Sunteți pe pagina 1din 11

Cum s faci lucruri cu vorbe

J.L. Austin
Cum s faci lucrurile cu vorbe, este una dintre cele mai influente lucrri
ale filosofului J.L. Austin, autor i professor de filosofie din spaiul anglo-saxon. Acest
carte este citat i analizat de specialitii n pragmatic i de foarte muli filosofi ai
limbajului.
Prin aceast carte, Austin ncearc depirea concepiei care mprea propoziiile
n afirmaii, sub criteriul de adevr i non-sensuri, o regndire a criteriilor de evaluare a
enunurilor unei limbi, care aduce dup sine o concepie despre limb ca aciune, supus
astfel conveniilor procedurale ale situaiilor de comunicare.
Cu toate acestea, la originea teoriei actelor de vorbire, a crei formulare complet
o d J.L. Austin n seria de conferine publicat n volumul de fa, putem presupune i o
problematic specific semiotic, privind modalitatea n care semnul trimite la el nsui,
ori, cu privire la raporturile dintre enun i enunare, dintre spus i spunere.
Distincia dintre ceea ce este reprezentat i ceea ce este artat a fcut obiectul
unei dezbateri interesante la Cambridge. Valoarea de adevr a unei propoziii se deduce
din felul cum reprezint o stare de lucruri. Subiectul i predicatul sunt categorii n acelai
timp lingvistice i logice i, dup Aristotel, pot avea un corespondent n lumea real.
Conceptul de vorbire ca act este foarte vechi, provenind din filosofia greac, ce
vede limbajul ca pe un suport pentru o anumit for vital. n Sofistul, Platon definete
vorbirea drept curentul care pleac din suflet i trece prin gura care l rostete.
Pentru nceput, autorul contrazice premisele filosofilor i gramaticienilor, care
spun c o afirmaie nu poate dect s descrie o anumit stare de lucruri sau s afirme un
fapt anume, iar acesta neaprat fie adevrat, fie fals, existena ntrebrilor, exclama iilor,
care nu exprim o afirmaie, ci o porunc, dorin. Cu ajutorul noiunii de performativ,
Austin i propune s observe o ntreag categorie de enunuri, care cu greu pot fi
clasificate drept adevrate sau false i pe care locutorii le rostesc cu scopul de a executa
aciuni.
Austin grupeaz enunurile n: constative(a produce un enun cu referin
nseamn s faci o afirmaie, a performa o aciune) n contrast cu performative (a
produce un enun performativ=a pune un pariu).
Astfel de enunuri nu descriu, nu vorbesc despre, nu constat ceva i nu sunt
adevrate sau false, iar enunarea propoziiei este sau face parte din efectuarea unei
aciuni, despre care, iari, nu s-ar afirma n mod normal ca spune ceva.
Aadar, exemplele sunt urmtoarele:
Da (vreau s iau n cstorie pe), spus n timpul ceremoniei de cstorie. nu
descriu cstoria, ci i sunt protagonist.
Pun pariu cu tine c mine plou. enun contractual
Botez acest vas Regina ELisabeta, spus n momentul n care se izbete sticla de etrav.
n aceste exemple, este clar c a enuna propoziia nu nseamn nici c descriu aciunea
pe care spunnd aceste cuvinte o fac, nici c afirm c o fac, ci nseamn c o fac i nu
este nici adevrat nici fals, ci este o eviden. Numai rostind acest enun, n anumite
mprejurri bine definite, de ctre o persoan ndreptit, prin efectuarea unor proceduri

exacte i complete, lumea noastr se mbogete cu o nou entitate (n cazul de fa, cu


vasul Regina Elisabeta).

Spunnd, pot s fac s fie ?


