2.2.

Pregatirea Tehnica

Tehnica miscarii: Structura rationala a actului motric

corespunzatoare scopului urmarit (Terminologia educatiei
fizice si sportului, 1973)
Tehnica miscarii presupune si adaptarea ei la
particularitatile individuale ale executantului.

Ceea ce diferenteaza o ramura de sport de alta este

faptul ca fiecare dispune de un ansamblu de structuri
specifice cu ajutorul carora se desfasoara activitatea din
ramura de sport respectiva.

2.2.1 Definitia tehnicii

Tehnica unei ramuri de sport cuprinde totalitatea
actiunilor motrice specifice ramurii de sport respective.
A. Dragnea (1996, 2002) : tehnica reprezinta un sistem de
structuri motrice specifice fiecarei ramuri de sport, efectuate
rational si economic, in vederea obtinerii unui randament
maxim in competitii.

Este important de retinut faptul ca tehnica si

pregatirea tehnica sunt doua notiuni diferite.

2.2.2. Definitia pregatirii tehnice

Pregatirea tehnica cuprinde totalitatea masurilor cu
caracter metodic, organizatoric etc., stabilite in cadrul
procesului de antrenament cu scopul insusirii tehnicii
specifice ramurii de sport. (A. Dragnea)

2.2.3. Importanta tehnicii si pregatirii tehnice

Tehnica este importanta pentru ca asigura :
Structurile motruce necesare practicarii unei ramuri de sport
Economicitate si eficienta miscarii
Doar o dezvoltare corespunzatoare a fortei, rezistentei,
vitezei si capacitatii coordinative poate asigura insusirea
corecta a tehnicii.
Pregatirea tehnica are o importanta deosebita deoarece
prin intermediul ei se asigura invatarea si perfectionarea
tehnicii unei ramuri de sport sau probe sportive. Fara
pregatire tehnica nu poate fi practicata nici o ramura de sport.

2.2.4 Componentele tehnicii

Componentele tehnicii sunt:

Element tehnic: o structura motrica de baza, abstracta,

caracteristica unei ramuri de sport
Procedeu tehnic: o structura motrica concreta de efectuare a
elementului tehnic.
Stilul: modul personal de efectuare a unui procedei tehnic.
Mecanismul de baza al procedeului tehnic: o succesiune
logica de acte motrice necesare efectuarii rationale si
eficiente a acestuia

2.2.5. Invatarea procedeelor tehnice

Invatare activitate desfasurata de om pentru insusirea
de cunostinte si dobandirea de deprinderi in toate sectoarele
vietii.
Prin invatare in procesul educatiei fizice se urmaresc
sarcini formative, care constau in a insusi si a aduce pana la un
anumit grad de perfectionare, priceperile, deprinderile
motrice necesare si cunostintele legate de ele ( L.P. Matveev,
A.D. Novikov, 1980)

2.2.6. Tipuri de invatare a tehnicii

a) Invatarea perceptiv-motrica (invatare senzoriomotrica)
consta din modificarea comportamentului sportivului in
functie de conditiile concrete din antrenamente si
concursuri.
b) Invatarea motrica are ca rezultat formarea deprinderilor pe
baza comportamentelor senzoriale, chinestezice sau
proprioceptive in care sfarsitul unei miscari este semnalul
pentru declansarea miscatii urmatoare.
c) Invatarea inteligent motrica este caracteristica in procesul
de insusire a tehnicii ramurilor de sport euristice in care
adversarul este opoziv si inventiv, actiunile desfasuranduse
in conditii de incertitudine.

