Iulie 1882

Draga mea Nic,

Clduri, munc i necazuri m opresc de a-i rspunde cu acea prompt
regularitate de care, de dragul tu, m-a ine bucuros. Precum era de prevzut, dup ce
am fcut att de puine bi i dup ce aerul de bucureti nu-mi priete de loc i
cldurile asemenea, bubele mele amenin a se redeschide i a m rearunca n acea
mizerie moral, care era de vin la tcerea mea.
Dragul meu Mo, nimeni, absolut nimeni nu-i n Bucureti, nici prieteni, nici
dumani. Toi caut rcoare i linite din acest infern, n care cei nevinovai se
pedepsesc. Dup ce i corectorul de la Timpul mi s-a mbolnvit, am rmas curat
redus la mine nsumi cu onorabila redacie... i pe ce clduri, Doamne sfinte!
Nu fi supric, dac nu-i scriu imediat i crede-m c abia gsesc un moment
mai limpede n care s pot gndi i la dragul meu Mo, la imputrile ce ea mi le face i
la fatalitatea c mi-i att de drag att de scump i totui nu pot fi lng ea.
Eh! La pauvret est une mauvaise chose! i chip s scap de ea pentru totdeuna
nu se vede nc. Dar n sfrit, bun e Dumnezeu i meter e dracul. Dup ploaie trebuie
s vie i senin, care va fi i mai senin prin tine, Nic.
Ai avut de descifrat n scrisoarea mea trecut. Am plecat la Chiustenge i
cerneala din climar s-a fcut n vreme de var ca pcura - Copirtinb - nct se lipea
fil de fil.
Te srut de mii de ori, Mo, i iar te srut i iar, i iar i te rog s-mi pstrezi
locul din inim care l-ai druit lui Emin.