Sunteți pe pagina 1din 8

AMNISTIA SI GRATIEREA Extrase ,comentarii, definire concepte , colectionate din diverse articole Badea Virginia ,10.11.2014

amnistia este un act care se refera la raspunderea penala si care poate scoate un condamnat de sub aceasta raspundere in totalitate. Mai exact, acesta este absolvit atat de executarea pedepsei la care a fost condamnat de catre judecatori, dar si de consecintele sentintei, care pot continua chiar si dupa executarea pedepsei.

Exemplul dat de avocat in acest caz este ocuparea unei anumite functii publice. Asadar, o persoana care beneficiaza de amnistie, pe langa faptul ca este eliberata din inchisoare, isi recapata toate drepturile, inclusiv de a candida pentru un post public.

Pe de alta parte, Cazacu a lamurit ca gratierea se refera numai la executarea pedepsei, nu si la raspunderea penala. Un condamnat poate fi scutit astfel de executarea pedepsei, partial sau total, insa acesta nu scapa de consecintele penale care se alatura condamnarii. Ele raman valabile si in momentul in care un detinut fie este eliberat, fie are de ispasit o pedeapsa mai scurta, prin actul gratierii.

Avocatul a tinut sa precizeze ca este o diferenta intre Legea gratierii si gratierea prezidentiala,

sustinand ca presedintele are dreptul prin Constitutie sa gratieze un condamnat, daca acesta demonstreaza ca merita sa fie eliberat si vine cu dovezi consistente, cum ar fi o problema grava de sanatate sau un necaz major in familie

liberarea unor detinuti, o initiativa corecta

Cazacu a mentionat ca nu poate discuta pe marginea Legii amnistiei si gratierii, pentru ca nu se cunoaste inca forma finala a acesteia, insa si-a exprimat parerea in legatura cu prima varianta a actului normativ, care a fost pusa in discutie la sfarsitul anului trecut. Reglementarea prevedea ca detinutii cu pedepse de pana la sase ani sa fie eliberati, cu anumite exceptii.

"Nu ar fi fost un lucru rau, pentru ca ar fi diminuat presiunea numarului mare de detinuti, ar fi dus la decongestionarea penitenciarelor din Romania, stim cu totii cat de aglomerate sunt acestea, iar fenomenul are o serie de consecinte", a spus avocatul. Limita de pana la sase ani de inchisoare mi se pare rezonabila, mai ales in conditiile in care sunt excluse mai multe infractiuni, cum ar fi faptele cu violente, omorul, pruncuciderea, unele fapte de coruptie si altele", a conchis Cazacu.

Amnistierea nu se aplica la acuzatii de mita, omor, proxenetism.

Gratierea nu inseamna decat iertarea de executarea efectiva a pedepsei. Toate celelalte consecinte ale condamnarii raman. Este asadar o diferenta uriasa fata de amnistie, care presupune stergerea raspunderii penale si, de aici, a tuturor consecintelor faptei comise.

AMNISTIA - cauza care inlatura raspunderea penala alaturi de prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor. Aceasta cauza inlatura posibilitatea aplicarii sanctiunilor si nu priveste caracterul penal al faptei. Este un act de clementa a puterii supreme legislative prin care se inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita. Ea se acorda prin

