Sunteți pe pagina 1din 51

Vntoru Maria Magdalena

LUCRARE METODICO-TIINIFIC

COMPLEMENTE DE ALGEBRA LINIARA

Deveselu,2010

ISBN 978-973-0-08181-7.

CUVNT NAINTE
Formula determinantului de ordinal 2 este simpl; formula determinantului de ordinal
trei este deja complicate. Aici avem avantajul ca avem o formula si anume formula lui
Laplace, care ne permite s calculm destul de uor un determinant de ordin mai mare
dect 2.
Un sprijin major in calculul determinanilor de ordin n il au proprietatile acestora care
simplific calculul.
n aceast lucrare ne propunem urmtoarele:
Primul capitol are ca scop definirea determinanilor,proprietile acestora precum si
formule de calcul a determinantului unei matrice(Formula Laplace) si determinantului
produsului a doua matrice.(Formula lui Cauchy-Binet) precum si aplicaii ale acestora.
Capitolul al II-lea prezint rezultate fundamentale pentru vectori si valori proprii ai
unui operator liniar.Apare Teorema Cayley-Hamilton si aplicaii ale acesteia.
n ultimul capitol cu caracter teoretic ,capitolul al III-lea am prezentat o tema care nu
se studiaza la nivel liceeal si anume derivata unui determinant.
Ultimul capitol vine s completeze necesitatea unor extinderi tematice in activitatea cu
elevii.Acest lucru l-am scos in evidenta prin rezolvarea unor exercitii folosind formule
si teoreme care nu se gsesc in programa de liceu dar care pot simplifica unele calcul i
aprofunda unele cunotine.
Prin coninut si modul de realizare al lucrarii am vrut s scot in eviden c elevilor cu
aptitudini mai deosebite pentru matematica le este util cunoaterea unor formule i
teoreme n vederea perfecionrii lor.

Autoarea

CAPITOLUL I
DETERMINANTUL UNEI MATRICE.FORMULELE
CAUCHY-BINET I LAPLACE

n cadrul acestei lucrri prin A vom desemna un inel comutativ si unitar.

& 1.1.Determinantul unei matrice.Proprietile determinanilor

Definiia 1.1.1.

Dac nN , n1 si M=(a ij)1i,jnMn(A) , atunci prin determinantul maricei M notam


det (M) nelegem elemental
det (M)= sgn()a1(1) a2(2) an(n)) A
Sn
(unde prin Sn am notat mulimea permutarilor asupra multimii {1,2,,n} iar pentru
Sn , sgn() reprezint signature permutrii ).

a11 a12 a1n


Convenim s notam det(M)=

a21 a22 a2n



an1 an2 ann

(sau condensate, det(M)=IaijI1i,jn).


Produsul a1(1) a2(2) an(n) se numeste termen al determinantului de ordinal n.

Se obinuiete s se spuna despre elementele , liniile si coloanele matricei M ca snt


elementele , liniile , respectiv coloanele determinantului det M.
Asociind la fiecare M Mn(A) elemental det(M)A , obinem o funcie
det:Mn(A)A numita funia determinant.
Uneori numrul det (M) se mai noteaza prescurtat si I M I.
Observatia 1.1.2.
Noiunea de determinant al unei matrice are sens numai pentru matrice ptratice.
n formula determinantului unei matrice exist n! termeni dintre care
(+), iar

n!
2

n!
2

au semnul

au semnul (-).

Definiia determinanilor se aplic si matricelor de ordinal 1, adic M=(a11).n acest


caz det (M) =a11.
n cele ce urmeaza vom pune in eviden principalele proprieti ale
determinanilor,att de necesare calculului determinanilor de ordin n4.Se tie c
formula prin care este definit determinantul de ordin n,este aproape imposibil de
aplicat,datorit calculului laborios ce apare( pentru un determinant de ordinul 4 avem 4!
=24 termeni n formula sa.).
Propoziia 1.1.3.
Pentru orice M Mn(A) , det( t M)=det(M) (unde prin t M am notat transpusa
matricei M ).
Demonstraie.
Fie M=(a ij)1i,jn si t M =( t aij )1i,jn unde prin
Avem det (M)= sgn()a1(1) a2(2) an(n)
Sn

aij

am notat elemental aji.

det ( t M)= sgn() t a1(1) t a2(2) t an(n)) = sgn() a(1)1 a(2)2 a(n)n =
Sn
Sn

=sgn() a(1) 1 ((1)) a(2) 1 ((2)) a(n) 1 ((n)) = sgn( 1 )a1 1 (1) a2 1 (2)
Sn
an 1 (n) =

1 Sn

=det(M) (deoarece atunci cnd parcurge Sn si 1 parcurge bijectiv pe Sn iar

sgn()= sgn( 1 )).


Observaia 1.1.4.
Proprietatea 1.1.3. se scrie i astfel:
a11 a12 a1n

a11 a21 an1


a21 a22 a2n
a12 a22 an2

=

an1 an2 ann
a1n a2n ann .,
ne arat ca de ori de cate ori avem o proprietate adevrat referitoare la liniile unui
determinant , aceeai proprietate este adevarat si pentru coloanele determinantului.
Din aceast cauza n continuare vom prezenta principalele proprieti ale
determinanilor referitoare la linii , rezultnd tacit c aceastea sunt adevarate si pentru
coloane.
Propoziia 1.1.5.
Dac toate elementele unei linii dintr-o matrice sunt nule , atunci determinantul
matricei este nul.
Demonstraie.
S presupune c toate elementele de pe linia i sunt nule.Cum fiecare termen al
determinantului este un produs de elemente printre care se gasete si un element de pe
linia i,atunci acest termen este zero. Deci determinantul este zero.
Exemplu.

12 1
Fie matricea A=

00 0
34 7

Deoarece linia a 2-a a matricei A are toate elementele nule,det A=0

Propoziia 1.1.6.
Dac intr-o matrice schimbm dou linii ntre ele obinem o matrice care are
determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniiale.
Demonstraie.
Fie Mij matricea ce se obtine din matricea M=(a ij)1i,jn schimband intre ele liniile i si
j.
Avem det (M)= sgn()a1(1) a2(2) aj(j) ai(i)an(n).
Sn
Dac consideram transpozitia =(i,j) (ce duce pe i in j , pe j in i si lasa pe loc restul
elementelor din {1,2, , n} atunci putem scrie
det (M)= sgn()a1(o)(1) a2(o)(2) an(o)(n)=- sgn( )a1(1) a2 (2)an (n)=-det(M)
Sn
Sn
(deoarece atunci cand parcurge pe Sn o= parcurge bijectiv pe Sn iar
sgn()=sgn().sgn()=-sgn()).
Propoziia 1.1. 7.
Dac o matrice are doua linii identice , atunci determinantul su este nul.
Demonstraie.
Fie M=(a ij)1i,jn o marice ptratic de ordin n n care liniile i si j sunt identice.Aceasta
nseamn c aik=ajk pentru orice k=1,2,, n.
Dac schimbm liniile i si j ntre ele obinem o matrice M egal cu M.
Aplicnd proprietatea 1.1.6. , avem c det (M)=-det (M).Cum M=M avem
det (M)=det( M) si atunci det (M)=-det( M ); deci det (M)=0.
Propoziia 1.1.8.
Daca toate elementele unei linii a unei marice contin factor comun un element aA,
atunci acel element poate fi scos in fata determinantului matricei.

