Principiile care reglementeaza actul juridic

-principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanda)

-principiul irevocabilitatii;
-principiul relativitatii (neque prodesse potest)

Principiul fortei obligatorii-pacta sunt servanda

Pornind de la prevederea art 969 alin.1 C.civ putem defini principiul fortei
obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul
juridic civil legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea.
In alti termeni: actul juridic civil este obligatoriu iar nu facultativ.
Principiului fortei obligatorii il reprezinta 2 cerinte si anume:
1) necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice
generate de actele juridice civile;
2) imperativul moral al respectarii cuvantului dat.
Exceptii:
Sunt exceptii cazurile in care efectele nu se produc asa cum au dorit partile,la
incheierea lui,aceste efecte fiind ori mai restranse ori mai intinse,independent de vointa
partilor sau unei parti.
Drept cazuri de restrangere a fortei obligatorii mentionam:
-incetarea contractului de mandat din cauza mortii ,interdictiei, insolvabilitatii si
falimentului mandantului ori a mandatarului, dupa caz(art.1552 pct.3 C.civ.);
-incetarea contractului de locatiune (art.1439 alin.1 C.civ.)
Cazuri de extindere a fortei obligatorii:
-prorogarea efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul stipulat de
parti;
-prelungirea efectelor actului cu executare succesiva,datorita suspendarii
temporare a executarii lui pe tot timpul cat dureaza cauza de suspendare
-revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului contractual in
schimbarea imprejurarilor avute in vedere de parti, la data incheierii actului juridic

Principiul irevocabilitatii
Principiul irevocabilitatii poate fi definit ca regula de drept potrivit careia actului
bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din parti,iar actului
unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa,in sens contrar,din partea
autorului actului.
Exceptii
Distingem doua categorii de exceptii de la irevocabilitate,si anume:
- exceptii in categoria actelor bilaterale(ori multilaterale)
- exceptii in categoria actelor unilaterale.

La aceste exceptii,nprevazute de Codul Civil,se adauga:

-denuntarea contractului de inchiriere a unei locuinte la cererea chiriasului,cu
conditia notificarii prealabile intr-un termen de minimum 60 de zile,sau la cererea
proprietarului[art.24 lit. a) si b),din legea nr.114/1996,republicata];
-denuntarea unor contracte de catre administratorul sau lichidatorul
judiciar(potrivit art.92 din Legea nr.85/2006,privind procedura insolventei)
-incetarea acordului petrolier prin renuntarea titularului sau(art.19 pct.6 si art.21
din Legea nr.134/1995);
-denuntarea contractului de comanda a unei opera viitoare(art.46 alin.2 din Legea
nr.8/1996)
-denuntarea contractului de asigurare in conditiile Legii nr.136/1995.art.17 si
21(asa cum a fost modificata prin Legea nr.172/2004);
-denuntarea unilaterala a contractului de voluntariat,fie de catre voluntar, fie de
catre beneficiarul voluntariatului(art.16 din Legea nr.195/2001.
Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale
Acestea sunt:
-testamentul este esentialmente revocabil;
-retractarea renuntarii la mostenire;
-oferta poate fi revocata pana in momentul ajungerii ei la destinatar;
-consimtamantul parintelui firesc sau dupa caz al tutorelui exprimat la adoptia
copilului poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui in conditiile
legii;
-revocarea marturisirii pentru eroare de fapt;
-revenirea asupra consimtamantului exprimat de o persoana in sensul de a i se
preleva tesuturi sau organe umane in scop terapeutic.
In cazul contractelor sinalagmatice principiul obligativitatii si irevocabilitatii
dobandesc anumite particularitati si produc urmatoarele efecte specifice:
1) exceptia de neexecutare(exceptio non adimpleti contractus);
2) rezolutiunea(sau rezilierea) pentru neexecutarea culpabila;
3) riscul contractului.

