ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FABBV AN II ID
M ODELAREA F EN OM EN ELOR
F IN AN CIAR M ON ET ARE
Appendix
Anul universitar 2011-2012

Tema 2: Problema de optim a consumatorului.

Fundamentarea deciziei statice de consum1
1

Formularea
si rezolvarea problemei directe
Problema consumatorului : Consumatorul doreste s
a si maximizeze utilitatea generat
a de consumarea setului de bunuri (q1 ; q2 ), f
ar
a a dep
asi ns
a
venitul pe care l are la dispozitie, V .
Rezultatul rezolvarii problemei consumatorului: consumatorul determin
a
ce cantitate s
a consume din ecare bun de pe piata (adic
a determin
a
functia sa de cerere pentru ecare bun n parte) si utilitatea maxim
a pe
care o poate obtine.

1.1

Formularea matematic
a a problemei directe

Consumatorul descris anterior va alege acea structur

a a consumului care i maximizeaz
a utilitatea, n conditiile date de preturi si de venitul disponibil. Introducerea functiei de utilitate ne permite s
a descriem riguros, s
a model
am printr-o
problem
a matematic
a de optim, cea mai buna posibilitate de consum.
Problema de optim a consumatorului este:
(
maxu (q1 ; q2 )
q1 ;q2
:
(1)
p1 q 1 + p2 q 2 = V
Teorema 1 (Legea Gossen) 2 Prin planul optim de consum, rapotul dintre
utilitatea marginala si pret este aceea
si pentru toate bunurile,
@u
@q1

p1

@u
@q2

p2

1 Sinteza de fa
ta tine cont, preponderent, de prezentarea notiunilor n lucrarea [1]. Este
recomandata parcurgerea capitolelor corespunz
a toare din bibliograa indicat
a.
2 Hermann Heinrich Gossen (1810-1858): economist german, considerat printre primii care
au elaborat o teorie general
a a utilit
atii marginale.

1.2

Rezolvarea problemei directe

Problema de optim a consumatorului este una de extrem conditionat, care se

rezolv
a prin introducerea unui multiplicator Lagrange si optimizarea functiei
L (q1 ; q2 ; ) = u (q1 ; q2 )

(p1 q1 + p2 q2

V ):

A calcula max L (q1 ; q2 ; ) presupune impunerea urm

atoarelor conditii de
q1 ;q2 ;

optim, de ordin I:
@L
= 0;
@q1
@L
= 0;
@q2
@L
= 0:
@

(2)
(3)
(4)
not

Def. 2 Componentele planului optim de consum, qi = fi (p1 ; p2 ; V ), pentru

i 2 f1; 2g, se numesc func
tii de cerere de tip Marshall3 , Walras4 sau
necompensate.
Prop. 3 Functiile de cerere de tip Marshall comporta urmatoarele proprietati:
1. sunt omogene de grad zero n preturi si venit;
2. suma elasticitatilor functiilor de cerere de tip Marshall n raport cu preturile
si cu venitul este zero.

1.3

Func
tia indirect
a de utilitate

Rezolvnd problema primala de optim (1), consumatorul determin

a cantit
atile
pe care trebuie s
a le consume din ecare bun, pentru a-si maximiza utilitatea.
respectivele cantit
ati se obtin ca functii ce au ca argumente informatiile pe care
le are la dispozitie consumatorul, adic
a preturile si venitul disponibil. dac
a se
nlocuiesc functiile de cerere de tip Marshall, obtinute prin rezolvarea problemei
(1) n expresia functiei de utilitate, obtinem expresia utilit
atii maxime care
i este accesibil
a consumatorului, ind date preturile bunurilor consumate si
nivelul resurselor sale disponibile pentru consum.
Def. 4 Functia care arata nivelul maxim al utilitatii pe care l obtine consumatorul, n conditiile date de preturile bunurilor consumate si de venitul disponibil
se nume
ste func
tie indirect
a de utilitate,
: R3+ ! R;
3 Alfred Marshall (1842-1924): economist englez, a contribuit la dezvoltarea
stiintei economice prin utilizarea coerent
a a functiilor de cerere si de ofert
a n determinarea pretului, a
utilit
atii marginale si a costurilor de productie.
4 Lon Walras (1834-1910): inginer
si economist francez, unul dintre promotorii revolutiei
marginaliste, p
a rintele teoriei echilibrului general si fondator al S
colii Economice de la Lausanne.