Demonstratie.
Fie matricea M=(a ij)1i,jn si fie M=(a ij)1i,jn matricea care se obtine din M prin
inmultirea liniei i cu numarul a.Deci arj=arj pentru ri si j=1,2, ,n si aij=aaij oricare ar
fi j=1,2, n.
Deci det (M)= sgn()a1(1) a2(2) ai(i) an(n) =
Sn
= sgn()a1(1) a2(2)(a ai(i)) an(n) =a sgn()a1(1) a2(2) an(n)) =a det(M)
Sn
Sn
Deci det (M)=det (M).
Propoziia 1.1.9.
Dac elementele a doua linii ale unei matrice sunt proporionale, atunci
determinantul matricei este nul.
Demonstraie.
Fie matricea M=(a ij)1i,jn n care liniile i si j sunt proporionale , adic exista un
numr a astfel nct aji=aail oricare ar fi l=1,2,,n. Aplicnd proprietatea 1.1.8. rezulta
ca det M este produsul dintre numrul a i determinantul unei matrice care are doua
linii egale.Aplicnd proprietatea 1.1.7. rezult c det (M) =0.
Fie acum M=(a ij)1i,jnMn(A) si sa presupunem ca elementele liniei i se scriu sub
forma aij=aij+aij pentru fiecare 1jn.
Dac notm cu M(respective M) matricea care se obine din M nlocuind
elementele de pe linia i cu cu elementele (aij) (respective aij, 1jn) atunci avem
urmtorul rezultat:
Propoziia 1.1.10 .
det(M)=det(M)+det(M).
Demonstraie
Avem det (M)= sgn()a1(1) a2(2) ai(i) an(n) =
Sn
= sgn()a1(1) a2(2) (ai(i)+ ai(i)) an(n) = sgn()a1(1) a2(2) ai(i) an(n) +
Sn
Sn

+ sgn()a1(1) a2(2) ai(i) an(n) = det(M)+det(M).


Sn
Fie M=(a ij)1i,jnMn(A) o matrice ptratic. Vom spune c linia i a matricei M este
o combinaie liniar de celelalte linii ,dac exist numerele aj,
j=1,2, , i-1,i+1, ,n astfel ncat
aij=a1a1j+a2a2j+ +ai-1ai-1,j+ai+1,j+ + ananj. Oricare ar fi j=1,2, ,n. Asupra numerelor
aj nu se pune nicio condiie,n sensul c unele dintre ele pot fi zero.Analog se poate
defini ce nseamna ca o coloan j a matricei M este combinaie liniar de celelalte
coloane.
Propoziie 1. 1.11.
Dac o linie a unei matrice patratice este o combinaie liniar de celelalte linii,
atunci determinantul matricei este zero.
Demonstraie.
Presupunem c linia i a matricei M este o combinaie liniar de celelalte
linii.Utiliznd proprietatea 1. 1.10. ,determinantul matricei M este o sum de
determinani care au doua linii proporionale,deci,dup proprietatea 1.1.9., sunt zero
toi aceti determinani.
Prin urmare i determinantul matricei M este zero.
Propoziii 1.1.12.
Dac la o linie a matricei M adunm elementele altei linii nmulie cu acelai
numr, atunci aceast matrice are acelai determinant ca si matricea M.
Demonstraie.
S presaupunem c M=(a ij)1i,jnMn(A) i c la linia i adunm elementele liniei j
nmulite cu numrul a.Obinem astfel o matrice M care are aceleai linii ca matricea
M, n afara de linia i , ale carei elemente sunt
air+aajr,r=1,2, , n.
Folosind proprietatea 1.1.10. ,determinantul matricei M este suma a doi determinani
dintre care unul este determinantul matricei M i al doilea determinant este
determinantul unei matrice care are doua linii proporionale.Conform propoziiei 1.1.9.
acest al doilea determinant este nul.Prin urmare, det M=det M.
Observaia 1.1.13.

Se poate constata c proprietatea 1.1.11 extinde proprietatea 1.1.9. i c proprietile


1.1.7. si 1.1.5. sunt cazuri particulare ale proprietii 1.1.9.Dar le-am dat datorita
importanei lor i pentru o reinere mai buna.
n continuare voi prezenta un procedeu recursiv de calcul al unui determinant de
ordinal n prin care calculul acestuia se reduce la calculul a n determinani de ordinal
n-1.
Fie deci M=(a ij)1i,jnMn(A) (n2) si d=det(M) =aij1i,jn.
Definiia 1.1. 14.
Numim minor complementar al elementului aij n det(M) elemental notat dij ce se
obine calculnd determinantul de ordinal n-1 obinut prin eliminarea din det(M) a
liniei i coloanei j(1i,jn).
i j

Elementul ij= (1)

dij se numeste complementul algebric al lui aij n det(M).

Teorema 1.1.15.
Dac M=(a ij)1i,jnMn(A) , atunci pentru orice 1in avem egalitatea:
det(M)=ai1 i1+ai2 i2+ +ain in.
Demonstraie.
Avem det (M)= sgn()a1(1) a2(2) ai(i) an(n) i s notam pentru 1in
Sn
si=ai1 i1+ai2 i2+ +ain in.
Ideea de demonstraie a egalitatii det(M)=si este urmatoarea:vom arta c fiecare
termen de forma aij ij al sumei si este suma a (n-1)! termeni din dezvoltarea lui det(M)
avnd acelai semn ca i cei din dezvoltarea lui det(M) iar pentru doua valori diferite
ale indicelui j avem termini diferii din dezvoltarea lui det(M) .
O data stabilit lucrul acesta,egalitatea det(M)=si se probeaza astfel: suma si are
n(n-1)!=n! termini identici si cu acelai semn ca si termenii ce ne
dau dezvoltarea lui det(M),deci cu necesitatea det(M)=si .
S ne ocupam la nceput de termenul a11 11
Avem a11 11=a11 sgn( )a 2 (2) a3 (3) ai (i ) an (n)
Sn
= sgn( )a11a 2 (2) a3 (3) ai (i ) an (n) (sumarea facndu-se
Sn
dupa toate permutarile asupra mulimii{1,2,3, ,n}).Se observ ca cei (n-1)!
termini ce apar in dezvoltarea lui a11 11 sunt termini ce apar si in dezvoltarea lui
det(M).

S aratm c acetia apar cu acelai semn ca i n dezvoltarea lui det(M).Pentru o


permutare asupra mulimii{ 2,3, ,n} semnul termenului
a 2 (2) a3 (3) ai (i ) an (n) din dezvoltarea lui 11 este sgn(),deci semnul termenului
a11a 2 (2) a3 (3) ai (i ) an (n) provine din produsul a11 11 este egal cu sgn( ).
Pe de alta parte,semnul termenului a11a 2 (2) a3 (3) ai (i ) an (n) n dezvoltarea
lui det(M) este egal cu sgn( ) unde

1 (2) (3) (n)

i avem n mod evident sgn( )=sgn( ).


Pentru cazul general al produsului aij ij procedam astfel :schimbm liniile si coloanele
n aa fel ncat elemental aij s vin n locul elementului a11 i minorul dij s rmn
neschimbat.n felul acesta linia i si coloana j devine 1 respectiv
coloana 1; linia 1 devine linia 2, linia 2 devine linia 3,,coloana j-1 devine coloana j,
astfel c dac notam d determinantul obinut prin astfel de schimbri avem det(M)=
i j

(1)

d i n plus d11=dij.

Dac a1k 1 a2k 2 ai-1k i 1 ai+1k i 1 ank n este un termen oarecare din dezvoltarea
i j

determinantului dij din egalitatea det(M)= (1)

d i inand cont de prima parte a

demonstraiei deducem c semnul termenului


i j

(1)

a1k 1 a2k 2 ai-1k i 1 aijai+1k i 1 ank n provine din produsul aijij este acelai cu

cel dat de dezvoltarea determinantului d.


