Fia de lucru nr.

1
Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
Oameni buni! Maria-sa voda ntreaba ce vreti si ce ceriti? si pentru ce ati venit asa cu zurba? Prostimea
ramasa cu gura cascata. Ea nu se astepta la asemenea ntrebare. Venise fara sa stie pentru ce au venit si ce
vrea. ncepu a se strnge n cete, cete, si a se ntreba unii pe altii ce sa ceara. n sfrsit ncepura a striga:
Sa micsureze dajdiile! Sa nu ne zapciasca!
Sa nu ne mai mplineasca! Sa nu ne mai jafuiasca!
Am ramas saraci! N-avem bani! Ne i-au luat toti Motoc! Motoc! Motoc! El ne beleste si ne
prada! El sfatuieste pre voda! Sa moara!
Motoc sa moara! Capul lui Motoc vrem! Acest din urma cuvnt, gasind un eho n toate inimile, fu ca o
schinteie electrica. Toate glasurile se facura un glas si acest glas striga: Capul lui Motoc vrem.
Ce cer? ntreba Lapusneanul, vaznd pre armasul intrnd.
Capul vornicului Motoc, raspunse.
Cum? Ce? striga acesta sarind ca un om ce calca pe un sarpe; n-ai auzit bine, frtate! vrei sa suguiesti, dar
nu-i vreme de saga. Ce vorbe snt aceste? Ce sa faca cu capul meu? ti spun ca esti surd; n-ai auzit bine!
Ba foarte bine, zise Alexandru-voda, asculta singur. Strigarile lor se aud de aici. ntr-adevar, ostasii
nemaimpotrivindu-se, norodul ncepuse a se catara pe ziduri, de unde striga n gura mare: Sa ne deie pe
Motoc! Capul lui Motoc vrem!
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.2

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
Durerile cresteau. Otravitul se zbuciuma n convulsii.
Oh! striga, mi arde sufletul! oh! dati-mi apa dati-mi ceva sa beau!
Iata, zise Stroici, lund paharul de argint de pe masa; au ramas drojdiile otravii. Bea si te racoreste.
Ba; ba, nu, nu vreu, zise bolnavul strngnd dintii.
Atunci Stroici l apuca si-l tinu neclintit; iar Spancioc, scotnd cutitul din teaca, i desclesta cu vrful lui
dintii si i turna pe gt otrava ce mai era n fundul paharului.
Lapusneanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul si securea ce a sa-l loveasca, voi a se-nturna cu fata spre
parete.
Ce, vrei sa nu ne mai vezi? zisera boierii. Ba, se cade spre osnda ta sa ne privesti; nvata a muri, tu care
stiai numai a omor. Si apucndu-l amndoi, l tineau nemiscat, uitndu-se la el cu o bucurie infernala si
mustrndu-l.
Nenorocitul domn se zvrcolea n spasmele agoniei; spume facea la gura; dintii i scrsneau si ochii sai
sngerati se holbasera; o sudoare nghetata, trista a mortii prevestitoare, iesea ca niste nasturi pe obrazul lui.
Dupa un chin de jumatate ceas, n sfrsit, si dete duhul n mnile calailor sai.
Acest fel fu sfrsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de snge n istoria Moldaviei.
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.3

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
Curnd intrara sub cortul unde el sedea ncungiurat de boierii si capitanii sai, patru boieri, din care doi mai
batrni, iar doi juni. Acestii erau vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-voda, se nchinara pna la pamnt, fara a-i saruta poala dupa obicei.
Bine-ati venit, boieri! zise acesta silindu-se a zmbi.
Sa fii m.ta sanatos, raspunsera boierii.
Am auzit, urma Alexandru, de bntuirile tarii si am venit s-o mntui; stiu ca tara m-asteapta cu bucurie.
Sa nu banuiesti, maria-ta, zise Motoc, tara este linistita si poate ca maria-ta ai auzit lucrurile precum nu
snt; caci asa este obiceiul norodului nostru, sa faca din tntar armasar. Pentru aceea obstia ne-au trimis pre
noi sa-ti spunem ca norodul nu te vrea, nici te iubeste si m.ta sa te ntorci napoi ca

Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scntiera ca un fulger,
si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc?
Mai degraba-si va ntoarce Dunarea cursul ndarapt. A! Nu ma vrea tara? Nu ma vreti voi, cum ntaleg?
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.4

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
Si, cnd colo, numai iaca ce le ies nainte mparatul Verde, fetele sale, Spnul si toata curtea
mparateasca, ca sa-i primeasca. Si vaznd Spnul ct e de frumoasa fata mparatului Ros, odata se repede sa
o ia n brate de pe cal. Dar fata i pune atunci mna pe piept, l brnceste ct colo si zice:
Lipseste dinaintea mea, Spnule! Doar n-am venit pentru tine, s-am venit pentru Harap-Alb,
caci el este adevaratul nepot al mparatului Verde.
Atunci mparatul Verde si fetele sale au ramas ncremeniti de ceea ce au auzit. Iar Spnul, vaznd
ca i s-a dat viclesugul pe fata, se repede ca un cine turbat la Harap-Alb si-i zboara capul dintr-o singura
lovitura de palos, zicnd:
Na! asa trebuie sa pateasca cine calca juramntul! Dar calul lui Harap-Alb ndata se repede si
el la Spn si-i zice:
Pn-aici, Spnule! Si odata mi ti-l nsfaca cu dintii de cap, zboara cu dnsul n naltul cerului,
si apoi, dndu-i drumul de-acolo, se face Spnul pna jos praf si pulbere.

ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.5

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
Fiul craiului, vazndu-se prins n cleste si fara nici o putere, i jura credinta si supunere ntru toate, lasnduse n stirea lui Dumnezeu, cum a vrea el sa faca. Atunci Spnul pune mna pe cartea, pe banii si pe armele
fiului de crai si le ia la sine; apoi l scoate din fntna si-i da palosul sa-l sarute, ca semn de pecetluire a
juramntului, zicnd:
De-acum nainte sa stii ca te cheama Harap-Alb; aista ti-i numele, si altul nu.
Dupa aceasta ncaleca, fiecare pe calul sau, si pornesc, Spnul nainte, ca stapn, Harap-Alb n urma, ca
sluga, mergnd spre mparatie, Dumnezeu sa ne tie, ca cuvntul din poveste, nainte mult mai este.
Si merg ei, si merg, cale lunga sa le-ajunga, trecnd peste noua mari, peste noua tari si peste noua ape mari,
si ntr-o trzie vreme ajung la mparatie.
Si cum ajung, Spnul se nfatisaza naintea mparatului cu carte din partea craiului. Si mparatul Verde,
citind cartea, arde de bucurie ca i-a venit nepotul, si pe data l si face cunoscut curtii si fetelor sale, care l
primesc cu toata cinstea cuvenita unui fiu de crai si mostenitor al mparatului.
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.6

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
SBIEREA (cnd l scoal Vulpoi)
Vai mie!... Rzvan e frate!...
M jur c-am lsat acas catastie ne-ncheiate...
Iart-m!... Tocmai pe tocmai!... Fost-ai rob, te iert i eu...
De vrei, i voi da -un zapis... Martor mi-este Dumnezeu!...
RZVAN
Vulpoiule, du-l din codru! Scoate-mi-l pn la rspnte,
Arat-i drumul cel mare i zi-i aceste cuvinte:
Iat dreapta, iat stnga, iat jos i iat sus;
Alege la deal, la vale, la rsrit, la apus;
RZVAN te-avusese-n palm, i numai c-un semn de mn
Ar fi putut s te fac praf, publere i rn...
Totui, uite! Nu-i lipsete nici un fir din perii ti...
S triasc codrul verde!... Pleac slobod unde vrei...
(vVidra e foarte micat.)
TNASE
Cum? l ieri? l lai s scape?...
RZAUL
Cpitane! Mi se pare
C tu-i cam petreci cu glume -ai uitat de rzbunare!
RZVAN
Rzbunarea cea mai crud este cnd dumanul tu
E silit a recunoate c eti bun i dnsu-i ru!...
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.7

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
SBIEREA
Copilaii!... Vrea s zic
Tu eti un nebun de frunte! Dup ce n-ai chiar nimic,
Te mai apuci de prsil. Auzi! i trebui copii!
Un neam de netoi... D-mi pace! Duc-se pe la pustii!
TNASE (aezndu-se)
Of, of, of!... i tu, jupne, o s dai de vro ispit!
(Sbierea face trei cruci mari dinaintea bisericii i se deprteaz, fr a bga de seam c i-a czut o pung
din chimir.)
RZVAN
Aa cruci evlavioase, aa fa rstignit,
Aa-nchinciuni plecate, pn la bru i mai jos,
Nu fcea nici sfntul Petre, nici nsui domnul Hristos!...
Bre! Jupnul sta crede c drept la rai o s mearg,
Pe cnd dracii dup dnsul cu limba scoas alearg!...
(Face civa pai i ridic de jos punga.)
Aoleu! O punguli!... Ba-i un scule cam greu!...
l va fi pierdut boierul cel cu zor de Dumnezeu...
Mi, oprete-te, jupne!... Stai, jupne, de m-ascult!...
SBIEREA (din afar)
La naiba! i-am spus o dat c nu-mi place vorba mult!
Un singur pas nu poi face fr's dai de vrun calic!...
Fugi! N-am bani! N-am o groi! N-am nimic, nimic, nimic!
RZVAN
Nimic n-are, srcuul! Aa zice!... Prin urmare,
Omul neputnd s piarz tocmai lucrul ce nu-l are,
Punga nu-i a lui. Atuncea... fie dar a cui o vrea,
De vreme ce toat lumea mi se leapd de ea...
(Numr: "unu..., cinci..., opt...")
Douzeci, i toi cu guri! Parc-ar fi s-mi povesteasc
Cum se dezmierdau, srmanii, n salba srbtoreasc,
Pe-un grumaz de rncu, grsuliu i rsfat,
Pn'ce gheara ciocoimii din carne i-a nhat!...
De-ar avea banii o limb, lucrurile ce ne-ar spune
Pe muli albi i-ar face negri, ca cel mai negru tciune...
Nu! Eu nu vreau ast pung!... i chiar foame de mi-ar fi,
Pinea astfel cumprat m tem c m-ar otrvi!...
Moule!

ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.8

Recunoate opera literar. Argumenteaz apartenena textului la un gen literar.
SBIEREA (cnd l scoal Vulpoi)
Vai mie!... Rzvan e frate!...
M jur c-am lsat acas catastie ne-ncheiate...
Iart-m!... Tocmai pe tocmai!... Fost-ai rob, te iert i eu...
De vrei, i voi da -un zapis... Martor mi-este Dumnezeu!...
RZVAN
Vulpoiule, du-l din codru! Scoate-mi-l pn la rspnte,
Arat-i drumul cel mare i zi-i aceste cuvinte:
Iat dreapta, iat stnga, iat jos i iat sus;
Alege la deal, la vale, la rsrit, la apus;
RZVAN te-avusese-n palm, i numai c-un semn de mn
Ar fi putut s te fac praf, publere i rn...
Totui, uite! Nu-i lipsete nici un fir din perii ti...
S triasc codrul verde!... Pleac slobod unde vrei...
(vVidra e foarte micat.)
TNASE
Cum? l ieri? l lai s scape?...
RZAUL
Cpitane! Mi se pare
C tu-i cam petreci cu glume -ai uitat de rzbunare!
RZVAN
Rzbunarea cea mai crud este cnd dumanul tu
E silit a recunoate c eti bun i dnsu-i ru!...

ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.9

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
RZVAN
(cu un glas slab, pe cnd Vulpoi i Rzaul l pun pe divan.) Am biruit i mor!...
(Artnd la cadavrul lui Sbierea.)
Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, s fiu ntocmai ca Sbierea?
Eu cu cinstea i mrirea, el cu prada i averea!
(Vidra ngenuncheaz i-i ascunde faa n mini.)
Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni n grmezi?
Ce-mi folosete domnia?... Pe-amndoi aci ne vezi
Praf, pulbere i cenu!... Nebuni, ce din lcomie,
El pentr-o biat lescaie, eu pentr-un ceas de mndrie,
Necrund nimica-n lume, netiind nimica sfnt,
Uitam c viaa-i o punte dintre leagn i mormnt!...
(Cu durere.)
Mi se-ntunec vederea, dar vd ceva de departe...
O jumtate din mine de cealalt se desparte...
Ah! venii, venii cu toii!... Unde-i btrnul Tnas?...
RZAUL
Aprndu-te pe tine, mort n lupt a rmas!...
(Vulpoi plnge.)
RZVAN (n agonie)
igan!... igan!... Ap!... Ap!...
(Cade mort peste Sbierea.)
RZAUL
Dect o aa domnie,
Mii de tunete, mai bine-i un petec de rzie!...
Zmeul zmeilor s-ncap ntr-o chioap de mormnt!...
VULPOI (cu spaim)
Nu vezi c-i moart i Vidra?... N-a zis un singur cuvnt,
Nici o vorb, nici un ipet, privind pe Rzvan c moare!...
VIDRA (sculndu-se linitit)
Voi putei vorbi -a plnge!...
VULPOI
Doamn!...
VIDRA
Pe voi nu v doare!...
RZAUL (cu furie)
Dar tu l-ai ucis, ciocoaic! Tu la moarte l-adusei!
O s mi-o plteti acuma, tune-fulgere!...
(Scoate cuitul i voiete s-o loveasc.)
VIDRA (cu snge rece, artnd la u)
S iei!
(Rzaul las mna n jos i pleac capul.)
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.10