lege si, daca intervine inainte de condamnare, inlatura raspunderea penala, iar daca intervine dupa condamnare inlatura si executarea pedepsei, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta, educative si asupra drepturilor persoanei vatamate (nu inlatura actiunea civila). mnistie, act al organului suprem al puterii de stat prin care este înlăturată răspunderea penală şi, în unele cazuri, executarea pedepsei. Dacă a intervenit a., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar cînd a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată (art. 10, lit. g, C.p.p.). în acest caz, în cursul urmăriririi penale procurorul, la cererea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune clasarea sau încetarea urmăririi penale, iar în cursul judecăţii instanţa pronunţă Încetarea procesului penal (art. 11, pct. 1, lit. a, cşi pct.2,lit. h, C.p.p.). în caz de amnistie, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Dacă intervine după condamnare, a. înlătură şi executarea pedepsei, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. în acest -caz aplicarea amnistiei se face de către un judecător de la instanţa de executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei, de către un judecător de la instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau locul unde se execută pedeapsa închisorii cu obligarea la muncă corecţională (art. 459, C.p.p.). Amenda încasată anterior a. nu se restituie. A. are efecte asupra confiscării averii, numai în măsura in care această 'pedeapsă nu a fost încă executată. A. nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate (art. 119. C.p.) A. este generală, -cind este acordată pentru orice infracţiune. A. este specială, cînd se acordă numai pentru anumite infracţiuni (de ex., numai pentru infracţiunile pentru care legea prevede o pedeapsă pînă la 3 ani închisoare). A. este necondiţionată (pură şi simplă), cînd nu se prevede nici o condiţie pentru a obţine beneficiul ei. A. condiţionată, cînd este acordată numai sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multor condiţii (de ex., prejudiciul produs prin infracţiune să nu depăşească un anumit cuantum ori autorul să nu fi fost anterior condamnat). V. şi continuarea procesului penal la cererea învinuitului sau inculpatului. amplificarea competenţei, depăşirea limitelor obişnuite ale competenţei după materie sau după calitatea persoanei, în unele cazuri prevăzute de lege. în acest caz, organul judiciar îşi îndeplineşte atribuţiile şi cu privite la fapte sau persoane care nu se găsesc in limitele obişnuite ale competenţei sale (de ex., în caz de indivizibilitate, de conexitate, de extindere a procesului penal pentru alte fapte). A. c. atrage o amplificare a procesului penal la instanţa la care sint reunite cauzele şi o desesizare a instanţei la care era pendinte cauza penală care s-a reunit ca urmare a indivizibilităţii sau conexităţii.

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/drept/amnistia-2010.html

Amnistia este un act de clementa care se acorda prin lege de catre parlament prin care se inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii, pentru infractiunile ce se incadreaza in dispozitiile sale savarsite inainte de aparitia sa. Amnistia este o institutie penala, bazata pe o fictiune care are ca scop inlaturarea pe viitor a caracterului delictual al unor fapte penale interzicand orice urmarire in ceea ce le priveste sau stergand condamnarile pe care le-au stins . Se acorda prin lege organica, deoarece prin ea se inlatura raspunderea penala pentru unele infractiuni prevazute de legislatia penala in vigoare, retrangandu-se sfera de incidenta a acesteia. Prin amnistie nu se inlatura ilicitul penal, faptele continua sa fie prevazute de legea penala si vor fi sanctionate daca nu intra sub incidenta actului de clementa. Etimologic, amnistie vine din grecescul amnésia , care inseamna uitare, actul puterii legislative semnificand o lex oblivionis. In mod concret, statul renunta la dreptul sau de a trage la raspundere persoanele care au savarsit anumite fapte penale, atat pe temeiuri social – politice, cat si din ratiuni de politica penala superioare celor care ar fi legitimat reactia coercitiva a societatii.