Exemplu: A lua pe cineva n cstorie nseamn s spui cteva cuvinte. Putem
s performm un act de acelai tip nu neaprat prin enunarea unor cuvinte, ci n alte
feluri. Prin urmare, ar trebui s modificm propoziiile i s formulm astfel: a spune
cteva cuvinte anume nseamn s iei pe cineva n cstorie sau a lua pe cineva n
cstorie nseamna uneori s spui cteva cuvinte. n general este esenial ca
mprejurrile n care sunt rostite cuvintele s fie, ntr-un anumit fel potrivite, ca fie
protagonistul, fie alte persoane s performeze totodat aciuni care pot fi fizice sau
mentale. Aadar, pentru o cstorie cretin, este esenial s nu am deja o soie n via,
s fie n deplintatea facultilor mintale, etc.
Un exemplu de enun performativ problematic ar fi: Promit s n acest caz,
cuvintele trebuie neaprat s fie rostite n serios. Seriozitatea const n enunarea
cuvintelor ca semn exterior descriptiv/informativ al unui act interior spiritual.
Acest enun poate pune interlocutorul pe piste false, e probabil necinstit i eronat, dar el
nu este o minciun, n cazul n care persoana care enun promisiunea nu-i ine
cuvntul, dei are aceast intenie, o comunic. Dar a comunica asta nu este echivalent cu
a spune c enunul este fals, cci dei vorbitorul afirm c o face, de fapt n-o face sau c
dei descrie, descrie greit-dezinformeaz.
Ceea ce definete de fapt un enun performativ este c locutorul enunului , prin
nsui enunarea acestuia, ndeplinete un act. Austin remarc de asemenea c orice
performativ poate fi redus la un enun, coninnd un verb la persoana nti, indicativ
present, diateza activ. Prin urmare, exist 2 tipuri de enunuri performative: cele
explicite, care raspund la aceast ntrebare i implicite, care pot fi aduse la aceast form.
CONDIII DE REUIT A PERFORMATIVELOR
Vom continua cu analiza exemplelor anterioare, din prisma condiiei de reuit a
enunurilor performative. Prin tradiie, marca specific a unei afirmaii este calitatea de
adevrat/fals. Aadar, n cazul enunului Da, vreau s.., pronunnd aceste cuvinte
facem o aciune (ne cstorim) i nu comunicm ceva, iar actul de a te cstori va fi
echivalentul rostirii unor anumite cuvinte, mai degrab dect performarea unei alte
aciuni pentru care aceste cuvinte nu ar fi dect semnele exterioare i audibile.
Cteva lucruri necesare funcionrii fericite a unui performativ ar fi:
-existena unei proceduri convenionale , cu un anumit efect convenional, care s includ
enunarea unor anumite cuvinte de ctre persoane n anumite circumstane
-persoanele i cirucumstanele respective s fie potrivite procedurii respective
-procedura trebuie executat de ctre toi participanii att complet, ct i correct
-persoana care afirm s nutreasc acele gnduri/sentimente, pentru ca participanii s se
comporte n consecin
n cazul nclcrii oricrei dintre reguli, enunul performativ va fi nefericit.
Exemplu: vom fi comis actul bigamiei, dar nu vom fi comis actul intenionat-cstoria.

