Sunteți pe pagina 1din 8

ORTODOXIA AZI - NUMĂRUL 19 DECEMBRIE 2009 1

Naðterea lui Hristo s


n zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.

Î Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toŃi să se înscrie,
fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui
David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David, ca să se înscrie
împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi
L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
Şi în Ńinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi
iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat
cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeŃi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi
pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi
acesta va fi semnul: VeŃi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul,
mulŃime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe
pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii
către alŃii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-
a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi
văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toŃi câŃi auzeau se mirau de cele spuse lor
de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră
precum li se spusese. (Evanghelia după Luca 2.1-20)

Naðterea Domn ului


răciunul este, alături de Sfintele Paşti, cea mai mare sărbătoare a creşti-nătăŃii. După cum fusese bi-

C nevestită de Dumnezeu prin Sfântul Arhanghel Gavriil, Sfânta Fecioară Maria naşte în ieslea din
Betleem pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Începutul tainei Întrupării trebuie să-l vedem în acea
făgăduinŃă pe care Dumnezeu a făcut-o primilor oameni după căderea lor din rai, când le-a vestit că din
sămânŃa Evei se va ridica un vlăstar care va zdrobi capul şarpelui şi va mântui lumea de păcatul
neascultării (v. Fac. 3.15).
Steaua vesteşte din ceruri naşterea Lui, îngerii şi păstorii se bucură laolaltă, iar cei trei regi înŃelepŃi de la
Răsărit vin să să-L mărturisească şi să I se închine, aducându-i în dar aur, smirnă şi tămâie. Aurul închipuie
demnitatea împărătească, tămâia pe cea preoŃească, iar smirna semnifică Patimile prin care va trece.
Prin însuşirea firii noastre omeneşti, Iisus Hristos a ridicat firea umană la înălŃimea firii Sale dumnezeieşti. Prin
acest act divin, Dumnezeu S-a înomenit pentru ca să-l îndumnezeiască pe om.
Dumnezeu-Tatăl vede acum în om firea Fiului Său prea iubit. Iar, iubirea lui Dumnezeu faŃă de firea
noastră, purtată de Fiul Său, avea să se răsfrângă asupra tuturor celor ce purtau această fire.
Naşterea Domnului este sărbătoare de mare bucurie. În această sfântă şi curată zi, tot omul devine
iar copil cu suflet curat şi bun. Gândul i se-ndreaptă singur către Domnul şi, cu credinŃă, cu nădejde şi
iubire cântă-n sinea lui Axionul Naşterii, ce leagă cerul de pământ:
„Măreşte, suflete al meu, pe cea mai cinstită şi mai preamărită decât oştile cele de sus! Taină străină
văd şi prea-mărită: cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a
culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, îl mărim!”

2 ORTODOXIA AZI - NUMĂRUL 19 DECEMBRIE 2009


De ce S-a întrupat Mân tu itoru l?
isus Hristos S-a întrupat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire” (art.3 din Simbolul Cre-

