Sunteți pe pagina 1din 20

Ajung la birou la ora 9.

Astazi avem de realizat documentatiile cadastrale pentru inscrierea in Cartea Funciara a doua imobile: un
apartament si un teren intravilan.
Contactez proprietarii si stabilim ora la care vom face masuratorile. Verific aparatura (statia totala) pe care o
vom folosi la ridicarea topografica.
Prima intalnire fiind cu proprietarul terenului intravilan, impreuna cu doi colegi ma deplasez la locatia stabilita.
Preiau de la proprietar copii ale actelor de proprietate si verific sa nu existe erori materiale (sa fie aceeasi
suprafata in toate actele, sa corespunda numele proprietarilor, adresa etc.).
Intrucat totul este in regula, trecem la ridicara topografica. Colegii monteaza trepiedul, fixeaza aparatul pe
trepied, il regleaza si intra in programele de lucru.
Unul dintre colegi trece la aparat, al doilea pozitioneaza prisma pentru citire iar eu incep sa intocmesc schita
terenului. Persoana de la aparat vizeaza prisma si efectueaza citirea datelor. Notez datele pe schita.
Masuram fiecare punct de inflexiune fata de statie.
Odata terminate masuratorile, ne deplasam la intalnirea cu al doilea client. Procedura este aceeasi. Preiau
copii ale actelor de proprietate ale apartamentului si le verific. Dupa aceasta fac masuratori cu ruleta si
intocmesc o schita a imobilului.
In jurul pranzului suntem inapoi la birou.
Descarc datele din statia totala cu ajutorul softului special. Coordonatele polare sunt transformate in
coordonate rectangulare.
Cu ajutorul softului special calculez suprafata terenului si intocmesc planul de amplasament si delimitare.
Pregatesc restul documentatiei conform normativelor specifice.
In mod asemanator voi proceda si cu documentatia apartamentului.

(lamba) longitudine
- (fi) latitudine
Operatiunea prin care se urmareste materializarea n teren a unor puncte, carora initial sa li se determine
coordonate si ulterior sa serveasca drept puncte de coordonate cunoscute pentru efectuarea unor lucrari
topografice este numita operatiunea de marcare a punctelor topografice.
Dupa durata n timp, care se prezumeaza ca este necesara sa o acopere, se disting:

marcare provizorie, care se efectueaza cu tarusi, cu sectiune rotunda sau patrata de 5 cm,
confectionati din lemn, de preferinta de esenta tare. La partea superioara a tarusilor se materializeaza, printro cruce sau prin cherneruire, punctul topografic. Acest tip de marcare se foloseste la drumuirile planimetrice n
extravilan (figura 6.3).
marcare definitiva, care urmeaza sa permita utilizarea punctului pe o durata de timp mare si care se
realizeaza cu tarusi metalici sau borne de beton armat, functie de natura solului n care se instaleaza.
n cazul bornarii punctelor n terenuri obisnuite, n extravilan, se recomanda ca sub borna de beton sa se
instaleze o placa martor cu rolul de a face posibila replantarea n cazul distrugerii punctului. Borna, odata
montata, se acopera cu pamnt, lasnd libera doar partea superioara circa 5-10 cm. Daca bornarea se face
n terenuri cu mult pietris, se recomanda montarea a doi martori, iar la suprafata borna se fixeaza ntr-o
zidarie de piatra. n acest ultim caz, zidaria va cuprinde si un mic sant de garda pentru scurgerea apelor
pluviale. n schimb, n terenuri stncoase nu se mai foloseste martorul, iar borna se fixeaza cu ajutorul
mortarului de ciment.

n cazul marcarii punctelor n intravilan, bornele vor fi prevazute cu un capac metalic protector. Se mai pot
folosi la marcarea punctelor n localitati fie tarusi metalici, fie chiar tevi ncastrate n beton, protejate cu o cutie
metalica.