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
Era om ajuns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal. Purta ciubote de iuft cu turetci nalte s-un ilic
de postav tivit cu nasturi rotunzi de argint. Pe umeri, tinuta numa-ntr-un lantujel, atrna o blanita cu guler de
jder. Avea torba de piele galbana la sold si pistoale la coburi. Obrazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba
rotunjita, cu nas vulturesc si sprncene ntunecoase, arata nca frumuseta si barbatie, desi ochiul drept stns
si nchis i dadea ceva trist si straniu.
Cum cobor de pe cal, zmbind cu prietinie si privindu-ne cu ochiu-i limpede si albastru, comisul Ionita l
cunoscu si se si repezi din locul lui, naltnd bratele si strignd cu voce mare:
- Oare ma-nsel? Nu esti dumneata prietinul meu Neculai Isac, capitan de mazli?
Zmbetul calaretului pieri si ochiu-i crescu, rotund si atintit.
- Da, raspunse el cu voce moale si blnda; eu sunt Isac. Acuma te cunosc si eu. Dumneata esti comisul
Ionita, de la Draganesti.
Cu mare placere vazui pe cei doi oameni mbratisndu-se. si tovarasii ceilalti erau multamiti de asta. si ochii
Ancutei se nduiosara.
Iapa cea batrna si slaba a comisului rnji si rncheza n dosul hanului.
- Aista-i cal din calul meu din tinereta, zise comisul, semetind capul si desfacnd bratele.
Strainul si ntoarse ochiul spre dihania cea batrna si zmbi usor, fara sa para prea mirat.
- Cu asta am umblat eu o tara, urma comisul. Amndoi, ti aduci aminte? Am batut drumurile si ne-am
paraduit tineretele! De cnd ne-am despartit nsa, vad ca ai pierdut o lumina.
- Da, raspunse calatorul cu vocea-i blnda. Am pierdut. Am avut o ntmplare naprasnica... si Dumnezeu ma ntors prin locurile acelei dureri.
- Cum se poate? Aici ai avut aceasta ntmplare?
- Da, prietine, ngaduie-mi numai sa-mi duc calul la adapost, sa-l grijesc si sa-i dau graunte. Pe urma om bea
un pahar de vin si ti-oi povesti ce nu stii...
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.11

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
Simtii sub sold spanga ce ma lovise. O apucai si ma opintii n sus. n ochiul drept aveam o sagetare adnca
si forfotit de snge. Cu ochiul teafar zarii spre sleah lumina hanului si ncepui a racni c-o voce schimbata de
tulburare si de durere. Lupei prinse a gfi mprejurul meu si a-mi da trcoale. Ceilalti doi dusmani se
mistuisera n ntuneric. Dinspre han pornira a-mi raspunde chiuituri prelungi si se aprinsera faclii.
Pna ce mi-au venit tovarasii, mi-am legat strns cu batista de la gt ochiul atins. Calul icnea la cinci pasi de
mine si se opintea din cnd n cnd sa se scoale. Cnd l-au mpresurat carausii si l-au cercetat, i-au gasit
picioarele dinainte rupte. L-am lasat acolo; si, cu aceiasi voce schimbata si ragusita, am ndemnat pe toata
lumea ndarat. Au pornit cu facliile spre plopi, si sileam si eu scrsnind din dinti, ametit, slabit si misel. La
fntna i-am gasit pe toti cu capetele buluc asupra colacului de piatra. Sub lumini lucea snge proaspat.
- Au stropsit-o s-au prapastuit-o n fntna... am grait eu slab.
- Pe cine au prapastuit, pe cine au zvrlit? ma ntreba mos Irimia. '
Eu n-am mai simtit putere sa raspund. Pe sub batista mi-a naboit iar sngele; mi se prelingea prin mustati simi intra n gura. si parca gustam din sngele mprastiat pe colacul fntnii.
Cnd si sfrsi capitanul Neculai istorisirea, asfinti soarele n munti si se ntinse umbra peste valea Moldovei
si asupra hanului. Focul se stnsese. Noi gospodarii si carausii din tara-de-Sus am ramas tacuti si mhniti.
Numai comisul Ionita mormai ceva si se uita cu fudulie n juru-i. Ancuta cea tnara grai:
- Tot asa mi povestea si mama, demult, despre ntmplarea asta. iganii ceilalti doi au fugit si s-au mistuit
n codru...
- Da, asa-i, asta-i o ntmplare din vremea noastra, ntari, tot fudul, comisul Ionita de la Draganesti.
Am ndraznit si eu sa ridic vocea ntr-un trziu, si-am ntrebat:
- Mai este n fiinta fntna cu cei patru plopi?
- Nu mai este... a raspuns ncet mos Leonte, cetitorul de zodii. S-a darmat ca toate ale lumii...
Cu toate acestea, capitanul de mazli o vedea. Sta mpovarat n locul lui, neclintit si cu capul plecat. Obrazul
drept, botit spre ochiul stors, parca era nclestat si pecetluit pe totdeauna ntr-o durere. Iar ochiul cel viu,
mare si neguros, privea tinta n jos n neagra fntna a trecutului.

ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.12

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
TIPTESCU: puin agitat, se plimb cu Rcnetul Carpailor" n mn; e n haine de odaie; PRISTANDA:
n picioare, mai spre u, st rezemat n sabie
TIPTESCU (terminnd de citit o fraz din jurnal) : ...Ruine pentru oraul nostru s tremure n faa unui
om!... Ruine pentru guvernul vitreg, care d unul din cele mai frumoase judee ale Romniei prad n
ghearele unui vampir!..." (indignat) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!
PRISTANDA (asemenea) : Curat caraghioz!... Pardon, s iertai, coane Fnic, c ntreb: bambir... ce-i aia,
bampir?
TIPTESCU: Unul... unul care suge sngele poporului... Eu sug sngele poporului!...
PRISTANDA: Dumneata sugi sngele poporului!... Aoleu!
TIPTESCU: Miel!
PRISTANDA: Curat miel!
TIPTESCU: Murdar!
PRISTANDA: Curat murdar!
TIPTESCU: Ei! nu s-alege!
PRISTANDA: Nu s-alege!
TIPTESCU: Cu toat dsclimea dumnealui, cu toat societatea moftologic a dumnealui... degeaba! smi raz mie mustile!
PRISTANDA: i mie!
TIPTESCU: Dar n sfrit, las-o asta! las-l s urle ca un cine!
PRISTANDA: Curat ca un cine!
ef de catedr_______________
Profesor_____________
Fi de lucru nr.13
Indic locul i rolul acestui episod n romanul Pdurea spnzurailor de Liviu
Rebreanu i stabilete crui moment al subiectului i aparine:
Sub cerul cenuiu de toamn ca un clopot uria de sticl aburit, spnzurtoarea nou i sfidtoare,
nfipt la marginea satului, ntindea braul cu treangul spre cmpia neagr, nepat ici-colo cu arbori
armii. Supravegheai de un caporal scund, negricios, i ajutai de un ran cu faa proas i roie, doi
soldai btrni spau groapa, scuipndu-i des n palme i hcind a osteneal dup fiecare lovitur de
trncop. Din rana pmntului groparii zvrleau lut galben, lipicios...
Caporalul i rsucea mustile i se uita mereu mprejur, cercettor i cu dispre. Privelitea l
supra, dei cuta s nu-i dea pe fa nemulumirea. In dreapta era cimitirul militar, nconjurat cu srm
ghimpat, cu mormintele aezate ca la parad, cu crucile albe, proaspete, uniforme. In stnga, la civa pai,
ncepea cimitirul satului, ngrdit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fr poart, ca i cum de mult
vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo i nici n-ar mai vrea s intre nimeni... Satul Zirin, cartierul
diviziei de infanterie, se ascundea sub o pnz de fum i de pcl, din care de-abia scoteau capetele, sfioase
i rsfirate, vrfuri de pomi desfrunzii, cteva coperie uguiate de paie i turnul bisericii, spintecat de un
obuz. Spre miaznoapte se vedeau ruinele grii i linia ferat ce nchidea zarea ca un dig fr nceput i fr
sfrit. oseaua, nsemnat cu o dung dreapt pe cmpul mohort, venea din apus, trecea prin sat i se
ducea tocmai pe front...
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.14

Indic locul i rolul acestui episod n romanul Pdurea spnzurailor de Liviu
Rebreanu i stabilete crui moment al subiectului i aparine:
Apostol se urc pe scaun i se lovi cu capul de treangul ce atrna de sus. Plria i se
nfundase pe ochi. O scoase i o arunc n groap. n aceeai clip izbucni un plns gros,
disperat, nestpnit. Cine plnge? se gndi Bologa. Klapka se btea cu pumnii n piept.
Atunci Apostol fu mpresurat de un val de iubire izvort parc din rrunchii pmntului.
Ridic ochii spre cerul intit cu puine stele ntrziate.
Crestele munilor se desenau pe cer ca un ferstru uria cu dinii tocii. Drept n fa
lucea tainic luceafrul, vestind rsritul soarelui.
Apostol i potrivi singur treangul, cu ochii nsetai de lumina rsritului. Pmntul i se
smulse de sub picioare. i simi trupul atrnnd ca o povar. Privirile ns i zburau,
nerbdtoare, spre strlucirea cereasc, n vreme ce n urechi i se stingea glasul preotului:
Primete, Doamne, sufletul robului tu Apostol Apostol Apostol
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.15

Stabilete locul i rolul acestui episod n romanul Pdurea spnzurailor de Liviu
Rebreanu
- De ce? ntreb deodat Apostol, privind-o cu nite ochi goi.
Mama i rspunse ceva, dar el nu mai nelese vorbele ei, cci n clipa cnd a rostit ntrebarea, a
simit cum i se drm n suflet, cu zgomot ngrozitor, o cldire veche, cu temelii ca rdcinile
stejarului.
Am pierdut pe Dumnezeu", i fulger prin minte, nchiznd ochii cu fric, parc astfel ar
fi vrut sa mpiedice ruina. Avea impresia foarte clar c se prbuete ntr-o prpastie fr fund i
nu se poate opri, nu se poate aga de nimic. Aceasta ns a inut numai un moment, sau poate
nici-atta, iar pe urm a rmas cu o groaz crncen n inim, ca i cnd s-ar fi trezit, n miez de
noapte, singur, ntr-un cimitir imens, fr s tie ncotro s apuce...

ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.16

Indic locul acestui episod. Comenteaz semnificaia acestui moment n evoluia
destinului personajului principal din romanul Pdurea spnzurailor de Liviu Rebreanu.
n cteva clipe automobilul nghii cele patru sule de metri ct inea pduricea, i totui
lui Bologa i se pru c-a mers o venicie, att de bine a vzut tot. Pe dreapta erau patru, fiecare pe
cte un copac, toi cu capetele goale, legnndu-se foarte uor, parc numai de vntul strnit de
goana mainii. Cei doi de la margini ntorceau spatele i aveau opinci n picioare. Unul din
mijloc cu nite bocanci plini de noroi, privea cu ochi negri ct cepele n anul oselei i, din faa
umflat, violet, scotea limba vnt spre trectori. In stnga atrnau trei, uitndu-se pe oseaua
dreapt, nepstori i neclintii, dar cu cretetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau ntr-un
arin btrn, mai sus ca ceilali, iar mai ncolo, pe o crac subire, care te miri cum nu se rupea, se
vedea unul singuratec, cu minile legate la spate, scurt i slab, ca un copil, cu faa toat cafenie,
ca i cnd ar fi fost muruit cu lut gras. Din acelai copac i la aceeai nlime se mai ntindea o
creang groas, liber...
Apostol Bologa i vzuse pe toi aa de lmurit, c ar fi putut spune despre fiecare ci
nasturi avea pe hainele murdare i zdrenuite... i totui n ochii lui, cei apte se multiplicau
nencetat, iar branitea se transforma treptat ntr-o pdure fr margini, spintecat de un drum
fr sfrit... i n fiece copac al pdurii nemrginite, de-a lungul oselei nesfrite, i se prea c
atrn ali oameni, mereu alii, toi cu ochii dup el, cerndu-i socoteal...
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.17

Recunoate opera literar. Argumenteaz apartenena operei literare la un gen literar.
Oameni buni! Maria-sa voda ntreaba ce vreti si ce ceriti? si pentru ce ati venit asa cu zurba? Prostimea
ramasa cu gura cascata. Ea nu se astepta la asemenea ntrebare. Venise fara sa stie pentru ce au venit si ce
vrea. ncepu a se strnge n cete, cete, si a se ntreba unii pe altii ce sa ceara. n sfrsit ncepura a striga:
Sa micsureze dajdiile! Sa nu ne zapciasca!
Sa nu ne mai mplineasca! Sa nu ne mai jafuiasca!
Am ramas saraci! N-avem bani! Ne i-au luat toti Motoc! Motoc! Motoc! El ne beleste si ne
prada! El sfatuieste pre voda! Sa moara!
Motoc sa moara! Capul lui Motoc vrem! Acest din urma cuvnt, gasind un eho n toate inimile, fu ca o
schinteie electrica. Toate glasurile se facura un glas si acest glas striga: Capul lui Motoc vrem.
Ce cer? ntreba Lapusneanul, vaznd pre armasul intrnd.
Capul vornicului Motoc, raspunse.
Cum? Ce? striga acesta sarind ca un om ce calca pe un sarpe; n-ai auzit bine, frtate! vrei sa suguiesti, dar
nu-i vreme de saga. Ce vorbe snt aceste? Ce sa faca cu capul meu? ti spun ca esti surd; n-ai auzit bine!
Ba foarte bine, zise Alexandru-voda, asculta singur. Strigarile lor se aud de aici. ntr-adevar, ostasii
nemaimpotrivindu-se, norodul ncepuse a se catara pe ziduri, de unde striga n gura mare: Sa ne deie pe
Motoc! Capul lui Motoc vrem!
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.18

Recunoate opera literar. Argumenteaz apartenena operei literare la un gen literar
Durerile cresteau. Otravitul se zbuciuma n convulsii.
Oh! striga, mi arde sufletul! oh! dati-mi apa dati-mi ceva sa beau!
Iata, zise Stroici, lund paharul de argint de pe masa; au ramas drojdiile otravii. Bea si te racoreste.
Ba; ba, nu, nu vreu, zise bolnavul strngnd dintii.
Atunci Stroici l apuca si-l tinu neclintit; iar Spancioc, scotnd cutitul din teaca, i desclesta cu vrful lui
dintii si i turna pe gt otrava ce mai era n fundul paharului.
Lapusneanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul si securea ce a sa-l loveasca, voi a se-nturna cu fata spre
parete.
Ce, vrei sa nu ne mai vezi? zisera boierii. Ba, se cade spre osnda ta sa ne privesti; nvata a muri, tu care
stiai numai a omor. Si apucndu-l amndoi, l tineau nemiscat, uitndu-se la el cu o bucurie infernala si
mustrndu-l.
Nenorocitul domn se zvrcolea n spasmele agoniei; spume facea la gura; dintii i scrsneau si ochii sai
sngerati se holbasera; o sudoare nghetata, trista a mortii prevestitoare, iesea ca niste nasturi pe obrazul lui.
Dupa un chin de jumatate ceas, n sfrsit, si dete duhul n mnile calailor sai.
Acest fel fu sfrsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de snge n istoria Moldaviei.
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.19