(p1 ; p2 ; V ) = u (f1 (p1 ; p2 ; V ) ; f2 (p1 ; p2 ; V )) :

Desi modul n care a fost denit
a functia indirect
a de utilitate induce ideea
contrar
a, trebuie subliniat
a lipsa de relevanta a valorii maxime a utilit
atii, atunci
cnd aceasta este analizat
a singular. Utilitatea functiei indirecte de utilitate se
remarc
a, de exemplu, atunci cnd se analizeaz
a oportunitatea introducerii unei
taxe pe o piata, astfel nct bun
astarea consumatorilor s
a e afectat
a ct mai
putin. Functia indirect
a de utilitate a fost introdus
a de c
atre Roy5 (1942).
Prop. 5 Functia indirecta de utilitate comporta urmatoarele proprietati:
1. Este descrescatoare n raport cu preturile;
2. Este crescatoare n raport cu venitul;
3. Identitatea Roy (1947):
fi (p1 ; p2 ; V ) =

@ (p1 ;p2 ;V )
@pi
@ (p1 ;p2 ;V )
@V

; (8) i 2 f1; 2g ;

(5)

4. Este omogena de grad zero n raport cu preturile si cu venitul.

Seminica
tia economic
a a multiplicatorului Lagrange. S
a consider
am o modicare a venitului consumatorului de m
arime dV .Apare, n mod
natural, urm
atoarea ntrebare: care este impactul acestei modicari asupra utilitatii maxime a consumatorului, n conditiile mentinerii constante a preturilor ?
Modicarea venitului consumatorului duce la modicarea cantit
atilor optime
consumate din cele dou
a bunuri si, n consecinta, a utilit
atii maxime obtinute
de consumator. Matematic, modic
arile se scriu astfel:
p1 dq1 + p2 dq2 = dV (q1 ; q2 ),
(din restrictie)

respectiv,
@u
@u
dq +
dq = du (q1 ; q2 )
@q1 1 @q2 2

(6)

(diferentiala total
a a functiei de utilitate m axim a)

nlocuind n (6) relatiile (2) si (3) de mai sus, se obtine

du (q1 ; q2 )

=
=

p1 dq1 + p2 dq2 =
dV

(p1 dq1 + p2 dq2 )

+
5 Ren Roy (1894-1977): inginer
si economist francez. A propov
a duit necesitatea unei
teorii modicate a consumatorului, bazat
a pe ierarhizarea nevoilor, caz n care posibilitatea
substitutiei ntre bunuri este diminuat
a substantial.
Roy (1943) are ideea relatiei de preferinta lexicograce, formalizat
a ulterior de c
a tre Nicolae
Georgescu-Roegen (1954).

du
= :
(7)
dV
Relatia (7) dezv
aluie interpretarea economic
a a multiplicatorului Lagrange
, anume utilitatea marginal
a a venitului. Dac
a venitul disponibil al consumatorului creste cu o unitate, atunci utilitatea maxim
a pe care acesta o poate
obtine, n conditiile n care preturile nu se modic
a, va creste cu unit
ati. n
general, n problemele de optim, valoarea multiplicatorului Lagrange arat
a cu
ct se modic
a valoarea optim
a a functiei maximizate (sau minimizate), dac
a
se relaxeaz
a restrictia.

Formularea
si rezolvarea problemei duale
Problema duala a consumatorului: Problema dual
a a consumatorului impune minimizarea costurilor agentului economic n conditiile obtinerii unei
utilit
ati dorite de acesta.
Rezultatul rezolvarii problemei duale a consumatorului: consumatorul determin
a ce cantitate s
a consume din ecare bun de pe piata si cheltuiala
minim
a pe care o poate obtine, n conditiile obtinerii unei utilit
ati cel
putin egale cu o utilitate considerat
a tint
a u.

