Curs II 14.10.

2014
PRESCRIPIA EXTINCTIV
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Noiune, reglementare i delimitare

Domeniul prescripiei extinctive
Cursul prescripiei extinctive
Termenele de prescripie extinctiv
Efectele prescripiei extinctive
Decderea

1. Noiune, reglementare i delimitare

Prescripia, ca instituie de drept pozitiv, a primit tratamente juridice diferite, fiind conceput fie ca
un mod de stingere sau de liberare a obligaiilor (VCC, dup model francez), fie ca un mod de
stingere a aciunii civile (tez procesualist susinut de proceduriti n sisteme precum cel anglosaxon, dar i n cele continentale) sau ca un mod original de stingere parial a raportului
obligaional (Gh. Beleiu modificare a raportului juridic constnd n stingerea dreptului la aciune
n sens material, nu n sens procesual, ntruct n Decretul nr. 167 /1958, prescripia viza dreptul la
aciune i nu dreptul subiectiv propriu-zis i nici obligaia corelativ). NCC, n art. 2500, prevede c
dreptul material la aciune se stinge prin prescripie dac nu a fost exercitat n termenul stabilit de
lege. Prin urmare, n NCC, se preia soluia legislativ din vechea reglementare i prescripia este
conceput ca un mod de stingere a dreptului la aciune n sens material i nu a dreptului subiectiv
civil i a obligaiei corelative.
Prescripia ar putea fi definit ca fiind modul de nlturare a rspunderii civile constnd n
stingerea dreptului material la aciune neexercitat n termenul stabilit de lege.
NCC definete dreptul material la aciune; n dreptul civil, dreptul subiectiv civil este conceput ca
avnd o structur dual: posibilitatea care permite titularului s aib o conduit sau s pretind
altuia o conduit corespunztoare, cu concursul forei coercitive a statului, n caz de nevoie. Gh.
Beleiu spunea c dreptul la aciune are aceast latur material (dr. Absolute: ex. Dreptul de
proprietate sau drepturile relative) i o component procesual: posibilitatea de a face apel la fora
coercitiv a statului n vederea realizrii dreptului n cauz (dreptul material la aciune).
Calificarea de drept material i de drept procesual a prescripiei nu depinde de sediul materiei, ci de
natura dreptului n cauz i a efectelor juridice pe care le genereaz.
Prescripia intereseaz dreptul la aciune, iar nu dreptul subiectiv ca atare. Consecina, dpdv juridic,
este aceea c, n primul rnd, n plan material, dreptul subiectiv civil supravieuiete alturi de
obligaia corelativ stingerii dreptului material la aciune fie ca un drept subiectiv natural sau ca o
obligaie natural; rezult c o plat fcut dup operarea prescripiei extinctive sau angajamentul
de a plti obligaia afectat de stingerea dreptului la aciune, este valabil. Pe plan procesual,
dreptul procesual la aciune este imprescriptibil extinctiv.
Sediul materiei
Odat cu Decretul nr. 167/1958, se poate spune c cele dou instituii aparent nrudite prescripia
achizitiv i prescripia liberatorie au devenit instituii de sine stttoare. n NCC, n cartea a VI-a
este reglementat prescripia extinctiv, distinct de prescripia achizitiv care are, n NCC,
denumirea de uzucapiune (art. 928 i urm.). Alturi de aceasta, exist n Cod i reglementri
particulare, distincte de art. 2500 i urm. Reglementarea general a prescripiei extinctive este dat
de dou reglementri de principiu: noul Cod civil (art. 2516) i noul Cod de procedur civil. Exist
i dispoziii speciale n diferite legi civile (ex. Legea 85/2014 conine cteva dispoziii privitoare la

prescripiei).
n legtur cu reglementarea complex a prescripiei, se poate discuta despre natura juridic a
regulilor privitoare la prescriptia extinctiva i despre valabilitatea conveniilor privitoare la
prescriptia extinctiva. n sistemul vechiului Cod civil, s-a spus c prescripia este o instituie de
ordine public, pentru ca ndeplinete i funcia de consolidare a raporturilor civile, doarece, dup
mplinirea termenului de prescripie, nu se mai poate pune n discuie un anumit drept sau o anumit
obligaie; nu se mai pot deschide procese vechi. Totui, s-a precizat c normele privitoare la
prescripie sunt destinate s ocroteasc interese particulare, astfel c prescriptia nu poate fi pus din
oficiu de ctre instan, ci doar la cererea persoanei interesate i nu oricnd, ci la un anumit termen
(VCC doar n apel i nu n recurs). Prescripia nu poate fi invocat oricnd, ci doar prin
ntmpinare sau cel mai trziu, la primul termen de judecat la care prile sunt legal citate.
Conveniile privitoare la prescripie sunt, n principiu, admisibile (art. 2515). Art. 2515 prevede c
pot fi ncheiate convenii n legtur cu termenele de prescripie extinctiva i cu mecanismul
prescripiei extinctive, mai precis, cu cursul acesteia. n schimb, nu este permis o convenie
privitoare la domeniul prescripiei extinctive; prile nu pot declara, de ex, o aciune prescriptibil
ca fiind imprescriptibil. n schimb, se pot stabili alte termene de prescripie; pot fi mrite sau
micorate, prin acordul expres al prilor.
Referitor la cursul prescripiei extinctive, conform art. 2515, prile care au capacitate deplin de
exerciiu, prin acord expres, pot modifica cursul prescripiei. Exist, ns anumite limite; astfel de
convenii nu sunt admise n cazul dreptul la aciune n care prile nu pot dispune. Sanciunea
nerespectrii acestor limite i a condiiilor de validitate a conveniilor privitoare la prescripie este
nulitatea absolut (art. 2515 alin. (6) completeaz dispoziiile din NCPC referitoare la prescripia
dreptului de a obine executarea silit).
Aplicarea in timp a normelor privitoare la prescriptia extinctiva
In lumina Decretului nr. 167/1958 au aparut: teoria drepturilor castigate, teoria aplicarii imediate a
legii noi, teoria normativista/structuralista. In noul Cod civil, art. 6 alin. (4) instituie o regula care
prevede ca prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare
a legii noi sunt in intregime supuse prevederilor legale care le-au instituit. Incepand de la
prescriptibilitate, continuand cu durata termenului de prescriptie, cu cauzele eventuale de
suspendare/intrerupere si cu invocarea prescriptiei extinctive, se va tine seama de legea la date la
care a inceput prescriptia si nu de legea noua. Aceasta solutie este impartasita si de Legea de
punere in aplicare, cu cateva amendamente care au urmarit sa amelioreze statutul prescriptiilor
incepute sub imperiul Decretului nr. 167/1958, care era guvernat de norme imperative. Art. 201 din
Legea nr. 71/2011: Prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a noului Cod civil
sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit, art. 202, art. 203, art. 204 vizeaza niste
exceptii de la supravietuirea legii vechi, in sensul ca NCC se aplica imediat si unor prescriptii
incepute, daca aceste cazuri privind suspendarea au intervenit dupa intrarea in vigoare a noului Cod.
De asemenea, daca o procedura amiabila a fost declansata dupa intrarea in vigoare a NCC, atrage si
ea suspendarea prescriptiei.
Aplicarea in spatiu a normelor privitoare la prescriptia extinctiva dispozitii de drept
international privat
Legea 105/1992 care a fost abrogata si ale carei dispozitii au fost mutate parte in noul Cod
civil si parte, in noul Cod de procedura civila si Regulamentul 1 al Uniunii Europene
(Conventia de la Roma).
Nu doar prescriptia extinctiva este legata de curgerea unui termen pentru procederea de efecte pe