Recunoate opera literar. Argumenteaz apartenena operei literare la un gen literar.
Curnd intrara sub cortul unde el sedea ncungiurat de boierii si capitanii sai, patru boieri, din care doi mai
batrni, iar doi juni. Acestii erau vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-voda, se nchinara pna la pamnt, fara a-i saruta poala dupa obicei.
Bine-ati venit, boieri! zise acesta silindu-se a zmbi.
Sa fii m.ta sanatos, raspunsera boierii.
Am auzit, urma Alexandru, de bntuirile tarii si am venit s-o mntui; stiu ca tara m-asteapta cu bucurie.
Sa nu banuiesti, maria-ta, zise Motoc, tara este linistita si poate ca maria-ta ai auzit lucrurile precum nu
snt; caci asa este obiceiul norodului nostru, sa faca din tntar armasar. Pentru aceea obstia ne-au trimis pre
noi sa-ti spunem ca norodul nu te vrea, nici te iubeste si m.ta sa te ntorci napoi ca
Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scntiera ca un fulger, si daca voi
nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc? Mai degrabasi va ntoarce Dunarea cursul ndarapt. A! Nu ma vrea tara? Nu ma vreti voi, cum ntaleg? [1]
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.20

Recunoate opera literar. Argumenteaz apartenena operei literare la un gen literar.
Si, cnd colo, numai iaca ce le ies nainte mparatul Verde, fetele sale, Spnul si toata curtea
mparateasca, ca sa-i primeasca. Si vaznd Spnul ct e de frumoasa fata mparatului Ros, odata se repede sa
o ia n brate de pe cal. Dar fata i pune atunci mna pe piept, l brnceste ct colo si zice:
Lipseste dinaintea mea, Spnule! Doar n-am venit pentru tine, s-am venit pentru Harap-Alb,
caci el este adevaratul nepot al mparatului Verde.
Atunci mparatul Verde si fetele sale au ramas ncremeniti de ceea ce au auzit. Iar Spnul, vaznd
ca i s-a dat viclesugul pe fata, se repede ca un cine turbat la Harap-Alb si-i zboara capul dintr-o singura
lovitura de palos, zicnd:
Na! asa trebuie sa pateasca cine calca juramntul! Dar calul lui Harap-Alb ndata se repede si
el la Spn si-i zice:
Pn-aici, Spnule! Si odata mi ti-l nsfaca cu dintii de cap, zboara cu dnsul n naltul cerului,
si apoi, dndu-i drumul de-acolo, se face Spnul pna jos praf si pulbere.

ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.21

Recunoate opera literar. Argumenteaz apartenena operei literare la un gen literar.
Fiul craiului, vazndu-se prins n cleste si fara nici o putere, i jura credinta si supunere ntru toate, lasnduse n stirea lui Dumnezeu, cum a vrea el sa faca. Atunci Spnul pune mna pe cartea, pe banii si pe armele
fiului de crai si le ia la sine; apoi l scoate din fntna si-i da palosul sa-l sarute, ca semn de pecetluire a
juramntului, zicnd:
De-acum nainte sa stii ca te cheama Harap-Alb; aista ti-i numele, si altul nu.
Dupa aceasta ncaleca, fiecare pe calul sau, si pornesc, Spnul nainte, ca stapn, Harap-Alb n urma, ca
sluga, mergnd spre mparatie, Dumnezeu sa ne tie, ca cuvntul din poveste, nainte mult mai este.
Si merg ei, si merg, cale lunga sa le-ajunga, trecnd peste noua mari, peste noua tari si peste noua ape mari,
si ntr-o trzie vreme ajung la mparatie.
Si cum ajung, Spnul se nfatisaza naintea mparatului cu carte din partea craiului. Si mparatul Verde,
citind cartea, arde de bucurie ca i-a venit nepotul, si pe data l si face cunoscut curtii si fetelor sale, care l
primesc cu toata cinstea cuvenita unui fiu de crai si mostenitor al mparatului.
ef de catedr_______________
Profesor_____________
Fia de lucru nr.22
Recunoate opera literar. Argumenteaz apartenena operei literare la un gen literar.
SBIEREA (cnd l scoal Vulpoi)
Vai mie!... Rzvan e frate!...
M jur c-am lsat acas catastie ne-ncheiate...
Iart-m!... Tocmai pe tocmai!... Fost-ai rob, te iert i eu...
De vrei, i voi da -un zapis... Martor mi-este Dumnezeu!...
RZVAN
Vulpoiule, du-l din codru! Scoate-mi-l pn la rspnte,
Arat-i drumul cel mare i zi-i aceste cuvinte:
Iat dreapta, iat stnga, iat jos i iat sus;
Alege la deal, la vale, la rsrit, la apus;
RZVAN te-avusese-n palm, i numai c-un semn de mn
Ar fi putut s te fac praf, publere i rn...
Totui, uite! Nu-i lipsete nici un fir din perii ti...
S triasc codrul verde!... Pleac slobod unde vrei...(Vidra e foarte micat.)
TNASE
Cum? l ieri? l lai s scape?...
RZAUL
Cpitane! Mi se pare
C tu-i cam petreci cu glume -ai uitat de rzbunare!
RZVAN
Rzbunarea cea mai crud este cnd dumanul tu
E silit a recunoate c eti bun i dnsu-i ru!...
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.23