I dinŃei), întruparea fiind „taina cea din veci ascunsă şi de îngeri neştiuta”(Efeseni 3.9).
Iisus, Fiul lui Dumnezeu a venit în lume într-un moment când societatea omenească ajunsese într-
o stare avansată de degradare. A venit să restaureze lumea şi pe omul făcut de Dumnezeu după chipul şi
asemănarea Sa. Isus Hristos, Dumnezeu fiind asemenea Tatălui ceresc a coborât în lume făcându-Se
asemenea oamenilor. Ba mai mult decât atât, El nu a venit ca împărat sau ca un conducător al popoarelor
pământului, ci a luat chipul omului de rând pentru ca astfel să arate că a venit să mântuiasca pe tot omul
începând de la omul cel mai sărac şi umil precum şi aceea că înaintea lui Dumnezeu toŃi oamenii sunt
egali pentru că absolut toŃi oamenii sunt făcuŃi de Dumnezeu după chipul şi după asemănarea Sa.
Lumea creştină întemeiată de Domnul Iisus Hristos are la bază legea mântuirii adusă lumii
Dumnezeu Fiul. Iisus a venit în lume, aşa precum El Însuşi spune, ca să cureŃe lumea de păcat şi să-i
vindece pe păcătoşi.
Venirea lui Iisus în lume s-a făcut în chip supranatural. El nu s-a născut ca urmare a împreunării
bărbatului cu femeia, ci s-a născut dintr-o fecioară curată prin lucrarea Sfântului Duh cea de a treia
Personaă a Dumnezeirii. Iar Duhul Sfânt, cu multe sute de ani înainte, le-a făcut cunoscut proorocilor,
acei oameni curaŃi la suflet, că Dumnezeu va trimite în lume un Mântuitor ca să cureŃe şi să vindece
sufletele oamenilor de boala păcatului.
Textul mesianic clasic despre naşterea Mântuitorului îl găsim la Proorocul Zaharia care prin
insuflare dumnezeiască spune: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele
Lui Emanuel, ce se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Zaharia 9.9).
Sfântul Apostol Pavel spunea că „Iisus Hristos a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoşi”,
acesta fiind sigurul motiv pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să se facă om.
Sfântul Ioan Gura de Aur zice: „Hristos Mântuitorul fiind Dumnezeu, a primit trupul nostru şi S-a
făcut om nu în alt scop, ci numai pentru mântuirea neamului omenesc”.
Fecioara Maria, „vas ales” de Dumnezeu să poarte în pântecele său pe Însuşi Dumnezeu, la plinirea
vremii s-a învrednicit a naşte în ieslea din Betleemul Efratei pe Împăratul ÎmpăraŃilor.
Sfântul Ioan Damaschin spune: „Propovăduim că Sfânta Fecioara este în sens propriu şi real
Născătoare de Dumnezeu, că este adevărata Născătoare de Dumnezeu pentru că Însuşi Dumnezeu Fiul
născut înainte de veci din Dumnezeu Tatăl fără mamă, s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei Maria şi s-a
născut din mamă fără tată, iar Sfânta Fecioară Maria a rămas fecioară şi după naştere până la
sfârşitul vieŃii sale pământeşti”.
Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că: „Cine ar putea şti în ce fel Dumnezeu S-a făcut trup şi
totuşi a rămas Dumnezeu şi cum, rămânând Dumnezeu este totuşi om adevărat.

Taina Betleemu lui


entru că este aşezat în Galileea, provincie socotită mărginaşă şi cu sânge cam amestecat, iudeii se
P îndoiau că din Nazaret ar putea să iasă vreodată ceva bun. Iar Betleemul, deşi aflat în Iudeea, nu
departe de Ierusalim, părea şi el un loc umil şi uitat de lume, locuit de păstori săraci şi cu duhul şi
cu punga. Dar iată că, urmând nu socotelii oamenilor, ci înŃelepciunii Duhului Care a grăit prin prooroci,
Mesia, Hristosul lui Dumnezeu, avea să-Şi tragă obârşia din Nazaret şi să se nască în Betleem, arătând o
dată mai mult că Dumnezeu alege adeseori pe cele de jos spre a le da de ruşine pe cele de sus, şi pe cele
care se socot de puŃin preŃ, ca să le certe pe cele care se mândresc.
Despre Betleem (numit mai întâi Efrata) proorocul Miheia a spus cu foarte multă vreme înainte: „Şi
tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia
Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5.1)