Pn acum am vorbit despre nereuit ca fiind specific enunului performativ,


care a fost definit n contrast cu aa-zisele afirmaii.
n multe cazuri se ntmpl ca aciunile s poat fi fcute sub constrngere,
involuntar sau prin accident, iar atunci nu putem spune c actul a fost ndeplinit.
De asemenea, performativele care afecteaz enunurile n momentul n care se
schimb situaia iniial i anume atunci cnd este rostit pe scen, de ctre un actor sau
daca se introduce ntr-un poem i atunci are un sens nul, lipsit de substan.
Pentru a putea dovedi faptul c am promis ceva, este necesar ca eu:
-s fi fost auzit de cineva, poate chiar de celui cruia i promit
-el s fi neles c eu promit ceva
n cazul n care cele dou condiii nu se satisfac, se pune la ndoial faptul c eu
chiar am promis i se poate susine c actul a fost numai o ncercare sau c este nul.
Exemplu: vas ancorat n port-m urc, sparg sticla de etrav , declar c botez vasul pe
numele... Problema e c a fi persoana nepotrivit, aciunea n-ar fi avut niciun effect i nu
aveam capacitatea s o performez.
NEREUITE: RATEURI
n continuare vom da cteva exemple de situaii nereuite, astfel c atunci cnd la
o petrecere se joac un joc pe echipe i spui l aleg pe Mihai, la care Mihai mormie
Eu nu joc. nseamn c Mihai a fost sau nu ales ? Desigur c situaia este una nereu it
i putem spune c nu l-ai ales pe Mihai, fie pentru c nicio convenie nu spune c nu po i
alege pe cineva care nu joac, fie pentru c n aceste circumstane, Mihai este un obiect
nepotrivit pentru procedura alegerii.
Sau, pe o insul pustie, mi spui Du-te i caut ceva de mncare, iar eu rspund
Nu ascult de ordinele tale sauN-ai niciun drept s-mi dai ordine. Aadar, eu pot
accepta ordinele tale numai n alte circumstane, n cazul n care eti cpitan pe un vas i
atunci ai autoritate asupra mea.
Din cele dou exemple reiese c Aleg nu este valid det atunci cnd obiectul
verbului este un juctor, iar un ordin este valid doar dac subiectul verbului este
comandant sau o autoritate. n cazul unui joc, pot alege s nu joc, orict de adecvate
ar fi circumstanele i putem admite c uneori a fi acceptat se poate defini drept a fi de
regul folosit.
Vom discuta acum despre tipul de nereuit Aplicaii Ratate. De exemplu, cnd
spui Te numesc n funcie, spus dup ce ai fost deja numit n funcie sau cnd a fost
numit altcineva; i dau, spus cnd obiectul nu-i aparine ca s-l poi da.
Grania dintre Persoane nepotrivite i circumstane nepotrivite va fi una nu
foarte strict, dei circumstanele pot fi extinse pentru a acoperi natura tuturor obiectelor
participante. Distincia este aici destul de aproximativ i instabil, dar nu neimportant.
Astfel, n cazul n care un preot boteaz un copil cu numele de Albert n loc de
Alfred, ori n cazul n care un cal ar fi numit rege, este vorba despre o chestiune de
incapacitate, respectiv de actori necorespunztori i avem deci o situaie ratat.
Neregulile sau piedicile sunt valabile n cazul n care ncercm s ducem la bun
sfrit procedura, dar actul eueaz. De exemplu, ncercarea de a pune un pariu zicnd
Pun pariu pe 5 lei eueaz dac tu nu spui S-a fcut sau orice s aprobe pariul. Sau

ncercarea de a te cstori eueaz dac partenerul spune Eu nu vreau, iar tu spui da,
vreau.
Cam att despre nereuite: ratate, s trecem la ABUZURI.
Artm n continuare c n anumite cazuri, aceste nereuite se suprapun cu
nenelegeri, greeli, constrngeri, nesinceriti i infraciuni. Aici actul este tot nereuit,
dar nu este nul.
Exemplele pe care le vom da sunt legate de sentimente, gnduri i intenii, care
lipsesc de fapt.
1.
Te felicit, atunci cnd nu simt nicio plcere, ba chiar sunt iritat. / mi
pare ru pentru tine, cnd nu simt niciun fel de compasiune.
Aici circumstanele sunt n regul, dar actul este nesincer i departe de a fi nul.
2.
Te sftuiesc s.., atunci cnd nu cred c ai avea de ctigat dac ai
face cum zic. / l gsesc nevinovat e achitat, cnd cred c acuzatul e
vinovat.
Aceste acte nu sunt nule, ci eu ofer un sfat nesincer.
3.
Promit, spus atunci cnd nu intenionez s fac ceea ce am promis. /
Pun pariu atunci cnd nu am intenia s pltesc.
n cazul n care mcar unele dintre gndurile noastre sunt incorecte i nu
nesincere, rezultatul de nereuit va fi diferit.
Vom analiza n continuare 3 dintre multele feluri n care o afirmaie implic
adevrul altor afirmaii.
1. Implic
Toi oamenii zmbesc implic Unii oameni zmbesc. Nu putem spune Toi
oamenii zmbesc, dar nu orice oameni zmbesc, pentru c prima propoziie
implic contrariul celei de-a doua. Aici, adevrul unei propoziii implic adevrul
alteia.
2. Subnelege
Propoziia Pisica e pe pat subnelege faptul c eu cred c e pe pat. Nu pot
spune Pisica e pe pat, dar eu nu cred asta. Aici, a spune pisica e pe pat nu e
acelai lucru cu Nu cred c e., aseriunea implic o credin.
3. Presupune
Toi copiii lui Mike sunt grai. Presupune c Mike are copii. Nu putem spune
Toi copiii lui Mike sunt grai, dar Mike nu are copii sau Mike nu are copii i
toi copiii lui sunt grai.
Se spune de regul acum c afirmaia nu e fals, pentru c e lipsit de referin, referina
e necesar i pt adevr i pt falsitate.
n sfrit, e posibil ca felul n care o propoziie implic o alta s nu fie diferit de
felul n care Promit implic Trebuie: nu e acelai lucru, dar sunt paralele. A spune
Promit fr a performa actul este paralel cu a spune i este i nu este.
Aadar, pentru a explica cum pot eua afirmaiile, nu ne putem ocupa doar de propoziia
respectiv, ci se ia n calcul situaia total n care e lansat enunul-ntregul act de vorbire.