Pentru a asigura pozitionarea pe aceeasi verticala, att a martorului ct si a bornei, dupa saparea gropii n
care se vor monta cele doua piese, cu ajutorul a patru tarusi se construiesc diagonalele gropii; se ntind doua
sfori ntre tarusii de pe diagonala, iar cu un fir cu plumb se centreaza att centrul martorului ct si centrul
bornei la intersectia celor doua diagonale ale gropii. ntre martor si borna se aseaza un strat semnalizator din
sticla sparta sau caramida pisata si apoi pamnt.
Pentru marcarea punctelor de nivelment se folosesc marci metalice ncastrate n constructii solide, care n
timp sa nu se deplaseze pe naltime.
1.1.3

Semnalizarea punctelor topografice.

Semnalizarea punctelor topografice este operatiunea prin care se urmareste punerea n evidenta a unui punct
topografic astfel ca acesta sa fie vizibil de la distanta mare.
La fel ca si marcarea, semnalizarea poate fi :

provizorie, pentru care se utilizeaza jaloanele (figura 6.4). Acestea sunt construite din lemn sau
aluminiu, cu vrful ascutit, colorate alternativ n culori contrastante cu mediul nconjurator (rosu-alb). n
sectiune, jalonul poate fi de forma octogonala, hexagonala sau triunghiulara. Jalonul se aseaza n pozitie
verticala fie "din ochi" fie cu ajutorul unui fir cu plumb si se mentine n aceasta pozitie cu portjalonul.


definitiva sau permanenta, care urmareste vizualizarea la distanta a punctului pentru o perioada
mai lunga de timp. Se poate face prin:
balize la sol, centrice sau excentrice (figura 6.4) - sunt construite din lemn de esenta moale, de preferinta
brad. Piesele componente sunt fie manele cu diametru de 10-15 cm fie rigle cu sectiuni de pna la 10x10cm.
Pentru a fi vizibil de la distanta, la partea superioara se monteaza perpendicular una pe alta, patru scnduri
vopsite n negru si alb. Montajul pe verticala se realizeaza cu o cutie de circa 0,80m adncime, ce se
ngroapa lnga borna. Pentru a fi vertical, la montarea semnalului se foloseste un fir cu plumb pe doua directii
perpendiculare ntre ele. Un astfel de semnal poate avea naltime de pna la6 metri. Distanta la care se
amplaseaza baliza se numeste excentricitate, iar directia si marimea ei se masoara.

Figura 6.5 - Semnalizare cu baliza n pom.

balize n pom, deasemeni centrice sau excentrice (figura 6.5). Pentru a spori naltimea semnalului, n locul
popului folosit la baliza la sol, se foloseste naltimea unui arbore situat n apropierea bornei. Din acest motiv,
este posibil ca baliza n pom sa fie centrica sau excentrica. Datorita pozitiei sale, balizele n arbori au
inconvenientul instabilitatii: fixarea se face pe ramurile arborelui, iar adierile de vnt pot constitui prilej de
instabilitate a semnalului. Avantajul consta n aceea ca permite economisirea materialului lemnos ce ar fi
necesar pentru constructii de semnale.

Figura 6.6 - Piramida la sol.


piramide la sol sau piramide cu poduri. Acest tip de semnal (figura 6.6) se foloseste cu precadere pentru
semnalizarea punctelor din reteaua geodezica de stat, iar n cazul n care vizele ntre puncte strabat trasee ce
ntlnesc obstacole, se impune realizarea unor constructii mai nalte, cu poduri. Piramidele sunt semnalizari
centrice, care pot fi, n sectiune triunghiulare (pentru cele la sol) sau patrate (pentru toate tipurile).

Picioarele se unesc la partea superioara a piramidei si se consolideaza cu un pop pe care se afla fluturele
piramidei. Montarea piramidei trebuie sa se faca astfel ca picioarele ei sa nu se suprapuna peste vizele catre
punctele vechi (cunoscute) sau noi (necunoscute), ce se vor observa din punctul respectiv.
pilastri pe cladiri, n localitati. Datorita spatiului redus, acoperirii mari a terenului si naltimii constructiilor,
aglomerarile urbane presupun gasirea de solutii specifice pentru materializarea si semnalizarea punctelor
topografice. n cele mai multe cazuri, problema se rezolva prin amplasarea punctelor pe acoperisul sau pe
terasa cladirilor mai nalte din zona.
Pentru o astfel de materializare, pilastrii ce vor servi att la semnalizare ct si la materializare, se pot construi
din beton, caramida sau lemn, obtiunea finala fiind determinata de conditiile specifice fiecarei situatii n parte.
Caracteristic tuturor situatiilor este faptul ca pilastrii amplasati pe acoperis sau terasa trebuie sa asigure un
acces facil, o vizibilitate buna catre alte puncte si nu n ultimul rnd o securitate totala pentru operator si
instrument.

