Sunteți pe pagina 1din 15

Sfintele. Frumoasele.

Fata Padurii
Sanzienele sunt in primul rand flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte,
pline de polen aromind puternic a fan si a miere. La cea mai mica atingere, din ele se scutura o
ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este
scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui. Imaginea lor
suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca
parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in
traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele,
fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea
confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile
specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene,
incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur,
pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in
zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in
aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de
armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine
le-aude nu le raspunde. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24
iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate
celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si
orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o
spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand
pleaca cucul. Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori
si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci,
pentru cine-l aude.
La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si
existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele. De aceea, ultima
zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea
mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se
spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si
se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a
celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie
singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii,
Marea Zeita a vegetatiei - fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei. Dupa cum se
vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele
noastre.
Galbene spicele, galbene coronitele, galbena luna, galben soarele
Sarbatoarea se porneste in ajun, dupa-amiaza, mai ales in satele din lunca Somesului. Fetele
tinere pleaca in grupuri sa culeaga florile galbene de pe campuri si de pe braturile dintre lanurile
de grau date in parg. In timp ce culeg, ele canta impletindu-si propria coronita, pe care o inchina
soarelui si si-o aseaza apoi pe cap. Pentru cateva ore, pana cand vor impleti cate o coronita
fiecarui membru al familiei, fecioarele sunt chiar Sfintele zane ale florilor galbene, asa cum sunt
Dragaicele in sudul tarii. Ajunse acasa, fetele dau coronitele tuturor locuitorilor casei si inainte de
asfintit, adunati in curte, incepe dialogul mut cu nestiutul ce va sa vina. Fiecare isi arunca propria
coronita pe acoperisul casei. Fetele, pentru a sti cat de repede se vor casatori si cu cine, dupa
semnele pe care Sfintele le vor lasa in timpul noptii pe flori, batranii, pentru a sti cati ani mai au
de trait sau de vor mai ajunge alte Sanziene. Daca le cade coronita de pe casa, avertismentul este
pentru anul in curs.

Mai lipsiti de curaj, flacaii prefera uneori o procedura pe cont propriu: pun un fir de Sanziana in
fereastra, lasand-o deschisa, si se culca. In timpul noptii, Sanzienele aduc pe floare un fir de par
sau un alt semn care spune ceva despre cea ursita, asta insemnand si ca se vor casatori in anul
acela. Daca trei ani la rand nu vine nici un semn, poate ca flacaul n-are ursita.
Numite n tradiia popular i Sfintele, Frumoasele, Miastrele, Snzienele sau Snzienele sunt
fiine ireale, fantastice, fpturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefctoare, care au numai
nsuiri bune. Fuioare uoare de vnt n timpul zilei, noaptea se transform n zne cu prul
galben i rochii albe de abur, ce danseaz hore ameitoare prin grdini, mutndu-se dintr-un loc
ntr-altul, cntnd n aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entiti ale aerului,
transparente, pure i nobile, foarte greu de perceput, dat fiind natura lor instabil, fluid,
predispus la micri foarte rapide.
Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele i Rusaliile, Snzienele (Drgaicele) sunt
binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor cstorite, psrilor i
animalelor, dau miros i puteri tainice florilor, tmduiesc bolile i suferinele oamenilor i apr
lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul, aceste fpturi mitice exist n folclorul
tuturor popoarelor, nu numai n Europa, ci pe toate continentele.
Srbtoarea Snzienelor are loc la trei zile dup Solstiiul de Var, cea mai lung zi din an,
moment de rscruce situat la mijlocul anului i nscris sub semnul focului, al Soarelui. n cinstea
acestuia se aprind focuri uriae pe culmile dealurilor. ncini cu bruri din pelin, oamenii se rotesc
n jurul focului, apoi arunc n foc aceste bruri ca s ard odat cu toate posibilele necazuri
viitoare. La final, se rostogolesc la vale roi aprinse, i ele simboluri ale Soarelui, care se
ndreapt odat cu vara ctre toamn i care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lsate
s pluteasc pe ape mici ambarcaiuni cu lumnri. Se practic sritul peste focul purificator. Se
crede c cine va trece prin foc sau va sri peste el n aceast noapte, se va purifica i ntregul an
care urmeaz va fi aprat de duhurile rele, de boli i va fi fericit. Tradiiile acestea, care exist i
acum n rile Europei Centrale i de Nord dateaz de secole, cu mult naintea cretinismului.
Dup ce se trece de miezul nopii i focurile se sting, oamenii se ndreapt n linite spre casele
lor, lsnd locul spiritelor care, dup credina popular, n noaptea aceasta ca i n toate nopile
importante ale anului, hoinresc hai-hui prin lume. De aceea, cu aceast ocazie se realizeaz i
practici de pomenire a morilor, numite Moii de Snziene: se face curenie la morminte, se pun
flori, se aprind lumnri i se d de poman la cimitir.
n aceast zi, florile de snziene, mpletite n cununi, sunt atrnate, pn n anul urmtor, la
ferestre, la pori, la streinile caselor, cu credina c vor apra oamenii, animalele i recolta de
forele nefaste, malefice i vor aduce noroc i belug. Aceste cununi sunt folosite i pentru
prevederea viitorului, n funcie de felul n care cad dup ce sunt aruncate pe cas.
Floarea de Snzian (Gallium verum sau Gallium mollugo dup culoarea galben sau alb) este
o floare de cmp cu inflorescene mrunte, pline de polen, frumos mirositoare, care nflorete n
preajma solstiiului de var, n perioada coacerii cerealelor. Ea are numeroase ntrebuinri n
medicin i cosmetic, drept pentru care mitologia popular i-a acordat i proprieti mistice,
fiind folosit n practicile magice efectuate n noaptea premergtoare zilei Sfntului Ioan
Boteztorul. Dac o fat tnr o pune sub pern n noaptea respectiv, i va visa cu siguran