Natura juridica a amnistiei

Amnistia este o cauza legala care inlatura raspunderea penala si consecintele condamnarii. Ea este in acelasi timp un act politic si unul juridic. Din punct de vedere criminologic, amnistia in modalitatea antecondamnatorie reprezinta o cauza de diminuare a criminalitatii judecate . De aceea, in doctrina juridica mai veche, a fost considerata ca suspendare pe o perioada determinata a legii care a creat infractiunea amnistiata. Aceasta opinie nu poate fi impartasita, caci infractiunea continua sa existe, avand semnificatie antecedenta penala a faptuitorului in stabilirea incadrarii juridice a unei fapte (de exemplu, in cazul infractiunii de omor deosebit de grav prevazuta de art. 176, litera c, nu conteaza daca prima infractiune a fost sau nu amnistiata, incidenta fiind agravanta savarsirii anterioare a unui omor). Amnistia se deosebeste de institutia dezincriminarii care reprezinta o modificare a dreptului obiectiv prin scoaterea din vigoare a normei penale. Legea de incriminare produce efecte atat pentru trecut cat si pentru viitor, in timp ce legea de amnistie se refera numai la fapte care au fost savarsite inainte e aparitia sa. Amnistia opereaza, de regula, “in rem”, spre deosebire de gratiere care are un caracter “in personam”. Este deci o cauza obiectiva, reala, impersonala. Prin urmare, amnistia va avea ca obiect infractiunea, ea profitand tuturor participantilor care au colaborat la savarsirea faptei. In masura in care in aplicarea legii de amnistie se tine cont si de circumstante personale, ea va dobandi un caracter mixt. Asemenea circumstante sunt: varsta faptuitorului (decretul 147/1977 a amnistiat infractiunile savarsite de minori precum si de tinerii in varsta de 18 - 21 de ani, cu exceptia celor intentionate care au avut ca urmare moartea unor persoane), antecedenta penala (decretul 185/1986 a amnistiat infractiunile pedepsite de lege cu inchisoare pana al 3 ani sau amenda savarsite de persoane care nu au fost condamnate in stare de recidiva), calitate faptuitorului (de exemplu, calitatea de functionar public)

Amnistia Fiscala - Studiu de Caz - Episodul 2

Conform promisiunii făcute în articolul de săptămâna trecută (dacă l-ați ratat îl puteți citi aici), revin cu partea a doua a materialului privind amnistia fiscală, urmând ca în cele ce urmează să prezint o serie de exemple de amnistie fiscală din câteva țări (am lasat însă deoparte ce s-a întâmplat în SUA, aceasta țară având o economie și un sistem fiscal mult diferite de ceea ce se întâmplă la noi). Vreau sa precizez că o sursă importantă de informații în cazul exemplelor din țări a reprezentat-o lucrarea ”Tax Amnesties: Theory, Trends, and Some Alternatives” scrisă de Eric Le Borgne și Katherine Baer și editată de FMI. Carte pe care o recomand cu căldură tuturor celor care vor să aprofundeze subiectul!

Unul dintre cele mai reușite exemple de implementare a amnistiei fiscale o reprezintă cazul Irlandei care a inițiat un astfel de proces în trei etape, început în anii 1988 și continuat până la începutul anilor 2000, un model de viziune fiscală pe termen lung.

Procesul a demarat în 1988, oferind celor care erau în situația de a nu-și fi plătit impozitele posibilitatea de a face acest lucru fiind iertați o anumită perioadă de dobânzi penalități și orice alte consecințe. Concomitent, a fost redesenat sistemul de control și urmărire a impozitelor, ceea ce a permis ca stocul de crențe fiscale să nu mai crească în perioadele următoare.

În a doua etapă, în 1993, toți cei care se autodenunțau ca evazioniști puteau evita dobânzile și

penalitățile și li se asigura confidențialitatea în schimbul unui impozit de 15% din suma declarată. În această etapă, au fost însă introduse pedepse dure (8 ani de inchisoare) pentru cei care neapelând la măsurile de amnistie, erau ulterior descoperiți de către autorități ca fiind evazioniști.

Începând cu anul 1999, o a treia etapă a procesului a fost demarată, aceasta presupunând însă doar iertarea de acuzații penale, contribuabilii urmând să plătească pe lângă impozitele datorate și dobânzile și penalitățile aferente. În plus, cei care nu declarau și erau prinși, au fost puși pe o așa-zisă listă a rușinii (”name and shame”).

Se estimează că măsura a fost un succes, nivelul sumelor restante scâzând de la 40% din totalul veniturilor bugetare în 1988 la numai 2,5% la finele programului. De asemenea, se estimează că numai în 1988 măsura a adus la bugetul de stat peste 500 mil lire irlandeze. Trebuie spus însă că reușita măsurii s-a bazat în cea mai mare parte pe faptul că procesul a inclus și o restructurare masivă a sistemului de administrare fiscală, care a întârit disciplina în domeniu dar a și transformat Irlanda într-unul din cele mai moderne state din lume în ceea ce privește impozitarea, această țară fiind și în prezent una din jurisdicțiile preferate de marile companii multinaționale în procesele de optimizare fiscală internațională.