Performative explicite
Pentru c am descoperit c nu exist o disctincie evident i definitiv ntre performativ
i constativ- primul fiind reuit/nereuit, al doilea adevrat/fals, urmeaz s gsim o
definiie mai clar a performativului. Istoric vorbind, performativul explicit trebuie s fi
fost o dezvoltare ulterioar anumitor enunuri mai primare, care sunt incluse ca mai multe
pri ale ntregului.
Enun primar: Voi fi acolo.
Performativ explicit: Promit s fiu acolo.
Aadar, formula din urm explicita ce aciune e performat n primul enun..
Exist posibilitatea de a fi o promisiune, dar i de a exprima intenia persoanei de a fi
acolo, sau tiindu-i slbiciunea, va fi acolo. (aici explicita nu nseamn a descrie, a
afirma).
Deci, promit c nu este o descriere pt c nu poate fi fals, nici adevrat. Enunarea lui
promit c n cazul n care e reuit, face din ea o promisiune. Putem spune c o formul
performativ ca promit arat clar cum trebuie neles ceea ce se spune i chiar c
aceast formul afirm c a fost fcut o promisiune, dar nu putem spune astfel de
enunuri sunt adevrate/false, nici descrieri/relatri.
De exemplu Taur/ Tunet ntr-o limb primitiv, bazat pe enunuri cu un
singur cuvnt, poate fi un avertisment, o predicie, o informaie. Aceste cuvinte nu vor
face explicit fora exact a enunului.
Limba, ca atare i n etapele ei primitive, nu este precis i nu este nici explicit:
precizia n limb face mai clar ceea ce se spune-semnificaia a ceea ce spune; caracterul
explicit face mai clar fora enunului sau cum trebuie el luat.
Ne vom opri acum asupra unor instrumente mai primitive, ce au anumite roluri care pot fi
preluate de ctre instrumentul performativului explicit.
1. Modul (imperativ: ordin, promisiune, concesie).nu sunt uor reproductibile n
limba scris
nchide-o, acum seamn cu i ordon s o nchizi.
nchide-o- eu aa a face = Te sftuiesc s o nchizi
nchide-o, dac vrei = i dau voie s o nchizi
nchide-o, dac ndrzneti = Te desfid s o nchizi
2. Tonul vocii, cadena (ton amenintor)
Are s atace ! (avertisment)
Are s atace? (ntrebare)
Are s atace!? (protest)
3. Adverbele i expresiile adverbiale (ntresc fora enunului)
N-ai face ru s nu uii niciodat c..
Voi merge probabil..
4. Particulele de legtur
Insist c..
Conchid c..
Dei..
n plus..
5. nsoitori ai enunului (gesturi: clipim, artm cu degetul/aciuni non-verbale)
6. Circumstanele enunului

Venind de la el, am luat-o ca pe un ordin, nu ca pe o rugminte


Am s-i las ie ceasul meu
Problema principal a acestor instrumente este semnificaia vag i receptarea nesigur,
dar poate exista i un sens pozitiv, n care ele rmn inadecvate n ciuda circumstanelor.
Trebuie s observm c acolo unde exist verbe performative, le putem folosi nu
doar n formulele c.. sau s.., ci i n indicaii scenice, inscripii (Atenie!),
paranteze.
Se ntmpl deseori ca senzaia unei anumite emoii sau dorine s fie
considerate drept reacia adecvat la o anumit stare de fapt, chiar a performrii unei alte
persoane. Dar exist i momente n care exprimm de-a dreptul aceste sentimente, chiar
dac simim sau nu ceva din ceea ce spunem c simim. Exemple:
i mulumesc.
mi cer iertare.
Critic./Dezaprob.
Te felicit.