ursitul. Dac i pun n pr sau n sn floarea respectiv, att fetele ct i femeile devin mai
atrgtoare i mai drgstoase. Dac se spal la ivirea zorilor cu roua czut pe Snziene sau se
mbiaz n ap curgtoare devin mai frumoase.
n medicina popular, Snziana are numeroase ntrebuinri, dar pentru a avea eficiena dorit
trebuie culeas dup un anume ritual: florile se culeg n zorii zilei de Sf. Ioan Boteztorul, n timp
ce tulpina i seminele, cum este i firesc, toamna. Dac sunt culese corespunztor, proprietile
lor sunt miraculoase. Astfel, ntresc copiii debili i limfatici, dac se pun n apa lor de baie;
vindec frigurile; puse n alcool vindec rnile i urmele loviturilor; roua czut pe flori n
noaptea de Sf. Ioan Boteztorul este leac sigur pentru bolile de ochi i piele.

Din seria obiceiurilor legate de aceast zi face parte i tradiia bii de solstiiu (21 iunie) sau de
ziua Sf. Ioan Boteztorul (24 iunie). Aceasta se face ntr-o ap curgtoare i se consider c spal
toate nenorocirile i suprrile anului trecut, precum i c ajut ca s se mplineasc toate
dorinele n urmtorul an. Exist de asemenea obiceiul unui scldat ritual pentru pstrarea
sntii. Pentru acest lucru sunt alese locuri anume, ape din slbaticie. Se mai spune c dac la
miezul nopii bei roua czut pe floarea de Snzian, aceasta purific i este aductoare de noroc,
iar dac faci n aceast zi o baie n care ai turnat decoctul fcut din nou plante anume
obligatoriu i Snziana, tot anul vei fi sntos i-i va merge bine.

Lista credinelor populare legate de aceast srbtoare este foarte bogat:


- n aceast noapte, ca i n noaptea de Crciun, se spune c animalele stau de vorb. Cine le
pndete le poate nelege graiul i poate afla multe taine.
- Tot n aceast noapte se spune c rsare n mod magic floarea alb de ferig, care aduce noroc
celui care o va culege, nfruntnd curajos duhurile care o pzesc; acesta va putea citi gndurile
oamenilor i va descoperi comori ascunse.
- n aceast noapte se nconjoar casa cu fcliile aprinse, la fel cmpurile cu cereale, fneele,
grajdurile, aceasta pentru ca anul urmtor s fie mai bogat. n acelai timp, se fac puternice
zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.
- Dac o fat arunc un buchet de flori de Snziene prin ua deschis sau prin fereastr, atunci i
va gsi n acest an ursitul. Alteori buchetul se pune sub pern, cci se spune c visele din aceast
noapte se mplinesc.
- Perioada solstiiului de var este i prilej pentru organizarea trgurilor, blciurilor i
iarmaroacelor, pentru ntlnirea tinerilor n vederea cstoriei (Trgurile de Fete).