Figura 6.7 - Semnalizare cu pilastru pe case sau terase.


Ultima conditie presupune realizarea de poduri de lucru si balustrade de protectie, suficient de solide pentru a
elimina orice risc privind integritatea corporala a operatorului si cea tehnica a instrumentelor de masurat.

Figura 6.8 - Vizarea semnalelor topografice.


Indiferent de situatie si tipul de semnal, acesta trebuie sa satisfaca o serie de conditii minime : sa contrasteze
cu mediul nconjurator, si sa fie stabil n conditii de vnt de intensitate medie.

Descrierea topografica a punctului

OJCGC:

geodezic

Localitatea:
Tip punct:
Cod (numar) punct:

Ordin

Numar vechi

Denumire

Vechi/Nou

Semnalizare

Materializare

Marca subterana

Stare

Inscriptii marca

Coordonate aproximative
F

lambda

Trapez (1:25000)
Puncte vizate
Numar

Denumire punct

Orientare

punct

Executant
Data inspectarii punctului
Proprietarul locului
Adresa proprietarului
Acces la punct

Lucrar

Schita amplasarii punctului

naltime
semnal
Fotografia punctului

Topografia generala
1.1. Obiectul si importanta
Topografia este o stiinta cu un puternic caracter aplicativ, care s-a dezvoltat din necesitatea unei cunoasteri
detaliate si a unei utilizari optime a suprafetelor de teren. Cuvantul topografie are origine greaca (topos = loc si graphein
= a desena) si defineste chiar obiectul acestei stiinte: masurarea si desenarea unui loc oarecare, a unei suprafete de
teren oarecare, adica obtinerea planului topografic al acelei suprafete.
Se stie ca in limitele orizontului observabil al unui om, curbura Pamantului nu se poate sesiza. Deoarece in
topografie se opereaza in aceste limite, nu se ia in considerare curbura Pamatului, iar suprafetele masurate se
considera ca au fundament orizontal. Altfel spus, pentru a obtine planul topografic al unui loc, masuratorile se realizeaza
astfel incat sa se obtina o imagine proiectata prin drepte paralele verticale a locului respectiv, pe planul orizontal
tangent la sfera terestra intr-un punct central din zona respectiva.
Dar topografia nu vizeaza numai obtinerea imaginii plane a terenului, ci si pe cea a reliefului din zona respectiva,
adica se studiaza si reprezinta, de asemenea, dispozitia pe verticala a detaliilor.
Topografia are doua sectiuni importante:
- topografia generala are un pronuntat caracter teoretic; ea vizeaza studiul metodelor de masurare si calculul
pentru determinarea elementelor necesare la realizarea planului topografic si, de asemenea, studiul din punct de vedere
constructiv al aparaturii de masura utilizate;
- topografia speciala are un pronuntat caracter aplicativ, specific unui sector economic oarecare, in care lucrarile
topografice sunt utilizate; in acest sens se poate vorbi de topografie cadastrala, miniera, silvica, militara etc.

Din punct de vedere economic topografia are o importanta foarte mare. Masurarea suprafetelor pentru
sectorul de cadastru permite schimbul, vanzarea si transmiterea prin mostenire a proprietatilor funciare si de asemenea,
stabilirea impozitelor. Amenajarea terenurilor pentru agricultura presupune cunoasterea configuratiei topografice a
acestora. in domeniul constructiilor de orice fel topografia este necesara pentru realizarea proiectelor, pentru trasarea pe
teren a pozitiei si apoi pentru urmarirea deplasarilor pe orizontala si pe verticala. Aceasta enumerare ar putea continua
cu multe domenii ale activitatii economice si stiintifice, in care topografia este aplicata.