2.1

Formularea matematic
a a problemei duale

n aceast
a abordarea alternativ
a, se poate presupune c
a agentul consumator
si xeaz
a un anumit vector de consum si alege din multimea de indiferenta a
acestuia varianta cea mai ieftin
a. Aceast
a abordare permite deducerea facil
aa
unor rezultate teoretice si se foloseste pe larg n analizele de tip cost-beneciu.
Problema dual
a de optim a consumatorului este
(
min [p1 q1 + p2 q2 ]
q1 ;q2
:
(8)
u (q1 ; q2 ) = u

2.2

Rezolvarea problemei duale

Problema dual
a se rezolv
a folosind tot multiplicatorul Lagrange,
L (q1 ; q2 ; ) = p1 q1 + p2 q2

(u (q1 ; q2 )

u) :

Conditiile de optim de ordinul I se scriu similar.

Def. 6 Componentele planului optim de consum, qi = hi (p1 ; p2 ; u), pentru i 2
f1; 2g, se numesc func
tii de cerere de tip Hicks6 (1946) sau compensate.
6 John Richard Hicks (1904-1989): unul dintre cei mai importan
ti economisti ai secolului
al XX-lea, cu contributii esentiale n teoria consumatorului si macroeconomie: modelul ISLM. n 1972 primeste, mpreun
a cu Kenneth Arrow, Premiul Nobel pentru Economie pentru
"contributiile de pionierat n teoriile echilibrului economic general si a bun
a st
a rii."

Prop. 7 Functiile de cerere de tip Hicks hi (p1 ; p2 ; u), i 2 f1; 2g, au urmatoarele
proprietati:
1. Sunt omogene de grad zero n raport cu preturile si de grad unu n raport
cu toate variabilele;
2. Suma elasticitatilor functiilor de cerere de tip Hicks n raport de preturi
este zero.
3. Sunt descrescatoare n raport cu preturile.

2.3

Func
tia cheltuielilor minime

Dac
a se nlocuiesc functiile de cerere de tip Hicks, obtinute prin rezolvarea
problemei (8) n expresia cheltuielilor, se obtine functia cheltuielilor minime.
Def. 8 Functia care arata nivelul minim al venitului disponibil ce i asigura
consumatorului o anumita utilitate, n conditiile date de preturile bunurilor consumate, se nume
ste func
tia cheltuielilor minime: e : R3+ ! R;
e (p1 ; p2 ; u) = p1 h1 (p1 ; p2 ; u) + p2 h2 (p1 ; p2 ; u) ;

(9)

unde hi (p1 ; p2 ; u) este functia de cerere de tip Hicks pentru bunul i, pentru
i 2 f1; 2g.
Prop. 9 Functia cheltuielilor minime are urmatoarele proprietati:
1. Este crescatoare n raport cu preturile;
2. Este crescatoare n raport cu utilitatea;
3. Lema Shepard7 (1953):
hi (p1 ; p2 ; u) =

@e (p1 ; p2 ; u)
; (8) i 2 f1; 2g ;
@pi

(10)

4. Este omogena de grad unu n raport cu preturile si de grad doi n raport

cu toate variabilele;
5. Functia cheltuielilor minime este concava n raport cu preturile.
Seminica
tia economic
a a multiplicatorului Lagrange. Deoarece
problemele (1) si (8) sunt echivalente, rezult
a c
a relatia care descrie optimul
consumatorului este aceeasi: Legea Gossen, modicndu-se numai expresia si
interpretarea multiplicatorului Lagrange. Dac
a not
am cu ~ multiplicatorul Lagrange care intervine n rezolvarea problemei (8), atunci
~ = 1;

(11)

unde este multiplicatorul Lagrange din problema (1). n acest caz, multiplicatorul Lagrange arat
a cu ct trebuie sa creasca cheltuielile, pentru a putea
suporta cre
sterea nivelului de utilitate care se dore
ste a atins cu o unitate.
7 Aceast
a proprietate poart
a numele lui Ronald Shepard, care a demonstrat-o n 1953, desi
fusese utilizat
a anterior de c
a tre Hicks (1939) si Samuelson (1947).

Rela
tii de coresponden
ta
a prob ntre cele dou
leme

Unele aspecte ale analizei comportamentului consumatorului se studiaz

a mai
usor utiliznd functiile de cerere de tip Marshall, iar altele functiile de cerere
de tip Hicks. Astfel, o analiz
a empiric
a a consumatorului se poate realiza mult
mai usor pe baza functiilor de cerere Marshall, care sunt observabile, n timp ce
functiile de cerere de tip Hicks faciliteaz
a substantial o analiz
a care urm
areste
impactul cresterii preturilor asupra bun
ast
arii consumatorului.
Relatiile urm
atoare permit deducerea unui tip de functii de cerere din cel
alalt.