- Una dintre plantele deosebit de folosite n medicina popular este verbina. Pentru ca s aib
eficien, verbina se culege doar n nopile de Snziene, de nlarea la Cer i de Sf. Petru i
Pavel. Acestei plante i s-a acordat o importan i un respect deosebit, nc din antichitate:
romanii i mpodobeau cu ea templele. Se considera c este sub influena planetei Venus, de
aceea era folosit n ritualurile pentru dragoste. Dac se punea pe cmp, atunci aducea
prosperitate i recolt bogat. Dac se punea n pantofi, i lua oboseala pe loc. Se spune c nu e
voie s o scoi din pmnt cu un obiect din fier, ci doar cu unul din argint. ns nainte de a o
scoate se toarn pe pmnt cear i miere. Dup ce este scoas (n noaptea srbtorilor amintite)
trebuie s fie pus uor pe pmnt i s fie vegheat pn la rsritul zorilor. n medicina popular
se mai spune c dac culegi aceast plant nainte de asfinitul soarelui, tot anul urmtor nu vei
avea dureri de cap.
- La solstiiul de var se atrn crengi de arar la ui i la ferestre, pentru c exist credina ferm
c n acest fel vor fi ndeprtate toate forele malefice. Frunzele de arar culese n aceast zi i
puse la uscat vindec orice ran i nltur durerea de cap.
- Dac hainele, covoarele i aternuturile sunt expuse n 24 iunie la soare, ele nu vor fi mncate
de molii.
- Dac n aceast zi vezi o furnic roie, aceasta este de foarte bun augur. Iar dac gseti o
furnic n portmoneu, este un semn indubitabil c vei avea un an foarte bogat.
- n unele zone se obinuiete ca n aceast zi s se mnnce turte din aluat cu flori de soc, n felul
acesta ntregul an care urmeaz vei fi sntos. Crengue de soc sunt atrnate la ferestre i la ui,
pentru a apra n felul acesta casa de orice necazuri i boli i pentru a se asigura astfel bunstarea
n tot anul urmtor. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lng casele oamenilor
deoarece se crede c n el slluiete un duh sau o zn bun care-i apr pe oameni de
nenorociri. E considerat un sacrilegiu s tai un soc, copacul despre care ranii spun c n faa lui
trebuie s-i scoi plria.
- Se spune c dac culegi i mnnci la miezul nopi de Sf. Ion Boteztorul petalele florii de gru,
numit albstrica, tot anul vei avea noroc n toate.
Bibliografie:
Mihail Sadoveanu, Nopi de snziene. Patele blajinilor, Editura Minerva, 1980
Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae
Romulus Vulcnescu, Mitologie romn, Ed. Academiei, Bucureti, 1985
http://it.scribd.com/doc/15483800/mitologie-romana-v1-romulus-vulcanescu

Sanzienele
In fiecare an, pe 24 iunie, romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor in ziua Nasterii Sfantului
Ioan Botezatorul. Noaptea ce precede aceasta zi se crede ca este magica minunile sunt posibile,

fortele benefice, dar si cele negative ajung la apogeu. Numele lor vine de la Santa Diana zeita
romana a vanatorii si padurilor. Alte nume atribuite sunt Frumoasele, Zanele, iar in sudul tarii
Dragaicele. Aceasta este o sarbatoare a iubirii si a fertilitatii.
In noaptea de Sanziene 23/24 iunie se deschid cerurile iar Sanzienele danseaza. Este o sarbatoare
a Soarelui, a dragostei si a poftei de viata.
Du-te, Soare, vino, Luna
Snzienele imbuna,
Sa le creasca floarea floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa leadune,
Sa le prinda in cunune,
Sa puna la palarie,
Floare pentru cununie,
Babele sa le rosteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca.
Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe
campii. Ele se prind in hora si dau puteri deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind
plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin
aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile
si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina.
Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case
coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zilei flacaii
se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege Dragaica. Este propusa
una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai
buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb.
Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta
voioase. Adesea Dragaicele sunt confundate cu Sanzienele. Dupa unii specialisti, sarbatoarea
Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost
adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.
Roua din noaptea de Sanziene are tainice virtuti; in multe parti ale lumii se crede ca daca te
stropesti cu ea pe trup, acesta va deveni frumos si suplu, iar daca te speli cu ea pe fata, vei fi
chipes si mandru. Daca roua se aduna pe frunze de sanziene si o culegi dimineata, ea va indeparta
de mana care a atins-o artroza si durerile osoase. Orice obiect impregnat cu pretioasa Apa de
Stele devine un talisman: este de ajuns sa-l lasi in seara de dinainte si sa-l iei dimineata, inainte
de a-l vedea Soarele.
Culese inainte de ivirea primei raze de soare, atunci cand sunt inca pline de roua (apoi se usuca si
se tin intr-un saculet de matase alba), frunzele de dafin si ierburile capata proprietati magice:
zarna (sau iarba de dragoste), maghiranul salbatic, salvia, musetelul, sporisul, levantica,
rozmarinul, varnantul, nalba, pelinarita (care, in unele parti ale Americii de sud, mai precis in
Costarica, este socotita una dintre cele sapte plante magice. Indeparteaza fortele raului: indienii
din America o foloseau, arzand-o in timpul ceremoniilor lor).