Sunt recunosctor.
mi pare ru.
Condamn.
Sutn bucuros c

M simt recunosctor.
M ciesc.
Sunt ocat de/Sunt revoltat

Unde prima coloan include enunuri performative, cea de-a doua descriptive doar
pe jumtate i a treia simple relatri.
De asemenea, sunt de distins i cazurile nsoirii cuvintelor cu aciunea, caz ce poate
genera performativele, dar nu e n sine un caz de enun performativ.
Trntesc ua astfel (i trntete ua)
Te salut(i salut) Aici te salut poate duce la un substitut pt salut i astfel un enun
performativ pur.
Poc. A spune asta e n circumstanele potrivite s pocneti; dar nu se numete s
pocneti, dac nu spui poc.
Exist situaii n care enunul opereaz ca un titlu, unde aciunea care nsoete cuvintele
este ea nsi o performare verbal.
Citez. (citeaz)
Definesc x ca y.
Verbele performative explicite
Verbul performativ explicit se trage din cel primar. De exemplu Comporta-mentivele au
tip performativ care vizeaza reactiile anumitor comportamente fata de altii si dezvaluie
atitudini si sentimente.
Performativul expl.
Imi cer iertare

Impur

Descriptiv

Imi pare rau

Ma caiesc

Critic/dezaporb

Condam

Sunt dezgustat

Iti urez bun venit

Intampin(cu bucurie)

sunt de aceeasi parere

Acesta accepta varianta Aprob decat Sunt de acord cu


Performativele: As vrea sa te inghita valurile-Iti doresc sa te inghita valurile
As vrea sa te simti bine-Iti doresc sa te simti bine sunt diferite de:
1. Expresiile politicoase, conventionale Am placerea sa... nu li se cere sa fie
sincere.
2. Cuvintele insotite de o actiune Imi inchei pledoaria
Fenomenul trecerii de la descriptiv la performativ se numeste expozitiv- enuntul are o
afirmatie precedata de un verb la performativ. De ex. Sustin ca..., Conchid/ Deduc
ca...,Depun martuie ca..., Admit/Sunt gata sa accept ca... sunt valabile cu
Prevestesc/ Prezic ca..., deoarece aceasta din urma cuprinde toate afirmatiile. Desigur
ca exista si verbe care par a fi performative, ca de exemplu Socot ca..; este foarte usor
sa spui Socoteam ca... in cazul acesta se poate socoti ceva, desi nu nici nu se realizeaza
sau se spune ceva. Se poate afirma sau nega, insa fara sa spui nimic afirm, neg.
In unele cazuri aceste verbe echivaleaza:Accept ca...poate fi inlocuit cu ii aprob
ca.../sunt de acord ca../ descrie partial atitudinile sau convingerile. Pot aparea si
diferente precum cele dintre a cadea de acord in privinta... si a fi de aceeasi parere
cu.
Ca si in cazul comportamentivelor, propozitiile pot fi performative explicite pure,
unde intalnim diferentele:
-Stabilesc premisa ca... (nu- socot ca..)
-Prognostichez ca... (nu- prevad/ ma astept)
-Sustin aceasta opinie (nu-accept aceasta opinie)
-Contest ca e asa (nu- ma intreb/ma indoiesc)
Acelasi fenomen ca si in cazul comportamentivelor si expozitivelor apare si in
zona verdictivelor: Declar ca..., Decid ca..., Stabilesc ca..., Datez ca... Aceste afirmatii
sunt folosite in cazul judecatorilor, iar atunci cand se spune ca se decide trebuie sa se