2.2.7. Structura conditiilor pentru invatarea

unor noi tehnici
Talent,
capacitate
de invatare

Motivatie

Experienta
anterioara
invatarii

Invatarea unor
tehnici

Constitutia
fizica

Informare,
instruire

Conditii
externe ale
invatarii

2.2.8. Etapele invatarii tehnicii

1. Etapa informarii si formarii reprezentarii miscarii- sportivul isi
formeaza imaginea asupra procedeului ce urmeaza a fi
invatat.
2. Etapa miscarilor grosiere sau insuficient diferentiateprimele executii ale procedeului tehnic respectiv de catre
sportivi .
3. Etapa coordonarii fine si consolidarii procedeelor tehnicecaracterizata prin efectuarea corecta a procedeului tehnic.
Executiile devin cursive, cu amplitudine, ritm si indici crescuti
de forta, viteza etc.
4. Etapa perfectionarii si a suprainvatarii procedeului tehnicefectarea procedeului cu indici crescuti de eficienta in
conditii variate si pe fond de oboseala.

Feed-back-ul
Ofera informatii despre rezultatele actiunilor savarsite
anterior si orienteaza actiunea urmatoare in functie de aceste
rezultate. Permite depistarea greselilor.
Se realizeaza pe 3 faze:
a) Faza premotrica in care subiectul ia cunostinta cu procesul ce
trebuie invatat;
b) Faza motrica in momentul executarii procedeului;
c) Faza postmotrica in care se compara modelul dorit a fi
executat cu executia realizata de sportiv.

2.2.9. Priotitati metodice privind invatarea

tehnicii sportive

Invatarea tehnicii este o activitate extrem de importanta

care trebuie sa asigure insusirea corecta a tuturor
procedeelor tehnice specifice unei anumite ramuri de
sport.

Prioritati privind invatarea tehnicii :

Stabilirea continutului (fondului) pregatirii tehnice.
Odata cu insusirea tehnicii se va lua in considerare inclinatiile
sportivilor fata de anumite procedee tehnice.
Sa tina seama de cerintele competitiilor
Individualizarea pregatirii tehnice
Stabilirea algoritmului si sistemului de actionare necesar
insusirii fiecarui procedeu tehnic
Utilizarea unor masuri privind usurarea sau ingreuierea
executarii procedeelor tehnice
Evaluarea periodica a tehnicii

2.2.10. Fazele ameliorarii tehnicii

Procesul de ameliorare a tehnicii contine cinci

faze (stadii) care urmaresc atingerea progresiva a
scopului final al intregului proces si anume insusirea
unei tehnici optime dupa cum urmeaza:

 Stadiul I - tehnica elementera: asigura insusirea structurii de

baza a miscarii;
Stadiul II - tehnica standard: asigura desfasurarea unor
activitati cu caracter recreativ;
Stadiul III - tehnica individuala (adaptata sportivului) permite
practicarea sportului la nivel mediu si inalt;
Stadiul IV - tehnica de campion
Stadiul V - tehnica optimala (model)

100%

90%
80%
70%

Tehnica optimala

60%

Tehnica de campion

50%

Tehnica individuala

40%

Tehnica standard

30%

Tehnica elementara

20%
10%
0%

Stadiul I Stadiul II Stadiul III Stadiul IV Stadiul V

2.2.11. Mijloacele pregatirii tehnice

Mijloacele de baza ale pregatirii tehnice sunt:

a) Exercitiile (pregatitoare, ajutatoare, exercitiile cu caracter
tehnic);
b) Aparatura de specialitare.

2.2.12. Instabilitatea tehnicilor sportive

Studierea unor competitii internationale de mare

amploare de atletism au confirmat existenta unor instabilitati
privind tehnica sportiva si anume:
Gama tehnicilor sportive la triplu salt, saritura in
lungime/inaltime, aruncarea discului/sulitei si la probele de
garduri este foarte ampla, nu exista un model absolut ci doar
conceptii care imbraca forma unor stiluri individuale;
Chiar si la niveluri maxime exista tehnici care au deficiente
insa sunt compensate de capacitati fizice deosebit de mari;
Tehnicile nu sunt stabile: 50% din sarituri sau aruncari nu
reusesc perfect;
Trecerea de la o tehnica stabila la opusul acesteia este adesea
foarte rapida

2.2.13. Greselile si corectarea lor

In procesul de invatare motrica este aproape imposibil ca
o noua actiune sa fie invatata fara nici o greseala.
Numim greseala tehnica orice abaterede la modelul
standard de urmat care duce la scaderea randamentului si a
eficientei unei actiuni tehnice sportive.

