Sunteți pe pagina 1din 3

Scrisoarea !

Tabloul 3
IntroducereaScrisoarea 1 este o sintez a temeloruniversuluieminescian: natura, iubirea, mitul, istoria,
omulisocietatea, poetulipoezia, contiinaimateria.
Textul are o compoziiemodern, secvenial, n care temeleimotivele, ideileimiturile se ntreptrund,
ceeacedopereiostructurcomplex. Formal este o epistol, princoninuteste o meditaie, prinspiritul
critic o satir, nsecvena a treia un imn, prinproblematic, fire narativeiprototipuriumaneeste un
poem.
Scrisoarea I este o meditaiepetema fortunalabilis, exprimatdeplinprinversuri ca:Deopotrivistpneteraza ta igeniulmorii. Influenat de gndireaindian,
Eminescumediteazasuprasensuluivieii. Concluziileacesteidezbateriluntricesuntclarenunate ca n Ta
twamasi. Sensulvieiiesteaflareaadevrului, aa cum
vomgsiformulataceastntrebarenpoezia Criticilormei: Undeveigsicuvntul / Ce exprimadevrul?.
Unul din tablourileesnetiale ale operei in care sin
expusecelemaivaloroaseideisitemeleesteTabloulcosmogoniei( versurile 39-86) care asimileaza idei si
motive din vechile scrieri indiene (Rig-Veda), din miturile grecesti si crestine, din Kant si
Schopenhauer, are trei secvente distincte, configurand haosul, geneza si moartea universala.

1Mesajul tabloului 3
Daca romanticii europeni,in marea lor majoritate ,insistau doar asupra privelistilor
cosmice ,preocuparile cosmogonice ale batrinului dascal din Scrisoarea 1,se conjuga cu
problemele sociale ,,Toata straduinta batrinului savant,nu are insa alt rost decit sa
procure o tema de discurs funebru sau obiectul de discutii pentru o posterioritate
invidioasa si netrebnica. afirma criticul literar D.Popovici. Din cele doua momente ale
poeziei tema cosmogonica si satira sociala-se leaga si segmentul negativ care se
desprinde din constatarea ca netrebnicia omeneasca nu poate decit cobori si vulgariza
avinturile geniale,face ca asupra intregei opere sa arda spiritul satirei.
Mesajul Tabloului 3 exprima reverberatia spiritului autentic al creatorului care devine un
luptator ce se sacrifica pentru idealurile promovate.Pe fundalul acestui tablou inedit ,intro atmosfera enigmatica evoluiaza luna de o rara splendoare,mult preferata de poet
,sufetul lui se dezgheata plutind in dulceata voluptatii melancolice.Tabloul al 3-lea
eminscian ar fi incomplet ,daca nu i-am remarca si aspectul cosmogonico-filozofic.Astfel
cum observa si criticul literar V.Calin:noaptea eminesciana este si o zona a originalului in
interiorul caruia comunicatia cu tainele universului se produce directMii de fire viorie ce
cu raza inceteaza ,/Astfel ,intr-a vecinicie noapte pururea adinca,/Avem clipa ,avem
raza,care tot mai tine inca.../Cum s-o stinge ,totul piere ca o umbra-n intuneric,/Caci e vis
al nefiintei universul cel himeric-prin ignorarea oricaror depuneri filozofice.
Tabloul Nocturn

Luna care regizeaza spectacolul dramatic din Scrisoarea 1,ofera poetului o


favoare:intuneca suferintile si da viata gindurilor:Intre ziduri ,printre arbori ce se scutura
de floare,/Cum revarsa luna plina linistita ei splendoare;/Si din noaptea amintirii mii de
doruri ea ne scoate;/Amortita li-i durerea ,le simtim ca-n vis pe toate/Caci in proria-ne
lume ea deschide poarta-ntrarii/Si ridica miide umbre dupa stinsul luminarii....
Poarta pe care o deschide luna pentru poetul nostru nostru a fost cea de intrare in viata
universului.
2Motivele Atestate
Meditaia btrnului dascl cu privire la sensurile existenei umane introduce tabloul
cosmogonic, divizibil n trei pri. Tabloul cosmogonic asimileaz i reconstituie, n
asocieri originale, idei i motive din vechile scrieri indice ( Rig Veda ), din miturile
greceti i cretine, din filozofia lui Kant i Schopenhauer. Cele trei secvene configureaz
haosul iniial, geneza i extincia universului.
In opinia noastra,mesajul poeziei este unul deosebit si profund ,axat pe motivele relevante ca:
Motivul ruinelor(a haosului primordial) ; Motivul efemeritatii fiintei umane ; Motivul genezei
umanitatii.