ORTODOXIA AZI - NUMĂRUL 19 DECEMBRIE 2009 3


Aflându-se pe drum şi venin-du-i sorocul aici, în Betleemul Iudeei, Sfânta Fecioară a găsit adăpost
într-o peşteră folosită ca adăpost pentru animale şi acolo, pe paie curate şi sub suflarea caldă a vitelor,
s-a născut Dumnezeu, cu scâncet de prunc.
Şi acolo S-a arătat Mântuitorul lumii, nu regilor şi împăraŃilor în palatele lor, ci unor ciobani,
oameni simpli dar curaŃi la suflet. Lor le-a adus un înger al Domnului vestea cea mare că s-a născut
Mântuitorul lumii.
Mare a fost frica acelor păstori la vederea îngerului însă şi mai mare le-a fost bucuria să-L vadă în
chip de prunc pe Iisus Împăratul lumii. Tot către peşteră au fost călăuziŃi, în chip minunat de către o stea,
cei trei mari înŃelepŃi ai acelor vremuri, cei trei Magi de la Răsărit, care au venit cu daruri să se închine
lui Iisus, Lumina lumii.
Iar aceasta nu a fost întâmplător, ci s-a făcut spre învăŃătură oamenilor ca să ştie că Dumnezeu se
arată celor cu sufletul curat de păcate, precum păstorii, şi celor având mintea curăŃată de păcatul
neştiinŃei precum cei trei mari
învăŃaŃi.
De toate acestea ne dau
mărturie Evangheliile, făcând din
umilul Betleem, şi nu din
strălucitorul Ierusalim, leagănul
pământesc al lui Dumnezeu.
Pe toate aceste locuri încărcate
de sfinŃenie, evlavia creştină a
ridicat de-a lungul veacurilor lă-
caşuri de pomenire, pe care pele-
rinul le calcă astăzi înfiorat.
La răsărit de Betleem, pe Câmpul
Păstorilor, se înalŃă biserica ce adăposteşte Grota Păstorilor. Mult mai impozantă este Bazilica Naşterii,
ce adăposteşte Grota Naşterii. Prima biserică a fost construită aici de către SfinŃii ÎmpăraŃi Constantin şi
Elena în secolul al IV-lea, dar ea a fost distrusă în parte de o răscoală din secolul al VI-lea. Biserica actu-
ală a fost ridicată de împăratul Iustinian, către anul 530.
În secolul al VII-lea, majoritatea bisericilor din łara Sfântă au fost distruse sau profanate de către
perşi. Biserica Naşterii a scăpat neatinsă deoarece pe mozaicul de pe faŃada ei erau înfăŃişaŃi cei trei regi-
magi îmbrăcaŃi în straie persane.
SupravieŃuirea vieŃii creştine, timp de două mii de ani, în aceste locuri bântuite de necreştini
reprezintă un miracol dumnezeiesc.
În Grota Naşterii, locul unde Sfânta Fecioară l-a născut pe Iisus – loc stabilit prin tradiŃie – este
marcat de o stea de argint (o veche donaŃie românească) pe care stă scris: „Aici din Fecioara Maria s-a
născut Iisus Hristos”.

Cr½ciu n ul √ S½rb½toarea co piilor


Nu întâmplător Crăciunul este sărbătoarea copiilor. Copiii, prunci nevinovaŃi au sufletul curat de
păcate şi mintea lipsită de gânduri necurate.
Nu întâmplător Mântuitorul ne-a spus: „De nu veŃi fi asemenea pruncilor, nu veŃi intra în
ÎmpărăŃia cerurilor!”
Din nefericire însă acum, în zilele noastre, socotite pe bună dreptate „vremurile din urmă” din cauza
răspândirii nemaiîntâlnite a celor mai josnice fărădelegi şi păcate, indivizi fără Dumnezeu şi fără morală,
se străduiesc să întineze sufletele curate ale copiilor şi să le otrăvească mintea cu tot felul de „învăŃături”
obscene care, până nu demult, erau repudiate chiar de oamenii mai în vârstă.
În cele ce urmează, ne vom strădui să le oferim copiilor noştri câte ceva din tradiŃia noastră
românească legată de Sfânta Sărbătoare a Naşterii Domnului Iisus.

4 ORTODOXIA AZI - NUMĂRUL 19 DECEMBRIE 2009


Co lin d e v ech i ði mai pu ţin vech i
O, ce veste minunată
O, ce veste minunată Moş Crăciun
În Vitleem ni s-arată,
Astăzi S-a născut Moş Crăciun cu plete dalbe
Cel făr-de-nceput, A sosit de prin nămeŃi
Cum au spus proorocii. Şi aduce daruri multe
La fetiŃe şi băieŃi
Că la Vitleem, Maria,
Săvârşind călătoria, Din bătrâni se povesteşte
Într-un mic sălaş Că-n toŃi anii negreşit
Lâng-acel oraş Moş Crăciun pribeag soseşte
A născut pe Mesia. Niciodată n-a lipsit
Pe Fiul în al Său nume Moş Crăciun cu plete dalbe
Tatăl L-a trimis în lume Încotro vrei să apuci?
Să se nască łi-aş cânta florile dalbe
Şi să crească, Dac-aş şti că nu te duci
Să ne mântuiască