decida. In cazul persoanelor neoficiale aceasta stare poate sa fie de moment sau o stare
de spirit. Se recomanda evitarea cuvantului verdict si inlocuit cu Ma pronunt in
favoarea..., Declar...
Verbul performativ opereaza sau opereaza cateodata sau partial, adevarat sau fals,
descrie sentimente, stari, convingeri. Este greu sa presupunem tot ceea ce verbele descriu
sau afirma.
In momentul in care producem un enunt nu este neaparat ca noi sa facem ceva,
felul in care vorbim este un generator de confuzii. Este o diferenta intre oamenii care doar
spun lucruri si oamenii care gandesc si apoi spun, deoarece, cei ce gandesc/spun
inseamna a face ceva.
Pentru producerea unui enunt distingem totalitatea sensurilor- vocabule si cuvinte
aranjate intr-o constructie cu o anumita intonatie, act fatic, fem.
Acte locutorii, ilocutorii si perlocutorii
Se examineaza in profunzime sensurile a spune ceva este sa faci ceva sau sa
facem ceva in spunerea a ceva/prin spunerea a ceva. A spune ceva, evident, inseamna a
face ceva, dar depinde si de intonatia, producerea anumitor sunete, cuvintele folosite cu o
semnificatie aparte.
Actul locutoriu este reprezentat de unitati complete de vorbire(semnificatie).
Pentru actul locutoriu se vor performa acte ca: a da informatii/asigurare/avertisment , a
pune o intrebare/ a da un raspuns, anuntul unui verdict, etc. Performarea unui act
perlocutoriu tine de numarul de expresii, cand o folosim si cum o folosim. Acesta solicita
un limbaj specific
Astfel ca in structura acestuia avem: act fonetic(reproducerea sunetelor),
fatic(reproducerea anumitor cuvinte ale unui anumit vocabular conformat gramaticii), act
retic (reproducerea vocabulelor cu un sens mult mai definit.
El a spus Pisica e pe pres- fatic
El a spus ca pisica e pe pres- retic
1. pentru a forma un act fatic trebuie format un act fonetic sau performandu-l pe
unul il poti performa si pe celalalt
2. in actul fatic intra vocabularul, gramatica, precum si intonatia.

3. actul fatic poate fi mimat sau repodus


Actul retic, numit si vorbire indirecta, al carui sens sau referinta risca sa fie inteles gresit.
Actul ilocutoriu(forta prin spunerea a ceva) a fost creat pentru a arata ce fac
vorbitorii cand spun ceva sau in spunerea a ceva. Te sfatuiesc sa..., de aceea este
important sa stim de pe ce pozitie a fost produsa afirmatia, ce stie, la ce se refera si scopul
urmarit in comunicare.
Se distinge de actul perlocutoriu (obtinerea efectelor)ca fiind ceea ce vorbitorul
face prin a spune ceva, nu tine nici de ce spune vorbitorul, nici de ce face spunand ceva.
Locutorul indeplineste un act perlocutoriu, prin spunerea a ceva, daca efortul nu e inscris
in enunt: Te implor sa ma ajuti.
Locutie: Mi-a spus Impusc-o intelegend prin impusca, impusca, iar prin o, pe ea sa
o impusti.
Ilocutie: M-a indemnat/m-a sfatuit/mi-a ordonat sa o impusc.
Perlocutie: M-a convins sa o impusc
Distinctii intre actul ilocutoriu si cel perlocutoriu
Este dificil sa determinam daca un enunt este performativ sau performativ pur. Astfel ca
este necesar sa aflam daca atunci cand spunem ceva inseamna ca facem ceva sau in
spunerea a ceva facem ceva sau prin spunerea a ceva facem ceva.
Avem trei sensuri sau dimensiuni ale folosirii propozitiilor sau ale folosirii limbii
sunt necesare pentru a distinge intentionalul de ne-intentional si incercarea de indeplinire.
-

in spunerea a ceva reprezinta un act locutoriu cu un sens si o referinta echivalenta


cu semnificatia.

A informa, a ordona, a avertiza sunt acte ilocutorii, enunturi conventionale.

Prin spunerea a ceva (a convinge, a persuada, a impiedica) realizam acte


perlocutorii, ceea ce facem sa se intample.

