Sunteți pe pagina 1din 11

Circuitul bolnavilor in sectia de chirurgie

In sectia de chirurgie sunt ingrijiti bolnavi care necesita interventii


chirurgicale, in categoria acestor bolnavi intrand:

Bolnavi care pot fi tratati numai prin mijloace chirurgicale, cum

sunt cei cu apendicita acuta, ocluzie intestinala, peritonita etc

Bolnavi care pot fi tratati si cu mijloace conservatoare, dar

posibilitatea instalarii unor complicatii periculoase, chirurgicale, face ca


ingrijirea sa se faca in sectia de chirurgie. Exemple de astfel de diagnostce ar fi
traumatismele splenice, policontuzionatii

Bolnavi care au fost tratati o lunga perioada prin mijloace

conservatoare, dar esecul acestui tratament a facut sa fie indrumati in sectia de


chirurgie, cum ar fi cei cu boala Basedow, ulcerul duodenal rezistent la
tratament, colecistitele alitiazice

Bolnavi care au suferit diferite forme de traumatisme, care necesita

reconstituirea structurii anatomice a teritoriului traumatizat


Desi in trecut sectia de chirurgie generala se ocupa de asistenta si
tratarea majoritatii cazurilor chirurgicale, dezvoltarea rapida a chirurgiei si
chirurgicalizarea unor ramuri care in trecut erau exclusiv conservatoare, a facut
sa se infiinteze numeroase alte sectii, care se ocupa de ramuri mult mai inguste
ale chirurgiei, dar la un nivel profesional mai ridicat: neurochirurgia, chirurgia
toracica, chirurgia cardiaca, chirurgia vasculara, urologia etc.
Actvitatea de ingrijire a bolnavilor in sectia de chirurgie este diferita
in functie de gradul de urgenta al cazurilor, altele fiind necesitatile de ingrijire a
unui bolnav internat in conditii de programare, de exemplu un bolnav cu hernie
inghinala necomplicata si cu totul altele fiind necesitatile de ingrijire a unui
bolnav internat in conditii de urgenta majora, de exemplu un bolnav
politraumatizat cu hemoragie interna, care trebuie dus direct pe masa de
operatie.

Indiferent de tipul de ingrijire de care va beneficia pacientul etapele


circuitului pacientului in sectia de chirurgie incep la sectia de primiri unde
pacientul este pregatit pentru intrarea pe sectie.
Pregatirea pentru intrare pe sectie consta in:
- efectuarea foi de observatie a pacientului
- pregatirea pentru prezentarea pe sectie consta in toaleta bolnavului,
imbracarea in pijamale, echipamentul pacientului va fi pastrat in huse
speciale la garderoba spitalului.
- Insotirea bolnavului pe sectiei.
In general, independent de cazuistica, etapelede ingrijire a bolnavilor la
sectia de chirurgie, prevad:

Ingrijirea curenta a bolnavilor supusi explorarilor chirurgicale

Ingrijirile preoperatorii, pregatirea bolnavilor pentru interventia

chirurgicala

Ingrijirea postoperatorie a bolnavilor

Ingrijirea curenta a bolnavilor chirurgicali. Bolnavii cu afectiuni


cronice chirurgicale care au fost internati sau transferati de la alte sectii cu
diagnostice bine precizate (cu indicatie chirurgicala precisa) sunt supusi imediat
masurilor de pregatire preoperatorie. Acestei categorii de pacienti li se va
asigura confortul si igiena personala, alimentatia corecta, reechilibraea
hidroelectrolitica si volemica, corectarea anemiei, tratamentul infectiilor
intercurente, reechilibraea functiilor deficitare ale unor organe sau aparate.
Reverificarea probelor de laborator a celor care sunt transferati de pa sectii
medicale nu este necesara decat in anumite cazuri.( bolnavii cu afectiuni
cronice, suspectati de o boala chirurgicala, internati in stare neexplorata). In
aceste cazuri, sarcinile asistentei pe langa ingrijirea generala a bolnavului,
constau si in pregatirea pentru examinarile paraclinice prevazute in planul de
examinare.Prin contactul permanent pe care il are asistenta cu bolnavul, ea

poate contribui prin observatiile ei la conturarea unui diagnostic.Exemple in


acest sens sunt:

Pregatirea pentru radiografie

Pregatirea pentru colonoscopie

Pregatirea pentru ecografie


Bolnavii cu afectiuni chirurgicale acute, dar cu stare generala

satisfacatoare, sunt supusi imediat la verificarea diagnosticului de trimitere si


concomitent la pregatirea pentru interventia chirurgicala. In aceste cazuri, din
cauza caracterului de urgenta pregatirea preoperatorie este foarte sumara.
( evacuarea prin SNG a continutului alimentar, umplerea patului vascular pe cale
endovenoasa, monitorizare parametrilor vitali- tensiune, puls, diureza,presiunea
gazelor sangvine etc) In multe din aceste cazuri sarcinile asistentei de pe sectia
chirurgie incep de fapt cu ingrijirile postoperatorii.
Bolnavii cu afectiuni chirurgicale acute, dar in stare nesatisfacatoare,
respectiv in soc se vor supune la inceput masurilor de desocare. Exceptie de la
aceasta regula fac urgentele majore, la care interventia chirurgicala este singura
sansa de salvare a vietii bolnavului.( de exemplu hemoragiile masive care
necesita hemostaza imediata)
Este de notat deci ca de multe ori viata pacientilor depinde de
promptitudinea cooperarii intre medici si asitente, de promptitudinea executarii
dispozitiilor de catre asistenta. Dintre particularitatile de ingrijire a bolnavilor la
sectia de chirurgie, notam:

Bolnavii nu sunt lasati sa ia din proprie initiativa nici un

medicament sau aliment ( de exemplu calmantele pot estompa sau chiar anula
simptomatologia majora a bolii)

Nu se vor administra purgative sau clisme decat la cererea expresa

a medicului

Toate manevrele la patul bolnavului trebuie executate in conditii

sterile, deprinderea activitatii in conditii sterile trebuind sa fie adanc


inradacinata la asistentele care lucreaza la sectia de chirurgie
Ingrijirea preoperatorie a bolnavilor
Ingrijirea bolnavilor inainte de interventia chirurgicala variaza in
raport cu tipul interventiei chirurgicale, cu starea generala a bolnavului si mai
ales cu timpul avut la dispozitie pana in momentul interventiei. O buna pregatire
preoperatorie inbunatateste prognosticul interventiei si reduce mortalitatea intra
si postoperatorie.

Pregatirea generala- la acest tip de pregatire sunt supusi toti

bolnavii care urmeaza sa sufere interventii chirurgicale si consta in:


1.

menajare psihica si explicarea actului operator

2.

explorarea starii biologice a organismului prin investigatii

functionale si probe de laborator


3.

reechilibrare hidroelectrolitica, proteica, vitaminizare si alimentatie

4.

stabilirea datei interventiei in functie de starea bolnavului

5.

golirea si spalarea cavitatilor naturale ale organismului ( stomac,

speciala

colon, vagin, vezica urinara )


6.

pregatirea bolnavului inaintea introducerii in sala de operatie

Pregatirea speciala-cuprinde masurile care se aplica numai anumitor


categorii de interventii chirurgicale sau numai anumitor categorii de bolnavi: ele
constau in reechilibrarea unor deficiente functionale ale organismului ( ca in
cazul, diabetului zaharat, insuficientei renale, hepatice, stari de anemie severa
etc) sau in pregatirea speciala a unor organe pe care se va interveni ( de exemplu
pregatirea colonului inainte de interventiile la acest nivel).
Posibilitatea de a aplica masurile de mai sus e in functie de timpul
avut la dispozitie in fiecare caz in parte, din acest punct de vedere interventiile
impartindu-se in:

A.

operatii necesare si urgente, cand interventia trebuie executata

imediat, indiferent de starea in care se afla bolnavul ( de exemplu o hemoragie


digestiva fudroaianta)
B.

operatii necesare dar neurgente, cand interventia este singura

solutie pentru bolnav, insa starea acestuia permite ca data interventiei sa fie
stabilita in limite destul de largi
C.

operatii care nu sunt absolut necesare, deci nici urgente, cand

interventia se poate executa la orice data, avand deci un timp suficient pentru
pregatire
O alta clasificare a gradului de urgenta chirurgicala imparte
interventiile in:

urgente imediate-primele 8 ore

urgente amanate-8 ore-7 zile

urgente intarziate-8-21 zile

indicatii tardive-3-6 saptamani

Pregatirea psihica a pacientului chirurgical


Stabilire unei relatii de respect si incredere intre pacient si intreaga
echipa chirurgicala reprezinta o parte esentiala a actului medical. Psihicul
bolnavului este la fel de important in procesul de vindecare ca si medicamentele
administrate, fapt de multe ori neglijat in spital, dar speculat cu abilitate de
majoritatea vracilor care practica asa-numitele terapii alternative. Odata ajuns in
spital, bolnavul trebuie sa se adapteze la noile conditii de viata, uneori percepute
ca agresive de anumiti indivizi. Acest fapt, coroborat cu necesitatea scurtarii
perioadei de spitalizare, a condus la atitudinea moderna a executarii tuturor
probelor diagnostice in ambulator, cu internare in preziua interventiei. Asistenta
trebuie sa discute calm si pe indelete cu pacientul, spulberandu-i acestuia teama
ca va fi tratat pe banda. In aceasta relatie care se stabileste, gasirea limbajului
comun este esentiala. O situatie din ce in ce mai frecventa in spital, este a
bolnavilor

care

,,cunosc

totul

despre

suferinta

lor.