Trei crai d e la r½s½rit


Trei crai de la răsărit Şi cu grai adăugat, Precum le-a fost lor şi zis,
Spre stea au călătorit; Foarte lor li s-a rugat, Îngerul, noaptea, în vis.
Şi au mers după cum citim, Zicând: - „MergeŃi de aflaŃi Iară Irod împărat,
Până la Ierusalim. Şi viind, mă-nştiinŃaŃi, Văzând că s-a înşelat,

Acolo, cum au ajuns, Să merg, să mă-nchin şi eu, Foarte rău s-a mâniat,
Steaua-n nori, li s-a ascuns; Ca unuia Dumnezeu”. Oaste mare a pornit,
Şi le-a fost a se plimba Craii, dacă au plecat, Şi-n Vetleem a întrat,
Şi prin oraş a-ntreba; Steaua iar s-a arătat. MulŃi copii mici a tăiat.

„Unde s-a născut” – zicând, Şi-au mers, până a stătut, Pân-la paisprezece mii,
„Un Crai mare” de curând? Und-era Pruncul născut, Cei mai mărunŃei copii,
Iar Irod împărat, Şi cu toŃi s-au bucurat, De doi ani şi mai jos,
Auzind s-a tulburat; Pe Hristos, dac-au aflat, Ca să taie pe Hristos.

Pe crai, în grab-a chemat Cu daruri s-au închinat Iar tiranul de Irod


Şi în taină i-a întrebat. Ca la un mare împărat. Muri-n blestem de norod,
Ispitindu-i, a vrut setos, Şi-napoi, dac-au purces, Neffiind el bucuros
Ca să afle de Hristos. Pe altă cale au mers, De naşterea lui Hristos

ORTODOXIA AZI - NUMĂRUL 19 DECEMBRIE 2009 5


Poezie Creştină Românească
Prea Sfântă Născătoare
Prea Sfântă Născătoare Du ruga noastră-n ceruri,
A Domnului Hristos, La Fiul tău iubit.
Cu multă bucurie Şi spune-i, Maică Sfântă
Noi Te slăvim frumos. Că mult noi am greşit
Ca zorii dimineŃii, Dar roagă-L să ne ierte
Aşa te-ai arătat. Aşa cum a iertat
Şi pe Stăpânul vieŃii Pe-atâŃia păcătoşi
În braŃe L-ai purtat În lume cât a stat.
Mihai Eminescu

Răsari asupra mea


Prea Sfântă Născătoare Ca-n visul meu ceresc de-odinioară;
A Domnului Hristos, O, Maică Sfântă, pururea Fecioară,
Cu multă bucurie În noaptea gândurilor mele vină,
Noi Te slăvim frumos. SperanŃa mea tu n-o lăsa să moară,
Ca zorii dimineŃii, Deşi al meu e un noian de vină;
Aşa te-ai arătat. Privirea ta de milă caldă, plină,
Şi pe Stăpânul vieŃii Îndurătoare asupra mea coboară.
În braŃe L-ai purtat Străin de toŃi, pierdut în suferinŃa
Du ruga noastră-n ceruri, Adâncă a nimicniciei mele,
La Fiul tău iubit. Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Şi spune-i, Maică Sfântă Dă-mi tinereŃea mea, redă-mi
Că mult noi am greşit credinŃa
Dar roagă-L să ne ierte Şi reapari din cerul tău de stele:
Aşa cum a iertat Ca să te-ador de-acum pe veci,
Pe-atâŃia păcătoşi Marie!
În lume cât a stat.
Mihai Eminescu
Răsai asupra mea, lumină lină

Naşterea Mântuitorului
În Betleem acolo-n oraş Păstorii veseli, în oraş
Dormeau visând locuitorii Spre staul cu paşi iuŃi porniră
Iar lângă turmă, pe imaş Şi-un prunc atât de drăgălaş
Stăteau de pază, treji, păstorii. Acolo-n paie ei găsiră.
Şi-n miez de noapte dulce cânt Nici leagăn moale, nici vreun pat
Din cer cu stele-a răsunat Doar fân mirositor pe jos,
Se rumenise cerul sfânt Pe fân, în iesle stă culcat
Păstorii s-au cutremurat. MicuŃul prunc: Iisus Hristos.
Din slăvi un înger coborî: El, Fiul Domnului şi Crai
„FiŃi veseli!” – îngerul le-a spus Al stelelor de farmec pline
„PlecaŃi, şi-n staul veŃi găsi De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Pe Craiul stelelor de sus!” Cu fiecare iarnă vine! …
Ion Creangă

