Sunteți pe pagina 1din 3

Actualitatea:

De ce scriu cu din i de George Pruteanu


Articolul lui Alex. tefnescu, din nr. 38, al crui titlu l parafrazez, era
efectiv un articol frumos, un articol emoionant. Totui, la rece, vederile mele
sunt altele. l rog pe cititor s aib buntatea de a le cumpni.

Alte articole
de
George
Pruteanu

Scriu cu din i...

Tipreste

...Pentru c iniiativa Academiei, din 17 februarie 1993, prin care s-a


reintrodus n ortografia romneasc litera (n afara cuvntului "romn" i a
derivatelor sale, unde figura din 1965), a fost o eroare tiinific, generat de
un anume sentimentalism anti-comunist (bazat i pe legenda c -ul din i ne-ar
fi fost impus de oamenii lui Stalin, dei -ul din i a fost practicat, de mari
nume ale literelor romneti, la Viaa Romneasc, nc din anii '20 ai
secolului trecut, cu mult naintea apariiei comunismului la noi). Cei doi
lingviti membri ai Academiei au votat unul "mpotriv", cellalt "abinere".
Toate institutele de lingvistic din ar au dezaprobat decizia.

Cuprins Nr. 42

...Pentru c, prin readoptarea lui din a, ortografia romneasc se complic n


mod artificial, introducndu-se un criteriu mecanic, arbitrar i strin spiritului
limbii romne: acela dac un sunet se afl n interiorul cuvntului sau la una
din extremitile sale. Ar trebui, e.g., s scriem a tr (cu dou litere diferite
pentru exact acelai sunet), dar eu tri (schimbnd din nou litera, pentru c e
n alt poziie)... A scrie un sunet ntr-un fel dac e-n corpul cuvntului i-n alt
fel dac e la unul din capete e o procedur care sfideaz claritatea latin a
limbii romne i principiul dominant fonetic al ortografiei romneti, conform
cruia un sunet sau un grup de sunete se transcrie (aproape) ntotdeauna cu
aceeai liter, respectiv cu acelai grup de litere. Au spus-o mari crturari, att
romni (Rdulescu-Motru, A. Scriban, Philippide, Densusianu, G. Ivnescu,
G. Ibrileanu, E. Coeriu, Mioara Avram) ct i strini (A. Meillet, R. Lepsius,
Alf Lombard).
...Pentru c -ul provine dintr-un a n doar 31% din cuvinte; n marea
majoritate a cazurilor (69%), -ul provine din cuvinte (fie latineti, fie de alt
origine) CARE NU CONINEAU SUNETUL/LITERA A n locul respectiv, ci
unul/una din sunetele/literele E, I, O sau U, aa c transcrierea sa azi prin
este absurd. Dac am fi paroxistic de pedani, ar trebui s-l transcriem cu
("e" cu accent circonflex), ("o" cu accent circonflex) sau ("u" cu accent
circonflex). Iat doar cteva exemple:
din e: monumentum mormnt (=mormnt!), tenerus tnr (=tnr!), ventus
vnt (=vnt!) freiner (fr.)a frna (=a frna!) netengu (sl.) ntng (=ntng!)
frengi (tc.) frnghie (=frnghie!);
din i: luminaria lumnare, ridere a rde, ripa rp, sinus sn, stringere a
strnge, rivus ru drmb (sl.) geamlc (tc.);
din o: fontana fntn (=fntn!), longum lng (=lng!) monastiri (sl.)
mnstire (mnstire!) limoni (gr.) lmie (=lmie!) gond (magh.) gnd
(=gnd!);
din u: aduncum adnc (=adnc!), perturnicula - potrniche (=potrniche!),
hirundinella rndunic (=rndunic!) gndac (=gndac!), mrav (=mrav!),
zvrli (=zvrli!), smrc (=smrc!) (sl.) trm (tc.) (=trm!).

Pentru c, n cazul cuvintelor n care sunetul provine dintr-un a, numai


aproximativ o jumtate (15% din total) sunt de origine latin, aa nct -ul din
85% dintre situaii nu are cum s constituie mult invocata "prob de latinitate
a limbii noastre", de care, oricum, n anul, 2002 nu cred c mai e nevoie dect
pentru inamicii oligofreni.
...Pentru c o alt dovad strlucitoare a legturii intrinsece, a "nrudirii"
interne dintre i i (i nicicum ntre a i ) o constituie alternanele fonetice:
n pronunie dialectal (ardeleneasc, moldoveneasc), foarte adesea sunetul i
se transform n , niciodat ns sunetul a: igan gan, sifon sfon, sil sl,
sting stng (la Eminescu rimeaz cu "plng"), stins stns, i , in n, ine
ne, iui ui, ziua zua etc.;
multe substantive prezint transformarea lui n i prin trecerea de la singular
la plural sau de la masculin la feminin: cuvnt-cuvinte, jurmnt-jurminte,
mormnt-morminte, sfnt-sfinte-sfini etc.;
n cursul conjugrii unor verbe i devine ; a vinde-eu vnd-tu vinzi-ei vnd etc.
Din aceste motive tiinifice, mi se pare absurd s scriu cu din a.
Cultur:
De ce scriu cu din a de Alex. tefnescu

