Sunteți pe pagina 1din 2

Pi, pe numele lui complet Piscine Molitor Patel (dupa o piscina celebra unde ii placea

unei rude sa inoate), este un baieel indian care ii spune Pi, pentru ca Piscine
seamana prea mult in pronunie cu Pissing i prescurtarea ine la distana glumele
rautacioase ale colegilor. Parinii lui dein o gradina zoologica, iar lui Pi ii place sa-i
petreaca timpul cu animalele. Insa adevarata pasiune a lui Pi este religia. O descopera
mai tarziu, parinii lui fiind nu neaparat atei, insa destul de seculari. O descopera cu
aviditate i cu o fervoare iniial cantitativa. Ii place sa mearga i sa discute regulat i
cu un preot cretin, i cu un imam, i cu un rabin din sinagoga oraului, i cu un
predicator dintr-un templu hindus. Il atrage ideea de dincolo i mai ales
universalitatea divinitaii care transcede toate cultele. De aceea, nu inelege de ce se
supara sfatuitorii lui (preotul cretin, rabinul, imamul i ineleptul hindus) atunci
cand afla unii despre ceilali. In orice caz, apetitul lui Pi pentru transcendent ramane
deschis i, dupa aceste mici scandaluri, el ii continua traseul spiritual de unul singur.
La un moment dat, familia lui Pi decide sa se mute peste ocean. Cu tot cu zoo. Are loc
un naufragiu i Pi ramane intr-o barca de salvare impreuna cu o zebra ranita, un
urangutan i un tigru bengalez. Reuete sa supravieuiasca pe ocean (in cele din
urma doar in companie tigrului) o perioada lunga de timp, pana cand ajunge din nou
pe uscat i e salvat. Supravieuirea cu un tigru periculos in aceeai barca este,
desigur, problematica, dificila, inand i de tarie de spirit i de precauie i de noroc.
Insa se dovedete a fi fezabila. Problemele cu hrana, cu igiena precara i infeciile
care decurg de aici sunt alte dificultai care se adauga premiselor iniiale. Insa in cele
din urma barca lui Pi ajunge la liman.
La final, doi inspectori de poliie vor sa scoata de la Pi adevarata poveste, iar in
acest factic adevarat se concentreaza intregul lor spirit obtuz. Li se pare prea de tot
ca un baieel a calatorit cu un tigru intr-o barcua i cred ca Pi i-a pierdut minile pe
mare sau e mincinos. Mai ales pentru ca, odata ce au ajuns pe uscat, tigrul a disparut
in mod convenabil. La intrebarile lor, Pi nu le vorbete decat despre unicitatea i
omniprezena lui Dumnezeu. In cele din urma, exasperai de atatea naraiuni despre
sacru i despre animale de la zoo, funcionarii il confrunta direct: de fapt, urangutanul
din poveste era mama lui Pi, zebra era un muncitor cu piciorul rupt, care a i murit
primul, iar tigrul era un alter ego al lui Pi, nu-i aa?
Raspunsul lui Pi, menit sa le liniteasca poliitilor natura inchiziionala, este ca da,
i asta poate fi un mod de a privi faptele. Ca pana la urma orice pe lumea asta e o
metafora, nu doar povestea lui. i ca o metafora nu inseamna un mod mai frumos de a
relata lucrurile, ci un mod de a privi mai in profunzimea lucrurilor. Un adevar mai
central, mai adanc. i cu nimic mai puin real. Ba chiar, cum tim de la Mircea
Eliade, sacrul este realul prin excelena. Tot ce e mundan, tot ce e explicaie
raionala, tot ce adevar factic, e iluzoriu.
Poliitii sunt satisfacui de raspuns, ii pot completa linitii raportul i se cara.
Motivul pentru cartea este mult mai mult decat o carte de aventuri pe mare (de altfel
i partea de aventuri e placuta, insa atata tot) e finalul apoteotic. Intregul roman e o
mare metafora religioasa, iar nenorociii care au produs filmul l-au transformat intr-o
poveste uurica in stil Robinson Crusoe pentru copii. De aici revolta mea.

Cartea merita citita pentru acelai motiv pentru care filmul ma revolta: pentru ca
mereu am simit ca adevarul factic nu merita decat dispre. Pentru ca totul este cu
adevarat ceea ce il definim noi a fi. Felul in care privim lucrurile ne definete
realitatea. Din acest punct de vedere, afirmaia lui Kurt Vonnegut We are
everything we pretend to be capata un alt adevar, mai palpabil. Fara sa cadem in
hiper-constructivism.
Pentru pasionaii de obiectivitate faptul ca Pi admite ca e i asta un mod de a privi
lucrurile, de dragul de a calma poliitii obtuzi poate fi o cheie de a interpreta
aciunea de pana atunci care parea uor absurda. Daca alegem sa fim limitai, ne
putem gandi ca da, totul a fost o poveste, pentru ca povetile sunt mai frumoase decat
realitatea i realitatea asta factica trebuie imbracata intr-o naraiune care sa o puna
intr-o lumina mai placuta, insa nu care cumva sa luam naraiunea in serios. Insa
pentru cititorii care trec dincolo de asta, o asemenea cheie de interpretare nu poate fi
viabila i nu merita decat un refuz. In insai distincia realitate-naraiune sta intreaga
perversitate a raionalitaii.
De asta, pentru Pi, tot ce a trait pe acea barca este real i sacru. i nici un raport al
vreunui funcionar care noteaza doar faptele nu poate schimba asta. Orice naraiune,
oricat de bombastica, atata timp cat este traita i simita intens i raportata la sacru, e
de o mie de ori mai reala decat orice adevar obiectiv.
i, mai ales, orice v-ar spune filmul, Viaa lui Pi nu e (doar) un roman de aventuri
pe mare.