6 ORTODOXIA AZI - NUMĂRUL 19 DECEMBRIE 2009


In seara de Crăciun
Afară ninge liniştit, Cum s-a născut Hristos în frig,
În casă arde focul, În ieslea cea săracă,
Iar noi pe lângă mama stând, Cum boul peste el sufla
Demult uitarăm jocul Căldură ca să-i facă
E noapte, patul e făcut, Cum au venit la ieslea Lui
Dar cine să se culce? Păstorii de la stână
Când mama spune de Iisus Şi îngerii cântând din cer,
Cu glasul rar şi dulce. Cu flori de măr în mână
George Coşbuc

Moş Ajun
A bătut la uşa noastră Lângă vatră ni s-aşază
Până-n ziuă Moş Ajunul, Şi cu drag ne povesteşte,
Să ne-aducă veste nouă, Basmul sfânt al Celui care
Cum că mâine e Crăciunul. Toată lumea cârmuieşte.
Am tras repede zăvorul, Basmul naşterii slăvite,
De la uşa din pridvor A copilului Hristos,
Şi intrând unchiaşu-n casă, Care lumii răsărit-a
Ne-a urat: „Noroc şi spor!” Soare nou şi luminos.
A nins vremea peste moşul Apoi moşul ne sărută
Şi-i e barba de zăpadă, Şi ne’mparte gologani,
Ca omătul ce se-aşterne, Iar copiii, roată în jurui,
În troiene prin ogradă. Îi urează: „la mulŃi ani!”
Iar pe umeri, deopotrivă Şi se duce Moş Ajunul,
Cu povara cea de ani, Cel cu barba de zăpadă,
Într-un sac cu daruri poartă Revărsând belşug şi daruri,
Jucării şi gologani. Din ogradă în ogradă.
T. DuŃescu-DuŃu

Moş Crăciun
Moş Crăciun din vremuri bune, Numai tu poŃi să-i împaci …
Moş Crăciune, Pe la vatra lor sărmană treci şi-
Răsărind din lumi de basme, tu vii iar cu acum şi nu uita
traista plină Să le-aduci şi lor o rază din
De minuni, de daruri sfinte şi de datină milostivirea ta,
creştină. Şi le-alină a lor povară:
Moş Crăciune, Moş Crăciune, Creştineasca bucurie să cuprindă
Moş bătrân din vremuri bune, întreaga Ńară ..
Azi, când vii cu traista plină, cum venea-i Pentru ei mă rog de tine,
şi altădată, Pentru ei şi pentru mine,
Am să-Ńi fac o rugăciune, Moş Crăciune,
Moş Crăciune … Moş iubit din vremuri bune
Sunt copii la noi în Ńară, mulŃi ca spuza de
săraci, Mircea Dem. Rădulescu

ORTODOXIA AZI - NUMĂRUL 19 DECEMBRIE 2009 7


Bine ai venit Moş Crăciun
Prin nămeŃi, în fapt de seară, Şi cu daruri proaspete
A plecat către oraş Bucuroşi de oaspete?
Moş Crăciun c-un iepuraş - Bucuroşi, bucuroşi,
Înhămat la sănioară. Strigă glasuri de copii.
Drumurile-s troienite, Moşule, de unde vii?
Noaptea vine, gerul creşte … - Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Cu urechile ciulite Încărcat cu jucării!
Iepuraşul se grăbeşte. … Noapte rece şi albastră,
Uite-o casă colo-n vale, Ies copiii la fereastră,
Cu ferestre luminate. Să se uite cum coboară,
Moşul s-a oprit din cale, Prin troianul uriaş,
Cu toiagu-n poartă bate: Moş Crăciun c-un iepuraş
- Bună seara, bună seara! Înhămat la sănioară …
Iaca, vin cu sănioara
Otilia Cazimir

8 ORTODOXIA AZI - NUMĂRUL 19 DECEMBRIE 2009