Un caz nefericit de amnistie fiscală îl reprezintă mult trâmbițatul ”Scudo Fiscale” implementat în Italia în anul 2001. Acesta s-a dorit a fi o măsură care să ofere un impuls puternic de creștere economiei italiene în contextul trecerii la moneda euro, prin încurajarea contribuabililor italieni de a-și repatria, în condiții fiscale avantajoase, capitalurile deținute peste hotare.

Astfel, sub protecția anonimatului, toti cei care își declarau sumele ascunse de fisc în afara Italiei, plăteau doar un impozit de 2,5%, fără dobânzi sau penalități pentru orice euro declarat, fie că era repatriat sau nu. S-a estimat că această măsură va conduce la repatrierea a peste 40 miliarde de euro care vor genera o creștere a încasărilor bugetare cu 0,9% din PIB).

Din păcate însă, deși în final au fost declarate peste 60 miliarde de euro, creșterea veniturilor bugetare a fost de doar 0,1% din PIB, iar efectul de creștere economică pe termen mediu și lung a fost de asemenea ratat.

Concluzia trasă de specialiștii FMI este că măsura a fost greșit implementată (facilitatea fiscală era primită indiferent dacă banii erau aduși sau nu în Italia) și nu a fost însoțită (precum în cazul Irlandei) de măsuri de întărire a capacității autorității de control și aplicare a legii, fiind neconvingătoare pentru evazioniști. De altfel, se estimează că italienii dețin peste 500 miliarde de euro în conturi ascunse în străinătate.

Un alt caz asupra căruia nu voi zăbovi însă prea mult, este cel al Argentinei care, în perioada de 27 de ani scursă între 1977-2004, a oferit nu mai puțin de 12 amnistii fiscale. Este un exemplu tipic de comportament care face mai mult rău decât bine, contribuabilii mergând tot timpul pe principiul ”nu plătesc acum pentru că oricum vine în curând o scutire și scap de consecințe”.

Privind în perspectivă, se poate spune că amnistiile fiscale reușite reprezintă mai mult excepția de la regulă iar aplicarea unei astfel de măsuri fără o pregătire minuțioasă și concomitent cu măsuri de eficiențizare a administrării fiscale, poate face mai mult rău decât bine.

Revin săptămâna următoare cu un scurt istoric a ceea ce s-a întâmplat în România în acest domeniu în ultimii (aproape) 25 de ani.

Amnistia

Amnistia reprezintă o renunţare din partea puterii publice la aplicarea răspunderii şi pedepsei penale pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constituind atât un act politic, cât şi juridic consideră prof. A. Ungureanu.[2]

Această iertare, ce se răsfrânge asupra infracţiunilor săvârşite într-un anumit interval de timp, nu este completă, fiindcă ea înlătură numai consecinţele penale ale faptelor nu şi alte consecinţe juridice (civile, administrative, disciplinare, etc). De asemenea amnistia nu înlătură caracterul infracţional şi nu poate fi echivalată cu dezincriminarea faptei, consideră cu bună dreptate prof. Ion Neagu, iar faptele săvârşite ulterior actului de amnistie constituie infracţiuni şi atrag răspunderea penală[3].

Fiind dictată de raţiuni de politică penală, amnistia este întotdeauna corelată cu anumite evenimente social-politice care influenţează fenomenul infracţional sau care marchează momente deosebite în evoluţia societăţii. De obicei, amnistia se declară în legătură cu anumite evenimente sau date remarcabile din istoria statului. De exemplu: Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a a adoptării Constituţiei RM nr. 278-XV din 16.07.2004, publicată în MO nr. 125-129/673 din 30.07.2004.

