Dor de Cluj

Adrian Paunescu

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,

Eu, fiu de rani din fierbintele sud,
i Clujul e, tot, hohotire de clopote,
i paii lui Blaga pe strzi se aud.

Ca Iancu a vrea pe suiul Feleacului

S cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astzi e linite dulce n inima
Prea mult patimitului nostru Ardeal.

Acelai e Clujul, aceiai sunt oamenii,

Mereu nsctori i mereu muritori,
Dar i de-a avea tot o singur natere
Aici a muri de o mie de ori.

Mereu ctre dealul ciudat al Feleacului

Atras mi-a fost neamul btrn de oltean,
Aici nvar ai mei, toate rudele,
Dumitru i Ana i Tina i Ioan.

Cnd noaptea se las tresar amintirile

i trec literai spre un magic castel,

Ce seamn Clujul n noapte cu creierul,

Un creier cu gnduri aprinse n el.

i ce n-a fost voie, i clipele libere,

i ce-i mulumire, i ce e repro
Se-adun nostalgic la cumpana nopilor
Cnd Blaga i murmur paii sfioi.

El trece spre moarte, n marea lui trecere

i e printre noi i din nou printre dui,
Sfios ntr-un Cluj ca n templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.

Ro-galben-albastre sunt razele Clujului,

Furtuna din veac mai de pre le fcu,
Btrni nelepi poart grija grdinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu "U".

Att de senin se transcriu tragediile,

Legendele iart momentul cel crud,
Ce simplu cntm: "Blaga-i mut ca o lebd"
i paii lui Blaga prin Cluj se aud.