1.2 Elemente topografice ale terenului

Topografia opereaza cu notiuni de geometrie plana si in spatiu, trigonometrie, geometrie analitica si altele. Din
punct de vedere fizic masuratorile topografice vizeaza doua marimi fizice ale Sistemului International de unitati de
masura: lungimi si unghiuri. Lungimea este o marime fizica fundamentala si are ca unitate de masura metrul cu multiplii si
submultiplii lui. Unghiul plan este o marime suplimentara a Sistemului International de unitati de masura, a carui unitate de
masura este radianul. Cu toate acestea in multe domenii se opereaza cu gradul sexagesimal sau cu cel centezimal si,
submultiplii acestora, asa cum se procedeaza si in topografie.
D.p.d.v. aceste unitati se definesc in modul urmator:
- metrul este lungimea egala cu 1650763,73 lungimi de unda in vid ale radiatiei emise la tranzitia atomului de kripton
86 intre nivelele energetice 2p10 si 5d5;
- radianul este unghiul pian cu varful in centrul unui cerc, care delimiteaza pe circumferinta cercului un arc a carui
lungime este egala cu raza acelui cerc;
- gradul sexagesimal este unghiul plan cu varful in centrul unui cerc, care delimiteaza pe circumferinta un arc egal cu
1/360 din lungimea cercului;
- gradul, centezimal este unghiul plan ce varful in centrul unui cerc, care delimiteaza pe circumferinta un arc egal cu
1/400 din lungimea cercului.

Masuratorile topografice se realizeaza pe suprafata fizica (reala) a Pamantului, numita suprafata topografica,
care, ca orice suprafata, este formata dintr-o infinitate de puncte. Dar pentru a masura un element, acesta trebuie definit
prin anumite puncte care ii sunt caracteristice.

Spre exemplu, daca se considera un segment de dreapta, pe suprafata terenului acesta va fi definit prin doua
puncte: capetele sale, care vor fi marcate pe teren cu ajutorul unor obiecte infipte in sol (de exemplu tarusi, borne de beton
sau altele). In mod asemanator, un unghi plan este definit prin intersectia a doua directii oarecare. Prin urmare
caracterizarea sa se va putea realiza cu ajutorul a cel putin 3 puncte: pentru varful unghiului un punct si pentru definirea
celor doua directii cate un punct.

Efectuarea masuratorilor pe teren presupune ca aceste puncte sa se materializate cu tarusi, deci vizibile. in
calculele topografice se opereaza si cu elemente geometrice caracteristice suprafetei de teren, dar care nu pot fi
materializate, ci numai intuite.

a) Punctul topografic este un punct materializat pe suprafata terenului cu ajutorul unui obiect plantat in sol,
care poate fi o borna de beton, cum este cazul punctelor din retelele de sprijin despre care s-a explicat anterior sau printr-un
tarus de lemn sau metal. Deoarece aceste obiecte sunt mai mari decat punctul propriu-zis, acesta se materializeaza cu o
marca semisferica la borna de beton (vezi fig. 1.1) sau prin infigerea unui cui subtire in cazul tarusului de lemn. in cazul
tarusului de metal se practica o mica scobitura cu ajutorul unui poanson.

Marcarea se realizeaza, de obicei, doar pentru punctele topografice de sprijin. Punctele de detaliu sunt
materializate prin elementele constructive ale acestuia (spre exemplu coltul unei cladiri este materializat de muchia
respectivei cladiri).

In sectiune verticala prin teren, punctul marcat se reprezinta ca in fig.5.1.

Fig. 1.1 Puncte topografice marcate


b) Distanta inclinata- este o distanta rectilinie considerata intre doua puncte marcate pe teren (fig. 5.2).
Practic, suprafata terenului - datorita complexitatii sale - nu este plana si nici orizontala.

Fig. 1.2 Distanta inclinata intre doua puncte ale terenului


Masurarea unei distante inclinate se poate realiza chiar la nivelul solului, intre tarusii din capetele segmentului,
sau la o anumita inaltime parale! cu terenul, intre verticalele celor doua puncte.
c) Distanta orizontala (distanta redusa la orizont) este proiectia unei distante inclinate pe planul orizontal de
proiectie (fig. 1.3). Aceasta distanta nu poate fi masurata direct pe teren, dar valoarea sa este necesara pentru
reprezentarea in proiectie pe plan orizontal, deci pentru obtinerea planurilor topografice. Valoarea sa se poate calcula
daca se cunoaste distanta inclinata intre cele doua puncte si inclinarea terenului pe directia respectiva.

