Sunteți pe pagina 1din 2

DISPUTA IN JURUL CONTINUITATII

Originea poporului roman si a limbii romane a constituit subiectul multor discutii bazate pe
continuitatea populatiei daco-romane pe teritoriul Daciei. Ea este sustinuta de istoricii romani si negata
de istoricii maghiari si austrieci , iar rezultatele studiilor de istorie au fost de multe ori deformate din
perspectiva unor interese politice , sau exploatate de pe pozitii extremist nationaliste.
Dupa retragerea aureliana , fosta provincie pastreaza contactul cu Imperiul Roman, dar se
produce o decadere a vietii urbane , populatia se retrage in asezari rurale , ferite din calea populatiilor
migratoare, limba vorbita este romanica, devin o populatie sedentara. Numeroase marturii descoperite
in spatiul carpato dunarean dovedesc acest fapt:
-

Dovezi arheologice ceramica de factura daco-romana ( sec V-VI) descoperita in asezarile


de la Bratei, Verbita , Sarata-Monteoru); mormintele si obiectele crestine descoperite la
Napoca, Apulum, Dej; zidurile ridicate in sec IV la Sarmisegetuza
Dovezi numismatice tezaurele descoperite la Sarmisegetuza, Napoca,
Dovezi epigrafice inscriptia de pe inelul de argint de la Micia, inscriptii pe ceramica la
Porolissum,
Dovezi ingvistice-hidronime ( nume de rauri) derivate din cele folosite in epoca romana
Alutus( Olt), Maris( Mures), Samus( Somes0, Crisius( Crisul); toponime ( nume de locuri)
Napoca, Drobeta, Apulum

TACEREA IZVOARELOR SCRISE


Timp de aproape un mileniu consemnarile despre autohtonii din spatiul carpato-danubian sunt
sporadice.Retragerea stapanirii romane din Dacia a dus la scaderea interesului manifestat de istorici
pentru acest spatiu.Populatiile migratoare , care amenintau permanent frontierele imperiului devin
subiect de predilectie al istoricilor romani.

TEORIA IMIGRATIONISTA SI COMBATEREA EI


Inceputul disputei in jurul continuitatii a inceput in secolul al XVIII cand au inceput revendicarile
formulate de romanii din Transilvania prin SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM, cel dintai program politic
modern , bazat pe scrierile SCOLII ARDELENE , privind originea latina si vechimea poporului roman.
Reprezentantii scolii au ajuns sa sustina , impotriva evidentei, caracterul exclusive latin al limbii romane.
In replica , istoricii din imperiul Habsburgic au sustinut imposibilitatea formarii poporului roman si a
limbii romane pe teritoriul locuit in mare parte de romani la acea data. Ideile lor au fost sistematizate in
1871 in asa numita teorie imigrationista de catre Robert Roesler, expusa in lucrarea Studii Romanesti.
Cercetari asupra istoriei vechi a romanilor. Potrivit acestei teorii , romanii ar fi aparut ca popor in Balcani
, de unde ar fi migrat la nord de Dunare abia in secolul al XIII , ceea ce ar explica atat caracterul sudic al

elemnetelor slave din limba romana si adoptarea crestinismului in varianta sa ortodoxa slava, cat si
prezenta unor cuvinte albaneze sau absenta elementelor germanice din limba romana.
Teoriei lui Roesler i-au raspuns in epoca mai multi istorici intre care AD XENOPOL sau BP Hasdeu , care
au combatut-o cu o serie de argumente lingvistice menite sa demonstreze continuitatea vietuirii la nord
de Dunare si indeosebi in Transilvania.
ARGUMENTELE TEORIEI IMIGRATIONISTE
-

Disparitia dacilor ca popor in urma razboaielor cu romanii


Disparitia vechii toponimi dacice
Imposibilitatea romanizarii Daciei in cei 165 de ani de stapanire romana
Parasirea completa a Dacieiin timpul lui Aurelian
Formarea poporului roman la sud de Dunare
Caracterul nomad al romanilor
Inexistenta unor izvoare istorice care sa ateste prezenta romanilor la nord de fluviu inainte
de secolul al XIII , deci inainte de venirea maghiarilor in Transilvania

ARGUMENTELE CONTINUITATII
-

Adapostirea populatiei daco-romane in munti dovedita de terminologia Agricola de origine


latina
Diferentele inseminate dintre limba romana si dialectele romanesti vorbite la sud de Dunare
Originea transilvana a limbii romane dovedita de elemntele maghiare commune tuturor
graiurilor romanesti
Mentionarea romanilor in izvoare istorice demne de crezare
Toponimia romanesca de origine latina coexista cu cea de origine maghiara si slava