Curs 2

BIOLOGIA SI ECOLOGIA PARAZITILOR VEGETALI

SISTEME PATOGENE = include totalitatea elementelor si a relatiilor dintre planta
(considerate individual si populational) si patogeni
Din acest pdv se ia in consideratie modul de nutritie. Modul de nutritie nu trebuie
confundat cu modul de viata care se refera mai ales la sistemele biocentrice.

Dupa influenta exercitata asupra organismelor gazda, organismele patogene pot

fi:
-necrotrofe distrug mai intai tesuturile atacate, se hranesc si se multiplica in
tesuturile necrozate. Ex: Pythium de baryonum
-biotrofi distructivi specii care traiesc si se multiplica doar in tesuturile vii
determinand distrugerea lor. Ex: Puccinia graminis, Plasmopara viticola
-biotrofi echilibrati traiesc si se multiplica in tesuturile vii o perioada indelungata
de timp fara a produce distrugerea lor. Ex: Fusarium, Verticilium alboatrum
Spre deosebire de daunatorii animali si antofitoze care sunt organisme parasite,
parazitismul la ciuperci nu a aparut prin regresiune sau degenerarea organismului si prin
modificari adaptative care au avut loc in decursul unui process indelungat de selectie
naturala.
-triptofitele care sunt organisme ce ataca plante vii dar se hranesc cu tesuturile
moarte din alte cauze. Ex: Nectria cianobarina
La marea majoritate a patogenilor exista stadii:
-biotrofe
-necrotrofe de aceea Van der (1981) a sustinut clasificarea patogenilor in
biotrofi si necrotrofi.
Sistemele parazitare la care se refera epidemiologia se situeaza ca relatii deasupra
organismului individual si anume la nivel populational respective biocenotic.
Procesul patologic de imbolnavire a plantelor poate fi:
-lent cu caracter cronic
-rapid cu caracter acut.
.. caisului boala poate avea un character cronic dar cu simptome acute, care sunt
influenta factorilor biotici si abiotici, are o evolutie lenta de cativa ani, pt ca deodata
primavera pomii sa se usuce in plina floare sau vegetatie.
Datorita capacitatii ridicate de multiplicare a unei ciuperci, resp. fitopatogene acestea
pot provoca epifitii cu intensitate mare, ceea ce duce la pierderi semnificative in cazul
plantelor cultivate.
Ex: ruginile cerealelor-Puccinia sp

Mana tutunului Peronospora tabacina

In cazul in care boala se manifesta an de an in aceeasi zona, se considera ca are un
caracter endemic.
Bolile plantelor se pot manifesta ca simptome pe diferite organe, vegetative cat si de
inmultire, uneori pe mai multe organe in acelasi timp.
Exista boli care au un character generalizat (provoaca imbolnavirea intregii plante)
-viroze
-traheobacterioze
-traheomicoze.
Elaborarea sistemelor de protectie integrate trebuie sa se tina cont de clasificarea
ecologica a bolilor. In acest sistem patogen sunt grupati dupa localizarea de baza a
atacului si dupa mecanismul de transmitere.
Aceasta clasificare este importanta pentru intelegerea manifestarii bolilor dpdv
epidemiologic si mai ales pentru abordarea ecologica a problemelor de prevenire si
combatere . De asemenea, aceasta clasificare corespunde in mare masura si principalelor
tipuri de combatere( tratamente):
-tratarea solului
-tratarea semintelor
-tratamente foliare.
Dpdv ecologic este f important sa se cunoasca legaturile trofice ale patogenului cu
diferite plante gazda.
Cele mai frecvente sisteme parazitare au 2 componente(parazit si planta gazda) sau 3
componente(parazit, gazda intermediara si planta gazda de baza).
Ex: Puccinia graminis-gazda intermediara Berberis vulgaris
Procesele de metabolism ale agentilor patogeni se caracterizeaza printr-o bogata
activitate enzimatica, care faciliteaza procesele de nutritie atat in mediul saprofit cat si in
cel parazit.
In functie de continutul enzimatic se cunosc:
1. Ciupercile monofage au un echipament enzimatic limitat si se intalnesc pe o singura
planta gazda . Din aceasta categorie fac parte ciupercile parasite obligate( Plasmopara
viticola) si unele ciuperci saprofite cu functii biochimice limitate(drojdii).
2. Ciupercile oligofage traiesc pe un numar redus de plante sau animale. Ex.Claviceps
purpurea-cornul sau pintenul secarei.
3. Ciupercile polifage sunt majoritatea sp saprofite, faculttiv parasite si facultativ
saprofite. Ex. Sclerotinia, Fusarium.
O forma particulara de parasitism este;
-hiperparazitismul (parasitism de gradul 2=superparazitism) denumit micoparazitism
Trihoderma utilizat in combaterea biologica.

In functile de relatiile cu mediul trofic, organismele patogene heterotrofe sunt

grupate in:
1. parazite se hranesc cu substante nutritive din substratul viu
-parazite obligate viata strict parazitara, dependente de celule din tesuturile parazitare
-parazite facultative specii obisnuite saprofite in anumite conditii pot devein virulente
atacand tesuturile vii.Ex. Pencilium, Rhizopus, Fusarium
2. patogene
-ectoparazite(epifite) Erysiphaceae
-endoparazite(endofite) - intracelulare
- intercelulare in tesutul lacunos
- inter si intra celulare
- in vasele conducatoare
- ecto-endofite.
3.saprofite
-obligate-exclusiv saprofita, doar unele sp pot fi patogene: Aspergillaceae, Mucoraceae
-facultative sunt in mod obisnuit parasite , dar pot avea si stadii de viata saprofite:
Sclerotinia, Pythium, Venturia
Ciupercile + bacteriile descompunatoare fac acelasi lucru!