Astfel demonstraia teoremei este complet.
Corolar 1. 1.16.
Dac 1ijn, atunci aj1 i1+aj2 i2+ +ajn in=0.
Demonstraie.
Conform teoremei 1.1.15. avem
(*)det(M)=ai1 i1+ai2 i2+ +ain in
Deoarece i1, i2, ,in nu conine elementele ai1 ,ai2 , ,ain ,egalitatea (*) este de
fapt o identitate n ai1 ,ai2 , ,ain. Astfel , aj1 i1+aj2 i2+ +ajn in va fi un determinant ce
are linia i formata din elementele aj1 ,aj2 , ,ajn si cum ij avem atunci dou linii
identice (linia i si linia j ),de unde deducem c
aj1 i1+aj2 i2+ +ajn in=0.(conform proprietii 1.1.10.).
Sumnd cele stabilite anterior , avem urmatorul rezultat important:

Teorema 1. 1.17.
Dac M=(a ij)1i,jnMn(A) , atunci pentru orice 1i,jn avem egalitatea:
det(M) pentru i=j
aj1 i1+aj2 i2+ +ajn in= 0 pentru ij

& 1.2. Regula lui Laplace.


n continuare vom prezenta o generalizare a celor stabilite in teorema 1.1.17. ce ne
d dezvoltarea unui determinant dupa o linie.Mai prcis vom prezenta o regula de
dezvoltare a unui determinant dup mai multe linii (asa zisa regula a lui Laplace).
nainte de a enuna regula lui Laplace vom defini noiunea de minor de ordin
k ( kn-1) , minor complementar i complement algebric pentru un minor
complementar de ordin k ( care generalizeaza de fapt noiunile definite mai nainte).
S alegem o matrice MMn(A) , (n2) i s fixam k linii i1,i2, ,ik k coloane j1,j2 ,
, jk (kn-1) distincte.
Elementele ce se afla la intersecia liniilor i1,i2, ,ik si coloane j1,j2 , , jk
formeaz o matrice de ordinal k al carei determinant il vom nota prin

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

.i l vom numi minor de ordin k pentru det(M).

Dac eliminam din matricea iniiala liniile i1,i2, ,ik i coloane j1,j2 , , jk
obinem o matrice ptratic de ordinal n-k al crui determinant l vom nota prin _

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

i l vom numi minorul complementar al lui

Convenim de asemeni s notam

i1i2. .ik
j1 j2. . jk

= (it jt ) .
t 1

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

i1i 2...ik

Numarul

lui M

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

j1 j 2... jk

(1)

1ii 2. ik
j1j2. jk M
.

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

se va numi complementul algebric al

Observm c pentru k=1 obinem noiunile prezentate in Definiia 1.14.

Exemplu.

1 2 3 1

0 1 1 2

Fie matricea M=

M (Z).

1 1 1 2

0 1 3 1
S alegem liniile i1=2,i2=4 si coloanele j1=1,j2=2(deci k=2).

Avem M 1224 =

01
0 1

=0, M 24 =
12

3 1
1 2

=-5,

24
12

=9,

deci A1224 = (1) 9

24 =-(-5)=5.
M 12

S observm c dac fixam k linii , cu elementele acestora putem forma


ordinal k.
Suntem acum n msur s prezentm regula lui Laplace:

C nk

minori de

Teorema 1. 2.1.( Laplace).


Dac M=(a ij)1i,jnMn(A) i fixm liniile 1i1<i2<<ikn(kn-1), atunci
det(M)= M j1 j 2... jk . A j1 j 2... jk ( o suma de
1i1<i2<<ikn
Demonstratie.
i1i 2...ik

i1i 2...ik

C nk

termeni)

n esen , ideea de demonstraie este asemntoare cu cea de la demonstraia


Teoremei 1.1.17. cu deosebire c este ceva mai elaborat.
i1i 2...ik
Observm c pentru 1j1<j2<<jkn, M j1 j 2... jk este o suma de k! termeni iar
A ij11ij22......ikjk este o sum de (n-k)! termini astfel c dac notm S suma din partea dreapt
a egalitii din enun atunci S va fi o suma de k!(n-k)!. C nk =n! termini.
Dac vom arat c cei n! termini ce formeaz pe S sunt de fapt termini distinci din
dezvoltarea determinantului lui M,(si cu acelasi semn ca in det(M))
Atunci n mod evident avem egalitatea din enun det(M)=S.
S considerm la nceput cazul i1=j1=1,i2=j2=2, .ik=jk=k.
12...k
Atunci M 12...k det (M)= sgn( )a1 (1) a2 (2) ak (k) ,
SK

12. .k
12. .k

12... k
A12
... k

=2(1+2++k)=k(k+1), deci

_
_
= ( 1) k ( k 1) . M
=M
= sgn( )a k+1
12... K
12... K
SK
12... K

12... K

(k +1)

a k+2

(k+2)

an

(n)

(unde prin SK am notat mulimea permutrilor asupra elementelor k+1,k+2, , n)


astfel c
12... k
12... k
M 12
)a1(1) a2(2) ak(k) a k+1 (k +1) a k+2 (k+2) an (n) ,
... k . A12... k = sgn() sgn(
SK , SK
,

Dac notm = 1

2 k
k+1 n
Sn, atunci in mod evident

(1) (2) (k) (k+1) (n)

sgn()= sgn() .sgn( ) , astfel ca termenii sumei M 12...k . A12...k fac parte din
termenii lui det(M) . Cautm acum s probm un rezultat similar pentru ca produsul
12... k

12... k

i1i 2...ik

i1i 2...ik

general de forma M j1 j 2... jk . A j1 j 2... jk .Permutand succesiv liniile si coloanele vecine


i1i 2...ik
putem aduce minorul M j1 j 2... jk n coltul din stanga sus al determinantului det(M);
pentru acesta sunt necesare(i1-1)+(i2-2)+ +(ik-k)+

(j1-1)+(j2-2)+ +(jk-k)=

i1i2. .ik
j1 j2. . jk

-k(k+1) permutari de linii si coloane.

Dac notm prin N matricea astfel obinut avem c

det(N)=

(1)

1ii 2. ik
j1 j2. jk

.det(M),

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

=N

12... k
12... k

iar.

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

12... K

= N_ 12... K

Din cele demonstrate anterior, n det(N) suma tuturor termenilor ale cror prime k
elemente intr n minorul

M ij11ij22......ikjk

este egal cu produsul

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

.-

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

De aici rezult c suma termenilor corespunztori ai lui det(M) este egala cu produsul

(1)

1ii 2. ik
j1 j2. jk

M ij11ij22......ikjk

i1i 2...ik
j1 j 2... jk

M ij11ij22......ikjk

Cu aceasta teorema este demonstrate.


Exemplu.

i1i 2...ik

. A j1 j 2... jk

1 2 1 0

0 1 1 1

Fie matricea M=

M4(Z).

1 2 3 1
12 3 0

S calculam det(M) dezvoltandu-l cu ajutorul regulii lui Laplace dup liniile 1 si 2.


Avem
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
A23
A34
A14
A24
det(M)= M 1212 . A12
+ M 1312 A13
+ M 14
+ M 23
+ M 24
+ M 34
=

12
0 1

(1)

12 31 1 1 12 21 10 12 23 2 1
12
13
14
30 01
20 01 23 11
.

(1)

20 12 13 10 12 12
11

24

34

(1) 13 11 (1) 12
.

(1)

(1)

12 1 1
23
10
.

=(-1). (1) 6 .3+1. (1) 7 .2+1. (1) 8 .0+

+1. (1) 8 .1+2. (1) 9 .(-6)+(-1). (1)10 .(-4)=-3-2+1+12+4=12.


Corolar 1.2.2.
Dac M,NMn(A),atunci det(M.N)=det(M).det(N)(adic aplicaia
det:Mn(A)A este morfism de monoizi multiplicativi).
Demonstraie.
Alegem M= (a ij)1i,jn si N=(b ij)1i,jn si considerm matricea P M2n(A),

M On

P=

In N

al crui determinant l calculm n dou moduri:

Pe de o parte , cu ajutorul regulei lui Laplace dezvoltnd pe det(P) dup primele n

linii i obinem det(P)=det(M).

(1)

1 2. n
12. n

.det(N) =det(M).det(N).

