Vinul, materie liturghica

Vinul este una dintre principalele materii liturgice ale Bisericii Ortodoxe, impreuna
cu painea el servind preotilor la savarsirea Tainei Euharistiei. Painea se preface in
Trupul Mantuitorului, iar vinul se preface in Sangele Mantuitorului, fara a-si
schimba insa firea. Pentru necredinta unora insa, cand s-au impartasit din Potir, ei
au simtit in gura gust de sange, iar nu gust de vin.
Vinul este o bautura alcoolica obtinuta prin fermentatia naturala a strugurilor sau a mustului
de struguri. Dupa caracteristicile fiecarui vin, acesta poate fi impartit in mai multe categorii,
dupa cum urmeaza: dupa culoare (alb, rosu, rose), dupa tarie (alcool intre 8,5-15%), dupa
cantitatea de zahar (sec, demisec, demidulce, dulce), dupa efervescenta (spumant, spumos).
In tara noastra, cultura de vita-de-vie este puternic dezvoltata, aceasta putand fi situata imediat
dupa cea din Franta, Italia si Spania. Dintre soiurile de vita-de-vie specifice tarii noastre, le
amintitm pe urmatoarele: Feteasca Alba, Feteasca Regala, Galbena de Odobesti, Grasa de
Cotnari si Tamaioasa Romaneasca (vinuri albe); Feteasca Neagra, Babeasca Neagra si
Busuioaca de Bohotin (vinuri rosii).
Vita de vie, chip al tainelor lui Dumnezeu
Sfanta Scriptura aminteste de vin abia dupa potop, cand dreptul Noe incepe sa munceasca
pamantul, impreuna cu fiii sai, sadind printre altele si vita-de-vie. Necunoscand efectul
vinului insa, dreptul Noe a baut din acesta si s-a imbatat, stand gol in cortul sau, dupa cum
citim: "Noe a prins a fi lucrator de pamant si a sadit vie. Si a baut vin si s-a imbatat si s-a
dezgolit in cortul sau" (Facere 9, 20-21). Dar al lui Dumnezeu facut omului, vinul ocupa un
loc important in viata noastra, el fiind mai mult un aliment de baza, decat un lux.
Prinvind spre dulceata strugurilor si spre vinul obtinut din acestia, rodul vitei-de-vie a fost
vazut inca din vechime drept simbol al fericirii si al bunastarii materiale. Cand iscoadele
poporului ales s-au intors din Canaan, acestea au adus cu ele un strugure imens, drept marturie
a bogatiei locului (Numeri 13, 24). Tot din vechime, stoarcerea strugurilor a fost vazuta drept
simbol al patimirilor.
Dupa minunata Intrupare a Mantuitorului, vita-de-vie a capatat noi sensuri, ea inchipuind
acum Imparatia Cerurilor. Pentru aceasta, Mantuitorul spune: "Ramaneti in Mine si Eu in voi.
Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi,
daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu
in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic. Daca cineva nu ramane in
Mine se arunca afara, ca mladita, si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard" (Ioan 15, 46). La randul sau, in cadrul Sfintei Liturghii, episcopul spune: "Doamne, Doamne, cauta din
cer si vezi si binecuvanteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta", cuvant preluat liturgic
din cartea Psalmilor (79, 15-16).
Vinul, materie liturgica
Vinul liturgic, adica cel folosit in cultul Bisericii Ortodoxe, trebuie sa fie din struguri, curat,
fermentat, cu gust si miros firesc, neotetit, ca tot ceea ce este vrednic de a fi adus lui

Dumnezeu. Vinul trebuie sa fie curat (numai din struguri) si fara nici un adaos (nici zahar, nici
agenti chimici de limpezire).
In perioada Vechiului Testament, vinul era privit ca un dar al lui Dumnezeu si ca un aliment
de baza, iar nu ca o desfatare rafinata sau ca un lux. Vinul era folosit pana si de cei mai simpli
oameni, aproape fiecare avand o vie a sa. Vinul era vazut ca o binecuvantare de la Dumnezeu:
"Sa-ti dea tie Dumnezeu din roua cerului si din belsugul pamantului, paine multa si vin"
(Facere 27, 28). Vinul era folosit si in cultul de la Templu, insotind jertfele de dimineata si de
seara. Desi painea si vinul au fost cinstite dintotdeauna ca hrana esentiala a omului, acestea
vor fi inaltate mai mult ca oricand in cadrul Cinei celei de Taina.
Desi in vechime evreii nu foloseau vin in cadrul sarbatorii Pastelui, mai tarziu, dupa
intoarcerea din exilul babilonian, vinul nu va mai lipsi de pe mesele acestora. Astfel, in cadrul
mesei iudaice de Pasti, capul familiei binecuvinteaza painea si patru pahare de vin, pe care le
imparte mai apoi celor de la masa. Acest vin era unul special, obtinut printr-o metoda aparte,
numai din struguri: boabele de struguri erau mai mult presate, decat stoarse, nezdrobirea
samburilor ducand la un vin de inalta calitate. Acest vin era unul rosu, vinul alb nefiind prea
intalnit in antichitate.
In vechime, vinul era baut simplu, neamestecat cu nimic, insa din perioada elenistica, acesta a
inceput a fi consumat amestecat cu apa. Exista rabini din acea perioada care interziceau
consumarea vinului nediluat cu apa.
In cadrul Cinei celei de Taina, Mantuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale
iudaice, savarsind gesturile traditionale specifice capului de familie, adica binecuvantand
painea si vinul. El va asemana painea cu Trupul Sau si vinul cu Sangele Sau, pe care il va
varsa pe Cruce, pentru mantuirea lumii. Pentru aceasta, vinul folosit la Cina cea de Taina era
acel vin ritualic iudaic, adica: din struguri alesi, fermentat, rosu, dulce si amestecat cu apa.
Pentru savarsirea Sfintei Liturghii, crestinii au folosit acelasi vin pe care l-a folosit
Mantuitorul la Cina cea de Taina, adica un vin curat, rosu si dulce, amestecat cu apa. Mai
mult, prin culoarea lui, vinul rosu trimite mai clar spre Jertfa Mantuitorului. Incepand cu
secolul al XIII-lea, in Apus s-a generalizat folosirea vinului alb in cadrul slujbelor, pe cand in
Rasarit s-a pastrat vinul rosu. Desi nu exista canoane privind culoarea vinului liturgic,
Biserica Ortodoxa foloseste cu precadere vinul rosu.
In cadrul Sfintei Liturghii, in timp ce la strana se canta "Pe Tine Te laugam, pe Tine Te
binecuvantam, Tie Iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru", preotul
rosteste rugaciunea speciala pentru prefacerea vinului liturgic in Sangele Domnului. In acest
moment, vinul se preface in Sangele Mantuitorului fara a-si schimba firea. Pentru necredinta
unora insa, cand s-au impartasit din Potir, ei au simtit in gura gust de sange, iar nu gust de vin.
Mantuitorul Iisus Hristos a folosit vinul la Cina cea de Taina, iar Apostolii si urmasii acestora
(episcopii si preotii) l-au folosit de fiecare data in cadrul Sfintei Liturghii, urmand porunca
Stapanului, care a spus: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea" (Luca 22, 19). Folosind
astfel vinul, acesta devine cea mai de cinste materie, impreuna cu painea curata, care se
preface in Trupul Domnului. Vinul serveste insa drept materie liturgica si in alte Sfinte Taine
si ierurgii, dupa cum urmeaza: la Cununie, la Litie, la sfintirea unei biserici, la inmormantari
si la parastase.