Fig. 1.3 Distanta redusa la orizont intre doua puncte ale terenului

d) Unghiul vertical plan (unghiul vertical) este un unghi care exprima inclinarea unui segment (aliniament) de
pe teren, deci inclinarea terenului pe directia respectiva. Consideram doua puncte topografice si aliniamentul dintre ele.
Verticala unui punct se materializeaza cu un fir cu plumb. Prin acelasi punct se considera un plan orizontal.
Se pot defini doua unghiuri situate in planul vertical care contine aliniamentul (fig. 1.4):
- unghiul vertical zenital, V101-102, dintre verticala firului cu plumb si aliniament;
- unghiul vertical de panta, 101-102, dintre aliniament si proiectia sa pe planul orizontal.

Fig. 1.4 Unghiurile verticale zenital si de panta ale unui aliniament

Aparatele topografice de fabricatie mai recenta masoara unghiuri verticale zenitale, dar exista si aparate care
masoara unghiuri de panta.

e) Unghiul orizontal plan (unghiul


orizontal) este unghiul care se poate masura intre proiectiile pe planul orizontal a doua aliniamente oarecare,
concurente, de pe suprafata terenului. Se considera un sistem cartezian spatial Oxyz si o portiune de teren pe suprafata
careia s-au trasat doua aliniamente concurente 1-2 si 1-3 (fig. 1.5). Punctele 1, 2, 3 se proiecteaza pe planul orizontal
xOy prin drepte proiectante verticale si se obtin segmentele orizontale l'-2' si l'-3'. Acestea formeaza unghiul
orizontal a care este de fapt unghiul orizontal al aliniamentelor reale 1-2 si 1-3. Se observa ca proiectantele verticale
determina doua planuri verticale care se intersecteaza dupa dreapta 1-1 . Unghiul orizontal este si unghiul diedru al
acestor doua planuri.

Fig. 1.5 Unghiul orizontal a doua aliniamente concurente

Un caz special de unghiuri orizontale este cel al unghiurilor de orientare sau mai simplu al orientarilor. Se stie
ca meridianele converg catre polii geografici Nord si Sud ai Pamantului si deci directia nordului geografic intr-un
anumit punct va fi data de directia meridianului care trece prin acel punct. Unghiul orizontal pe care il formeaza un
segment (aliniament) de pe teren cu directia spre Nord a meridianului ce trece printr-un capat al segmentului - acest
unghi fiind masurat de la directia meridianului spre dreapta pana la directia segmentului - se numeste orientare
geografica sau azimut.
Deoarece meridianele converg, rezulta ca orientarea unor segmente nu poate fi exprimata si unitar pentru un
anumit teritoriu. Din acest motiv se aplica conventia ca pentru teritoriul respectiv sa se considere un anumit meridian ca
directie de referinta catre Nord.

Asa cum s-a aratat la proiectia stereografica pe planul secant unic 1970, in cazul Romaniei se considera ca
meridian de referinta cel cu longitudinea de 25 Est care imparte teritoriul tarii in doua parti aproximativ egale. Pe acest
meridian s-a ales axa Ox a sistemului rectangular plan al proiectiei stereografice, iar originea este situata in apropierea
orasului Fagaras.
Pentru oricare segment de pe suprafata Romaniei - orientarea se va determina in raport cu

meridianul centrului de proiectie, adica in raport cu axa sistemului rectangular plan. In acest caz orientarea se
numeste orientare topografica si reprezinta unghiul orizontal pe care il formeaza un anumit segment (aliniament) cu o
paralela la axa Ox a sistemului de proiectie trasata prin capatul aliniamentului, unghiul fiind masurat asa cum s-a aratat
mai sus. in fig. 1.6 se prezinta orientarea topografica si orientarea geografica (azimutul) pentru un aliniament
oarecare 1-2.