Principiul relativitatii efectelor (neque prodesse potest)

Principiul relativitatii efectelor actului juridic poate fi definit ca regula potrivit
careia acest act produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului,el neputand sa
profite ori sa dauneze altor persoane.
Intr-o alta exprimare, principiul relativitatii inseamna ca actul juridic civil
bilateral da nastere la drepturi si obligatii numai pentru partile lui, iar actul unilateral
obliga pe autorul sau.
Notiunile de: parte, avand-cauza si tert
In raport cu un anumit act juridic civil, toate subiectele de drept civil se plaseaza
in una din aceste trei notiuni.
Parte inseamna persoana care incheie actul juridic civil, fie personal,fie prin
reprezentare, si in patrimonial ori persoana careia se produc efectele actului juridic
intrucat a exprimat un interes personal in acel act.

Prin parte se intelege nu numai persoana care incheie direct si personal un anumit
act juridic civil,ci si persoana care incheie actul prin intermediul unui reprezentant(legal
sau conventional).
O parte a actului juridic civil poate fi alcatuita din mai multe persoane fizice sau
juridice care promoveaza ori au un interes sau o pozitie comuna.
Partile reprezinta acea categorie de persoane fata de care actul juridic civil isi
produce efectele in virtutea principiului relativitatii.
Avand-cauza este persoana care, desi n-a participat la incheierea
actului,totusi,suporta efectele acestuia,datorita legaturii sale juridice cu partile actului.
Categorii de avanzi-cauza:
1) succesorii universali;
2)succesorii cu titlu universal;
3)succesorii cu titlu particular;
4)creditorii chirografari.
Succesor universal persoana care dobandeste un patrimoniu,adica o
universalitate de bunuri(universitas bonorum),precum:mostenitorul legal unic,legatarul
universal,persoana juridical dobanditoare a unui patrimoniu prin efectul
comasarii(fuziune si absorbtie).
Succesor cu titlu universal persoana care dobandeste o fractiune dintr-un
patrimoniu, precum: mostenitorii legali, legatarii cu titlu universal,persoana juridica
dobanditoare a unei parti din patrimoniul persoanei juridice divizate(total sau partial).
Succesorii cu titlu particular - sunt persoanele care dobandesc un anumit drept,
privit individual(ut singuli), precum: cumparatorul, donatorul, legatarul cu titlu particular,
persoana juridica dobanditoare a activului net, ca efect al dizolvarii altei persoane
juridice.
Dobanditorul unui anumit bun(successor cu titlu particular) are calitatea de avandcauza), numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
1.sa fie vorba de drepturi si obligatii strans legate de bunul dobandit de
succesorul cu titlu particular;
2.sa fie vorba de acte(incheiate de autor cu alte persoane) cu data anterioara
datei actului incheiat de dobanditor cu autorul de la care a obtinut bunul;anterioritatea
datei se stabileste cu ajutorul datei certe;
3.daca actul,in raport de care se pune problema calitatii de avand-cauza a
succesorului cu titlu particular, era supus, potrivit legii, unor conditii de publicitate,
se cere sa fi fost indeplinite formele de publicitate(sau, alte conditii cerute de lege).
Daca nu sunt intrunite aceste conditii,succesorul cu titlu particular nu are calitatea
de avand-cauza,ci pe cea de tert.
Creditorii chirografari, sunt acei creditori care nu au o garantie reala(gaj sau
ipoteca)care sa le asigure realizarea creantei pe care o au contra debitorului.
-nu pot urmari decat bunurile debitorului existente in momentul cand,creanta fiind
ajunsa la scadenta,se trece la executare,
-sufera concurenta altor creditori chirografari,neavand un drept de preferinta,astfel
incat poate ajunge in situatia de a nu-si putea satisface creanta,in intregime.
-unele din bunurile debitorului, chiar daca exista in patrimoniul debitorului la
momentul executarii, nu sunt urmaribile(adica sunt insesizabile), legea(C.pr.civ.,in
principal)exceptandu-le de la urmarire.