Noaptea Sanzienelor,
Intre cer si pamant
Iubite de Luna si vant,
Plutesc peste plaiuri
Alaiuri de zane cantand.
Cunune-mpletesc
din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspat culese
Din roua de seara
Cunune-mpletite.
Soarele si Lunade-or purta cununa
Fi-vor numai Una
Apoi, in padurea batrana
Zane la fantana
Aseaza pe ape,
Iubiri arzatoare, din raze de floare.
In noaptea minunata
Se-arata atunci
.odata
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Si zanele-i teasa
Din lumina-aleasa.
La radacina lui te-astept,
Zburator purtat de vise.
In miez de noapte un sarut,
Pe buze iti voi pune.
In brate sa ma tii
In ochii-ti sa ma pierd
pana-n zori de zi
Si zane sa ne cante,
Pe aripi sa ne poarte,
De mana sa ne tinem,
Iubind in miez de noapte,
In noaptea fermecata.
Ceea ce face si mai deosebita aceasta sarbatoare este deschiderea cerurilor, caci oriunde am fi
suntem mai aproape de acasa iar spiritele naturii zumzaie incantatoare aducand elogiu iubirii.
Copil fiind eram fascinata de Zanele din Valea Cerbului. Sincronicitatea face ca eu sa locuiesc pe
strada Nestor Ureche autorul cartii cu acelasi nume, casa bunicilor fiind la 5 minute distanta de
Vale. Imi aduc aminte cu drag si zambesc, ca pe atunci spuneam povesti copiilor care se adunau
in jurul meu, povesti cu zane. Nu imi amintesc de unde le stiam aveam doar 5 sau 6 ani dar era
incantator. Astept cu narabdare seara de Sanziene si as merge negresit sa culeg roua de pe iarba
proaspata si verde a verii.

Mitul Sanzienelor
"Noaptea de Sanziene reprezinta un fel de loc geometric al tuturor posibilitatilor, ora la care
cerurile se deschid, permitand iesirea din timp, accesul catre un spatiu paradisiac, marcat tocmai
prin incheierea ciclului germinativ.Noaptea de Snziene este o noapte magica, un moment de
liniste, de echilibru, n care se deschid portile cerului si lumea de dincolo vine n contact cu
lumea pamnteana. Se spune ca mai ales n aceasta noapte (23-24 iunie, noaptea premergatoare
zilei Sfntului Ioan Botezatorul) cei norocosi pot ntlni Snzienele.
Snzienele (Znele bune) sau Drgaica.
Sunt datini autohtone, al cror nume dac s-a pierdut, pstrndu-se doar cel roman, "Snziana" (de
la Sancta Diana), care circul i azi, n Ardeal,
i cel slav, de Drgaic, care a venit mai trziu i care circul n Muntenia i Oltenia.
Srbtoarea de Snziene e legat de cultul recoltei, al vegetaiei i al fecunditii, i pstreaz un
amestec de cretinism si pgnism. n ziua de Snziene sau n ajunul ei, oamenii culeg flori de
snziene cu care mpodobesc porile, ferestrele, streinile caselor, deoarece se crede c ele apr
de agresiunea znelor rele i a duhurilor necurate.
Fetele fug pe deal sau la munte, culeg i mpletesc cununi pentru fiecare membru al familiei, se
ntorc cu ele n sat i le azvrl pe cas, ca s vad ce le rezerv viitorul. Dac se anin de
acoperi, fata urmeaz s se mrite curnd, dac nu, o nenorocire se va abate asupra membrului
familiei pentru care s-a mpletit cununa.