Fig. 1.6 Orientarea geografica si cea topografica a aliniamentului 1-2


1- centrul proiectiei; 2- paralela la axa Ox(Nord); 3- meridiane

Daca in locul directiei nordului geografic se considera directia nordului magnetic, data de busola, atunci se
vorbeste de orientarea magnetica a unui segment. Deoarece polii magnetici ai Pamantului isi schimba pozitia in timp,
nici orientarea magnetica nu va avea o valoare constanta.
In lucrarile topografice, prin orientare se va intelege deci orientarea topografica, la care directia Nord este
data de meridianul centrului proiectiei.

Un segment oarecare poate avea doua unghiuri de orientare, dupa cum directia Nord se considera intr-un capat sau
in celalalt al segmentului. Aceste doua unghiuri difera intre ele cu 180 (200g) si se numesc orientare directa si orientare
inversa a segmentului considerat (fig.5.7).

Daca unul din cele doua unghiuri este considerat orientare directa, atunci celalalt va fi orientare inversa
pentru acel segment. O orientare poate avea valori cuprinse in intervalul 0-4008 (0-360).

Este important de retinut ca orientarea topografica a unui segment nu poate fi masurata pe teren,
deoarece directia axei Ox nu se poale determina decat pe traseul meridianului din centrul de proiectie.
Valoarea orientarii rezulta prin calcul, daca se cunosc coordonatele - in planul de proiectie orizontal - ale
punctelor din capetele segmentului. Din fig. 5.7, considerand coordonatele punctelor: x1, y1i pentru punctul 1
si x2, y2 pentru punctul 2, orientarile directa si inversa se vor calcula cu relatiile:

Deoarece sistemul topografic de axe rectangulare are axa Ox pe directia Nord, deci este inversat
fata de sistemul matematic, pentru a pastra definitiile cunoscute ale functiilor trigonometrice se va
proceda si la inversarea cercului trigonometric, care devine astfel cerc topografic (fig. 5.8), iar unitatea de
masura pentru unghiuri va fi gradul centezimal.
Astfel cercul topografic este caracterizat prin:
- axa Ox pe directia Nord si axa Oy pe directia Est;
- sensul de masurare a unghiurilor spre dreapta incepand de la axa Ox;
- numerotarea cadranelor se face spre dreapta;

- cercul are 400 grade centezimale (g), iar submultiplii gradului centezimal sunt minutul centezimal (c) si
secunda centezimala (cc); (1 g = 100C; 1C = 100CC).
=180 = 20Og
- 44g 88C 99CC = 44,8899g = 0,7051289003 rad ~ 40,40091 = 4024'3'
sin (44,8899g) = sin (4424'3') = 0,6481319961
cos (44,8899g) = cos (4024'3') = 0,7615280137
tan (44,8899g) = tan (4024'3') = 0,8510940956

f) Diferenta de nivel intre doua puncte topografice - este distanta masurata pe verticala intre doua planuri
orizontale care contin fiecare cate unul din cele doua puncte (fig. 1.9). in cazul in care valoarea diferentei de
nivel nu depaseste 3-4 m, iar distanta dintre puncte nu este prea mare (maximum 100-150m) se poate
realiza o masurare directa cu ajutorul unor aparate topografice speciale numite nivelmetre. Cand diferenta de
nivel este mai mare, aceasta se poale calcula dupa ce pe teren s-a masurat distanta inclinata dintre cele doua
puncte si unghiul vertical al segmentului determinat de punctele respective.

Fig. 1.9 Diferenta de nivel


intre doua puncte
g) Altitudinea unui punct - este distanta verticala intre punctul respectiv si un plan orizontal de referinta situat
la nivelul marii.
1.3 Generalitati privind planimetria, altimetria si tahimetria

Pe suprafata Pamantului exista doua tipuri de retele de sprijin: retelele de triangulatie (retele
planimetrice ) si retele de nivelment. Retelele planimetrice sunt formate din puncte ale caror coordonate
rectangulare au fost calculate in raport cu sistemul de axe carteziene pentru un anumit plan de proiectie, ca de
exemplu cel stereografic.

