HIGROTERMICA

Conformarea termo-higro-energetica a cladirilor

Principalele marimi si caracteristici ce intervin
in higrotermica cladirilor
Elemente de termofiziologie umana
Parametrii care asigura calitatea din punct de
vedere higrotermic al unui spatiu interior

CONFORMAREA TERMO-HIGRO-ENERGETICA A CLADIRILOR

In vederea asigurarii unei atmosfere propice desfasurarii activitatilor umane, in interiorul

cladirilor trebuie avut in vedere asigurarea unui confort higrotermic a microclimatului din
interior.
Confortul higrotermic presupune cel putin o alcatuire corespunzatoare a cladirii astfel
incat sa se evite aparitia fenomenului de condens pe suprafata interioara a elementului de
anvelopa si sa se asigure o temperatura a aerului interior cat mai constanta in timp, in jurul
valorii de 22C pe timp de iarna si de 25C pe timp de vara.

La nivelul anului 1976, datele oferite de zece tari europene

situate in zona cu clima temperata au aratat ca ponderea
diferitelor sectoare de activitate in balanta consumului energetic
era urmatoarea:

1
2
3

3
23%

1
41%

Activitati productive
Exploatarea cladirilor civile
Transporturi
2
36%

Repartitia consumului energetic de exploatare a unei locuinte

variaza, dar in medie la nivelul anului 1976 se puteau avea in
vedere procentele alaturate:
1
2
3

Incalzire aer
Apa calda sanitara si menajera
Consum electric

3
20%

2
15%
1
65%

Este mai mult decat evident ca o componenta esentiala a consumurilor energetice era
imputabila exploatarii cladirilor civile, iar in cadrul acesteia ponderea principala o detinea
necesarul energetic de incalzire pe timp de iarna.

Dupa 1990, la nivelul Comunitatii Europene, problema diminuarii consumurilor energetice a

inceput sa fie legata de exigentele de protectie a mediului inconjurator si de calitatea aerului,
data fiind legatura directa dintre emisia de CO2 in atmosfera si productia de energie
conventionala.
In aceste conditii majoritatea tarilor europene au dezvoltat programe menite sa conduca la
diminuarea consumului energetic necesar incalzirii unei unitati de volum construit si in
paralel la o definire mai riguroasa a notiunii de confort higrotermic.
Aceste din urma preocupare si-a gasit justificarea in primul rand in nevoia obiectiva de
sporire a gradului de satisfacere a exigentelor umane in domeniul locuirii iar in al doilea rand
s-a avut in vedere pericolul aparitiei unei situatii in care prin economii de combustibil in sfera
incalzirii cladirilor s-ar ajunge la o deteliorare a calitatii higrotermice a climatului interior.
Conformarea termo-higro-energetica a cladirilor poate fi definita ca preocuparea de a
satisface simultan doua exigente: calitatea higrotermica a ambiantei interioare si consumul
energetic necesar mentinerii ei.
Cele doua componente sunt inseparabile si ameliorarea uneia in detrimentul celeilalte nu
poate fi luata in discutie.

PRINCIPALELE MARIMI SI CARACTERISTICI CE INTERVIN IN

HIGROTERMICA CLADIRILOR

Caldura este o forma de energie a carei prezenta se stabileste sensorial, corpul omenesc
facand deosebirea intre starea de cald si cea de rece.
Temperatura reprezinta cantitatea de caldura continuta de un corp la un moment dat.
Temperatura absoluta se noteaza cu T si se masoara in grade Kelvin (K).
In mod obisnuit, temperatura unui corp se exprima in grade Celsius (C), utilizand o scara a
carei origine corespunde temperaturii absolute la care se topeste gheata (273 K) iar
temperatura de 100C corespunde temperaturii absolute la care fierbe apa (373 K).
Corelarea intre temperatura absoluta T a unui corp si temperatura sa in grade Celsius t se
face prin relatia:
T=t+273
Intre doua corpuri cu temperaturi diferite, aflate in contact direct sau indirect, caldura trece
de la corpul mai cald la corpul mai rece.
In cazul cel mai general schimburile termice ce se realizeaza intre corpuri se exprima in
cantitati de caldura deci in cantitati de energie termica, masurate in watt-ora (Wh).

q=

Fluxul termic este cantitatea de caldura schimbata in unitatea de timp respectiv intr-o ora. Fluxul termic se
noteaza cu , iar unitatea de masura este Wattul (W).
Densitatea fluxului termic este fluxul termic asociat unei suprafete de 1m2 , ale carei puncte au toate aceeasi
temperatura.
Se noteaza cu q si are ca unitate de masura W/m2 : q = /A
Caldura masica ( specifica) a unui material este cantitatea de caldura necesara unei unitati de masa (1 Kg)
pentru a-si creste temperatura cu 1 C.
Se determina experimental, se noteaza cu c si are ca unitate de masura (Wh/kgC)
Cantitatea de caldura acumulata (cedata) de un corp de masa m, care isi creste (scade) temperatura cu t, este
proportionala cu caldura specifica a materialului din care este executat: Q = c m t

Coeficientul de conductivitate termica este o

caracteristica de material, determinat experimental,
care reprezinta densitatea fluxului termic ce
traverseaza un element plan cu grosime 1m, atunci
cand intre fetele sale exista o diferenta de temperatura
de 1C.
Materialele cu densitate mare au mare si propaga
caldura, materialele cu densitate mica (cu porozitate
mare) au mic (datorita aerului inchis in pori care are
foarte mic) si se numesc termoizolatoare.