Pe de alt parte , pentru fiecare 1jn in det(P) facem urmtoarele operaii:


nmulim coloana 1 cu b 1j , pe a doua cu b 2j , , pe a n-a cu b nj i ce obinem
adunm la coloana n+j, obinnd astfel pentru det(P) urmtoarea forma:

M M .N

In On

det(P) =det(P) ,unde P este matricea

Dezvoltnd acum pe det(P) dup ultimele n coloane obinem:

det(P) =det(M.N)

(1)

12. . . . . . . .n
n1n2. .2n

.det(-In) =det(M.N). (1)1 2 ... 2 n . (1) n

=det(M.N). (1) n ( 2 n 1) n =det(M.N) , de unde deducem egalitatea


det(M.N) =det(M) .det(N).

& 1.3. Formula Binet-Cauchy i aplicaii ale acesteia.


n continuare vom prezenta o formul de calcul a produsului a dou matrice(aa zis
formul Binet-Cauchy).
Fie m,n N* astfel incat mn.Daca 1 j1< j2< <jm n , prin Sm(j1,j2, ,jm) notm
mulimea permutrilor mulimii {j1,j2, ,jm}(n particular Sm=Sm(1,2m)) .
S considerm acum M Mm,n(A) si N Mn,m(A).
Cum matricea M.N Mm(A) are sens s vorbim despre det(M.N).
n continuare vom face pregatirile n vederea stabilirii unei formule pentru
det(M.N).
Pentru orice k1,km {1,2,,n} (nu neaparat distincte) notam cu M., k1,
km(respective N k1,km ,.) matricea de tip (m,m) avnd m coloane(respective m linii)
egale n ordine cu coloanele(respective liniile) de indici k1,km ale matricei
M( respective N).
S considerm k1,km {1,2,,n} cu kikj pentru ij si fie j1, ,jm o rearanjare
a elementelor k1, , km astfel incat j1< j2< <jm .Atunci ( k1,km) este o permutare din
Sm(j1,j2, ,jm) si exista o unica permutare Sm astfel ncat ki =j(i)(1im).
Definim semnul permutrii ( k1,km) ca fiind ( k1,km)=sgn().
inand cont de notaiile precedente avem:
(1.) det(N k1,km,.)= ( k1,km).det(N j1,j2, ,jm,.)( i o relaie
analoaga pentru det(M., k1,km)).
Astfel , putem scrie
(2.) det(M., k1,km)= ( k1,km)a1k 1 amk m (i o egalitate
omoloag
( k 1 ,k

) Sm(j 1 ,,j 2 , ,j

).

pentru det(N j1,j2, ,jm,.).


Cu notaiile introduse mai sus avem:
Teorema 1.3.1.(Binet-Cauchy).
Fie m,nN* astfel incat mn.Atunci pentru orice dou matrice
N Mn,m(A) are loc egalitatea:
det(M.N)= det(M ., j1, ,jm).det(N j1, ,jm,.).
1 j1< j2< <jm n

Demonstraie.

M Mm,n(A) i

Dc notm P=M.N=(cij) 1i,jm Mm(A) atunci


det(M.N)=det(P)= ( i1,im)c1i 1 cmi m =
( i 1 ,i m ) Sm.
n

= ( i1,im) ( a1k 1 bk 1 i 1 ) ( amk m bk m i m )=


( i 1 ,i

) Sm.

K 1 =1

=1

= a1k1 amkm( ( i1,im)bk 1 i 1 bk m i m ) =


K1 ,,k

{1,2, ,n}

( i 1 ,i

) Sm.

= a1k 1 amk m .det(N k1, ,km,.)=


K1 ,,k

{1,2, ,n} k

,ij

(am inut n ordine cont de definiia unui determinant,de faptul c un determinant cu


dou linii identice este nul ca i de (1) si (2)).
Grupnd termenii cu {k1,k2,km}={j1,j2, ,jm} pentru 1 j1< j2< <jm m arbitrar
fixate obinem:

a1k 1 amk m .det(N k1, ,km,.)=


K1 ,,k

{1,2, ,n}

kikj,ij

= det(N j1, ,jm,.).( ( k1,km)a1k 1 amk m =


1 j 1 < j 2 < <j

( k 1 ,k

) Sm(j 1 ,j 2 , ,j

).

= det(M ., j1, ,jm).det(N j1, ,jm,.).


1 j 1 < j 2 < <j

De unde rezulta egalitatea din enun.


Observaia 1.3.2.
Dac n formula lui Binet-Cauchy considerm m=n ,atunci obinem c dac
M ,NMn(A) , atunci det(M.N)=det(M).det(N) ,adic ceea ce obinusem n
corolarul1.2.2.
n continuare vom prezenta i alte aplicaii ale formulei Binet-Cauchy.
S considerm n locul inelului A corpul C al numerelor complexe.

Pentru M Mm,n(C) vom nota prin

matricea ce se obine din M nlocuind

fiecare element al lui M prin conjugatul su.n mod evident

= t M i vom nota

M*= t M = M
.Dac M este o matrice ptratic(adic m=n) atunci innd cont de

definiia lui det(M) deducem imediat c det(

M det(M ) i astfel
)=

_
det(M.M)=det(M).det(M)=det(M).det(M)= det(M ) 0
2

(cu egalitate dac det(M)=0).Analog deducem c i det( t M .M)0.


Corolar 1.3.3.
Dac m,nN* si mn, atunci pentru orice matrice M Mm,n(C), det(M.M*) este un
numr real iar det(M.M*)0(egalitatea are loc dac i numai dac pentru orice1 j1< j2<
<jm n ) avem det(M j1,j2, ,jm)=0).
Demonstraie.
Aplicm formula Binet-Cauchy matricelor M si N=

M =M* si obinem:

det(M. M
)=

= det(M ., j1, ,jm).det(

1 j1< j2< <jm n

j1, ,jm,.)=

= det(M ., j1, ,jm).det( M


. , j1, ,jm)
t

1 j1< j2< <jm n

Corolar 1.3.4.
Dac m,nN* si mn, atunci pentru orice matrice M Mm,n(R) are loc inegalitatea
det(M. t M )0.

Mai mult , egalitatea are loc dac i numai dac pentru orice1 j1< j2< <jm n
avem det(M . , j1,j2, ,jm,.)=0.
Corolar 1. 3.5.
Fie m,nN* si m>n. Atunci pentru orice dou matrice M Mm,n(C) i
N Mn,m(C) loc inegalitatea det(M.N)=0.
Demonstraie
~

Considerm matricele M,NMn(C) care se obin din M,respective N , prin adugarea


la sfrit a m-n>0 coloane, respective linii, ale cror elemente sunt
~

toate nule.Se observ ca M.N=M.N i atunci


~

det(M.N)=det(M.N)=det(M).det(N)=0.0=0.
Corolar 1.3.6. (Fischer).
Dac M Mm,n(C) este o matrice pentru care exist N Mn,m(C) cu
det(M.N) 0,atunci cu necesitatea mn.
Corolar 1.3.7. (Identitatea lui Lagrange).
Fie n2 un numr natural. Atunci pentru orice ai,bi,xi,yiC cu 1in are loc
identitatea:
N

(aixi). (bjyj)- (aiyi). (bjxj)= (aibj-ajbi).(xiyj-xjyi)


i=1

j=1

i=1

j=1

1i<jn
_

n particular pentru xi=ai si yi=bi, 1in obtinem forma complexa a identitatii lui
Lagrange:

ab a b .
2

( ai ) ( bi ) i 1

i 1

ai bi
i 1

1i jn

ij ji

Demonstratie.

Aplicam formula lui Binet-Cauchy pentru M=

a1 . . an

si

b .. b
1 n

x1 y2

N=

........ .

xn y n

Corolar 1.3.8.(Cauchy-Bouniakovscki-Schwartz).

Dac n 2 este un numar natural, atunci pentru orice


inegalitatea
n

ai bi
i 1

a i , bi C cu 1 i n

avem

( a i ) ( bi )
i 1

i 1

cu egalitate dac i numai dac exista C astfel incat

a i bi , pentru 1 i n.