Pana

cand

neprofesionalismul si reaua vointa a celor care polueaza medicina vor disparea,


chirurgul si asistenta sunt obligati sa piarda timp important pentru a-si lamuri
pacientii despre situatia reala a bolii lor si rezultatele care pot fi obtinute prin
actul operator.
Tot in cadrul pregatirii psihice a bolnavilor, intra si administrarea de
barbiturice, tranchilizante sau antibiotice, uneori absolut necesare pacientilor
stresati si prapastiosi.
Pregatirea biologica
Pregatirea biologica se face in functie de rezultatele clinice si
paraclinice ale investigatiilor efectuate si de urgenta actului operator. Ca analize
biochimice obligatorii pentru toate tipurile de interventii se recomanda: HLG,
grupul si Rh-ul sangvin, determinarea electrolitilor serici,ureea, creatinina,
glicemia,probele hepatice, sumarul de urina, ECG, Rx-ul toracic. Tarele
organice si descoperirile clinice rezultate pot duce la cererea altor analize , care
sa aprofundeze diagnosticul.
Examenul aparatului respirator-este in general suficient clinic si
radiologic. La operatiile care deschid cutia toracica devin utile si probele
functionale respiratorii.
Examenul aparatului cardio-vascular-cunoasterea anterioara, sau
descoperirea la internare prin Rx sau ECG a unei suferinte miocardice, impune
monitorizarea pre- si postoperatorie a acestor bolnavi, operatiile programate
trebuind evitate in primele 3-6 luni de la un episod coronarian acut.
Anemia-se poate corecta fie ,,a la larg prin tratament martial, pentru
valorile medii ale Hb si operatii programate, fie prin transfuzie de masa
eritrocitara ori sange integral la cei cu valori mici ale Hb ce urmeaza a suporta
operatii cu risc crescut.
Bolile de sange- cu risc crescut de sangerare trebuie de asemenea
cunoscute ( siclemia, trombocitemia, hemofilia), traqtamentele anticoagulante
orale sau antiagregante trebuind oprite cu 10 zile inainte de operatie.

Dezechilibrele hidro-electrolitice azpar la bolnavii cu varsaturi,


diaree, ocluzie intestinala si trebuie corectate pe cale parenterala sub controlul
laboratorului de biochimie. Pacientul diabetic este foarte dificil de tratat
chirurgical, datorita riscului infectios crescut si al decompensarii bolii de baza.
Toti bolnavii compensati prin tratament oral trebuie trecuti pe tratament I.V. care
se poate manevra mult mai sigur si mai rapid pe intreaga perioada operatorie.
Premedicatia este preferabil sa se inceapa cu o zi inaintea operatiei cu
somnifere sau tranchilizante, dupa executarea masurilor de igiena generala si
locala si pregatirea specifica a organului operat.
NGRIJIREA POSTOPERATORIE A BOLNAVULUI
Postoperator bolnavul este un traumatizat care poate s dezvolte n acest
perioad complicaii locale sau generale care pot s-i pun n pericol viaa.
ngrijirile postoperatorii por fi:
ngrijiri postoperatorii generale
ngrijiri postoperatorii specifice
ngrijiri postoperatorii generale
n general perioada post operatorie dureaz de la cteva zile n cazul
chirurgiei laparoscopice, la 7-10 zile pentru bolnavii operai prin chirurgia
clasic. n aceast perioad trebuie luate o serie de msuri care s favorizeze o
nsntoire rapid i complet a pacientului.
1. MOBILIZAREA BOLNAVULUI LA PAT
Poziia bolnavului n pat va fi adaptat tipului de anestezie i de
intervenie chirurgical. Se va supraveghe trezirea bolnavului cu revenirea strii
de contien.
Se face cu infirmierul i de preferin nsoit de medicul anestezist
2. COMBATEREA DURERII
Durerea de la nivelul plgii i din jurul ei este de intensitate mare,
inducnd bolnavului un disconfort deosebit i ntreinnd un tonus simpatic
crescut. Pentru cuparea durerii se folosesc:

Analgetice majore- opiacee i derivate ale morfinei. Pot fi


administrate injectabil sau oral. Sunt analgeticele de elecie
pentru combaterea durerii postoperatorii imediate
Analgetice minore- Algocalmin, AINS. Sunt indicate dup
interveniile chirurgicale cu traumatism operator mic sau 2448 de ore dup interveniile chirurgicale mari
3. TERAPIA SEDATIV
Opiaceele pe lng analgezie asigur i o sedare a bolnavului
Frecvent ns dup trecerea la analgeticele minore, bolnavul va primi i o
medicaie sedativ- hipnotic de tip barbituric sau benzodiazepine
4. COMBATEREA VRSTURILOR I PAREZEI INTESTINALE
Postoperator datorit receptorilor alfa i beta de la nivelul tubului digestiv
se instaleaz o parez gastro- intestinal.
Expresia clinic este oprirea tranzitului i apariia vrsturilor.
Prima funcie care se reia este de resorbie a intestinului subire i apoi
apariia motilitii acestuia.
Pentru a preveni aceste efecte se plaseaz o sond de aspiraie gastric i
asociere de blocante H2 i anticolinergice, acestea din urm protejnd i
mucoasa. Dac pareza se prelungete, bolnavul poate primi i antiemetice.
5.

PROFILAXIA

BOLII

TROMBO-

EMBOLICE

POSTOPERATORII
Profilaxia bolii trombo-embolice este nceput n preoperator i continat
postoperator. n mod normal n timpul interveniei chirurgicale are loc o reacie
hipercoagulant.
La bolnavii cu risc trombo-embolic crescut, pentru profilaxie se folosesc
heparine cu greutate molecular mic de 2 ori pe zi. La restul bolnavilor, fr
risc trombo-embolic important de poate administra medicaie antiagregant.
De reinut c aceast profilaxie cuprinde i mobilizarea precoce a
bolnavului.

6. URMRIREA TEMPERATURII BOLNAVULUI


- n timpul operaiei se poate instala hipotermia datorit pierderilor de
cldur. De exemplu n laparotomiile mari, cnd sunt exteriorizate n afara
abdomenului viscere ( intestin, mare epiplon ). Este posibil ca la sfritul
interveniei s apar un frison ce trebuie combtut prompt pentru a evita
complicaiile posibile.
- Hipertermia:
Exogen se ntlnete rar
Endogen sau febr postoperatorie imediat, este ntlnit
aproape constant
Dac persist dup a 3-a zi postoperator sau crete valoarea, trebuie s ne
gndim la complicaii supurative locale sau la distan
7. SUPRAVEGHEREA FUNCIILOR VITALE
a) Aparatul respirator
Pot exista efecte reziduale ale medicamentelor anestezice ce pot produce
depresie respiratorie. Pentru aceasta postoperator se recurge pentru o perioad de
timp la ventilaie mecanic.
Dup suprimarea acesteia se va administra oxigen umidificat pe sond
endonazal i se va evita decubitul dorsal prelungit.
Se vor monitoriza gazele sangvine i echilibrul acido- bazic
b) Aparatul cardiovascular
Se vor urmri:
Pulsul central i periferic
Tensiunea arterial
Aspectul extremitilor ( reactivitatea capilar la nivelul
patului unghial )
EKG de cte ori este indicat
c) Aparatul digestiv

Se va combate pareza gastro-intestinal prin plasarea unei sonde de


aspiraie gastric i prin medicaie specific. Se va relua treptat alimentaia per
os, ncepnd cu lichide.
d) Aparatul urinar
Se vor urmri:
Diureza; n caz de retenie acut de urin se va plasa o sond
uretral
Ureea i creatinina
Sumarul de urin
8. TERAPIA ANTIMICROBIAN
Se poate face:
Preventiv n chirurgia abdominal, imunodeprimai, iradiai,
intervenii pe viscere deschise potenial infectate
Curativ n complicaii septice locale sau la distan
( pneumonii, infecii urinare, etc. )
9. NGRIJIREA REGIUNII OPERATE
La nivelul plgii operatorii pot apare complicaii imediate sau precoce de tip:
Hemoragic
Supurativ ( abcese parietale, gangrene parietale, etc. )
Dac au fost instalate tuburi de dren, se va urmri cantitatea i aspectul
drenajului.
La plgile cu evoluie necomplicat, firele sau agrafele se scot la 5-6 zile
dup interveniile mici i 10-12 zile dup laparotomiile mari.
Formalitati de externare
Externarea se hotaraste de catre medicul curant in

functie de tipul

operatiei si de evolutia postoperatorie.


In ziua externarii se pregateste biletul de externare care trebuie sa contina
toate informatiile din foaia de observatie, precum si recomandarle ce trebuie

10

urmate la domiciliu: regim aliementar, repaus fizic, recomandari pentru control;


se intocmeste certificatul medical.
Dupa intocmirea tuturor actelor medicale necesare externarii pacientul
este insotit la garderoba de unde isi preia echipamentul.

11