Catedrala Notre Dame din Paris

Cu maretia sa gotica Notre Dame din Paris, domina nu numai raul Sena si Ile-de-la-Cite
ci si istoria capitalei Frantei. Pe locul unde se inalta astazi maiestuosul edificiu sacru in
antichitate romanii ridicasera un templu dedicat lui Jupiter, care a fost urmat de o bazilica
si apoi de o biserica in stil romanic inchinata sfantului Stefan, construita de regele
merovingian Hildebert, in anul 528.
 
Initiativa de a ridica o catedrala, cu aproximativ 900 de ani in urma, a apartinut iui
Maurice de Sully, episcop de Paris, datorita cresterii numarului de credinciosi. Lucrarile
au inceput in 1163, dar nu au fost incheiate decat cu 180 de ani mai tarziu, in 1345, si
atunci fara finisajele finale. Catedrala, inchinata Fecioarei Maria, a fost ridicata in
perioada analfabetismului, asa ca a fost conceputa incat sa prezinte intr-un mod cat mai
plastic scenele si personajele Bibliei, in portalurile, picturile si vitraliile ce impodobesc.

Fatada vestica este de-a dreptul spectaculoasa. Turnul din partea de sud, practic
clopotnita catedralei, in care se afla celebrul clopot Emmanuel, refacut ultima data tocmai
in 1631 este legata de turnul din partea de nord de celebra galerie a Himerelor sau Marea
Galerie in care sunt sculptate figuri apocaliptice infricosatoare inspirate din vechi legende
crestine. Nivelul inferior include celebra fereastra in roza care are un diametru de
10 metri, avand in fata sa statuia Fecioarei cu Pruncul in brate. Multe din elementele sale
de vitraliu dateaza de la constructia catedralei, din secolul al XIII-lea. Ultimul nivel cel
inferior, numit si Galeria Regilor, prezinta o linie de 28 de statui ale regilor din Iuda si
Israel, refacute dupa ce au fost decapitate de revolutionarii de la 1789, credeau ca sunt
regii Frantei. Sculpturile si vitraliile au o puternica influenta naturalistul fapt ce la ofera o
expresie aproape umana. In partea de jos exista trei portaluri: in nord Portalul Fecioarei,
in centru Portalul Judecatii Ultime si in sud Portalul Sfintei Ana cu scene din viata mamei
Fecioarei Maria.

Interiorul a fost transformat la mijlocul secolului al XIII-lea si poseda un maximum

spatiu si lumina. Exista aici o sculptura a intitulata Fecioara din Paris. Realizata in timp
infloririi orasului prin contributia negustorilor care au vazut in catedrala o sursa de
mandrie civica, statuia iese in evidenta fiind mai degraba un simbol al unei bogatii
arogante deci al pietatii. Obiectele din catedrala sunt de o valoare si vechime
considerabila: relicvarul contine, astfel, inelul sfintei coroane de spini a Mantuitorului si
alte relicve ale Patimilor Domnului cumparate de sfantul rege Louis, in 1238. De
asemenea orga, datand din 1730 si restaurata in 1962, este cea mai mare din Franta. Din
1991 catedrala se afla intr-un amplu program de restaurare interioara si exterioara.

Catedrala Notre-Dame din Paris este chintesenta artei franceze medievale. Este si motiv
pentru care a inspirat multe opere literare sau artistice, precum Cocosatul de la Notre-
Dame a lui Victor Hugo sau comedia muzicala Notre-Dame de Paris a lui Luc Plamadon
si Richard Cocciante. Actualmente, acest simbol al istoriei religioase si artistice al Frantei
este in proprietatea statului francez, dar sub jurisdictia Bisericii catolice, in ea savarsindu-
se slujbe
religioase.