Sunteți pe pagina 1din 1

Ciripel cel lacom

de LUIZA VLADESCU
Ciripel e un vrbioi rotofei, zburlit si lacom. Cat e ziulica de mare, stolul de vrbii in care triete
Ciripel, se mprtie pe drum, prin ogrzi, dup hrana. Cum una dintre vrbii, alfa ceva de
mncare, odat striga: Cip, Cip. Venii frai si surori, c-am gsit de mncare. Vrbiile vin, care
si de pe unde sunt, si ciugulesc cu plcere.
Iarna e tare grea. De cteva zile s-a strnit o vifornia cumplita. Bietele vrbiue nici grai nu mai
au sa ciripeasc, opie pe zpada ntrita, se strng una intr-alta, se nfoiaz in pene, sa se mai
dezmoreasc dar degeaba.
Of! greu e iarna pentru vrbii, privind Ciripel nemulumit ca-si simea gua goala. De ieri n-am
mai gsit nici un bob de mncare. Nici tu musculie, nici tu nari, nici tu omizi, vai de capul
nostru!
-Ciripel, parca ar fi o curca plouata si nici decum un vrbioi viteaz, ii spuse o vrabie mai btrna.
Iarna e mai greu de gsit mncare, dar tot mai afli grune, firimituri, mai sunt copii care pun pe
pervazul ferestrei resturi de mncare. Copii acetia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uor.
-Cirii-ip!cirii-ip...ciripi vrabia cea btrna. Destul am stat la taifas si ne-am vicrit. Vrbii
suntem sau nite roi? Hai sa ne nlam in zbor si sa cutam de mncare! Hai sa veselim
drumeii si copii,
Vrbiile se nlar in stol, se rotir sus, spre bolta ca o cupola de cletar, deasupra caselor,
ogrzilor acoperite toate in strat de zpada. Ciripel s-a nlat si el cu tot stolul, iar cnd s-a
mprtiat in vzduh dup hrana, si-a rotit ochiorii ca bobitele de ienupr si-a rotit cporul cat o
corcodua si ce credei ca a vzut?
Intr-un balcon, pe o masa de lemn era aternut un strat de mlai frmntat. Ciripel cel lacom
zbura acolo. Din casa copii se uitau la fereastra.
-A venit o vrabie, opti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. Acum vor veni mai
multe, sa vezi ca vrbiua aceasta le da de tire.
Dar ti-ai gsit, Ciripel cel lacom se gndi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el gua si sa nu mai
cheme stolul. Cine tie poate ca atunci cnd vor veni cu toate, nu mai apuca el sa se sature. Pe
cnd aa...uite ce osp! Vrbiile la nceput se nelinitir: Unde-i Ciripel? L-o fi mncat vreo
pisica, o fi degerat? Dar Ciripel se ntorcea rotofei.
-Cip, cip, Ciripel unde-ai fost?
El isi pleca ncet capul si rspundea pocit:
-Am fost dup mncare...dar n-am gsit!Si aa in fiecare zi pe la prnz Ciripel se desprindea din
stol si zbura la csua cu balcon. Ciugulea, ciugulea, isi umplea gua si apoi se ntorcea. Vrbiile
il ntrebau:
-Ciripel, ai gsit?
-N-am gsit.
Si isi fcuse Ciripel o burta cat un ghem de lna.
Intr-o zi , ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa nghit un bulgra moale de mlai de pe msua
din balcon, cnd hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. Lui Ciripel ii sttu inima in loc de
frica. Cioara ca cioara, clon...clon in plisc cat lua Ciripel de zece ori.
Cr, cr, du-te mai ncolo, obraznicule, ii croncani cioara. Nu vezi ca m mpiedic de tine?
Ciripel opi speriat in laturi. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Parca-i sta