Procesul de creditare include mai multe etape, fiecare fiind caracteristic pe parametri

diferii i fiecare determin nivelul siguranei i profitabilitii operaiilor date.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Examinarea cererii de creditare i interiorul cu debitorul.

Evaluarea credibilitii debitorului i determinarea riscului legat de operaia dat.
Pregtirea i nchierae contrctului de credit.
Acordarea creditului.
Contractul privind respectarea condiiilor contractului.
Rambursarea creditului.
Lucrul bncii cu creditele problematice.

Relaiile dintre client i banc apar n momentul depunerii cererii de creditare care poate
fi de diferite tipuri specifice bncilor i care conine scopul, suma, termenul, data
rambursrii, caracteristica debitorului etc. Odat cu cererea solicitantul prezint la banc
mai multe documente cum ar fi:
1.
2.
3.
4.
5.

Documentele de fondare.
Bilanul i alte rapoarte financiare.
Copia contractului n baza cruia se acord creditul.
Biznes planul.
Documentele ce atest existena gajului sau al altui tip de asigurare a rambursrii
creditului.

Principala etap n procesul de creditare reprezint evaluarea credibilitii debitorului este

un factor important n asigurarea rambursrii creditului. Dac anual confirm
credibilitatea solicitantului are loc ncheierea contractului de credit, numit i structurarea
mprumutului deci e momentul n care au loc determinarea articolului creditului, a
sumei, a termenului i ordinei de acordare i rambursare, a asigurrii i preului. Dup
pregtirea contractului la acordul solicitantului acesta este semnat de ambele pri astfel
avnd loc ncheierea lui.

INTRODUCERE
In economia contemporana creditele acordate de banci s-au diversificat foarte mult. In
plus concurenta acerba dintre banci si dintre acestea si alte institutii financiare nebancare
ridica probleme legate de atragerea de noi clienti si de pastrarea celor existenti. O
strategie folosita peste tot in lume este de a oferi pachete de produse si servicii in felul
acesta atingandu-se doua tinte:

Clientii obtin dintr-un loc mai multe produse si servicii ceea ce este
convenabil.

Banca este avantajata deoarece se multiplica baza de profit intensiv prin

faptul ca ofera acelorasi clienti mai multe produse si servicii si extensiv prin
atragerea de noi clienti carora un astfel de sistem le este convenabil.

De asemenea activitatea bancara, inclusiv creditarea, se supune unor reglementari emise

de bancile centrale si de alte organisme cu rol de autoritate monetara. In Romania Banca
Nationala are atributii in acest domeniu. Bancile, la randul lor, pe baza reglementarilor
BNR isi definesc propriile proceduri de urmat, cunoscute sub denumirea de norme
bancare. Activitatea de creditare este atent monitorizata iar normele de acordare a
creditelor se actualizeaza si se imbunatatesc pe masura ce personalul si institutiile
implicate (BNR si bancile comerciale) capata mai multa experienta.
Echilibrul instabil dintre reglementarile stricte si divesitatea imprumuturilor si clientilor
este regasit in cadrul conceptual al metodologiei de creditare. Acesta cuprinde mai multe
faze si operationalizeaza principiile de baza ale creditarii, cu accent permanent pe
principiul prudentei.
FAZELE PROCESULUI DE CREDITARE
Ca orice proces creditarea poate fi descompusa in mai multi pasi distincti, dar si in etape
care se pot suprapune. Dar intotdeauna trebuie sa se tina seama ca operatiunile de
creditare se circumscriu politicii bancii si trebuie analizate interdependent.
Faza preliminara
Acesta etapa poate fi vazuta ca o incercare de netezire a asimetriilor informationale
dintre banca si potentialul client. Prima doreste sa cunoasca cat mai aprofundat clientul,
afacerea lui, mediul concurential in care lucreaza, posibilele riscuri obiective si
subiective, pentru a putea evalua cat mai corect profitul pe care l-ar obtine. Clientul la
randul sau doreste sa se prezinte intr-o lumina cat mai favorabila si in acest sens nu

doreste sa dezvaluie prea multe informatii. Mai mult el tatoneaza sa vada conditiile pe
care trebuie sa le indeplineasca, costurile pe care le va suporta, facilitatile de care va
beneficia etc.
Faza construirii dosarului
In cazul creditelor de consum acordate persoanelor fizice, documentele sunt mai putine
iar in cazul solicitarii unui card de credit se pot rezuma la situatia financiara a persoanei.
De exemplu American Express, institutia cea mai importanta emitenta de carduri de
credit, elibereaza un card cu brand-ul sau in tara noastra numai persoanelor cu reputatie
solida si care fac dovada unor venituri substantiale. Asa ca in acest caz nu se poate vorbi
de un dosar. Documentatia de credit este formata din mai multe sectiuni: documentatia
juridica, documentatia financiara, documentatia comerciala, documentatia aferenta
garantiilor, alte documente.
Dar in cazurile clasice dosarul unui client persoana juridica va cuprinde:

Documentatia juridica actul de constituire (autentificat), statutul firmei,

certificatul de inregistrare la Registrul Comertului si Certificatul de inregistrare
fiscala (banca trebuie sa cunoasca codul fiscal si cazierul fiscal), autorizatii de
functionare, lista specimenlor de semnaturi ale persoanelor autorizate sa reprezinte
firma in relatia cu banca, amprenta stampilei etc.

Documentatia financiara planul de afaceri, bilanturile contabile, balantele

si conturile de profit si pierdere pe un anumit numar de ani in urma daca este o
firma ce functioneaza de mai mult timp eventual auditate si insotite de raportul
Comisiei de Cenzori, situatia patrimoniala si a obligatiilor de plata, fluxurile de
numerar. In unele cazuri bancile solicita si situatia obligatiilor scadente fata de
bugetul asigurarilor sociale, (in anumite cazuri) situatia facturilor restante fata de
principalii furnizori, situatia altor credite luate de la alte banci sau institutii
financiare, situatia angajamentelor acordate de firma etc. In cazul in care este vorba
de un credit pentru constructii se vor prezenta: studiul de fezabilitate, devizul
lucrarii, amplasamentul si aprobarile necesare, graficul de executie etc.

Documentatia comerciala contractele de export sau import, comenzile

interne insotite de actele aditionale, graficele de livrari (unde este cazul),
contractele de vanzare cumparare sau prestari servicii, eventual termenele de
executie sau de prestatie aferente, contracte de antrepriza, orice alte contracte,
acorduri, comenzi prin care firma poate demonstra scopul creditului, licente,
brevete, certificate, autorizatii tehnice care documenteaza posibilitatea ca
intreprinderea respectiva sa desfasoare activitatile pentru care solicita imprumutut
precum si alte documente comerciale favorabile acordarii fondurilor.

Documentatia de garantare depinde de tipurile de garantii puse la

dispozitia bancii de catre client. In cazul garantii sub forma de ipoteca trebuie
prezentat actul de proprietate si extrasul de carte funciara, hotararea AGA
(Adunarea Generala a Actionarilor) sau a Consiliului de Administratie care aproba
ipotecarea, certificatul fiscal al bunului ipotecar si datele exacte ale amplasarii,
datele tehnice insotite de fisa bunului imobil. In cazul garantiei sub forma de gaj in
functie de natura acesteia se prezinta informatii precise ca numarul si valoarea de
inventar, data punerii in functiune, actul de proprietate si dovada achitarii integrale,
copii de pe evidentele contabile ale gajului, caracteristici tehnice, certificat de
calitate. Toate aceste elemente sunt valabile in cazul in care bunul gajat este un bun
real. In cazul gajarii de active financiare (actiuni, obligatiuni, alte hartii de valoare)
clientul trebuie sa prezinte, in functie de categoria de titlu, copie de pe lista
actionarilor actualizata si depusa la Registrul Independent Autorizat, extrasul de
cont de la institutia respectiva care contine informatii despre proprietarul actiunilor,
numarul de actiuni detinute. In cazul obligatiunilor sau titlurilor de stat informatiile
prezentate de extrasul eliberat de Registrul Independent Autorizat se refera la
numarul si seria acestora, valoarea nominala si eventual alte coduri de identificare
a emisiunilor si orice alte date care pot influenta transferabilitatea titlurilor sau care
certifica anumite obligatii ale detinatorilor lor. In cazul scrisorilor de garantie
bancara acestea vor fi prezentate bancii de la care se solicita imprumutul si care le
va aviza sau nu. In cazul girului (existentei unui girant) informatiile depind de cine
este girantul si prin ce bun gireaza.

Documentatia nefinanciara se refera la acele informatii care privesc

proprietarii, persoanele din conducerea executiva, gradul de implicare a
proprietarilor in conducerea firmei (acolo unde este cazul), acestora putandu-li-se
solicita Curriculum Vitae si alte documente in functie de anumite situatii
particulare.