Scriu cu din a pentru ca exista in Romnia o lege care imi cere (printre altele) sa scriu cu
din a. Asa cum imi platesc impozitul si cum trec numai pe culoarea verde a semaforului,
scriu cu din a.
Conformist... ce mndru suna acest cuvnt intr-o tara de nonconformisti! intr-o tara in care
aproape nimeni nu se conformeaza regulilor elementare de convietuire...
Nici o regula nu poate fi schimbata spontan si unilateral. Nu e de conceput ca, aflndu-te la
volanul unei masini, sa stabilesti dintr-odata, de unul singur, ca incepnd chiar din acea clipa
se va circula pe partea stnga a strazii.
O regula proasta respectata de toata lumea este mai buna dect o regula buna respectata
facultativ.
in plus, regula instituita de Academia Romna este o regula buna. Face parte dintre
obligatiile pe care eu le indeplinesc cu convingere. Daca n-ar fi existat, as fi militat pentru
impunerea ei.
Scriind cu din a facem un serviciu propagandistic limbii romne. ii evidentiem latinitatea,
intr-un mod simplu si direct, inteligibil imediat de catre milioane de oameni din alte tari.
Orice inscriptie in limba romna - de pe un pachet de tigari, de pe frontispiciul unei
ambasade - aduce aminte, prin intermediul cuvintelor scrise cu din a, ca suntem latini, si nu
slavi (asa cum cred multi). Ca sa nu mai vorbesc de ziare si reviste, chiar si de cele
abandonate in tren. Ca sa nu mai vorbesc de carti.
Avantajul este imens, iar efortul care ni se pretinde - minim. Daca notarea unei vocale in
doua feluri ni se pare o corvoada si ne face sa ne vaicarim, inseamna chiar ca nu mai e nimic
de sperat in Romnia.
Unii aduc in discutie faptul ca nu provine numai dintr-un a latin, ci si dintr-un o latin, dintrun e latin sau chiar dintr-un i latin, ceea ce inseamna ca exista cazuri in care scriind cu din a
ne indepartam de limba latina. Asta este insa o judecata rece (si falsa, ca orice judecata rece),

fara legatura cu realitatea comunicarii lingvistice. Noi trebuie sa luam in considerare


cuvintele care conteaza cu adevarat, care emotioneaza, care au o irizatie mitica si vom
constata ca daca ele contin un , acel este in cele mai multe cazuri derivat dintr-un a latin.
Este obscur un afis din care reiese ca o formatie de muzica va cinta. in schimb, daca scrie pe
el ca formatia va canta, latinitatea limbii noastre este recognoscibila chiar si de catre un ins
necultivat, din orice tara occidentala.
Este rebarbativa sintagma flori de cimp, care apare eventual ca explicatie la o ilustrata. Dar
sintagma flori de camp o intelege aproape oricine. in lume nu exista cimpusuri universitare,
ci campusuri universitare.
Scriu cu din a si din alt motiv: pentru ca vreau sa contest in felul acesta, in fiecare zi, o
norma ortografica instituita abuziv in timpul stalinismului. Instituita nu din ratiuni
lingvistice, ci din ratiuni politice. Prin renuntarea la din a se extragea, cu penseta, nervul
latin al limbii romne.
Dupa 1989 ar fi trebuit sa ne scuturam repede de tot ceea ce amintea de un stil de viata impus
de o forta de ocupatie. Dar noi ne-am indragostit - se pare - de lanturile noastre. Ni le-am
desfacut incet, cu un fel de parere de rau, iar cteva verigi le mai pastram si azi, intrate adnc
in carne.
Am explicat in repetate rnduri de ce, nefiind monarhist, am pledat totusi, de cte ori am avut
ocazia, pentru aducerea regelui Mihai in Romnia ca rege (si nu ca socru al unui demnitar
pesedist). Printr-un asemenea gest, am fi anulat o imixtiune brutala a sovieticilor in istoria
noastra, am fi aratat ca nu recunoastem in nici un fel legitimitatea regimului comunist si ca
ne intoarcem la situatia dinainte, cnd eram noi insine. Abia dupa aceea, daca monarhia ni sar fi parut o institutie perimata, am fi putut renunta la ea, in deplina libertate si numai din
vointa noastra.
n mod similar, mi-as fi dorit ca imediat dupa 1989 toti intelectualii sa revina la scrierea cu
din a, pentru a demonstra ca se situeaza intr-un raport de continuitate cu perioada interbelica,
respingnd (dispretuind, nerecunoscnd) tot ceea ce s-a intreprins de-a lungul a peste patru
decenii pentru a ni se falsifica modul de a fi. Iar ulterior s-ar fi putut analiza calm, rational
toate problemele scrierii limbii romne si s-ar fi putut ajunge eventual la o reforma a
ortografiei.
Din nefericire, nu s-a intmplat asa. Academia Romna a salvat situatia, ne-a obligat sa fim
demni.
In sfrsit, scriu cu din a pentru ca asa scriau, inainte de instaurarea comunismului, a-proape
toti clasicii nostri, de la care am invatat limba romna. Am indragit inca din adolescenta nu
numai textele lor, ci si imaginea textelor lor. Daca Eminescu scria "Veronica draga, iti sarut
minile", cum sa scriu eu "miinile"?