In opinia mea, consumerismul la tineri a devenit o problema sociala si economica de mare
actualitate, fiind generata de fenomenul globalizarii. Traim intr-o societate de consum care este sustenabila doar in masura in care omul ruleaza banul cu viteza din ce in ce mai mare. In acest sistem murdar, omul nu mai are valoare in sine ci doar in calitate de cumparator si de consumator. Doar consumul duce la o noua productie, asigurand functionarea cercului vicios in care omul se invarte neincetat. Astazi, dorinta de cumparare ne este influentata constant de mass-media. Cu toate ca societatea ne permite o viata imbelsugata, ceea ce putem vedea in realitate este o frustrare existentiala, completata de o viata goala si lipsita de sens. Astfel, avem datoria de a trai constient chiar daca aceasta presupune sa stam contra valului. In societatea contemporana, consumerismul a devenit un ,,life-style. Anii 90 inaugureaza o goana dupa bunuri materiale, astfel incat, cetateanul societatii post-comuniste - nu doar al celei romanesti - a devenit victima consumerismului, pe care Occidentul il lansase in urma cu ceva timp. Dupa zeci de ani de comunism, cetatenii societatilor de tranzitie se gasesc uimiti si lacomi in fata portilor, care pana atunci i-au despartit de o cantitate enorma de bunuri. Dar, febra nu a trecut. Tinerii exponenti ai acestui materialism excesiv sunt urmasii celor imburgheziti in deceniul postdecembrist. Haine pestrite si sclipitoare, masini de lux, coafuri si machiaje care poarta semnele celor mai scumpe centre de infrumusetare, telefoane mobile de mii de euro, petreceri cu artificii in casepalat inconjurate de ziduri uriase, obiecte pe cat de uimitoare, pe atat de lipsite de sens. Acesti tineri sunt dornici de a fi priviti, admirati si invidiati, astfel incat, pentru ei conteaza tot ceea ce este nou si in pas cu moda. De asemenea, exista si unele persoane aflate la limita supravietuirii si, evident, cand nu ai ce manca, ideile nu prea conteaza. In concluzie, consumerismul este un tip de comportament al omului, care se manifest mai pregnant n prezena abundenei. Producia de serie a permis, pe de o parte, democratizarea consumerismului, iar pe de alta, transformarea treptat a majoritii produselor n produse de consum (astzi nu mai tim ce este vital i ce nu de pe un raft). Deviza omului modern si, in special a tinerilor, se pare ca este:Exist deci cumpar, cumpar deci exist .