Totodată amnistia poate fi folosită ca mijloc de reevaluare a politicii penale, de reparare a unor eventuale acte de injustiţie ori să se fundamenteze pe ideea de identificare a noi resurse şi mijloace de apărare socială, consideră prof. V. Dobrinoiu şi alţii.[4]

În opinia lui Barac L., amnistia reflectă imperativele umanismului şi încrederea statului faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni. Amnistia se înfăţişează ca o instituţie juridică complexă, ce cuprinde atât norme juridice de drept constituţional, cât şi norme de drept

penal[5].

Ca act al autorităţii legiuitoare, amnistia este reglementată prin normele dreptului constituţional. Astfel, potrivit lit. p) a art.66 şi lit.o) din alin.(3) al art. 72 din Constituţia Republicii Moldova, actele de amnistie sunt emise de Parlamentul Republicii Moldova, în cadrul activităţii de legiferare, stabilind infracţiunile pentru care se acordă amnistia, condiţiile în care se acordă, şi limitele incidenţei sale. De obicei, ordinea de aplicare a legii cu privire la amnistie este stabilită într-o hotărâre specială separată.

Ca instituţie a dreptului penal, amnistia este prevăzută de articolul 107 Cod Penal al RM, care stabileşte efectele pe care le produce amnistia intervenită fie înainte, fie după condamnarea făptuitorului. În mod corespunzător, în Codul de Procedură penală sunt prevăzute dispoziţii cu privire la procedura aplicării amnistiei şi la consecinţele procesuale ale acestei măsuri.

Prin prisma incidenţei sale, amnistia are întotdeauna un caracter real (obiectiv) şi operează de regulă, in rem pentru anumite fapte penale, fără a se lua în consideraţie persoana făptuitorilor. Astfel, efectele amnistiei se produc în raport cu toţi participanţii. Totuşi legiuitorul poate să aplice amnistia şi în funcţie de anumite condiţii personale. Drept consecinţă, amnistia capătă

un caracter mixt, operând nu numai in rem (pentru infracţiuni), dar şi in personam (pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile legii).[6]

Faţă de subiecţii răspunderii penale, amnistia are un caracter obligatoriu. Acest caracter poate fi privit în sens dublu:

— în raport cu organele de stat care exercită constrângerea în cadrul răspunderii penale (organele de urmărire penală, instanţele de judecată, etc),

— în raport cu persoana care a săvârşit infracţiunea şi cade sub incidenţa actului de amnistie.

Dar, legea asigură dreptul învinuitului (inculpatului) de a cere continuarea procesului penal pentru a se stabili nevinovăţia sa. În final, indiferent de concluziile la care se ajunge, procesul penal încetează: fie prin stabilirea nevinovăţiei persoanei, fie prin înlăturarea răspunderii penale pe baza amnistiei.

Aplicarea actului de amnistie se întemeiază pe prezumţia existenţei infracţiunii. Prezumţia constituţională de nevinovăţie, potrivit căreia, pînă la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată, se transformă într-o autentică prezumţie de vinovăţie.[7] Dar, efectul imediat al amnistiei şi al aplicării prezumţiei de vinovăţie constă tocmai în încetarea imediată a oricărei proceduri împotriva făptuitorului, ceea ce, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, corespunde intereselor sale.

În doctrina dreptului penal se deosebesc amnistii generale (atunci când privesc toate infracţiunile săvârşite până la data acordării ei, indiferent de natura sau gravitatea lor) utilizate foarte rar şi caracteristice mai mut statelor cu o instabilitate politică şi o înaltă frecvenţă a infracţiunilor; şi amnistii speciale (atunci când se acordă numai pentru anumite infracţiuni, de un anumit gen, gravitate, săvârşite de anumite persoane, etc). De cele mai dese ori amnistia se acordă în această modalitate. Toate amnistiile acordate în Republica Moldova de-a lungul timpului au fost speciale.

Cu toate că amnistia are o arie largă de aplicare, ea are unele limite strict determinate de lege. Astfel, conform art.107 (2) Cod Penal al RM „amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate“.