Demonstraie.
Totul rezult din forma complex a identitii lui Lagrange.
Corolar 1.3.9.
Fie m,n N cu 2 m n .Atunci , pentru oricare doua matrice MMm,n(C) ,
N Mn,m(C) si orice C are loc egalitatea:
*

n m det( MN I m ) det( NM I n )

Demonstraie.
Se demonstreaz la inceput egalitatea din enunt pentru m=n iar pentru acasta fie
n

polinomul det(M.N+ In)= + a k .


n

nk

C[ ]

k 1

Aplicnd formula Binet-Cauchy deducem c pentru orice 1 k n avem:

ak det[(MN)i1,i2,. ,ik j1, j2,. , jk ]


1i1i2 . ik n

det[(Mi , i ,..., i
1

1 i1 i2 ... ik n

,.)( N ., j1 , j 2 ,..., j k )]

1 i1 i2 ... ik n 1 j1 j2 ... jk n

det( Mi1 , i 2 ,..., ik , j1 , j 2 ,..., j k ) det( Nj1 , j 2 ,..., j k , i1 , i 2 ,..., i k )).

Schimbnd ordinea de sumare n ultima expresie deducem imediat c aceasta este


simetrica in M si N de unde deducem facnd un calcul similar celui de mai nainte
pentru det(NM+ I n ) obinem acelai rezultat ,de unde egalitatea:
det( MN In) det( NM I n ) .

Dac m n considerm matriceale ptratice M , N Mn(C) care se obine din M


respective N prin adugarea la sfrit a n-m linii, respective coloane, ale cror elemente
sunt toate nule.
Conform formulei lui Laplace avem
~ ~
n m det( MN I m ) det( M N I n ) si conform cazului m=n avem ca
~

det( M N I n ) det( N M I n ) , de unde egalitatea:

n m det( MN I m ) det( N M I n ) .

Corolar 1.3.10.

Fie m,n N

cu 1 m n .Atunci

N Mn-m,m(C) matricea P=

det(P )

M
Mn C)(
N

pentru oricare dou matrice MMm,n(C) ,

verific inegalitatea:

det(MM*).det(NN*).

Egalitatea are loc dac si numai dac exista C astfel nct pentru orice 1

jj . j n

'' ,
1 2 mn
( 1)

cu {

j1 ,..., j m

m ( m 1)
j1 ... j m
2

} { j1 ,..., j n m } {1,2,..., n} avem:

.det(M.,

'

'

j1 ,..., j m

)= det(N .,

j1' ,..., j n' m ).

Demonstraie.

Conform formulei lui Laplace aplicat matricei P=

M

N

obinem

j1 2. jm n

si 1

det(P ) =

(1) det( ., .,jjM ).det(N., .,jj ),


1. m1 . jj m

1j1. jmn
1 1'. 'nm njj

''

1 m 1 n m

jk t' pentrukt

[(

1
' ' 22
=
1 nm

det(M., j j ) det(N., j ,. ., j ) )]
2

1 j1. . jm n

1,. ., m

).(

1 j1' . . j 'nm n
1

=[ det(MM*). det(N.N*)] 2 , de unde deducem imediat c

[det(MM*).det(NN*)] 2 .
Care prin ridicare la ptrat n ambii membrii ne d inegalitatea ceruta.
Condiia de egalitate rezult din corolarul de mai sus.
det(P )

Corolar 1.3.11.

Fie m,n, m1 , m2 N astfel incat 2 m n, m1 , m2

Mm, n(C )

este partiionata sub forma P=

atunci det(P.P*) det(M.M*).det(N.N*).

M

N

si

m1 m2 m. .Dac

cu si M M m ,n (C ) si
1

N M m2 , n (C ),

Demonstraie.
Dac m=n atunci afirmaia din enun este adevrat conform corolarului de mai
sus.
Dac det(P.P*)=0 ,atunci afirmaia din enun este adevrat conform corolarului
de mai sus.
Rmne de studiat cazul n care
M 1, n(C )

mn

si det(P.P*) 0.Exist atunci un vector V

astfel ncat V.V*=1 si P.V*=0.

De aici deducem c det[

P P

V V

*
]=det(P.P*) 0 .

Raionnd inductive deducem existena unei matrice X M nm ,n (C ) astfel ncat


X.X*= I n m si P.X*=0.Aplicnd corolarul de mai sus matricei ptratice

P
P
X
~

partiionata sub forma

~ ~

~
M

P ~ cu
N

~

N
N
X
~

M M si

deducem c

det(P.P*)=det( P P *) det( M M *)det( N N *)=det(M.M*).det(N.N*).


Corolar 1.3.12.
Considerm matricea P Mm, n(C ) cu 2 m n i partiionand-o sub forma P=

M1

.
.

cu Mi M1,n(C) pentru 1 i n avem:

M
m

det(P.P*) det(M1.M1*).det(M2M2*). .det(MmMm*).

Observatia 1.3.13.
Considerm P=(aij)1 i, j n Mn(C) din corolarul 1.3.13. deducem c
det(P )

i 1

j 1

( aij

).

Inegalitate ce poart numele lui Hadamard.


inand cont de corolarul 1.3.13 deducem c n inegalitatea lui Hadamard avem
egalitate dac i numai dac pentru orice 1 i, j n avem:
1 pentru i=j

ai1 a j 1 ... ain a jn

0 pentru i j .

CAPITOLUL II
VECTORI SI VALORI PROPRII AI UNUI OPERATOR
LINIAR.TEOREMA CAYLEYHAMILTON.RIDICAREA LA PUTERE A UNEI
MATRICE PTRATICE.

& 2.1.Vectori si valori proprii ai unui operator liniar

Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n iar B={e1, ,en}CV o baza a sa.O


alicaie liniara f: VV se mai numete i operator liniar.
Vom nota prin Mf Mn(K) matricea ataat lui f relative la perechea de baze (B,B).
Definiia 2.1.1.
Un scalar K se zice valoare proprie pentru operatorul f dac exist
x V,x 0 (ce se va numi vector propriu pentru f corespunztor lui ) astfel ncat f(x)=
x.
S observm c egalitatea f(x)= x din definiia de mai sus este echivalent cu
~
~
~
~
egalitatea Mf. x = . x (Mf- In). x = 0 (unde reamintim c pentru x=(x1, ,xn)

M1,n(K)= K , prin x am notat x = t


~

x1

x= .

.
xn

Mn,1(K) ,astfel c existenta

vectorului propriu x este echivalenta cu conditia ca sistemul omogen (Mf- In). x = 0


s admit soluia nebanal , de unde cu necesitate condiia c det (Mf- In)=0.
S presupunem c Pf( ) =a0+a1 + +an n cu a1,a2,,an K i s considerm
polinomul Pf=a0+a1X+ +an X n cu a1,a2,,an K[X] care se va numi polinomul
caracteristic al lui f.
Deoarece an= (1) n 0 deducem c polinomul characteristic Pf este un polinom de
grad n cu coeficienti in K. In aparenta radacinile lui Pf depind
de baza initiala B a lui V. Daca mai avem in V o alta baza B={e1,en} V
atunci daca notam prin prin N Mn(K) matricea de trecere de la B la B , atunci N este
inversabila iar daca notam cu Mf matricea atasata lui f relativa la noua pereche de baze
(B ,B), atunci Mf= N 1 .Mf.N.
Atunci det (Mf- In)=det ( N 1 .Mf.N- In)= det[ N 1 .(Mf.- In)N]=

=det( N 1 ).det (Mf.- In).det(N)= det( N 1 ).det(N) .det (Mf.- In).= =det( N 1
.N).det (Mf.- In)=det(In) .det (Mf.- In)= det (Mf.- In), de unde concluzia ca
radacinile lui Pf nu depend de alegerea bazei B.
Lema 2.1.2.
Daca pentru o valoare proprie K notam cu V multimea vectorilor proprii
corespunzatori lui , atunci V este un subspatiu vectorial al lui V.
Demonstratie.
Fie x,y V si

K avem f(x)=

si f(y) = y astfel ca f(

x y ) f ( x) f ( y ) (x) (y ) (x y )

, de unde concluzia ca
este un subspatiu vectorial al lui V. (ce se va numi subspatiu
propriu al lui f corespunzator valorii proprii ).
x y V , adicaV

Observatia 2.1.3.
Unui vector propriu x ii corespunde o singura valoare proprie .
Demonstratie.
Intr-adevar , daca mai avem K astfel incat f(x)= x , cum f(x)= x ,
deducem ca x= x ( ' ) x=0 si cum x 0 cu necesitatea ' 0,
adica ' .
Rezumand cele expuse mai sus , deducem ca:
Valorile proprii ale lui f sunt radacinile polinomului characteristic Pf;
Vectorii proprii corespunzatori unei valori proprii K sunt solutii ale sistemului
~
~
omogen (Mf- In). x = 0 .
Teorema 2.1.4.
Vectorii proprii ai operatorului f corespunzatori la valori proprii distincte doua cate
doua sunt liniar independenti.

