Barbu Flavius

AMG an 3

Drepturile pacientilor
Una dintre problemele cele mai importante ale unei persoane o constituie
sanatatea proprie. Din acest motiv este logic ca fiecare dintre noi este interesat in mod
deosebit sa afle care ii sunt drepturile de care se bucura in calitate de pacient.
Nu putem afirma ca peisajul legislativ din Romania ne ofera o imagine clara
asupra acestor aspecte. Avem insa posibilitatea de a deduce cateva dintre cele mai
importante drepturi ale pacientilor din modul in care legiuitorul roman si, poate mai ales,
Colegiul Medicilor din Romania inteleg sa contureze obligatiile ce revin medicilor. Ceea
ce trebuie sa cunoasca fiecare pacient este faptul ca toate obligatiile ce revin unui medic
din evidenta Colegiului Medicilor din Romania au aceleasi efecte si pentru studentii in
medicina, care asista un medic.
Respectarea vointei pacientilor
Primul, si poate cel mai important drept al pacientului, este dreptul sau de a
dispune de propria persoana. In acest context, trebuie sa retinem ca medicul practician,
indiferent de gradul ierarhic sau de modul de practica, este in serviciul persoanei si nu ii
este admisa abdicarea de la dorinta exprimata de catre bolnav in cunostinta de cauza,
vointa bolnavului fiind intotdeauna respectata, indiferent care ar fi sensul acesteia
(inclusiv in sensul indepartarii oricarui medic de langa pacient).
Aceasta respectare trebuie totusi sa tina seama de limitele posibilului omenesc,
tehnic si moral. Daca bolnavul se afla intr-o stare fizica sau psihica ce nu-i permite
exprimarea lucida a vointei, apropiatii celui suferind trebuie preveniti si informati, cu
exceptia imposibilitatii sau a urgentelor.
Pentru orice activitate medicala (examinarea clinica, examinari functionale,
manopere de diagnostic, tratament medicamentos, fizioterapeutic sau chirurgical de orice
fel) se va cere consimtamantul bolnavului.
Acest consimtamant trebuie exprimat in scris (pe formular sau pe foaie de
observatie clinica) pentru unele manopere de diagnostic si tratament, care comporta risc.
Consimtamantul va fi dat numai dupa lamurirea bolnavului asupra esentei si utilitatii
actului recomandat. In situatia asistarii minorilor sau a persoanelor fara capacitate civila
(interzisii judecatoresti): oligofreni, bolnavi mentali, bolnavi in stare de inconstienta,
consimtamantul se va cere ocrotitorilor legali, daca este posibil.

Medicul si drepturile pacientilor

Medicul are obligatia unei conduite ireprosabile pe plan fizic, mental si emotional
fata de bolnav, respectand totdeauna demnitatea acestuia. Exista in acest sens norme
legale conform carora exercitiul profesional nu trebuie realizat impersonal de catre
medic, ci incercand stabilirea unui contact psihic cu pacientul, pentru ca, la nevoie,
compatimirea din partea medicului sa nu para un act formal. Medicul trebuie sa respecte
dreptul pacientului in privinta libertatii de alegere a medicului sau curant si chiar sa
usureze aceasta posibilitate.
Dreptul la secretul medical
Pacientii au dreptul la protejarea secretului medical. Medicii nu pot dezvalui nici
o informatie pe care acestia, in calitatea lor de profesionisti, au aflat-o direct sau indirect
in legatura cu viata intima a bolnavului, a familiei, a apartinatorilor, precum si
problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante in legatura cu boala si alte
diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.
Secretul medical trebuie pastrat si fata de apartinatori, de colegi si cadre sanitare
neinteresate in tratament. Secretul persista si dupa terminarea tratamentului, sau moartea
pacientului.
Mass-media are voie sa intre in unitatile sanitare doar cu acceptul conducerii
administrative, al sefului de sectie, al medicului curant si al pacientului, cu respectarea
confidentialitatii.
Exceptii de la regula secretului medical:
1. Desi secretul medical este obligatoriu, interesul societatii primeaza fata de interesul
personal. Este permisa, asadar, dezvaluirea unor informatii a caror cunoastere este
importanta in vederea prevenirii si combaterii epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu
extindere in masa etc.
2. Nu constituie o abatere situatia in care legea sau o curte judecatoreasca obliga
medicul sa dezvaluie aspecte cuprinse in secretul medical. Atentie: politia sau procuratura
nu pot inlocui decizia judecatoreasca.
Dreptul la viata si integritate fizica
Medicul trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, sa asigure
demnitatea muribundului. Atentatul la viata embrionului uman, prin intreruperea de
sarcina, nu poate fi practicat decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege. Este
important sa cunoastem ca orice medic este liber sa refuze - fara explicatii - cererea de
intrerupere voluntara a sarcinii. De asemenea, nici o mutilare nu poate fi practicata fara
motiv medical evident si foarte serios, in afara unei urgente necesare pentru salvarea
vietii unui pacient. Prin actele sale profesionale, de investigare sau terapeutice, medicul
nu trebuie sa supuna bolnavul nici unui risc nejustificat.

Interdictia eutanasiei - medicul nu are dreptul sa provoace moartea unui pacient in

mod deliberat, act ce constituie o crima, chiar daca acest lucru a fost cerut insistent de un
bolnav perfect constient. Este interzisa cu desavarsire eutanasia, adica utilizarea unor
substante sau mijloace apte de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si
prognosticul bolii. Medicul nu are dreptul nici sa inlesneasca sinuciderile sau
autovatamarile prin sfaturi, imprumutarea de instrumente, el fiind obligat sa refuze orice
explicatie sau ajutor in acest sens.
Dreptul la acordarea asistentei medicale
Medicul care se afla in prezenta unui bolnav sau ranit in pericol are obligatia sa-i
acorde asistenta la nivelul posibilitatilor momentului si locului, sau sa se asigure ca
pacientul in cauza primeste ingrijirile necesare.
In caz de calamitati naturale sau accidentari in masa (naufragii, accidente rutiere
sau aviatice, accidente nucleare), medicul este obligat sa acorde asistenta medicala
necesara, chiar sa-si ofere de bunavoie serviciile sale medicale imediat ce a luat
cunostinta despre eveniment.
Medicul poate refuza ingrijirile sale din motive personale sau profesionale, cu
exceptia urgentelor, asigurandu-se ca bolnavul are acces la alte surse de ingrijire, dar fara
sa intrerupa continuitatea ingrijirilor incepute de el insusi.
Prestarea serviciilor medicale
Medicul nu poate trata fara examinare medicala prealabila, efectuata personal. De
asemenea, nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament pentru utilizarea carora nu
are pregatire sau suficienta practica.
Personalul medical este obligat sa urmareasca bolnavul intrat in tratamentul sau
pana la insanatosirea acestuia sau pana la trecerea in ingrijirea altui medic.
In caz de pericol de moarte, medicul va ramane langa bolnav atat timp cat este
nevoie de ajutorul sau.
Bolnavul nevindecabil are dreptul de a fi tratat cu aceeasi grija si atentie ca si cei
care au sanse de vindecare.
Doctorul poate exercita o activitate medicala, doar daca are pregatire si practica
suficienta. Sunt exceptate situatiile in care intervine un pericol grav, care nu poate fi
inlaturat altfel.
Medicul va informa bolnavul asupra bolii, starii bolnavului, tratamentului necesar
si a sanselor de insanatosire. Va evita sa trezeasca, prin comportamentul lui, imaginea
unei boli mai grave decat este ea in realitate.