Material

(W/mC)

Polistiren,
vata
minerala,
poliuretan, sticla spongioasa

0.035-0.05

Zidarie porotherm

0.23

BCA

0.29-0.32

Caramida cu goluri

0.70

Mortar

0.80-0.90

Caramida plina

0.80

Beton armat

1.74

EXIGENTE DE MICROCLIMAT HIGROTERMIC PENTRU

SPATIILE INCHISE ALE CLADIRILOR CIVILE

Cladirile civile trebuiesc concepute astfel incat sa asigure in interiorul lor un climat adaptat
nevoilor umane, un climat al carui atribut general sa fie acela de confortabil.
Def: Starea de confort termic pentru utilizatorul unei cladiri este realizata atunci cand
acesta nu-si poate da seama daca prefera, pentru mediul care il inconjoara, o
temperatura mai ridicata sau mai coborata.

Elemente de termofiziologie umana.

n corpul uman se produce in permanenta o anumita cantitate de cldura, care

intr-un fel sau altul trebuie eliminata.
Acesteia i se adauga in anumite situatii, o anumita cantitate de caldura primita prin diverse mecanisme din partea mediului inconjurator.
Eliminarea cldurii metabolice trebuie s aib loc permanent, cci producerea
acesteia nu inceteaz niciodat. Pentru ca temperatura interna a organismului
uman sa se mentina in mod permanent in jurul valorii de 37C este necesar,
teoretic ca bilantul termic al acestuia sa fie in mod continuu egal cu zero.
Qintern + Qprimit Qcedat = 0

In realitate, egalitatea nu se respecta in sens strict matematic. In locul ei trebuie avuta in

vedere o relatie de forma:
Q = Qintern + Qprimit - Qcedat - unde diferenta Q are semnificatia de rezidu
termic.
Organismul uman este inzestrat cu un "sistem termoregulator" datorita unei zone a
creierului care actioneaza ca un termostat. Existenta acestuia face posibila o adaptare
momentana a organismului la conditii de microclimat termic usor defavorabile si. ca
urmare. in anumite limite, un anumit reziduu termic Q poate fi "preluat" de organism.
Cu ct valoarea lui Q este mai apropiat de zero (intr-un sens sau altul) cu att sansa
de confort termic este mai mare.
n cazul in care valoarea absoluta a rezidului termic devine semnificativa, organismul
uman incepe sa resimta o stare de inconfort termic.
Sunt posibile doua situatii :
a)mediul nconjurator este "prea cald" (cazul curent al zilelor de vara) i cantitatea de
caldura pe care organismul o poate evacua in exterior este insuficienta (Qcedat <
Qintem + Qprimit si deci Q > 0);
b) mediul inconjurator este "prea rece" (cazul current al zilelor de iama) si cantitatea de
caIdura pe care organismul este obligat sa o cedeze inspre exterior este prea
mare(Qcedat > Qintem + Qprimit si deci Q < 0);

PARAMETRII CARE ASIGURA CALITATEA DIN PUNCT DE

VEDERE HIGROTERMIC AL UNUI SPATIU INTERIOR
Valoarea rezidului termic Q depinde de sase parametri. Doi parametrii sunt
caracteristici proprii ale utilizatorului: metabolismul si rezistenta termica a
imbracamintii.
Ceilalti patru reprezinta caracteristici termofizice ale spatiilor inchise:

ti = temperatura medie a aerului;

i = temperatura medie a suprafetelor ce delimiteaza spatial;

t + i
= i
2

vi = viteza medie de circulatie a aerului;

i = umiditatea relativa a aerului.

Teoretic exista o infinitate de combinatii posibile, ale celor sase parametrii, care sa
duca la Q=0. In timp s-a incercat sa se echivaleze efectul simultan al caracteristicilor
termofizice intr-un parametru unic care sa caracterizeze global calitatea termica a unei
ambiante interioare.
Astfel a aparut t0 = temperatura operativa a incaperii = (ti + i )/2

In aceste conditii, pentru cladiri de locuit sau asimilabile acestora se recomanda:

a)

pe perioadele de iarna:

temperatura operativa t0 trebuie sa fie in medie de 20C pentru majoritatea

incaperilor;

viteza medie de circulatie a aerului interior vi nu trebuie sa depasasca 0.15 m/s;

umiditatea relativa a aerului interior i nu trebuie sa depasasca 70%, in mod

normal 50-60%;

diferenta de temperatura pe verticala intre nivelul pardoselii si aprox. 1.70m nu

trebuie sa depasasca 3C;

temperatura suprafetii pardoselii nu trebuie sa fie mai mica de 18C;

i ti < 4C

i ti 4

b)

pe perioadele de vara:

temperatura ti a aerului interior nu trebuie sa depasasca 25-26C;

viteza medie de circulatie a aerului interior nu trebuie sa depasasca 0.30m/s.