Demonstratie.
Facem inductie matematica dupa numarul m al valorilor proprii distincte doua cate
doua (m n).
Pentru m=1 teorema este evidenta.
Fie 1, 2, , m k valori proprii ale lui f distincte doua cate doua iar x1 , ,
xm vectorii proprii corespunzatori.
Daca prin absurd exista 1, 2 , , m K nu toti nuli astfel incat
(*) 1x1+ 2 x2+ + mxm=0 deducem ca
1f(x1)+ 2 f(x2)+ + mf(xm)=0 sau
(**) ( 1 1)x1+( 2 2) x2+ +( m m)xm=0
Sa presupunem de exemplu ca 1 0.
Din (*) si (**) deducem imediat ca
1( 1- m)x1+ + m( m-1 m)xm=0.
Conform ipotezei de inductie deducem ca
1( 1- m)= m( m-1 m)=0.
In particular 1( 1- m)=0 si cum 1 m deducem cu necesitate 1=0, absurd!

Corolar 2.1.5.
Daca operatorul liniar f: VV are n valori proprii 1, 2, , n distincte
doua cate doua , atunci vectorii proprii corespunzatori x1 , , xn formeaza o noua baza
B , astfel ca matricea lui f relative la baza B va fi

1 0...0

02 ...0
............

00...

n
Astfel daca alegem pentru 1, 2, , n cate un vector propriu
x1 , , xn din V 1 ,,V n si notam prin N matricea patratica de ordin n formata din
coordonatele lui x1 , , xn , atunci deducem ca

1 0...0

02 ...0

Mf=N.

............

N 1 .Mf.N=

00...

1 0...0

02 ...0

............

. N 1 .

00...
n

Spunem in acest caz ca am diagonalizat pe M.

Observatia 2.1.6.

Daca matricea atasata operatorului liniar f: VV fata de o baza

1 0...0

02 ...0
............

B={e1,e2, ,en} este matricea diagonala

, atunci e1,e2, ,en sunt vectori

00...

proprii iar 1,

n
2, , n valorile proprii corespunzatoare pentru f.

Intr-adevar , daca k este o valoare proprie oarecare a lui f atunci notam cu x


vectorul propriu corespunzator, exista 1, 2 , , n K nu toate nule astfel incat
f(x)= x si x= 1e1+ 2 e2+ + nen.

Atunci f(x) = 1f(e1)+ 2 f(e2)+ + nf(en) x= 1( 1e1)+ 2( 2e2)+ + n(


nen)

( i. i).ei , de unde cu necesitatea i= i i pentru orice 1 i n .


i 1

Cum printre elementele 1, 2 , , m exista cel putin unul nenul( caci x 0) ,


deducem cu necesitate ca exista 1 i n astfel incat = i.

Teorema 2.1.7.(Cayley Hamilton).

Fie A Mn(K) matricea iar Pf=a0+a1X+ +an X n cu a1,a2,,an K[X] polinomul


caracteristic al lui A. Atunci a0In+a1A+ +an A n =On , unde On este matricea patratica
nula de ordin n din Mn(K)(altfel zis ,Pf(A)=On).
Demonstratie.
Exista o infinitate de valori ale lui k pentru care Pf( )=det(A- In) 0.
Pentru astfel de valori ale lui ,matricea A- In este inversabila iar
( A .In) 1 =

1
.
Pf ( )

(A- In)* (*) (A- In). (A- In)*= Pf( ).In.

Tinand cont de felul in care se calculeaza (A- In)* deducem ca


(A- In)*=B0+B1. + +Bn-1 n 1 cu B0 , B1 , Bn-1 Mn(K) astfel ca (*) devine
(A- In). (B0+B1. + +Bn-1 n 1 )= Pf( ).In
sau (**) AB0+(AB1-B0). + (AB2-B1) 2 + +(ABn-1-Bn-2) n 1 -Bn-1 n =
=a0In+a1In + +anIn n .
Deoarece (**) este valabila pentru o infinitate de valori ale lui deducem cu
necessitate egalitatile
AB0=a0In
AB1-B0=a1In
AB2-B1=a2In
AB3-B2=a3In

ABn-1-Bn-2=an-1In
-Bn-1=anIn
Din aceste ultime egalitati deducem ca:
a0In+a1A+a2 A 2 +an-1 A n 1 +an A n =

= AB0+A(AB1-B0) + A 2 (AB2-B1) + + A n 1 (ABn-1-Bn-2)+ A n ( -Bn-1)=


=AB0+ A 2 B1-AB0+ A 3 B2- A 2 B1+ + A n

Bn-1

- A n 1 Bn-2- A n Bn-1=On.

& 2.2.Aplicatii ale teoremei Cayley-Hamilton.


2.2.1.Calculul inversei unei matrice nesingulare.
Scriind egalitatea a0In+a1A+ +an A n =On din teorema Cayley-Hamilton sub forma
-a0In= A (a1In+a2A+ +an A n 1 ) , daca a0=Pf(0)=det(A) 0 atunci putem trage
concluzia ca
1
1
1
A 1 = -[ ( a 0 a1)In+( a 0 a2)A+ +( a 0 an) A n 1 )] , obtinem astfel o alta metoda
de calcul a inversei unei matrice nesingulare din Mn(K).
Ca exemplu practice , cu ajutorul teoremei Cayley-Hamilton sa se calculam inverse
matricei

1 3 1

1 0 2

A=

2 2 1
( )= - 3 +2 2 +4 +3 , deci conform teoremei Cayley1
2
4
Hamilton avem - A 3 +2 A 2 +4A+3I3=O3 A( 3 A 2 - 3 A- 3 I3)=I3 , de unde concluzia
Intr-adevar , avem

4 5
3 3 2
ca

1
2
A 1 =
A2 3
3

A-

4
3

I3= 1

2
3

1 1 .

4
1
3

2.2.2. Ridicarea la putere a matricelor patratice.

Fie n 2 , K un inel comutativ si A Mn(K).


Se pune problema gasirii acelor metode care sa ne permita da caracterizam pentru
un numar natural k pe A K .
O prima metoda ar fi de a calcula A 2 , A 3 , si de a vedea daca nu cumva acest
fapt ne sugereaza forma lui A K , urmand ca apoi sa demonstram prin inductie
matematica forma lui A K .
Iata un exemplu practice:

1 1 1

Fie A= 1 1 1 M (Z).

1 1 1
3

3 1 1

1 3 1

1 1 3

Observam ca A 2 =

5 3 3

iar apoi

3 53

A3 =

astfel ca ni se sugereaza faptul ca pentru orice k N

3 3 5
exista ak,bk Z astfel incat

ak bk bk

Ak =

b a b.
k k k
bk bk ak

Scriind ca A k 1 = A k .A deducem ca ak+1=ak+2ak-1 iar bk+1=bk+2bk-1 pentru orice k


2.Folosind metoda inductiei matematice deducem ca ak=

si

bk =-

2 k ( 1) k 1
3

2 k 1 (1) k
3

pentru orice k 1.