Snzienele (Dragaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor
casatorite, pasarilor si animalelor, dau miros si puteri tainice florilor, tamaduiesc bolile si
suferintele oamenilor si apara lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul aceste
fapturi mitice exista n folclorul tuturor popoarelor, nu numai n Europa, ci pe toate continentele."
Elena Francisc
Megalitii din Muntii Calimani, pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele
antropomor fizat), sunt marturii in acest sens; in peisajele pure si bogate in vegetatie ale muntilor
se tineau sarbatorile de vara din care au derivat, mai apoi, nedeile locale de astazi.
Aici se celebrau, la solstitii (Sanzienele) sau echinoctii, stravechi ritualuri inchinate Soarelui,
Zeul suprem datator de lumina, caldura si hrana.
Floarea de Sanziana numita Dragaica
(Galium verum), isi trage denumirea de
la Sancta Diana, zeita silvestra. Numele zeitei a devenit Dziana sau Ziana sau Zna.
Florile de Sanziene erau considerate de romni inca din vremea lui Dimitrie Cantemir, divinitati
antropomorfe, adica fiinte cu suflet pur, nemuritoare. Fiecare floricica are patru petale mici, de
culoare galben-auriu, asezate in forma de cruce, si avind putere asupra relelor. Au un miros placut
si puternic asemanator mierii de albine.

Hora Sanzienelor
Legendele spun ca Sanzienele, Znele, au infatisarea unor fete foarte frumoase, fascinante, care
traiesc prin paduri sau pe campii. Imbracate in alb, ele nu se vad ziua, doar noaptea, cnd
inaripate, zboara prin vazduh. Le place mult sa cinte si sa danseze, iar acolo unde au jucat ele,
iarba este rosie ca focul. Ele se prind in hora si "dau puteri" deosebite florilor si buruienilor,
acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In noaptea Sanzienelor zanele zboara prin
aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile
si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina. Daca nu sunt sarbatorite cum

se cuvine, ele se supara, Sanzienele se razbuna pe femeile care nu tin sarbatoarea de pe 24 iunie,
pocindu-le gura.
Oamenii se feresc sa le rosteasca numele, numindu-le Sfintele, Ocrotitoarele, sau Ele
(ielele). Nici barbatii nu scapa usor. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii
astepta pedepse ingrozitoare, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.
Sarbatoarea Soarelui, a Focului, a Iubirii
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o
sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii
care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu
sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei.

Flacaii aprind ruguri.


Focul este intotdeuna un simbol al iubirii si al ritualurilor sexuale, de fertilitate.
Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case
coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, ( simbol vertical, al barbatului ), ele vestesc o
cununie apropiata.

Si baietii au cununi de Sanziene, dar deosebite: ei au cununi impletite sub forma de cruce, crucea
la fel fiind un simbol arhaic de incrucisare sau unirea verticalului activ - masculin cu orizontala
pasiv feminin, Yn cu Yang.
Roua Dianei
In popor se spune ca fetele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua. (simbol
alchimic apa virginala a Zeitei Luna sau Diana). Insa, pentru ca acest scaldat ritual sa aiba efectul
scontat, se respectau anumite conditii: in zori, din locuri neumblate, babele aduna roua
Sanzienelor intr-o panza alba, noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, ele nu
vorbesc deloc si mai ales nu trebuie sa intalneasca pe nimeni.
Daca toate acestea sunt implinite, cine se spala cu roua respectiva va fi sanatos si dragastos peste
an. Femeile maritate pot face si ele acest ritual, ca sa fie iubite tot anul de sotul lor si sa aiba copii
frumosi si sanatosi. In ajunul sau in ziua de Sanziene se utilizau practici si obiceiuri de divinatie,

de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.