Alte documente in aceasta categorie intra studiile de fezabilitate, avize si

aprobari de la administratia publica locala sau centrala si alte documente

Desigur in cazul unui client bine cunoscut o parte din documentatie fie deja exista la
banca, fie nu mai este necesara. Aici este de mentionat si faptul ca documentatia depinde
si de particularitatile finantarii, ale firmei solicitante, alte tipului de activitate pe care o
desfasoara sau intentioneaza sa o desfasoare ca urmare a finantarii cerute etc.
Orice modificare a situatiei clientului in timpul derularii contractului de creditare trebuie
adusa in atentia bancii, care va solicita dupa caz actualizarea documentatiei.
Faza de analiza preliminara
Acum bancile vor dori sa obtina o imagine cat mai aprofundata asupra:

Clientului si afacerii sale (furnizorii, clientii, dispersia acestora, zonele

geografice in care opereaza, istoricul firmei, calificarea fortei de munca inclusiv
experienta profesionala a persoanelor cu functii de raspundere, tehnologia utilizata,
flexibilitatea operationala etc.);

Scopul, dimensiunea si structura optima creditului solicitat;

Capacitatea si sursele de rambursare a imprumutului;

Modalitatea optima de garantare a creditului;

Riscurile afacerii si a creditului.

Desigur in colectarea si analiza informatiilor este importanta si dimensiunea firmei

supusa analizei.
La sfirsitul acestei etape banca si-a forma o imagine generala corespunzatoare asupra
potentialului client si a facilitatii care i s-ar potrivi.
Faza documentarii (sau a analizei financiare si nefinanciare)
Orice decizie pe care o ia o banca trebuie justificata sau documentata, in sensul ca
imaginea generala trebuie transformata in valori cuantificabile si analizabile. Analiza se
face pe baza unor modele rezultate din experientele anterioare si care au fost formalizate
de catre banci in asanumitele fise de evaluare a performantelor (numele poate diferi de
la o banca la alta). Modelele au avantajul ca:

asigura unitate procesului de analiza.

descompun analiza pe mai multe paliere financiare si nefinanciare.

asigura identificarea cauzelor si efectelor potentiale.

permit identificarea elementelor, factorilor si cauzelor care influenteaza

fenomenul studiat. (elementele reprezinta parti componente ale fenomenului
analizat; factorii reprezinta fortele motrice care provoaca sau determina un
fenomen; cauzele reprezinta imprejurari care, in anumite conditii, provoaca si deci
explica aparitia unui fenomen).

Functiile analizei:
1.

functia informationala - pozitia in raport cu standarde, norme, obiective;

2.

functia de evaluare - valorizarea fata de mediu in care se desfasoara activitatea;

3.

functia de fundamenare a deciziei - de ce si pe ce baza se ia un set sau altul de

decizii;

4.

functia de control - a patrimoniului (intern) si a respectarii legilor, reglementarilor,

normelor.

In aceasta faza intra si analiza potentialelor garantii pe care le poate oferi clientul.
Deoarece:

garantiile pot imbraca diverse forme

implica aspecte juridice complexe

acest proces poate fi considerat ca un element distinctiv al acestei faze.

Faza de aprobare sau respingere
Pe baza fisei de evaluare a performantelor ('un catalog cu note la diferite discipline') ca
document sintetic si a altor documente si avand permanent in obiectiv normele de
creditare, imprumutul poate fi aprobat sau nu. In acest sens exista niveluri de competente:

pana la o anumita suma creditul poate fi aprobat de ofiterul de credit care a

preluat solicitarea;

peste un anumit plafon se supune analizei unei structuri numite, de regula,

comitet de credit si care exista la nivelul sucursalelor ca si la nivelul centralei.
Sucursalele bancilor sunt mandatate sa acorde credite pana la un anumit plafon.

peste nivelul pe care poate sa-l acorde o sucursala, aprobarea se va face la

nivelul centralei.

Sunt situatii in care anumite solicitari sunt analizate de o alta structura a bancilor si
anume Comitetul de risc, deoarece politica de creditare este parte integranta a politicii
unei banci.
In cazul bancilor, nivelurile de competenta ale unor ofiteri de credit pot varia in functie
de expertiza acestora si de rezultatele bune pe care le-au avut in activitatea lor de
acordare de imprumuturi.
In cazul aprobarii urmeaza faza de incheiere a contractului, iar in caz contrar decizia va
fi comunicata in termeni politicosi respectivului client, argumentandu-se cu tact cauzele.