De data aceasta a fost o intamplare fericita gasirea lui A k !


In cazul in care n este destul de mare iar A oarecare sansele de a gasi expresia lui
k
A prin metoda de mai sus sunt reduse!
Sa incercam alta metode.
Fie de data aceasta Kun corp comutativ.Sa presupunem ca matricea
A Mn(K) are n valori proprii distincte 1, 2, , n .
Conform corolarului 2.1.5. exista B Mn(K) astfel incat

1 ... 0

B 1 AB=

... ... ... .

0 ... n

1 ... 0

... ... ...

Deducem atunci ca A=B.

B 1 si astfel pentru k N,

0 ... n

k ... 0

A k =B.

... ... ... . B

k
0 ... n

Ca aplicatie sa calculam A k pentru

2 5 6

A=

4 6 9 M (C).

3 6 8

3

Prin calcul se deduce imediat ca valorile si subspatiile vectorilor proprii


corespunzatori vectorilor proprii ai lui A sunt
1 =1 cu X 1 ={ (1,1,1) : C },
2 = cu X ={ (3 2 ,2 3 ,3 3 ) : C }si
2

3 2 cu

1
X 3 { (3 2 ,2 3 ,3 3 ) : C},unde,
2
2

3
i.
2

1 3 2 3 2 2

1 2 3 2 3 2

Astfel ,B=

1 3 3 3 3 2

,deci pentru k numar natural avem

10 0

0 0
0 0 2k

A =B

B 1 (restul calculelor pentru gasirea formei finale le

lasam pe seama cititorului).


O alta metoda recurenta ne este oferita de teorema Cayley Hamilton.
Pentru A Mn(K) exista a0,a1, ,an-1 K astfel incat
(*) A n =a0In+a1A+a2 A 2 +an-1 A n 1 , In fiind matricea unitate.
Trebuie deci sa stim cum arata A, A 2 , A 3 ,..., A n 1 caci datorita lui (*) gasim A n .
Apoi A n 1 =a0A+a1 A 2 +an-1 A n ,
A n 2 =a0 A 2 +a1 A 3 ++an-1 A n 1 , s.a.m.d.
Si in cazul acestei metode calculele sunt destul de laborioase.
Sa descriem efectiv cazul n=2.
Pentru inceput vom prezenta cateva consideratii asupra sirurilor recurente de
ordinul doi .
Teorema 2.2.1.
Daca ( X n ) nN este un sir de numere reale pentru care exista doua numere reale a si b,
cu a 1 astfel incat x n =a x n 1 +b, pentru orice n 2 ,atunci
x n = a n 1 x1 +

a n 1 1
b,
a 1

pentru orice n 1.

Demonstratie.
Avem

x n =a x n 1 +b

de unde deducem

x n - x n 1 =a( x n 1 - x n 2 )= a 2 ( x n 2 - x n 3

x n 1 =a x n 2 +b

iar apoi

)= = a n 2 ( x 2 - x1 ) pentru orice n 2.

Deci
x 2 - x1 = ( x 2 - x1 )
x 3 - x 2 =a( x 2 - x1 )

x 4 - x3 = a 2 ( x 2 - x1 )

..
x n - x n 1 = a n ( x 2 - x1 ).

Adunand membru cu membru aceste ultime egalitati obtinem


x n = a n 1 x1 +

a n 1 1
b,
a 1

pentru orice n 1.

Observatie.
Daca a=1,

x n = x1 +(n-1)b,

pentru orice n 1.

Teorema 2.2.2.

Daca ( X n ) nN este un sir de numere reale pentru care exista doua numere reale a si b,
cu a 1 astfel incat x n =a x n 1 +b x n 2 , pentru orice n 2 ,atunci
xn =

n n
n 1 n 1
x0 ,
x1 -

x 2 =ax+b

pentru orice n 2 , unde

(numita ecuatia caracteristica atasata sirului

sunt radacinile ecuatiei

( X n ) nN ).

Demonstratie.
Scriem relatia de recurenta sub forma x n -a x n 1 -b x n 2 =0 in care inlocuim
a , b .
Obtinem x n - x n 1 - x n 1 + x n 2 =0 x n - x n 1 = ( x n 1 - x n 2 ).
Daca punem y n x n x n 1 , pentru orice n 1 , obtinem y n y n 1 pentru orice n 2
.
Rationand inductiv gasim y n n1 y1
pentru orice n 1 , adica
n 1
x n x n 1 y1 .Daca pentru orice n N punem x n n z n atunci
z n z n 1 y1 sau z n

z n 1 1 .

Conform Teoremei 2.2.1. avem

( ) n 1 1
y1
n 1

z n ( ) z1

unde deducem imediat ca

xn

n n
n 1 n 1
x1
x0 ,

Observatie.

pentru orice n 1 ,

, pentru orice n 1 , de

Daca

, atunci in loc de

n 1 n 2 ... n 2 n 1

n n

vom scrie
n 1 n 1
n 2 n 3 ... n 3 n 2

si analog

Dupa aceste consideratii teoretice vom prezenta ridicarea la putere a matricei de


ordinal doi.

a b
Fie A=

o matrice patratica de ordinal doi cu a,b,c,d R ,iar


c d

A =ad-bc.

Prin calcul direct deducem ca ecuatia caracteristica a lui A este


x 2 -(a+d)x+ A =0, deci conform teoremei lui Cayley-Hamilton avem ca
A 2 ( a d ) A A I 2 O2 .
Teorema 2.2.3.
Daca A =0 atunci pentru orice numar natural n 1 , A n

(a d ) n 1 A.

Demonstratie.
Cum A =0 , atunci

A 2 (a d ) A

si rezulta imediat ca

A n ( a d ) n 1 A.

Teorema 2.2.4.
Pentru orice numar natural n 1 , exist numerele reale x n i y n
astfel nct A n x n A y n I 2 , I 2 fiind matricea unitate de ordinal doi.
Demonstraie.
Vom demonstra prin inducie matematic.
Pentru n=1 avem x1 1 si y1 0
Avem A 2 (a d ) A A I 2 , de unde

.
deducem

x 2 a d , y 2 A .

S presupunem ca pentru orice numar natural n ,exista numerele reale x n si y n


astfel nct A n x n A y n I 2 i s demonstrm c n aceasta ipotez exist numerele reale
x
si y
astfel ncat A n 1 x n 1 A y n 1 I 2 .
Avem A n 1 A n A = ( x n A y n I 2 ) A x n A 2 y n A = =
n 1

n 1

xn ( x2 A y2 I 2 ) y n A ( x2 xn y n ) y2 xn I 2 .

Deci putem lua (**)

x n 1 = x 2 x n y n , y n 1 y 2 x n .

a b
Aplicaii 1.Fie A=

o matrice ptratic de ordinal doi cu n N ,n


c d

2 , iar 1 , 2

radacinile ecuaiei 2 (a d ) A 0, a, b, c, d R.
n
(i) dac 1 2 , atunci A

1n n2
n 1 n21
A A 1
I2.
1 2
1 2

(ii) dac 1 2 , atunci A n nn 1 A (n 1) A n 2 I 2 .


