Marchidan Cristian Andrei

Clasa 2i - PNEUMOLOGIE
TUBERCULOZA PULMONARA

Definitie: tuberculoza pulmonara este o boala infectocontagioasa provocata de bacilul Koch, afectand
organismul in intregime, interesand cu precadere
plamanul si avand de obicei o evolutie cronica, pe
parcursul careia se deosebesc doua etape: tuberculoza
primara si tuberculoza secundara.
Etiopatogenie: agentul patogen, bacilul Koch, denumit
astfel dupa numele celui care 1-a descoperit in 1882
(Robert Koch), este un microorganism in forma de
bastonas, cu un invelis din ceara si substante grase. Se
impregneaza greu cu colorantii obisnuiti, iar odata
colorat, se decoloreaza greu cu alcool sau substante acid.
Se spune, de aceea, ca bacilul tuberculos este acido- si
alcoolorezistent. Exista trei speciii de bacii Koch: uman,
denumit si Mycobacterium tuberculosis, bovin si aviar,
ultimul fiind implicat in boli la imunodeprimati. S-a emis si ipoteza ca bacilul Koch poate
exista si sub forma de virus filtrant. De la omul bolnav, mai rar de la bovideele bolnave,
bacilii sunt imprastiati prin sputa, puroi, urina, lapte etc. Contaminarea se face:
Pe cale aeriana, aproape totdeauna prin bacilul Koch de tip uman. De la bolnavii de
tuberculoza si produsele patologice ale acestora, germenii ajung in organismul indivizilor
neinfectati (fie direct, prin ploaia de picaturi bacilifere, formata din mii de picaturi de
saliva purtatoare de bacili, inhalate cu usurinta odata cu aerul atmosferic, fie indirect, prin
particule de praf, contaminate in urma depunerii pe jos si pe obiecte a picaturilor
bacilifere, ridicate apoi in aer si inhalate in acelasi mod).
Pe cale digestiva, mai rar, prin ingerarea unor alimente infectate (lapte, unt), in special in
tarile in care tuberculoza bovina este mai frecventa.
Caile cutanate, transplacentara etc. sunt exceptionale.
Patrunderea in organism a bacilului Koch determina leziuni anatomice (sancrul de
inoculare si adenopatia satelita), modificari biologice (reactii la tuberculina pozitive) si
semne clinice inconstante. Ansamblul acestor reactii este cunoscut sub numele de

complex primar. in cele mai multe cazuri, bacilii care patrund in organism, nu produc
nici o tulburare (exceptand pozitivarea reactiei la tuberculina). Este vorba
deprimoinfectie. in alte cazuri, bacilii se multiplica, provoaca leziuni, cel mai adesea
pulmonare. Aceasta este tuberculoza-boala. Prezenta bacilului Koch este indispensabila
pentru afirmarea diagnosticului de tuberculoza. Leziunea initiala (primoinfectia) este
situata aproape intotdeauna in plamani, bacilul Koch raspandindu-se de aici in organism
prin urmatoarele cai: calea limfatica; calea hematogena, in care diseminarea bacilului se
face prin deschiderea unui ganglion limfatic sau a altor leziuni intr-o vena; calea
bronhogena, cand bacilii dintr-o leziune activa sunt transportati prin bronhii in alte parti
ale aparatului respirator.
Bacilul trebuie cautat in expectoratie si in lichidul de spalatura gastrica, in cazul
tuberculozei pulmonare; in urina in cazul tuberculozei uro-genitale; in lichidul cefalorahidian, in cazul tuberculozei meningiene; in puroiul unui abces, in cazul tuberculozei
osteo-articulare sau ganglionare.
Examenul bacteriologic se face de obicei direct, cu coloratia Ziehl-Nielsen, bacilii
aparand sub forma de bastonase fine, colorate in rosu pe un fond albastru. In situatii
speciale, examenul se face fie dupa omogenizare, metoda care permite concentrarea
bacililor, fie prin cultura pe medii speciale, cel mai cunoscut fiind mediul Lowenstein,
sau inoculand la cobai produse patologice continand bacili tuberculosi. In principiu se
incepe totdeauna cu examenul direct si, daca acesta este negativ, se recurge, dupa caz, la
culturi sau inoculare. Bacilul tuberculos este foarte sensibil la lumina solara, mai ales la
razele ultraviolete. Este sensibil, de asemenea, la caldura si fierbere; in schimb, rezista la
uscaciune si frig. Antisepticele actioneaza diferit. De obicei, pentru dezinfectarea
produselor patologice se foloseste un amestec in parti egale de soda caustica 30% si
crezol 30%, din care se prepara o solutie apoasa 5%. Se mai folosesc formolul 5% si
acidul fenic 5%.
Imunitate si alergie: prezenta bacilului Koch in organism modifica profund felul de a
reactiona al acestuia. Este binecunoscut fenomenul Koch, dupa numele celui care 1-a
descris, fenomen aflat la baza notiunii de imunitate. Astfel, inocularea unor bacili Koch la
un cobai sanatos, determina local o reactie minima; in schimb, bacilii se raspandesc in tot
organismul, provocand o adenopatie generalizata, iar animalul moare in cateva
saptamani. Aceeasi inoculare facuta unui animal deja tuberculos, provoaca o intensa
reactie locala, care poate merge pana la ulceratie, dar care se vindeca. Iata deci ca bacilii
Koch au conferit animalului bolnav o stare de imunitate, care se opune inmultirii si
raspandirii lor in organism, dar si o stare de hipersensibilitate, de care tin brutalitatea si
masivitatea reactiilor la noul contact cu bacili Koch. Aceasta stare particulara pe care o
prezinta organismul infectat cu bacili Koch poarta numele de alergie. Deci, termenul de
alergie, creat de Pirquet in 1907, arata reactivitatea schimbata a oreanismului infectat fata
rip. n ; cu B.K. Alergia se cerceteaza in clinica prin reactia la tuberculina. Tuberculina
este o substanta care se gaseste in culturile de bacii Koch, vechi de 3 - 6 saptamani si care
rezulta, probabil, din distrugerea bacililor. Injectarea tuberculinei nu produce nici o
reactie particulara la omul neinfectat. Alergia tuberculinica se manifesta prin reactii
locale (la locul de inoculare): edem, eritem si papula; reactii focale (procese congesti ve