Faza de incheiere a contractului

Clientul va fi informat asupra faptului ca i s-a aprobat creditul, iar etica profesionala cere
ca inaintea semnarii contractului sa fie specificate foarte clar obligatiile pe care cele doua
parti si le asuma inainte de semnare. Clauzele contractuale trebuie intelese de client,
trebuie explicate orice nelamuriri, deoarece banca are si rol de a face educatie clientilor
sai.
Contractul va contine semnaturile autorizate ale celor doua parti si un exemplar i se va
inmana clientului.
Contractul va contine in esenta:

Suma acordata.

Scopul imprumutului.

Comisioanele.

Rata dobanzii si modalitatea prin care clientul va fi notificat asupra

modificarii acesteia.

Scadentarul.

Garantiile si situatiile in care acestea vor fi executate.

Obligatiile imprumutatului fata de banca altele decat cele financiare (de

exemplu periodicitatea cu care va furniza bancii situatiile financiare, sa permita
vizita la firma clientului si sa-i ofere informatiile necesare, situatiile in care creditul
poate fi retras). Sunt situatii in care banca percepe penalizari si la rambursarile
anticipate si situatii in care se percep penalizari la sumele care nu sunt trase. Aceste
aspecte trebuie cunoscute de catre client.

Desigur pot exista cazuri in care clientul este cel care refuza semnarea contractului de
imprumut, desi acesta i-a fost aprobat.
In urma semnarii contractului de ambele parti se intocmeste un dosar de credit sursa
primara de informatii care documenteaza faptul ca exista un angajament intre cele doua
contrapartide. De regula fiecare banca isi are particularitatile ei in intocmirea dosarului de
credit, dar in esenta acesta cuprinde:

a)
b)
c)

Contractul de credit.
Documentele care stau la baza acordarii creditului prezentate anterior
(actele firmei, autorizarile necesare etc).
Situatiile financiare periodice.

d)

Garantiile si contractele de garantie, actele legale care stipuleaza conditiile

in care se executa garantiile si alte informatii despre acestea.

e)

Rapoarte, note, corespondenta documente scrise despre discutiile cu

clientul, informatii asupra acestuia, recomandari etc.

f)

Alte documente informatii din presa economica despre client, despre

sectorul de activitate in care functioneaza, implicatii fiscale etc.

Faza de urmarire si control a creditului

Odata ce un imprumut a fost acordat urmeaza procesul cel mai complex si anume
supravegherea acestuia pe toata perioada de existenta. Periodic se vor realiza
urmatoarele:

analizarea periodica a situatiile financiare, situatia curenta a garantiilor si

factorii nefinanciari;

se vor face vizite si se va discuta cu clientul sau cu alte persoane implicate in

conducerea firmei respective;

se va urmari respectarea rambursarilor;

se vor monitoriza contul curent al clientului si soldurile debitoare si

creditoare;

se va lua periodic legatura cu clientul, chiar daca toate elementele indica o

situatie pozitiva;

se vor actualiza informatii din dosarul de credit care este sursa primara de
informatii si trebuie sa fie ordonat, clar iar datele sa prezinte situatia cu acuratete.

iar lista nu este exhaustiva.

Scopul acestor activitati este luarea unor masuri corective la momentul oportun. Toate
informatiile obtinute se vor introduce in dosarul de creditare si practica a demonstrat ca in
unele cazuri este bine ca legatura cu clientul sa fie realizata prin documente scrise.
Exista situatii cand contractul de creditare trebuie renegociat, deoarece acest lucru este in
interesul ambelor parti. Insa banca trebuie sa puna in balanta efectele opririi finantarii sau
declararii creditului ca neperformant, pe de o parte, si renegocierea lui, pe alta parte.
Decizia trebui bine justificata in ambele cazuri. De multe ori perioada de recuperare a
sumelor restante (capitalul restant plus dobanzi) necesita cheltuieli importante (de
judecata, de executare a garantiilor etc.) iar o renegociere ar putea fi mai avantajoasa.
Identificarea si managementul creditelor problema
Fiecare credit in curs de deteriorare trebuie identificat intr-o etapa cat mai timpurie iar
acest aspect sa fie semnalat corespunzator in conformitate cu clasificarea supravegherii
creditelor (despre care se va vorbi in sectiunile urmatoare). Trebuie sa existe o
metodologie clara, coerenta pentru realizarea acestui proces. Ofiterii de credit trebuie sa
fie familiarizati cu cauzele precise ale deteriorarii financiare a imprumutatului si sa
identifice semnalele timpurii, care includ intarzieri in primirea situatiilor financiare,
depasirea de un mare numar de ori a plafoanelor autorizate, prezentarea de prognoze cu
un mare grad de variatie de la o perioada la alta, etc.
Imprumutatii trebuie urmariti cu atentie pentru a se asigura ca se vor implementa cele mai
bune remedii in cazul dificultatilor.
Creditele neperformante
Orice afacere presupune un risc iar riscul bancii ca intermediar se materializeaza in
existenta creditelor neperformante. Gestionarea acestei situatii se realizeaza de o structura
specializata a bancii si anume compartimentul de credite neperformante. Angajatii
acestei structuri au o mai mare experienta in activitatea de creditare si in estenta rolul lor
este de a incerca sa recupereze cat mai mult din respectivele credite.
CLASIFICAREA CREDITELOR IN PROCESUL DE CREDITARE
Pe parcursul existentei sale un imprumut este influentat de factori interni firmei sau
factori din mediul economic. Influentele pozitive nu prezinta nici un risc, pe cand cele
negative duc la deteriorarea situatiei imprumutului respectiv. Acest fenomen va trebui
reflectat in 'catalogul cu note' (fisa de evaluare a performantelor).
Portofoliul de credite a unei banci se incadreaza conform Regulamentului 2 din 7 aprilie
2000 emis de BNR in 5 clase:

A
B
C
D
E

Performante financiare foarte bune si perspectiva mentinerii lor

Performante financiare bune sau foarte bune dar exista incertitudini
asupra posibilitatii practice de mentinere a lor.
Performante financiare satisfacatoare dar exista un nivel destul de
mare al certitudinii deteriorarii lor.
Performante financiare slabe cu probabilitate mare de deteriorare
Pierderi din activitate si certitudine ca rambursarea nu mai poate fi
facuta.

Incadrarea unui imprumut intr-o clasa sau alta se face pe baza unor punctaje (scoruri,
note proces intalnit si sub denumirea de rating de credit). In anexa de la sfarsitul temei
se prezinta un astfel de model. Punctajul obtinul reprezinta criteriul de clasificare a
respectivului imprumut. In plus se mai analizeaza si puncteaza periodic serviciul datoriei
(capacitatea imprumutatului de a-si achita obligatiile) si anume:
Bun
Slab
Necorespunzator

Platile se realizeaza la timp, eventual exista intarzieri

minime (max. 7 zile), mai mult din cauze tehnice.
Exista un model permanent de intarzieri (max. 30 de
zile)
Intarzierile sunt lungi si eventual rambursarile
inceteaza.

Agregind cele 5 clase cu capacitatea reprezentand serviciul datoriei se obtine o matrice,

conform urmatorului model:

A
B
C
D
E

Bun
standard
in observatie
substandard
indoielnic
pierdere

Slab
in observatie
substandard
indoielnic
pierdere
pierdere

Necorespunzator
substandard
indoielnic
pierdere
pierdere
pierdere

De asemenea se tine cont si de situatia initierii sau neinitierii de proceduri legale de

recuperare, conform modelului urmator:
Serviciul datoriei

Initiere proceduri legale

Neinitiere proceduri
legale

Sub 15 zile
16 - 30 de zile
31 60 de zile

pierdere
pierdere
pierdere

standard
in observatie
substandard

61 90 de zile
Peste 91 de zile

pierdere
pierdere

indoielnic
pierdere

Pe parcursul vietii sale un imprumut poate migra dintr-o clasa in alta.

SISTEMELE DE CONTROL INTERN
Asa cum le si spune sistemelor de control le sunt supuse toate operatiunile bancare,
separat si integrat. Sunt mai mult decat verificari sau audituri (examinare de specialitate a
situatiilor financiare), deoarece scopul lor generic este de a supraveghea bunul mers al
intregii activitati si o urmarire a integritatii partimoniale. Sistemele de control intern
trebuie sa asigure verificarea fluxului zilnic al operatiunilor, inclusiv a celor de rutina cu
scopul final de a preveni erorile si fraudele.
Functionarea corespunzatoare a acestui sistem este asigurata de independenta si
profesionalismul persoanelor implicate. Caracteristcile de baza ale uni bun sistem de
control intern sunt:

independenta fata de structurile controlate;

personal calificat si cu buna experienta;

existenta unui sistem de evidenta solid, pe cat posibil computerizat la care
accesul sa fie restrictionat pe clase (numai consultare sau modificare);

existenta unui sistem coerent de planificare a activitatilor specifice de control;

existenta unui sistem coerent de raportare si urmarire.