Soluie.
Conform Teoremei 2.2.4. exist numerele reale x n si y n astfel nct
A x n A y n I 2 , I 2 fiind matricea unitate de ordinal doi.Obinem astfel irurile
( x n ) nN , ( y n ) nN , ce verific relaiile de recuren (**).
Din a doua relaie a lui (**) deducem ca x n 1 = x 2 x n y 2 x n 1 , pentru orice numar
natural n 2 iar y n 1 y 2 x n , pentru orice numar natural n 2 , cu x1 1 si y1 0 ,
n

x 2 a d , y 2 A

In cazul sirului ( x n ) nN , avem relatia de recurenta x n 1 = x 2 x n y 2 x n 1 , pentru orice


x1 1 , x 2 a d .
numar natural n 2, cu
0
Definim pentru o matrice A , A I 2 deducem ca putem lua x0 0 si y 0 1 .
Ecuatia caracteristica atasata sirului ( xn ) nN , este
2 x 2 y 2 2 ( a d ) A 0

Conform Teoremei 2.2.2., deducem ca daca 1 , 2 sunt radacinile acestei ecuatii ,


atunci
xn

1n n2
n 1 n21
n n2
x1 1 2 1
x0 . = 1
,
1 2
1 2
1 2

y n A x n 1 A

1n 1 n21
.
1 2

daca

1 2 si x n nn 1 , y n ( n 1) A n 2 , daca 1 2

2.Sa se demonstreze ca

n n
n c o s s in
1 n 4 4
( 2)
1 n n
sin cos
4 4

Solutie.
Ecuatia caracteristica 2 (a d ) A 0 devine in acest caz 2 2 2 0 cu
radacinile 1 1 i, 2 1 i.

n 1
n 1
1n n2 ( 2 ) n [cos( ) i sin( )] n ( 2 ) n [cos( ) i sin( )] n
n 1 2
n
.=
(
2
)
sin(
)
=
=
4
4
4
4
4
1 2
1 2

2i

( 2 ) n 1 sin(

( n 1)
)
4

, deci conform aplicatiei 1, (i) , putem scrie

1 2
3.Sa se calculeze
1 4

Solutie.

nn
n cos in
1 n n 1 n1 (n)10 n 4 4
(2)sin 2( ) sin (2)
1 4 4 01 nn
1 sin cos
4 4

Ecuatia caracteristica 2 (a d ) A 0 devine in acest caz 2 5 6 0 cu


radacinile 1 2, 2 3.

2 3 12 32 10 2 3 2.3 2
6

23 14 23 01 nn nn
2 3 2.3 2
n

1
nnn

1
nn n1 n1

1 2
Astfel =
1 4

CAPITOLUL III
DERIVATA UNUI DETERMINANT

& 3.1. Derivata unui determinant.


Fie aij:RR functii derivabile pe R, i,j{1,2,,n} iar a:RR,
a11(x) a12(x) a1n(x)
a(x)= a21(x) a22(x) a2n(x)

an1(x) an2(x) ann(x)

,xR.

Teorema 3.1.1.
Functia a(x) este o functie derivabila pe R si

(*) a(x)=
j=1

a11(x) a12(x) a1n(x)


aj1(x) aj2(x) ajn(x)


an1(x) an2(x) ann(x)

, pentru orice xR.

Demonstratie.
Faptul ca functia a(x) este derivabila pe R rezulta din aceea ca se obtine prin operatii
elementare cu functiile aij(x) ,i,j{1,2, ,n} care sunt presupuse derivabile.
Sa probam acum si relatia (*).

Avem ca a(x) = sgn()a1(1)(x) a2(2)(x) an(n))(x) , pentru orice xR


Sn
Din aceasta , prin derivare deducem ca
n
a(x) = sgn()a1(1)(x) a2(2)(x) aj(j)(x) an(n))(x) ,adica tocmai
j=1 Sn
relatia ceruta.

& 3.2.Aplicatii.

1.Sa se demonstreze ca:


sin(x+)
cos(x+)
a

sin(x+) sin(x+)
cos(x+) cos(x+)
b
c

sin(x+)
cos(x+)
a

sin(x+) sin(x+)
cos(x+) cos(x+) ,
b
c

pentru orice xR, unde ,,,R.


Solutie.
Intr-adevar,fie f:R R,
sin(x+) sin(x+) sin(x+)
f(x)=
cos(x+) cos(x+) cos(x+)
a
b
c

Evident f este derivabila si conform relatiei (*) putem scrie :

f(x)=

f(x)=

sin(x+)
cos(x+)

sin(x+)
cos(x+)
a

sin(x+) sin(x+)
cos(x+) cos(x+)
b
c

sin(x+) sin(x+)
cos(x+) cos(x+)

sin(x+) sin(x+) sin(x+)


= -sin(x+) -sin(x+) -sin(x+) +

sin(x+)
+ cos(x+)
0

sin(x+) sin(x+)
cos(x+) cos(x+) =0.
0
0

Cum f(x) =0,pentru orice xR , rezulta ca f(x) este constanta pe R , deci


sin()
cos()
a

f(x) = f(x)=
2.Fie

x5
5 x4

f(x)=

20
1

sin() sin()
cos() cos()
b
c

, pentru orice xR

1
0
0
. Sa se demonstreze ca x=1 este radacina
1

x 4 x3
4 x3 3 x2

12 6
1 1

dubla pentru f(x).


Solutie.
1 1 1 1
5 4 3 0
Se observa ca f(1)= 20 12 6 0
1 1 1 1
5x 4 4x 3 3x 2
5 x4 4 x3 3 x2

f(x)=

20
1

12 6
1 1

x5 x 4 x3
5 x4 4 x3 3 x2

20
0

12 6
0 0

dubla pentru f(x).

0
0

0
1

0
0

=0, iar

x5 x4
x3
20 x 3 12 x 2 6x

20
1

12
1

6
1

0
1

x5

5x
0 0
1 1
4

0
1

x4 x3
4 x3 3 x2 0

0 +
1

1
0
deci daca x=1,f(1)=f(1)=0,adica x=1 este radacina

CONCLUZII
In concluzie , lucrarea se caracterizeaza atat prin prezentarea corecta,
riguroasa a aspectelor tematice,dar si prin prezentareade tipuri de probleme ,
prin explicarea unor metode pe cat posibil generale de rezolvare,aspecte pe
care le ridica rationamentul matematic.
Aceasta lucrare o consider ca o completare a manualului de clasa a XIa ,sa indrume primii pasi ai celor care vor face,
intr-un fel sau altul,cercetarea stiintifica.

BIBLIOGRAFIE

[1] D.Busneag,D.Piciu,F.Chirtes - Complemente de algebra, Editura Gil,Zalau,2006;


[2] D.Busneag,D.Piciu-Lectii de algebra,Editura .Univ.Craiova,2002.
[3] I.D.Ion-Algebra pentru perfectionarea profesorilor , E.D.P.Bucuresti,
1983
[4] Ionescu , D.V. Complemente de matematic pentru liceu , Editura
Didactic
i Pedagogic , Bucureti , 1978;
[5] Nastasescu ,C,Nita ,C, Vraciu,C-Bazele algebrei,Editura Academiei Republicii
Socialiste Romania ,Bucuresti ,1986;
[6] Albu , Toma,Ion,D.Ion-Itinerar elementar in algebra superioara ,Editura All
Educational,1997;
[7] Ion D.Ion,R.Nicolae-Algebra,E.D.P. Bucuresti,1981
[8] Creanga I., Haimovici C.,Algebra liniara,E.D.P.,Bucuresti,1962
[9]Galbura Gh.,-Algebra,E.D.P.,Bucuresti,1972.

CUPRINS
Introducere.....................................................................................................................pg.3
Cap 1-Determinantul unei matrice.Formulele Cauchy-Binet si Laplace
1.1.Determinantul unei matrice.Proprietatile determinantilor......................................pg 4
1.2. Regula lui Laplace.................................................................................................pg 12
1.3.Formula Binet-Cauchy si aplicatii ale acesteia.......................................................pg15
Cap 2.- Vectori si valori proprii ai unui operator liniar.Teorema
Cayley- Hamilton.Ridicarea la putere a unui matrice patratice.
2.1.Vectori si valori proprii ai unui operator liniar......................................................pg24
2.2. Aplicatii ale teoremei Cayley-Hamilton...............................................................pg29
Cap 3.-Derivata unui determinant
3.1.Derivata unui determinant.....................................................................................pg37
3.2.Aplicatii.................................................................................................................pg38
Concluzii......................................................................................................................pg40
Bibliografie..................................................................................................................pg 41