la nivelul leziunilor tuberculoase); reactii generale: febra, dispnee. Rezulta din cele de
mai sus ca alergia din tuberculoza se caracterizeaza printr-o stare de hipersensibilitate si
printr-o oarecare imunitate sau rezistenta a organismului fata de o reinoculare de bacili.
Factori care contribuie la aparitia bolii: desi marea majoritate a populatiei, cel y putin
in tarile europene, este infectata de tuberculoza, numai aproximativ 1% contacteaza
tuberculoza-boala. Factorii care contribuie la aceasta sunt urmatorii:
- terenul, care cuprinde ansamblul caracterelor care fac un organism rezistent sau fragil;
- varsta, riscul de a contacta boala fiind mai crescut intre 0 si 3 ani, la pubertate,
adolescenta si tinerete (15 - 30 de ani) si dupa 50 de ani;
- caracterul contaminarii: masiva, prelungita;
- scaderea rezistentei organismului prin subalimentatie, epuizare fizica sau psihica,
teren tarat (diabet, alcoolism), stari fiziologice (sarcina, alaptare);
- unele Tratamente, in special corticoterapia;
- apararea naturala slaba; prin lipsa de contact cu tuberculoza de-a lungul generatiilor.
Anatomie patologica: se disting in tuberculoza doua tipuri de leziuni: exsudati-ve si
productive, care pot aparea izolate sau asociate.
Leziunile exsudative se caracterizeaza la inceput printr-o reactie inflamatorie banala a
alveolelor. Aceste leziuni pot disparea sau se pot cazeifica. Cazeificarea este o necroza
particulara, provocata de bacilul Koch, care transforma tesuturile intr-o substanta
cenusie-galbuie, semanand cu branza, de unde-i vine si numele. Cazeificarea poate
interesa atat leziunile exsudative, cat si pe acelea productive. Daca leziunea exsudati va
cazeificata intra in contact cu o bronhie, materialul cazeos este eliminat prin expectoratie,
formandu-se caverna, care se prezinta ca o lipsa de substanta, de dimensiuni variabile.
Nu totdeauna substanta cazeoasa se elimina si apare caverna; uneori se poate fibroza si
calcifia.
Leziunea productiva este tuberculul sau foliculul tuberculos. Acesta este alcatuit dintr-o
celula giganta, cu numerosi nuclei, avand asezate in straturi la periferie, celule numite
epitelioide si celulele numite limfoide. Macroscopic, leziunile productive se prezinta fie
sub forma unor focare mici, constituind granulia miliara, fie sub forma de tuberculi
miliari. O forma particulara este tuberculomul - o formatiune rotunda si bine delimitata,
cu diametrul de 1 - 4 cm, care rezulta din unirea mai multor focare nodulare mici.
Formele exsudative sau productive pot diparea complet. Cel mai adesea se cazeifica, se
fibrozeaza sau se calcifiaza. Din
aceasta cauza, tuberculoza apare fie sub forma de leziuni fibronodulare, fie sub forma de
leziuni fibrocalcifiate sau fibrocavitare.

In tuberculoza mai pot aparea si alte leziuni: adenopatii, emfizem pulmonar, atelectazie,
ingrosari sau aderente pleurale etc.