Consilierea centrata pe persoana.

Contributiile lui Carl

Rogers in domeniul fundamentelor teoretice ale consilierii
Revolutia creata de C. Rogers in domeniul psihoterapiiilor este marcata prin modelul sau teoretic asupra psihoterapiei
nondirective, numita ulterior si terapia centrata pe client.
Se considera ca prelegerea universitara tinuta de Rogers in 11 decembrie la Universita 131f58b tea din Minesotta
marcheaza momentul aparitiei acestui nou model de abordare in psihoterapie.
Termenul de psihoterapie nondirectiva a fost inlocuit cu cel de terapie centrata pe client iar acesta a fost inlocuit in anul
1947 cu termenul de terapie centrata pe persoana.
Sistemul de abordare a terapiei din perspectiva clientului a presupus o accentuare asupra strategiilor de abordare a
persoanei din perspectiva resurselor sale de dezvoltare, de autodirectionare a propriilor eforturi de realizare. Ideile principale
cu privire la persoana, la fortele motivationale esentiale care reprezinta energiile interioare ce determina devenirea acesteia
stau la baza modelului teoretic al consilierii centrate pe persoana. Acest model se integreaza in categoria abordarilor
experentiale umaniste si se distinge prin urmatoarele caracterisitici:
1.

se acorda o mai mare autonomie si independenta subiectului consiliat, considerindu-se ca acesta este apt sa se
inteleaga pe sine.

2.

demersul de consiliere este centrat pe client in sensul ca acesta detine rolul principal, consilierul fiind un facilitator al
relatiei de consiliere care poate determina transformari constructive in dezvoltarea personalitatii clientului.

3.

spre deosebire de modelele dinamice (psihanaliza) si comportamentale, consilierea centrata pe persoana acorda un rol
important factorilor afectivi, emotionali si modului in care persoana consiliata se percepe pe sine. Consilierul va trebui
sa se situeze pe punctul de vedere al clientului privind situatia sa.

4.

consilierea centrata pe persoana acorda o mai mare importanta trairilor prezente situative in comparatie cu cele legate
de trecut (de istoria cazului).

5.

Relatia de consiliere client - consilier este considerata a fi cadrul esential determinator pentru demersul consilierii.
Aceasta presupune anumite conditii fundamentale legate de atitudinile consilierului ce ofera un climat pozitiv care sa
permita implinirea ei ca "o experienta evolutiva" pentru client.

Rogers are in vedere cele mai semnificative conditii care favorizeaza cresterea resurselor persoanei consiliate astfel
incit ea sa atinga un mod special de a fi mai libera, mai autonoma si mai eficace ("deplin functionala"). C. Rogers introduce
termenul de "persoana total functionala" si caracterizeaza modelul comportamental al acesteia, considerind ca aceasta
reprezinta scopul total al consilierii. Persoana total functionala are urmatoarele caracteristici:
01. deschiderea spre experienta cu abilitatea de a percepe lumea in mod realist.
02. este rationala, apta sa dea curs tendintelor firesti de realizare, nedefensiva.
03. se angajeaza in procesul existential al vietii.
04. are incredere in sine si in sistemul personal de valori.
05. este capabila sa inteleaga si sa interpreteze in mod adecvat experientele sale de viata.
06. isi asuma responsabilitatea pentru propriul comportament.
07. este capabila sa accepte propriile diferente.
08. este apta sa stabileasca raporturi creative cu mediul inconjurator.

09. ii poate accepta pe ceilalti ca individualitati unice.

10. este in masura sa traiasca sentimentul demnitatii personale, respectul si pretuirea de sine
11. ii poate aprecia pe ceilalti
12. poate relata deschis despre propriile experiente
C. Rogers introduce paradigma schimbarii in abordarea personalitatii si considera ca un scop complementar al
consilierii este pregatirea persoanei pentru schimbare, pentru adaptare la schimbare, pentru a face fata unor solicitari
viitoare, rezultind termenul de "persoana de miine", persoana ce are urmatoarele caracteristici: deschidere catre lume,
dorinta pentru autenticitate, dorinta de a se implini ca fiinta, aspiratia pentru intimitate, grija pentru ceilalti, aspiratii spre
valori spirituale etc.
Scopurile consilierii se refera la asigurarea premiselor pentru dezvoltarea acelor resurse care sa asigure eficacitatea
adaptativa a persoanei si armonizarea relatiilor dintre conceptia de sine a persoanei si experientele sale de viata. Persoana
dispune de anumite capabilitati esentiale:
1. ea poate sa-si organizeze imaginea de sine astfel incit sa devina compatibila cu ansamblul experientelor sale si pentru
a-si exercita acest potential ea trebuie sa dispuna de un anumit optimum al climatului sau relational. Cind aceste
conditii sunt afectate, relatia de consiliere i le poate oferi.
2. fiinta umana poate deveni constienta de factorii psihologici ce pot afecta eficacitatea comportamentului. Acesti factori tin
de calitatile constiintei de sine, de realismul ei si de gradul de adecvare. Dezacordul imaginii de sine cu situatiile sale
experientiale poate determina unele disfunctii. Esential este sa intelegem calitatile mai importante ale imaginii de sine:

ariile sale de continut.

structura sa.

centralitatea si marginalitatea.

adecvarea sau inadecvarea, realismul sau nerealismul ei.

aspectele de valoare: sistemul de valori personale si relevanta acestora.

tensiunea interioara sau exterioara.

nivelul consideratiei de sine asociat imaginii de sine.

relatia real - ideal in manifestarile constiintei de sine.

Din punct de vedere practic, demersul de consiliere presupune insasi rezolvarea unor probleme care tin de asigurarea
armonizarii dintre imaginea de sine (eul ideal) si eul real. Conditiile fundamentale pentru demersul de consiliere sunt date in
primul rind de calitatile raportului comunicativ consilier - client. Rogers considera ca sunt esentiale urmatoarele lucruri:
1. intelegerea clientului sub aspectul ansamblului situatiilor si trairilor sale. "Adecvarea" se refera la acordarea intre modul
in care persoana consiliata se percepe pe sine si felul in care consilierul va reflecta acest mod.
2. incurajarea clientului, stimularea increderii.
3. sustinerea pozitiva neconditionata a clientului prin acea acceptare deplina a clientului.
Avem in vedere un model teoretic "conditional" pe care Rogers il adopta - daca in demersul de consiliere se asigura
anumite conditii, se pot produce in mod spontan, firesc, anumite transformari la nivelul psihologiei
clientului. Rogers enumera cele sase conditii fundamentale ale consilierii:

1.

existenta unui raport intercomunicativ direct intre persoana si psihologul consilier.

2.

prezenta deschiderii clientului pentru consiliere prin prezentarea unor probleme (ex: clientul trece printr-o stare de
dezacord intern, de vulnerabilitate).

3.

angajarea consilierului in relatia intercomunicativa, cu disponibilitatile sale esentiale pentru a-l intelege si ajuta pe client.

4.

prezenta unui respect neconditionat, a unei acceptari totale a subiectului.

5.

capacitatea consilierului pentru intelegerea empatica a clientului.

6.

capacitatea consilierului de a comunica disponibilitatile sale psihologice, de respect neconditionat si acceptare, astfel
incit sa-l convinga pe client de acestea.

Daca aceste conditii sunt asigurate se poate determina procesul transformarilor constructive la nivelul clientului. aCeste
transformari urmeaza anumiti pasi, in numar de 12, acestia fiind:
01. persoana consiliata se simte tot mai capabila sa-si exprime propriile sentimente.
02. sentimentele sale se refera tot mai mult la sine.
03. devine tot mai capabila sa se diferentieze pe sine in raport cu lumea, sa-si constientizeze sinele.
04. este tot mai capabila sa se refere in mod obiectiv la realitate.
05. sentimentele sale se refera mai putin la dezacordul dintre imaginea de sine si experientele de viata. Persoana
realizeaza riscul unui dezacord intern pe care l-a depasit prin climatul creat de consilier.
06. subiectul poate trai mai deplin anumite stari emotionale pe care anterior le nega.
07. imaginea de sine se schimba, devine mai realista.
08. se realizeaza o mai mare armonizare a persoanei in raport cu lumea exterioara.
09. devine capabila sa traiasca sentimentul de respect neconditionat manifestat de consilier fata de el.
10. este apt sa traiasca respectul de sine.
11. isi da seama se sistemul personal de valori si ca el insusi poate adopta criterii de evaluare in raport cu propria
persoana. Rogers considera ca noncongruenta dintre sistemul personal de valori si criteriile de valorizare din
exterior poate determina disfunctii.
12. persoana devine mai matura si capabila sa traiasca in raport cu sistemul personal de valori concordant cu criteriile
valorice externe.