Este necesar sa distingem in spunerea acestora- il avertizam de prin spunerea acestoral-am determinat sa se opreasca

Trebuie sa consideram ca actiunea unui act perlocutoriu reprezinta efectuarea unei


actiuni, ci nu sensul efectuarii unei actiuni. Putem determina doar o parte din ce
desemneaza actul, fiind realitate sau consecinta, fie o actiune previzibila, dar redusa la un
efort minim fizic.
(indoirea degetului pe tragaci care a produs moartea cuiva...)
Pana aici, actul perlocutoriu, reprezinta actul care produce consecinte, pe cand
actul ilocutoriu nu este el insusi o consecinta a actului locutoriu.
In aceasta distinctie apar urmatoarele efecte:
-actul ilocutoriu nu va fi realizat daca nu este produs un efect(nu se poate spune ca ai
sfatuit, avertizat decat daca auditoriul nu aude ceea ce ai spus, pentru asta vorbitorul
trebuie sa se asigure ca a fost inteles)
-nu trebuie confundat felul in care un act ilocutoriu are efect (nava care este numita dupa
Regina Rlisabeta, urmare a unor anumite actiuni ulterioare)
-actele ilocutorii invita la un raspuns sau o urmare (orice intrebare are un raspuns, orice
promisiune are o indeplinire); raspunsurile pot fi unilaterale sau bilaterale. Putem incepe
cu L-am facut sa (ma asculte)... urmat de cuvantul care indica actiunea. Intre I-am
ordonat si a ascultat si L-am facut sa ma asculte , cel din urma enunt incita, ori chiar
se foloseste de o influenta personala pentru a ajunge la constrangere. Corect este si L-am
facut sa ma asculte afirmand un anumit lucru.
Actul perlocutoriu vizeaza un obiectiv, scopul acestuia este de a atrena o urmare,
poate alerta sau chiar speria. Raspunsul sau urmarea unui act perlocutoriu pot fi realizate
prin mijloace non-locutorii (indreptarea pistolului catre cineva).
Mijloacele non-verbale sunt acte ilocutorii(expresiile fetei). Acesta poate exista doar prin
mijloace conventionale, actul perlocutoriu il poti realiza prin agitarea unei persoane,
facand acest lucru va stii bine ce vreau sa spun, va fi o amenintare sau nu.
In spunerea vs. prin spunerea
Lamurite fiind sarcinile celor 3 acte, raman ridicare doua probleme cum folosim
limba si ce facem in spunerea a ceva.
In spunerea performeaza un act ilocutoriu, iar prin spunerea performeaza un act
perlocutoriu .; exista cazuri in care a face o greseala ori a risca nu este nici ilocutoriu, nici

10

perlocutoriu. Atunci cand punem in putem sa pastram verbul continuu si non-continuu:


De exemplu: In spunerea acestora facea o greseala sau Prin spunerea acestora a facut
o greseala. In schimb atunci cand punem prin nu putem schimba sensul Prin spunerea
acestora facea o greseala
Distinctia dintre a face si a incerca sa faci ceva este prezenta in verbul ilocutoriu,
precum si in cel perlocutor. (a argumenta/a incerca sa argumentezi, etc.) Unele acte
ilocutorii nu sunt incercari de a face unul perlocutor, ca de exemplu: a promite- a incerca
sa faci ceva.
*prin spunerea a ceva, atunci cand s-a ajuns la actul perlocutoriu.
Clase de forta ilocutorie
In functie de forta lor ilocutorie avem urmatoarele clase de enunturi:
- verdictive (dau un verdict, pot fi estimari, judecati provizorii sau evaluari; exprimarea
unei judecati a carui motiv este greu de elucidat, judecata neoficiala;L -as numi om
vrednic)
- exercitive (exercitarea unei puteri, drept, influenta; a ordona, a vota, a soma, a sfatui,
etc.)
- promisivele (acte care promit, isi iau o insarcinare de orice fel; a adopta, a se dedica, a
jura sa, a pune pariu, a fi de partea, a fi in favoarea, etc. )
- comportamentivele (acte referitoare la atitudini si comportament social; a-si cere scuze,
a recomanda, a consola, a blestema)
- expozitive (felul in care enuntul se incadreaza in cursul unui argument; ilustrez,
presupun, conchid, mentionez ca, etc.)

Ilie Silvana Ioana


Chiri Roxana Ioana
CRP, anul II, grupa II-grupa I

11