3.1

Rela
tii ntre func
tiile

ntre functiile

si e

si e exist
a urm
atoatele relatii:

a ce poate obtinut
a cu cos(p1 ; p2 ; e (p1 ; p2 ; u)) = u (utilitatea maxim
turi minime este chiar pragul minim de utilitate ales);
e (p1 ; p2 ; (p1 ; p2 ; V )) = V (cheltuielile minime necesare pentru a obtine
utilitatea maxim
a posibil a obtinut
a reprezint
a ntreg venitul disponibil).

3.2

Rela
tii ntre cererea walrasian
a
si cea hicksian
a

Fie i; j 2 f1; 2g.

fi (p1 ; p2 ; V ) = hi (p1 ; p2 ; (p1 ; p2 ; V )) (cerea de tip Marshall (f ) este egal
a
cu cererea de tip Hicks (h) n conditiile n care utilitatea c
autat
a este cea
maxim
a posibil
a);
hi (p1 ; p2 ; u) = fi (p1 ; p2 ; e (p1 ; p2 ; u)) (cererea de tip Hicks (h) este egal
a cu
cererea de tip Marshall (f ) n conditiile efectu
arii unor cheltuieli minime).

3.3

Ecua
tia Slutsky

Efectul total al modic

arii pretului unui bun asupra cantit
atilor consumate
se poate descompune n dou
a p
arti: efectul de substitutie si efectul de venit.
Ecuatia lui Slutsky 8 descompune efectul modic
arii preturilor asupra cererii pe
dou
a componente: efectul de venit si efectul de substitutie.
Pentru claricare s
a presupunem c
a pretul bunului 1 creste. Cum reactioneaza
consumatorul?
si reduce consumul din bunul 1, dar pentru a p
astra acelasi nivel de
utilitate si m
areste consumul dintr-un alt bun care devine mai ieftin n
comparatie cu bunul 1efect de substitutie.
8 Evgheni

Slutsky (1880-1948): statistician si economist ucrainian.

cresterea pretului bunului 1 i reduce consumatorului venitul real, restrictia bugetar

a se mut
a paralel cu cea initial
a ns
a la un al nivel de
utilitate efect de venit.
Def. 10 Efectul de substitu
tie reecta modicarea cantitatii consumate din
bunul j, ca urmare a modicarii pretului bunului i (posibil acela
si cu bunul j),
astfel nct utilitatea consumatorului sa ramna aceea
si, u:
hj =

@hj
@pi

pi , pentru i; j 2 f1; 2g :

(12)

Def. 11 Efectul de venit reecta modicarea cantitatii consumate din bunul

j, ca urmare a modicarii venitului:
fj =

@fj
@V

V , pentru j 2 f1; 2g

(13)

Prop. 12 (Ecua
tia Slutsky) Modicarea planului optim de consum ca urmare a modicarii pretului unui bun este egala cu suma dintre efectul de substitutie si efectul de venit:
@fj (p1 ; p2 ; V )
@pi
|
{z
}

E fectul pretului asupra cererii

pentru i; j 2 f1; 2g.

@hj (p1 ; p2 ; u)
@pi
|
{z
}

E fect de substitu tie

@fj (p1 ; p2 ; V )
fi (p1 ; p2 ; V ); (14)
@V
|
{z
}
E fect de ven it

Bibliograe
[1] Alt
ar, M., Necula, C., Bobeic
a, G. (2009). Modelarea deciziei nanciarmonetare - Note de curs. Bucuresti: Editura ASE.
[2] Marin, D., Stancu, S. (2004). Microeconomie: aplicatii la nivelul agentilor
economici. Bucuresti: Editura ASE.
[3] Rubinstein, A. (2006). Lecture Notes in Microeconomic
ory. Princeton University Press. Disponibil la adresa:
http://arielrubinstein.tau.ac.il/Rubinstein2007.pdf >

The<

[4] Shephard, R. (1953).Theory of Cost and Production Functions. Princeton:

Princeton University Press.
[5] Tian, G. (2008) Lecture notes in Microeconomic Theory. Disponibil la
adresa: < http://econweb.tamu.edu/tian/micro1.pdf >