.
Ura, mandria si egoismul sunt creatii mentale. Toate acestea sunt produsele necunoasterii, ale
ignorantei. Ele nu pot rezista in fata iubirii pure. Ura aduce cu ea tot ura. Iubirea aduce in schimb
iubire. Frica da nastere fricii. Aceasta este o lege cosmica imuabila (este legea rezonantei). Este o
tendinta naturala a iubirii, a puterii lui Dumnezeu sa guverneze pe acest Pamant, cucerind toate
fortele urii si ale necuratului.
A fi in afara iubirii inseamna, practic, a fi in afara vietii. Cine a incetat sa mai iubeasca, acela a si
murit deja.
La fel cum o familie nu este unita decat prin forta iubirii, la fel intreaga creatie este unita prin
aceeasi forta a iubirii.
Fragment din cartea Arta de a trai de Cristian Turcanu

Cine moare?
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste
cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe i in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza
sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul
pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile responsabile.
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul
din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai
inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica
sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca a fi viu cere un efort mult mai mare
decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o
traim
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.
PABLO NERUDA

13 Randuri pentru viata

Nu te iubesc pentru ceea ce eti, ci pentru ceea ce sunt atunci cnd sunt cu tine.
Nu merit s plngi pentru nimeni, iar cei care merit nu te vor face s plngi.
Doar pentru c cineva nu te iubete aa cum vrei tu, nu nseamn c nu te iubete cu toat fiina
sa.
Un prieten adevrat te prinde de mn i i atinge inima.
Cea mai stranie form de a ndeprta pe cineva este a sta lng el i a ti c nu-l vei putea avea
niciodat.
Nu nceta niciodat s zmbeti, nici chiar atunci cnd eti trist, pentru c nu se tie cine se poate
ndrgosti de zmbetul tu.

Poate c pentru lume eti doar o singur persoan, dar pentru o anumit
persoan eti ntreaga lume.
Nu i petrece timpul cu cineva care nu e dispus s i-l petreac cu tine.
Poate c Dumnezeu va dori s cunoti multe persoane nepotrivite nainte
de a cunoate persoana potrivit, pentru ca atunci cnd o vei cunoate n
sfrit, s tii s fii recunosctor.
Nu plnge pentru c s-a terminat, zmbete pentru c s-a petrecut.
Vor exista mereu oameni care te vor rni, aa c trebuie s-i pstrezi
ncrederea i doar s ai mai mult grij n cine ai ncredere i a doua oar.
Caut s devii un om mai bun i asigur-te c tii cine eti tu nainte de a
cunoate pe cineva i a atepta ca acea persoan s tie cine eti.
Nu te agita att, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cnd le atepi mai puin.
Gabriel Jose Garcia Marquez

Alegoria broscutelor
Alegoria broscutelor
Lectia Nr. 1 pentru viata
A fost odata un grup de broscute
care voiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.
Se adunasera deja multi spectatori,
pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.
Cursa urma sa inceapa
Totusi
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.
Tot ce se auzea era exclamatii de genul:
Oh, ce obositor!!!
Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!
sau:
Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!
Broscutele incepura se abandoneze
Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe
Spectatorii continuau sa strige:
E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau Doar una singura se catara consecvent
mai departe
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi
sa ajunga singura in virful turnului!

Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa
ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si
sa ajunga in virful turnului.
Asa se afla ca
Broscuta invingatoare era SURDA !!!
Morala?
Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti
fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,
caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!
Deci:
Fii MEREU OPTIMIST!
Si mai ales
Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune
ca nu-ti poti realiza visurile!
Gindeste-te:
Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat

Arta iubirii
Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a
deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia
fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest
lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica
pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa
de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici
un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a
relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege
ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul,
mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor
de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate,
relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte.
Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in
cuplu.
Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce
inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care
ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii
noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare
moment, de racordarea cealalta a corpului nostru
emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa
schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne
aflam poate schimba totul.
In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi
insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge
maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.

Noi putem vorbi desrep iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru
fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o
stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in
actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune
Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie
sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza
maestrul.
Fragment din cartea Arta de a iubi de Don Miguel