Motivul global al tabloului dat spre interpretare este cel al haosului primordial , sugerat
printr-o enumeraie de termeni antitetici, obinui prin prefixare negativ i prin asocieri
antonimice: La-nceput, pe cnd fiin nu era, nici nefiin, / Pe cnd totul era lips de
via i voin, / Cnd nu s-ascundea nimica, dei tot era ascuns, / Cnd ptruns de sine
nsui odihnea cel neptruns. O alt enumeraie, alctuit dintr-o succesiune de
interogaii retorice contureaz o lume a absenelor, fr contiin de sine, dominat de
nemicare: Fu prpastie? genune? Fu noian ntins de ap? N-a fost lume priceput i nici
minte s-o priceap, / Cci era un ntuneric ca o mare fr-o raz, / Dar nici de vzut nu
fuse i nici ochi ca s o vaz. / Umbra celor nefcute nu-ncepuse-a se desface, / i n sine
mpcat stpnea eterna pace!. Inversiunea eterna pace accentueaz starea iniial de
nemicare i trimite la ideea timpului primordial. Asocierea termenilor antitetici obinui
prin prefixare negativ ( nefcut - desface, ptruns-neptruns ) i substantivizarea
termenilor nefcute, neptruns accentueaz ideea imposibilitii cunoaterii haosului
primordial. Acest fragment se organizeaz n jurul conceptului poetic de nefiin.
Semnificaiile acestuia sunt multiple. Nefiin ar putea nsemna moarte; opusul fiinei; non
fiin, adic tot ceea ce nu este fiin. Cnd foloseau termenul de nefiin, grecii nu se
gndeau la neant, ci la materia nedeterminat, ce n-a cptat nc form ( dup cum
sublinia Constantin Noica ); fiin ar mai putea avea semnificaia de fiin divin care
creeaz lumea pentru a se autocunoate, pentru a se proiecta ntr-o imagine oglind:
Imaginea cercurilor vide, a divinitii ca nefiin coexist n ultima etap a creaiei
eminesciene cu imaginea aparent contradictorie a divinului identificat cu <<fiina ce nu
moare>> adica prin sine flacara sufletului de geniu.( Ioana Emilia Petrescu ) .
Daca motivul haosului primordial este schitat in macrocosmos,cel al genezei universului
este legat de micarea punctului, microcosmosul,care ordoneaz haosul: Dar deodat-un
punct se miccel dinti i dinti i singur. Iat-l / Cum din haos face mum, iar el
devine Tatl.n jurul punctului se creeaz o for demiurgic, determinnd apariia
tuturor formelor de via: Punctu-acela de micare, mult mai slab ca boaba spumii, / E
stpnul fr margini peste marginile lumii/ De-atunci negura etern se desface n fii,
/ De atunci rsare lumea, lun, soare i stihii. Imaginile genezei sunt construite pe baz
antitetic. Punctul mult mai slab ca boaba spumii devine stpn fr margini (antiteza
avnd drept termen comun puterea ), i tot acest punct nu are limite, spre deosebire de
lumea pe care o creeaz ( stpnul fr margini / marginile lumii ). n antitez cu

spectacolul grandios al genezei universului este introdus un mic pasaj satiric n care este
surprins imaginea lumii alctuite din microscopice popoare, fixate pe o planet ct
firul de praf. Oamenii, muti de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul, sunt
exponeni ai voinei oarbe de a tri ( idee preluat de filozofia schopenhauerian,
prezent i n Epigonii ), ai mecanismelor egoiste, succedndu-se generaii dup generaii
fr a nelege modul de aciune a legilor universului: Iar n lumea asta mare, noi, copii ai
lumii mici, / Facem pe pmntul nostru muuroaie de furnici; / Microscopice popoare,
regi, oteni i nvai / Ne succedem generaii i ne credem minunai; / Muti de-o zi peo lume mic de se msur cu cotul, / n acea nemrginire ne-nvrtim uitnd cu totul /
Cum c lumea asta-ntreag e o clip suspendat, / C-ndrtu-i i nainte-i ntuneric se
arat.
Un ir de antiteze lumea asta mare copii ai lumii mici; lume mic nemrginire i de
metafore muuroaie de furnici, clip suspendat prezente desavirsesc peisajul fermecat ,iar
intr-o cascada de sentimente se impletesc doua tablouri eminesciene cel al efemeritatii condiiei
umane, nesemnificative n raport cu universul etern. Aidoma Satira la adresa umanitii este
subliniat prin desemnarea acesteia cu ajutorul unor apelative sugernd lipsa de importan:
furnici, microscopice popoare, muti de-o zi. Pasajul satiric la adresa condiiei umane amintete
de poemul Luceafrul.

3Figurile de stil
Pentru a reliefa si accentua acel mesaj profund al operei, eul poetic utilizeaza figuri de stil launtrice si
patrunzatoare :
Comparatia ,, Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii, atestata in primele versuri ale
tabloului releva geneza si originile Universului comparindu-se norul de praf de la care a luat nastere
lumea cu boaba spumii care este mica si firava. Aceasta figura de stil reliefeaza slabiciunea si neteimicia
initiala a Universului care mai tirziu a reusit sa creasca, sa ia amploare si sa-si extinda marginile la infinit ,
inghitind totul in calea sa .
Secventa metaforica,, sure vai de chaos denota neantul care era la inceput , din care a aparut universul
cu ,, luna, soare si sthii . Inainte ca lumea sa apara totul era negru si pustiu , o mare intindere de chaos
care domina peste intregul univers , astfel prin aceasta metafora eul liric contureaza abisul intunecat si
misterios care ducea un ,, dor nemarginit de viata si de lumina .
Epitetul ,, Microscopice popoare caracterizeaza lumea si anume oamenii care sint doar o mica
particica din imensul Univers. Oamenii se cred superiori si a tot puternici ne constientizind faptul ca ei
sint o parte componenta a ceva si mai superior , deosebit si selectionat decit ei . Astfel poetul transmite
ideea efemeritatii omului si in acelasi timp creaza o caracteristica a omenirii in cadrul Universului .
O alta metafora ,, lumea asta-ntreaga e o clipa suspendata denota efemeritatea omenirii in raport cu
Universul preeminent. Oamenii vin si pleaca ca si orice din lume astfel fiind o , clipa suspendata care in
orice moment se poate rupe si pleca, pe cind Universul este vesnic, nemuritor si maret, fiind un martor
fidel al tuturor actiunilor minuscule create de oameni.