Cauzele care provoaca greseala sunt:

pregatirea fizica deficitara;
deficiente in antrenarea calitatilor de coordonare si
motrice;
asimilarea imperfecta a actiunii de reprodus;
existenta unei sensibilitati musculare reduse;
nu s-au asimilat bine toate actiunie preliminare;
teama de accidente etc. (Kruper, 1986).

Prima sarcina a antrenorului este aceea de a determina

cauza greselii, apoi se ca incerca eliminarea acesteia prin
srategiile educative.
Antrenorul trebuie:
1. Sa depisteze greseala
2. Sa explice sportivului cauza care determina aparitia
greselii
3. Sa explice sportivului cum trebuie sa procedeze petru
a elimina greseala

Corectarea greselii poate fi: - directa

- indirecta.
In corectarea directa greselile sunt semnalate imediat de
antrenor, sunt explicate cauzele lor, apoi sunt date
recomandarile privind modificarea executiei la urmatoarea
repetare.
In corectarea indirecta se folosesc mijloace exterioare
care constrang si/sau obijnuiesc sportivul cu o executie
corecta, facilitand astfel realizarea unui numar mare de
actiuni corecte
Succesul unei corectari depinde de luarea la timp a
masurilor de corectare (D. Harre).
Trebuie sa se evite automatizarea greselii.

2.2.14 Cauze care duc la stagnarea evolutiei

tehnicii

a)

b)
c)
d)

Cauzele principale care determina stagnarea in invatarea

tehnicii sunt urmatoarele (A. Dragnea, 1996, 2002):
Numarul prea mare de informatii sub forma explicatiilor si
demonstratiilor date de antrenor pe care sportivul nu le
poate asimila
Informatie incolmpleta (verbala sau intuitiva)
Oboseala fizica si psihica
Lipsa de motivatie a sportivului

e) Neconcordanta dintre cerintele si posibilitatile de moment

ale sportivului
f) Utilizarea unor materiale si aparatura necorespunzatoare
calitativ
g) In practica antrenamentului se pune accent pe predarea
formei miscarii fara sa se acorde importanta cuvenita
continutului sau

Tehnica sportiva

Continut:
Forma:

Imaginea interna a miscarii:

Imafinea externa a miscarii:

Functionarea sistemului nervos

central; manifestari ale vointei,
contractiei si relaxare musculara;
folosirea fortei gravitationale, a
inertiei, aacceleratia, deceleratia
etc.

Deplasari ale sportivului, pozitii si

miscari ale bratelor, trunchiului,
capului

Dupa Harre, dintrecauzele care duc la stagnarea evolutiei

tehnicii mai pot fi enumerate:
h) Fixarea tehnicii nu s-a realizat in conditii de concurs;
i) Constitutia anatomica nu permite insusirea tehnicii indicate.

Curba invatarii tehnicii

10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0

Curba tehnicii

1-2; 4-5 progres rapid

2-3; 5-6 progres intarziat
3-4 stagnare

2.2.15 Caracterul evolutiv al tehnicii sportive

Dintre cauzele care au contribuit la evolutia tehnicii
sportive amintim:
a) Colaborarea antrenorilor cu specialisti in alte domenii
(biomecanica, hidrodinamica etc.)
b) Imbunatatirea materialelor si echipamentului sportiv
c) Aportul antrenorilor si al sportivilor. Gasirea unor noi solutii
motrice, mai eficiente, mai economice, si chiar conceperea
unor noi structuri motrice (stilul), capabile sa vaorifice la
maximum capacitatile sportivilor.