In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe
care le impleteau in coronite si le arucau pe acoperisul caselor.
Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va
muri repede, atunci cand coronita, aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.
Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea care premergea
sarbatoarea, in credinta ca, in acest fel isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite
din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate.
Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care
incepea. Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau
duse la biserica si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.
Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata a fi si momentul optim
pentru culegerea plantelor de leac, avind mari puteri de vindecare
TRADITII POPULARE LA ROMANI DE 24 IUNIE, SARBATOAREA SANZIENELOR SI
SOLSTITIULUI DE VARA
SNZIENELE, srbtoarea Soarelui i a dragostei
Pe 24 iunie se sarbatoresc Sanzienele, cea mai mare sarbatoare pgn a anului si singura admisa,
chiar cu numele ei, in calendarul crestin-ortodox.
Ea marcheaza inceputul verii, pe 21 iunie este solstitiul de vara sau vara astronomica. Soarele se
afla pe bolta in cel mai inalt punct deasupra Ecuatorului, iar pe Pamant este ziua cea mai lunga si
noaptea cea mai scurta.
Cerul se inalta si el dupa soare si ziua se transforma in eternitate. Timpul se face bun, ingaduitor,
creste si cuprinde gandul omului, purtandu-l peste campurile si poienile pline de flori de
Sanziene, parfumate cu miros de Rai.
Este momentul in care orice muritor care bate la vamile nevazutului si nestiutului poate sa intre,
doar purtand pe cap o coronita galbena de flori sau folosind o floare de Sanziana.
Sarbatoarea este una cu totul speciala, tinand o noapte si o zi. Iar noaptea de Sanziene este una cu
adevarat magica. Este noaptea focurilor de vara, fiindca este vara in cer si vara pe pamant, este
vara in suflete si trupuri, este anotimpul dragostei si al vietii plenare.
Sfintele.Frumoasele. Fata Padurii
Sanzienele sunt in primul rand flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente mrunte, pline de
polen aromind puternic a fn si a miere.

La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului
de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat
astrul zilei se afla in taria lui.
Au un miros caracteristic de miere si sunt de culoare galben dar si alba.
Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si
pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora.
Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele,
Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare.
Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de
regula sunt zane rele.
Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre
Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar.
Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare
in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza
sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul,
cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.
Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu
le raspunde.
Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca
in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare.
In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare
a glasului, nimeni din lumea oamenilor nu o tie, existand si exista o spusa foarte subtila in acest
sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.
Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24
iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l
aude.
La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si
existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele. De aceea, ultima
zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea
mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul.
Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea
si urineaz pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare,
a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara
fie singura, fie multiplicata.
Sanzienele sau sfintele Zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei

- fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei. Dupa cum se vede, acest cult precrestin a
fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.
Galbene spicele, galbene coronitele, galbena luna, galben soarele
Sarbatoarea se porneste in ajun, dupa-amiaza, mai ales in satele din lunca Somesului. Fetele
tinere pleaca in grupuri sa culeaga florile galbene de pe campuri si de pe braturile dintre lanurile
de grau date in parg.
In timp ce culeg, ele canta impletindu-si propria coronita, pe care o inchina soarelui si si-o aseaza
apoi pe cap.
Pentru cateva ore, pana cand vor impleti cate o coronita fiecarui membru al familiei, fecioarele
sunt chiar Sfintele zane ale florilor galbene, asa cum sunt Dragaicele in sudul tarii. Ajunse acasa,
fetele dau coronitele tuturor locuitorilor casei si inainte de asfintit, adunati in curte, incepe
dialogul mut cu nestiutul ce va sa vina.
Fiecare isi arunca propria coronita pe acoperisul casei.
Fetele, pentru a sti cat de repede se vor casatori si cu cine, dupa semnele pe care Sfintele le vor
lasa in timpul noptii pe flori, batranii, pentru a sti cati ani mai au de trait sau de vor mai ajunge
alte Sanziene. Daca le cade coronita de pe casa, avertismentul este pentru anul in curs.
Mai lipsiti de curaj, flacaii prefera uneori o procedura pe cont propriu: pun un fir de Sanziana in
fereastra, lasand-o deschisa, si se culca. In timpul noptii, Sanzienele aduc pe floare un fir de par
sau un alt semn care spune ceva despre cea ursita, asta insemnand si ca se vor casatori in anul
acela. Daca trei ani la rand nu vine nici un semn, poate ca flacaul n-are ursita.
Noaptea de Sanziene este asemanatoare din acest punct de vedere cu noaptea Sfantului
Andrei sau Andrelusa. Pana nu demult, acum treizeci-patruzeci de ani, in Tara Codrului, la Asuaj,
de Sanziene se tinea un targ de fete, o serbare cu muzica si joc, la care nu aveau voie sa participe
copiii sub saisprezece ani, fiindca tinerilor li se permitea sa se sarute si sa se imbratiseze in
public, iar ochii copiilor nu trebuiau sa vada asemenea lucruri. Targul si-a schimbat infatisarea,
dar si data, mutandu-se la 14 septembrie, de Ziua Crucii.