Recunoate opera literar. Argumenteaz apartenena operei literare la un gen literar.
SBIEREA
Copilaii!... Vrea s zic
Tu eti un nebun de frunte! Dup ce n-ai chiar nimic,
Te mai apuci de prsil. Auzi! i trebui copii!
Un neam de netoi... D-mi pace! Duc-se pe la pustii!
TNASE (aezndu-se)
Of, of, of!... i tu, jupne, o s dai de vro ispit!
(Sbierea face trei cruci mari dinaintea bisericii i se deprteaz, fr a bga de seam c i-a czut o pung
din chimir.)
RZVAN
Aa cruci evlavioase, aa fa rstignit,
Aa-nchinciuni plecate, pn la bru i mai jos,
Nu fcea nici sfntul Petre, nici nsui domnul Hristos!...
Bre! Jupnul sta crede c drept la rai o s mearg,
Pe cnd dracii dup dnsul cu limba scoas alearg!...
(Face civa pai i ridic de jos punga.)
Aoleu! O punguli!... Ba-i un scule cam greu!...
l va fi pierdut boierul cel cu zor de Dumnezeu...
Mi, oprete-te, jupne!... Stai, jupne, de m-ascult!...
SBIEREA (din afar)
La naiba! i-am spus o dat c nu-mi place vorba mult!
Un singur pas nu poi face fr's dai de vrun calic!...
Fugi! N-am bani! N-am o groi! N-am nimic, nimic, nimic!
RZVAN
Nimic n-are, srcuul! Aa zice!... Prin urmare,
Omul neputnd s piarz tocmai lucrul ce nu-l are,
Punga nu-i a lui. Atuncea... fie dar a cui o vrea,
De vreme ce toat lumea mi se leapd de ea...
(Numr: "unu..., cinci..., opt...")
Douzeci, i toi cu guri! Parc-ar fi s-mi povesteasc
Cum se dezmierdau, srmanii, n salba srbtoreasc,
Pe-un grumaz de rncu, grsuliu i rsfat,
Pn'ce gheara ciocoimii din carne i-a nhat!...
De-ar avea banii o limb, lucrurile ce ne-ar spune
Pe muli albi i-ar face negri, ca cel mai negru tciune...
Nu! Eu nu vreau ast pung!... i chiar foame de mi-ar fi,
Pinea astfel cumprat m tem c m-ar otrvi!...
Moule!
ef de catedr_______________
Profesor_____________

Fia de lucru nr.24

Recunoate opera literar. Indic locul i rolul acestui episod n oper i stabilete crui moment al
subiectului i aparine:
Era om ajuns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal. Purta ciubote de iuft cu turetci nalte s-un ilic
de postav tivit cu nasturi rotunzi de argint. Pe umeri, tinuta numa-ntr-un lantujel, atrna o blanita cu guler de
jder. Avea torba de piele galbana la sold si pistoale la coburi. Obrazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba
rotunjita, cu nas vulturesc si sprncene ntunecoase, arata nca frumuseta si barbatie, desi ochiul drept stns
si nchis i dadea ceva trist si straniu.
Cum cobor de pe cal, zmbind cu prietinie si privindu-ne cu ochiu-i limpede si albastru, comisul Ionita l
cunoscu si se si repezi din locul lui, naltnd bratele si strignd cu voce mare:
- Oare ma-nsel? Nu esti dumneata prietinul meu Neculai Isac, capitan de mazli?
Zmbetul calaretului pieri si ochiu-i crescu, rotund si atintit.
- Da, raspunse el cu voce moale si blnda; eu sunt Isac. Acuma te cunosc si eu. Dumneata esti comisul
Ionita, de la Draganesti.
Cu mare placere vazui pe cei doi oameni mbratisndu-se. si tovarasii ceilalti erau multamiti de asta. si ochii
Ancutei se nduiosara.
Iapa cea batrna si slaba a comisului rnji si rncheza n dosul hanului.
- Aista-i cal din calul meu din tinereta, zise comisul, semetind capul si desfacnd bratele.
Strainul si ntoarse ochiul spre dihania cea batrna si zmbi usor, fara sa para prea mirat.
- Cu asta am umblat eu o tara, urma comisul. Amndoi, ti aduci aminte? Am batut drumurile si ne-am
paraduit tineretele! De cnd ne-am despartit nsa, vad ca ai pierdut o lumina.
- Da, raspunse calatorul cu vocea-i blnda. Am pierdut. Am avut o ntmplare naprasnica... si Dumnezeu ma ntors prin locurile acelei dureri.
- Cum se poate? Aici ai avut aceasta ntmplare?
- Da, prietine, ngaduie-mi numai sa-mi duc calul la adapost, sa-l grijesc si sa-i dau graunte. Pe urma om bea
un pahar de vin si ti-oi povesti ce nu stii...
ef de catedr_______________
Profesor_____________