O parte a topografiei, numita planimetria se refera la determinarea coordonatelor rectangulare


plane (x,y) ale unor puncte de indesire a retelei planimetrice de sprijin si ale punctelor de detaliu care vor fi
reprezentate pe planurile topografice. Aceasta operatie este posibila daca se porneste de la punctele retelelor
planimetrice de sprijin ale caror coordonate se cunosc, utilizandu-se totodata si rezultatele masuratorilor
efectuate pe teren asupra unghiurilor orizontale si verticale si asupra distantelor inclinate ale aliniamentelor
de legatura. in principiu pentru a determina coordonatele rectangulare plane X101, y101 ale unui punct nou de
pe teren notat 101, sunt necesare minimum doua puncte de coordonate cunoscute, cu care sa se faca
legatura catre punctul nou. Sa presupunem ca cele doua puncte de sprijin sunt 22 (x22, y22) si 51 (x51 , y51), iar
situatia de pe teren se prezinta ca in fig. 1.10. Pe teren se masoara distanta inclinata L22-51 cu ajutorul unei rulete
si unghiul orizontal 22 intre aliniamentele 22-51 si 22-101 si unghiul vertical V22-101 al aliniamentului 22-101 cu
ajutorul unui teodolit.
Fig. 1.10 Determinarea planimetrica a unui punct nou
relative ale punctului nou

Fig. 1.11 Calculul coordonatelor

Cu aceste elemente se calculeaza in continuare:


- orientarea aliniamentului 22-51 cu ajutorul coordonatelor punctelor 22 si 51:
- distanta redusa la orizont intre punctele 22 si 101:
D 22-101 = L22-101 sin V22-101
- orientarea aliniamentului 22-101:

(1.4)

22-101 = 2251

+ 2

(1.5)
- diferenta intre coordonatele punctului 101 si ale punctului 22 (sau coordonatele relative ale punctului 101 in
raport cu punctul 22)
x22-101 = D22-101.cos22-101
y22-101 = D22-101.sin22-101
- calculul coordonatelor rectangulare plane ale punctului 10 1:
X101 = X22 + x22-101
y101 = y22 + y22-101

O alta parte a topografiei, denumita altimetrie (nivelment) se refera la metodele de masurare si calcul
necesare in scopul determinarii pozitiei pe verticala a punctelor in raport cu nivelul fundamental de referinta
(altitudinile punctelor sau coordonatele Z). In principiu este necesar un singur punct de altitudine cunoscuta,
din reteaua de sprijin de nivelment, pentru a determina altitudinea unui punct nou. Fie un punct din reteaua
de sprijin notat 150, de altitudine cunoscuta, Z150 si un punct nou, 501. Pe teren se masoara inaltimile h 1 si
h2 (fig. 5.12) cu ajutorul unui nivelmetru si a doua rigle de lemn gradate (mire topografice). Cu elementele
cunoscute se calculeaza apoi:
- diferenta de nivel intre punctele 150-501:
z101-501 = h1 h2
- altitudinea punctului nou, 101:
z501 = z150 + z101-501

Fig. 1.12 Determinarea diferentei de nivel

Daca punctele de sprijin sunt rare iar cele de detaliu sunt numeroase se aplica metodele de indesire si diferite
procedee de determinare a altitudinilor punctelor de detaliu.

A treia parte a topografiei - tahimetria- vizeaza metodele si aparatele care permit determinarea
simultana a pozitiei in plan orizontal si pe verticala a punctelor. Se realizeaza astfel o reuniune a planimetriei si
nivelmentului intr-o singura operatie de masurare. in acest scop se utilizeaza un tip special de aparat de
masura numit tahimetru, care poate masura unghiuri orizontale si verticale dar si distante. Distantele sunt
masurate pe cale indirecta (optic sau electronic). Acest tipde aparat s-a perfectionat permanent, astfel ca in
momentul de fata exista tahimetre electronice care au posibilitatea ca printr-o singura masuratoare sa
determine elementele necesare si sa calculeze si sa afiseze direct coordonatele punctului masurat.
Rapiditatea executiei masuratorilor si precizia din ce in ce mai mare impun acest tip de aparat intr-o gama
larga de operatii topografice.