plan juridic civil, ci si alte institutii, dintre care principale sunt: termenul extinctiv, ca modalitate a
actului juridic civil, uzucapiunea si decaderea.
Atat VCC, cat si NCC au aceeasi solutie referitoare la termenul extinctiv. Ambele prescriptia si
termenul extinctive produc un efect extinctiv, ambele pot avea atat o natura legala, cat si o natura
conventionala. Exista, insa, deosebiri esentiale intre termenul de prescriptie si cel extinctiv;
acesta din urma stinge si dreptul subiectiv si obligatia corelativa. Daca termenul de prescriptie poate
fi supus unor cauze de suspendare etc., termenul extinctiv curge ireversibil. Prescriptia extinctiva nu
opereaza de plin drept, in timp ce termenul extinctiv produce efecte automate, deci ipso iure se
stinge dreptul subiectiv si obligatia corelativa; efectul extinctiv poate fi invocat ex officio de catre
instanta in ceea ce priveste termenul extinctiv.
Prescriptia extinctiva se aseamana si cu uzucapiunea (prescriptia achizitiva). In vechiul Cod civil,
sub numele de prescriptie au fost reglementate ambele forme, fiind vorba de o institutie unica, dar
care poate infatisa doua efecte: unul achizitiv si unul extinctiv/liberatoriu. Totusi, s-a remarcat ca, in
realitate, daca pot fi identificate reguli comune, exista si reguli diferite, proprii fiecarei prescriptii in
parte, astfel incat nimic nu impiedica ca reglementarea lor sa fie separata.
In consecinta, in 1958 a aparut Decretul nr. 167 referitor la prescriptia extinctiva. NCC
regleementeaza separata prescriptia extinctiva si uzucapiunea (art. 928 si urm.). Daca uzucapiunea
priveste efectele specifice ale posesiei (stapanirea in fapt, ca si cum ar fi bun propriu), prescriptia
extinctiva se ocupa, mai degraba de raspunderea civila cauzata de neindeplinirea unei obligatii care
da nastere unui drept la actiune. Intre uzucapiune si prescriptia extinctiva exista si asemanari. In
primul rand, ca domeniu de aplicare, uzucapiunea se ocupa doar de bunurile corporale, in mod
exceptional bunuri incorporale(doar titlurile de valoare), pe cand prescriptia extinctiva vizeaza, in
principiu, orice drept la actiune. Referitor la uzucapiune, sub aspectul termenului de prescriptie, se
distinge intre cea imobiliara si cea mobiliara. Uzucapiunea extratabulara realizeaza dobandirea unui
drept de proprietate asupra unui imobil impotriva mentiunilor din cartea funciara. In principiu, cel
inscris in cartea funciara este prezumat proprietar; astfel, uzucapiunea contra proprietarului tabular
este inadmisibila. Exista, insa, in mod exceptional, posibilitatea dobandirii unui bun inscris in cartea
funciara art. 932. Exista si o uzucapiune tabulara in favoarea celui inscris in cartea funciara, dar
fara cauza legitima, cu conditia sa fi posedat cu buna-credinta timp de 5 ani de zile. Intre prescriptia
extinctiva si uzucapiune, in afara de domeniu si de efecte, mai exista si o deosebire de termene. In
materia uzucapiunii, termenele sunt mai putine, dar mai lungi, de regula. Cat priveste regulile
privind cursul prescriptiei extinctive, exista si reguli aplicabile si uzucapiunii, cum ar fi cele
privitoare la suspendare sau cele privitoare la intreruperea cursului prescriptiei extinctive (art. 934,
art. 939).
Decaderea este un mod de stingere a unui drept subiectiv neexercitat in termenul stabilit de lege sau
o modalitate de caducitate a unor acte juridice neefectuate in termenul de decadere stabilit de lege.