SANZIENELE
In vreme ce pe bolta, Soarele trece din semnul Gemenilor in acela al Racului (Aer-Apa), pe
pamant puterile naturii se afla la apogeu, iar fortele elementelor sunt vitale, exuberante. Totul se
intampla in ziua in care incepe vara (solstitiul), pe care astronomia il "adjudeca" la 21 iunie; cam
in acelasi timp, magia isi elebreaza micile si "stravechile" ritualuri ale noptii numite "de
Sanziene", intre 23 si 24 (Nasterea Sf. IoanBotezatorul).
Vrajitorii si magicienii cei mai iscusiti, in aceste ore vrajite, in care se deschid portile dintre noi si
toate celelalte lumi paralele, isirostesc invocatiile; regatul Ielelor, al spiridusilor si al Sanzienelor
isi deschide larg portile; sunt cu putinta contactele cu entitati din alte dimensiuni.
Oricine poate practica mici rituri cu succes; in afara de asta, in aceasta noapte este momentul cel

mai potrivit pentru a culege flori si plante ce pot fi intrebuintate ca leacuri si dupa aceea, dar care
acum sunt in deplinatatea virtutilorlor curative simagice.
Apa de Stele
Si roua din noaptea de Sanziene are tainice virtuti; in multe parti ale lumii se crede ca daca te
stropesti cu ea pe trup, acesta va deveni frumos si suplu, iar daca te speli cu ea pe fata, vei fi
chipes si mandru. Daca roua se aduna pe frunze de sanziene si o culegi dimineata, ea va indeparta
de mana care a atins-o artroza si durerile osoase.
Orice obiect impregnat cu pretioasa "Apa de Stele" devine un talisman: este deajuns sa-l lasi in
seara de dinainte si sa-l iei dimineata, inainte de a-l vedea Soarele.
Culese inainte de ivirea primei raze de soare, atunci cand sunt inca pline de roua (apoi se usuca si
se tin intr-un saculet de matase alba), frunzele de dafin si ierburile capata proprietati magice:
zarna (sau iarba de dragoste), maghiranul salbatic, salvia, musetelul, sporisul, levantica,
rozmarinul, varnantul, nalba, pelinarita (care, in unele parti ale Americii de sud, mai precis in
Costarica, este socotita una dintre cele sapte plante magice.
Indeparteaza fortele raului: indienii din America o foloseau, arzand-o in timpul ceremoniilor lor).
Puterea ierburilor
Cea mai cautata planta, pentru puterea ei, este cea cunoscuta ca "iarba Sfantului Ion": este vorba
de Snziana, cea cu florile de culoarea soarelui, cunoscuta la unele popoare ca "iarba ce alunga
diavolii si duhurile necurate". Uscat la focul Sfntului Ion si agtat la fereastra, indeprteaza de
casa strigoii si pe toti cei cu ganduri rele; arsa, ea alunga spiritele si diavolii. "Pusa sub perna,
floarea de sanziene ii va arata in vis fetei cine va fi viitorulei sot".
De dragoste
Cand doi tineri se iubesc si vor sa nu se mai desparta in veci, n-au decat sa faca baie-n mare, in
aceasta noapte, chiar si catevaclipe, si pot fi siguri ca dragostea lor ii va lega toata viata.
In 23 iunie, dupa apusul soarelui, se culeg 9 flori de maslin, se pun intr-un lighean cu apa (mai
bine sa fie de izvor) si se lasa in timpul noptii, expus influxurilor astrale. Dimineata in zori, se va
urmari desenul format: acesta corespunde initialelor viitorului sot. O varianta poate fi si aceasta:
se umple un recipient - de argint sau de teracota, nu prea inalt si larg - cu apa de fntana.
Se va aprinde o lumanare rosie si se lasa sa picure 23 de stropi de ceara, observand ce initiale se
vor forma...
Pe o foaie de hartie se vor scrie, numarandu-le, intrebarile la care se asteapta raspuns din partea
cerului si se pun apoi sub perna.

