Caracterizarea lui Stefan cel Mare din Letopisetul Tarii Moldovei

Intemeietor al portretisticii in literatura noastra veche, Grigore Ureche creioneaza in opera sa

o galerie de portrete de domnitori si figuri de boieri, pe care autorul le ierarhizeaza, le da un
contur propriu, punand alaturi de trasaturi fizice insusiri de caracter definitorii, cu mare preciziune de nuante si concizie. Incontestabila sa arta de portretist e ilustrata elocvent de efigia lui
Stefan cel Mare, realizata din linii simple in finalul amplei sectiuni consacrate, in Letopiset,
voievodului, in capitolul De moartea Jui Stefan-Voda cel Bun, va leato 7012 (1504), adevarata
sinteza asupra a ceea ce a realizat domnitorul in plan politic si moral.
Glorificand eroul care a asigurat Moldovei stabilitatea si independenta, cronicarul incadreaza
portretul voievodului intr-o rama bogata, concepandu-l in cateva secvente: imprejurarile mortii
domnitorului, portretul lui, sentimentele poporului la moartea sa, sanctificarea lui prin traditie
folclorica, informatii asupra unor fenomene naturale neobisnuite si premonitorii, si o scurta
insemnare
istoriografica.
Portretul, de o concizie clasica, insumand insusirile fundamentale ale eroului, e construit pe
alternanta dintre insusirea - fizica sau morala - si ilustrarea ei prin gesturi, fapte, atitudini, intrun
stil
lapidar,
eliptic
uneori,
simplu,
masurat.
Cronicarul incepe a fixa,prin litota, linia caracteristica a portretului fizic: "om nu mare la statu",
detaliu care are mai degraba convergenta morala, voind a sugera ca, desi mic de statura,
Stefan
e
urias
prin
faptele
sale.
Omul Stefan, supus vremelniciei - fapt sugerat prin utilizarea perfectului compus arhaic "fostau" - e aprig, impulsiv, temperament coleric: "manios si degraba a varsa sange nevinovat; de
multe ori la ospete omorata fara giudet." Se simte aici pozitia politica a cronicarului, dusman al
autocratiei
voievodale.
Urmeaza o serie de trasaturi morale pe care autorul le surprinde cu admiratie dar si cu
obiectivitate, delimitate clar la nivelul textului prin adverbul "amintrelea". Voievodul se remarca
prin capacitate intelectuala, unitate caracteriala: "om intreg la fire", e intrepid, vesnic activ:
"nele-nesu, si lucrul sau il stiia a-I acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai." "La lucruri de
razboaie mester", Stefan are ceea ce am numi astazi geniu militar, concept din care nu poate
lipsi vitejia, curajul cu efecte psihologice asupra ostenilor: "unde era nevoie insusi se varaia, ca
vazandu-l ai sai, sa nu sa indarapteze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia".
De o mare tarie morala, Domnul nu se descurajeaza in fata esecului, are intotdeauna forta de
a intoarce infrangerea in izbanda: "stiindu-se cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor". Aceste
insusiri, fundamentale, ale eroului stau sub semnul eternitatii, si cronicarul utilizeaza in
enumerarea
lor
timpul
verbal
durativ,
imperfectul.
Gradarea ascendenta a liniilor portretului moral culmineaza cu secventa apoteotica in care
cronicarul prezinta dragostea poporului pentru marele voievod. Tara "l-au ingropat cu multa jale
si plangere" pe cel ce i-a fost parinte si i-a adus "mult bine si multa aparatura". Stefan a intrat
in legenda, traditia populara l-a sanctificat pentru "lucrurile lui cele vitejesti carile niminea din
domni,
nici
mai
nainte.
nici
dupa
aceia
l-au
ajunsu."
Numele popular al voievodului, Stefan cel Mare si Sfant, "svetr, dovedeste ca in tradita

poporului acesta se integreaza in familia "monarhilor ascunsi" (Vasile Lovinescu), fara de

moarte,
cu
dubla
putere
-sacerdotala
si
regala.
Unicitatea domnitorului e subliniata si prin evocarea fenomenelor naturale, neobisnuite, care iau precedat moartea: "intru acelasi anu, iarna grea si geroasa" si "preste vara au fost ploi grele
sipovoae de ape, si multa inecare de ape s-au facut". Situate dupa apoteoza eroului ("svetr'),
aceste
notatii
se
incarca
de
o
expresivitate
si
semnificatie
particulare.
Scurta insemnare istoriografica, ce incheie consemnarea domniei de 47 de ani a lui StefanVoda,
are
in
vedere
testamentul
politic
al
acestuia.
Concizia, precizia stilului, elipsa verbului, antepunerea negatiei ("nu mare", "nelenesu" etc), fac
ca portretul sa para "sapat in piatra, ca o pisanie de biserica" (N. Cartojan).
Trasaturile fixate de Grigore Ureche marelui voievod au fost urmate aproape intocmai in
creatiile scriitorilor nostri, ceea ce dovedeste intuitia exceptionala a cronicarului asupra
caracterului domnitorului.

Portretul lui tefan cel Mare n cronica lui Grigore Ureche

Letopiseul rii Moldovei al lui Grigore Ureche ndeplinete funcia esenial a povestirii,
de rememorare i de recuperare a timpurilor trecute. Involuntar, n una din
marileintuiii critice, George Clinescu i fixa trsturile foarte moderne ale narativitii: Are
sensulobiectivitii []. Este evoluionist n istorie, n sensul biologic, admind c orice naie (aziam
zice civilizaie) are o nceptur, un adaos i o scdere. Binenteles e providenialist, idescoperim chiar
idei politice.Unul din primele portrete din literatura romn reprezint primul portret literar al att
decunoscutului domnitor tefan cel Mare realizat de cronicarul Grigore Ureche. nzestrat fiind
cudarul de povestitor, G. Ureche este ntemeietorul portretisticii n literatura romn veche. nvirtutea
talentului su, el selecteaz figurile domnitorilor sau a boierilor, le ierarhizeaz, le dcontur propriu,
punnd alturi de trsturile fizice i anecdote-nsuiri de caracter definitorii.Efigia lui tefan cel
Mare, modelul clasic, este realizat din linii simple, dovedind oincontestabil art de portretist, de altfel
istoria literar i-a reinut o bun parte din portrete dreptmodel. Glorificnd eroul care a dat Moldovei
stabilitate i independen, Ureche concepe povestirea din cteva momente:
mprejurrile morii domnitorului, portretul acestuia,sentimentele poporului la moartea lui
tefan, aprecieri asupra vremii i intrarea lui n legend.Fost-au acestu Stefan voda om nu mare la
statu, manios si de grabu varsatoriu de sangenevinovat; de multe ori la ospete omoria fara judetu.
Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu,si lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il

aflai. La lucruri de razboaie mester,unde era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa
indaraptieze si pentru aceia rarurazboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca
stiindu-sa cazut jos, sa radicadeasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, si feciorul sau,
Bogdan voda, urma lui luasa,de lucruri vitejesti, cum se tampla din pom bun, roada buna iase.