Raţiunea acestei limitări rezidă în natura şi finalitatea măsurilor de siguranţă, care au drept scop înlăturarea unor stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, de aceea trebuie să dureze atâta timp cât există aceste stări. Este evident că renunţarea din partea statului de a pune în executare aceste măsuri de siguranţă nu ar avea nici o justificare şi nu ar fi folositoare nici societăţii şi nici celui faţă de care s-au dispus măsurile[8].

Newsletter Infojuridic

Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri

adresa de em Promotia saptamanii <a href=8 metode rapide de recuperare a creantelor, FARA PROCES! > > DETALII CLICK AICI < < Coduri juridice  Cod CAENCodul de procedura civilaCodul de procedura penalaCodul penalCodul munciiCodul familieiCodul civilCodul fiscalCodul rutier 2014Constitutia Romaniei e-Juridic.ro Link-uri utile  Legaturi utile " id="pdf-obj-6-2" src="pdf-obj-6-2.jpg">
adresa de em
adresa de em
adresa de em Promotia saptamanii <a href=8 metode rapide de recuperare a creantelor, FARA PROCES! > > DETALII CLICK AICI < < Coduri juridice  Cod CAENCodul de procedura civilaCodul de procedura penalaCodul penalCodul munciiCodul familieiCodul civilCodul fiscalCodul rutier 2014Constitutia Romaniei e-Juridic.ro Link-uri utile  Legaturi utile " id="pdf-obj-6-6" src="pdf-obj-6-6.jpg">

Promotia saptamanii

adresa de em Promotia saptamanii <a href=8 metode rapide de recuperare a creantelor, FARA PROCES! > > DETALII CLICK AICI < < Coduri juridice  Cod CAENCodul de procedura civilaCodul de procedura penalaCodul penalCodul munciiCodul familieiCodul civilCodul fiscalCodul rutier 2014Constitutia Romaniei e-Juridic.ro Link-uri utile  Legaturi utile " id="pdf-obj-6-12" src="pdf-obj-6-12.jpg">

Coduri juridice

e-Juridic.ro Link-uri utile

Amnistia si gratierea sunt doua posibile solutii pentru supraaglomerarea din penitenciare?

Conform ministrului Justitiei, Robert Cazanciuc, amnistia si gratierea pot fi solutii pentru a elimina supraaglomerarea din penitenciare. In situatia in care va exista un acord social, se poate sa urmeze o lege in acest sens.

"Pentru supraaglomerarea din sistemul penitenciar romanesc poate fi o solutie. O solutie de amnistiere, de gratiere, cum s-a intamplat in multe state europene, trebuie adoptata daca exista un acord social, daca aproape toata lumea este de acord cu asemenea masura si, evident, decizia apartine Parlamentului", a afirmat Cazanciuc, la plecarea de la Consiliul Superior al Magistraturii, citat de Agerpres.

Mai mult, Robert Cazanciuc a declarat ca doreste sa obtina finantare europeana pentru a solutiona problema din sistemul de penitenciare.

"Ideea unui parteneriat public-privat — si avem aici in studiu o varianta britanica si o varianta americana. Avem mai multe demersuri pe care le-am facut la Bruxelles si o sa facem in continuare acest lucru pentru a introduce problema sistemului penitenciar intr-un program de finantare europeana, pentru ca altfel Romaniei ii va fi foarte greu sa construiasca penitenciare cand avem cu siguranta si alte prioritati — sanatate, educatie, instante de judecata. Constructia unui penitenciar la un standard de 700-900 de locuri inseamna peste 50 de milioane de euro, bani pe care evident in acest moment nu-i avem", a explicat ministrul Justitiei, citat de Agerpres.

Robert Cazanciuc a mai explicat ca sunt inca 7 state europene de acord cu demersul de obtinere de finantare europeana pentru sistemul penitenciar.

In acelasi timp, Robert Cazanciuc a declarat ca urmeaza implementarea proiectului ce vizeaza bruierea semnalului de telefoane mobile in toate penitenciarele din Romania.