Se vor face apoi bilete cu "Sfantul Ion spune da" si tot atatea cu "Sfantul Ion zice nu". Se
amesteca bine biletelele si se pun intr-un vas de teracota ce va fi asezat afara, in timpul noptii.
Dimineata, la sculare, se ia hartia cu intrebari, se citeste numarul 1 si, cu o mana, fara sa se
priveasca in partea aceea, se ia un biletel, afland astfel raspunsul. Se procedeaza astfel, pana ce se
termina biletelele si intrebarile.
La miezul noptii (ora unu, dupa ora legala in vigoare) se culege o mana de frunze de sporis, in
timp ce se rosteste urmatoarea invocatie: "Te iau in numele lui Aniel, Ariel, Vehnel, Rehael,
Umabel, Manakel, casa ma faci iubita de X".
Se aduna frunzele intr-o batista care n-a fost folosita (de in, matase, bumbac), alba si se va tine 21
de zile intr-un loc ferit de lumina directa si aerisit.
Dupa terminarea perioadei amintite, se faramiteaza frunzele, nedesfacand insa batista, pana devin
foarte maruntite.
Se deschide, in sfarsit, batista si se trece acest praf de frunze pe maini, pe la incheietura mainii,
pe fata, stand afara, in aer liber (mai bine pe o pajiste unde, apoi, se va ingropa batista).
Parfumul nopii de snziene
Scris de Mirela in categoria Poveste parfumat ntre bloggeri la data de June 23, 2012
Este noaptea focurilor de var, fiindca este var n cer i var pe pmnt, este var n suflete i
trupuri, este anotimpul dragostei i al vieii plenare.
Snzienele, fete foarte frumoase care triesc n pduri i pe cmpii, au obiceiul s se se prind
n Hora Snzienelor cnd noaptea e cea mai scurt i mai intens, la solstiiul de var. Aa spune
legenda. Frumoasele fete dau puteri deosebite florilor i buruienilor de leac. Se mai spune c ele
zboar pe umerii unui cald vnticel de var, un zefir nmiresmat, sau danseaz prin iarb.
mpart rod holdelor, dar i femeilor , nmulesc psrile i animalele, tmduiesc bolnavii, apara
semnturile de grindin. Dac oamenii nu le srbtoresc cum se cuvine, ele se supr, devenind
surate bune cu nritele iele (ielele nebunele). Snzienele se rzbuna pe femeile care nu in
srbtoarea de pe 24 Iunie, pocindu-le gura. Nici brbaii nu scap uor. Pe cei care au jurat
strmb vreodat, sau au fcut alt ru, i ateapt pedepse ngrozitoare, despre Snziene tiindu-se
ca sunt mari iubitoare de dreptate. Srbtoarea de Snziene ine o noapte i-o zi, de la asfinitul
soarelui din ziua de 23 Iunie, pn n zorii zilei de 24 Iunie. E ziua cea mai lung, n care Soarele
e atotputernic, luminnd cel mai mult bolta cereasc. E o srbtoare a Soarelui! Snzienele sunt,
n mitologia romneasc, zne rele din din clasa ielelor, uneori sinonime cu Drgaicele,
manifestndu-se, potrivit superstiiei, n ziua sf. Ioan Boteztorul. (wiki) S vedem dac sunt
chiar att de rele! Noaptea de Snziene reprezint contactul dintre lumea noastr i lumea
cealalt, cnd porile cerului se deschid, iar animalele se strng i stau la sfat.
Snzienele apar i dnuiesc dnd prilej de ntlnire tinerilor care se iubesc i-i caut perechea. E
o srbtoare a iubirii, n care flcii aprind ruguri, iar fetele mari culeg de pe cmp flori de
snziene i mpletesc cununi, pe care le arunc peste cas. Dac se lovesc sau se aga de horn,
vestesc o cununie apropiat. Srbtoarea Sanzienelor i are originea ntr-un cult geto-dacic
strvechi al Soarelui, miticele personaje fiind reprezentate ntr -o hor care se nvrte ameitor.

n 24 Iunie e srbtoarea Snzienele, cea mai mare si mai spectaculara sarbatoare pagana a
anului si singura admisa, chiar cu numele ei, in calendarul crestin-ortodox. Ea marcheaza
inceputul verii, pentru ca pe 21 iunie este solstitiul de vara sau vara astronomica. Soarele se afla
pe bolta in cel mai inalt punct deasupra Ecuatorului, iar pe pamant este ziua cea mai lunga si
noaptea cea mai scurta. Cerul se inalta si el dupa soare si ziua se transforma in eternitate. Timpul
se face bun, ingaduitor, creste si cuprinde gandul omului, purtandu-l peste campurile si poienile
pline de flori de Sanziene, parfumate cu miros de Rai. Este momentul in care orice muritor care
bate la vamile nevazutului si nestiutului poate sa intre, doar purtand pe cap o coronita galbena de
flori sau folosind un fir de Sanziana. Sarbatoarea este una cu totul speciala, tinand o noapte si o
zi. Iar noaptea de Sanziene este una cu adevarat magica. Este noaptea focurilor de vara, fiindca
este vara in cer si vara pe pamant, este vara in suflete si trupuri, este anotimpul dragostei si al
vietii plenare.