Sunteți pe pagina 1din 18

TEORIE LITERAR: ROMANTISMUL

Romantismul apare ca o reactie la clasicism la sfarsitul secolului al XVIII-lea n Anglia i


n Germania. n secolul al XIX-lea se manifest n Frana, dup care se extinde n
aproape toate rile lumii.
Caracteristici:
---valorific noi categorii estetice ca:
-urtul
-grotescul (grotesc = comic excesiv, neobisnuit de caraghios; ridicol,
burlesc, bizar)
-macabrul (care se refer la moarte, care inspir groaz, sinistru: imaginea
celor 47 de capete care formeaz o piramid, la porunca domnitorului Alexandru
Lpuneanul)
-fantasticul;
---se fac inovatii prozodice
---aparitia de noi specii literare: drama romantic, meditaia, elegia, poemul filozofic,
nuvela istoric etc..
---primeaza subiectivismul, pasiunea, fantezia in genul liric;
---folosirea antitezei in structura poeziei si in conceperea personajelor
---cultivarea specificului naional prin istorie, folclor, natura, realitate sociala
---imbogirea literaturii prin includerea limbii populare, a arhaismelor, a regionalismelor,
a argoului etc.;
---prezentarea de situaii excepionale in care evolueaz personaje deosebite
---apariia unor motive ca: misterul inserrii, noaptea, visul, visarea, luna, lacul, codrul,
mitul Zburtorului, solitudinea etc.
-- folosirea de teme ca iubirea i natura, condiia omului de geniu,
timpul,cosmogonia, istoria naional etc..
Reprezentani romantici: Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Mihai
Eminescu etc.

Aplicaie:
Realizeaz un eseu n care s argumentezi c o poezie de Mihai Eminescu are
trsturi caracteristice romantismului literar.
Poezia Sara pe deal, de Mihai Eminescu este, fr doar i poate, un text romantic
n care eul liric transform realitatea ntr-un spaiu al visrii.
Dup cum se tie, romanticii abordeaz teme specifice ca: iubirea i natura,
condiia nefericit a omului de geniu ntr-o lume superficial, istoria naional etc..
Dintre motivele romantice preferate se pot enumera misterul, inserarea, noaptea, luna,
codrul i starea de visare.
Adesea romanticii folosesc folclorul, inclusiv exprimarea popular n
realizarea unor opere care s valorifice filonul (zcmnt) autohton. De asemenea, n
operele romantice primeaz pasiunea i fantezia. Totodat, se folosete antiteza in
structura poeziei i in conceperea personajelor.
Tema poeziei Sara pe deal, specific romantic, o constituie aspiraia pentru
dragostea ideal, imaginat in cadru de natur.
n primele patru strofe predomin descrierile de natur terestr i cosmic; n
ultimele dou strofe se intensific elementele de idil, finalul fiind impresionant prin
valoarea absolut pe care o are iubirea. In numele acesteia eul liric este gata s se
sacrifice: Astfel de noapte bogat/ Cine pe ea n-ar da viaa lui toat?. Aceast idee
a sacrificiului suprem in numele unui ideal este una profund romantic.
In afar de relaia iubire natur, se remarc impletirea elementelor terestru i
cosmic. Se poate considera c planurile terestru i cosmic sunt termenii unei antiteze.
Scriitorii romantici utilizeaz adesea tehnica antitezei in construcia operelor.
Eul liric valorific in aceast poezie, n spirit romantic, i limbajul popular.
Astfel, Eminescu realizeaz o comparaie care cuprinde o sintagm specific: Sufletul
meu arde-n iubire ca para.
Dintre motivele specific romantice cuprinse in acest text, pot fi enumerate luna,
inserarea, stelele i starea de visare in ateptarea iubitei (Lng salcm sta-vom noi
noaptea ntreag/ Ore ntregi spune-i-voi ct mi eti drag!
Lund n considerare cele prezentate, mi exprim opinia c textul Sara pe deal de
Mihai Eminescu este profund romantic prin tem, pasiunea exprimat, motivele literare i
figurile de stil folosite cu generozitate.

TEORIE LITERAR: Modernismul


Modernismul definete manifestrile de exacerbare a modernitii, tentativele ei de
ieire din orice convenie. Prin radicalismul su uneori anarhic, M. se desemneaz ca
antonim al tradiionalismului.
n sfera conceptului modernist se insumeaz toate curentele post-romantice de
avangard literar care se opun tradiionalismului, care propun forme noi de exprimare
artistic: simbolismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul etc..
Modernismul demitizeaz i neag unele concepte unanim acceptate, cum ar fi
frumosul, perfeciunea, monumentalul, capodopera etc..
In Romnia, curentul literar a fost iniiat in 1919 de Eugen Lovinescu. Criticul este
de prere c se impune un proces de sincronizare a literaturii romne cu cea european
(principiul sincronismului). E. Lovinescu se bazeaz pe ideea c civilizaiile mai puin
dezvoltate sufer influena binefctoare a celor avansate prin imitaie. De la acestea pot
fi preluate formele, care insa trebuie s imbrace un fond autohton.
n vederea innoirii literaturii romne, E. Lovinescu d urmtoarele sfaturi care
stau la baza direciei moderniste:
- evoluia prozei de la liric la epic;
- evoluia poeziei de la epic la liric (Riga Crypto i lapona Enigel de Ion
Barbu);
- tematica operelor literare s se inspire din viaa citadin (Enigma Otiliei de
G. Clinescu);
- crearea romanului de analiz psihologic (Ion,Pdurea spnzurailor de
Liviu Rebreanu, Concert din muzic de Bach de Hortensia PapadatBengescu, Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi de Camil
Petrescu);
- intelectualizarea prozei i poeziei, adic ilustrarea unor idei filozofice profunde
(sacrul i profanul in nuvela La igncide Mircea Eliade, raportul dintre om
i divin in poezia arghezian, valorificarea de mituri i simboluri);
- crearea intelectualului ca personaj literar (Ultima noapte de dragoste, ntia
noapte de rzboi de Camil Petrescu);

TEORIE LITERAR: SIMBOLISMUL


S. este un curent literar modernist, aprut in Frana la sfritul veacului al XIX-lea,
ca o reacie impotriva retorismului romantic. Unul dintre izvoarele simbolismului a fost
romantismul german.
In Romnia, acest curent s-a manifestat aproape sincronic (in acelasi timp) cu acel
european, avndu-l ca teoretician pe Alexandru Macedonski. Scriitorul a prezentat
principiile noii orientri in revista Literatorul.
Etape: de tatonri, de plenitudine i de declin. S-au mai manifestat direcia
pseudosimbolist (Ovid Densuianu) i simbolismul exterior. Simbolismul are
predilecie pentru genul liric.
Dintre reprezentanii simboliti pot fi enumerai tefan Petic, Dimitrie Anghel,
Ion Minulescu, George Bacovia i Emil Isac. Reprezentantul deplin al simbolismului
romnesc este George Bacovia.
Elemente specifice:
-

Simbolul cromatic, obiectual si nume de materie


Sugestia
Corespondenele
Sinestezia
muzicalitatea intern (consoane si vocale specifice) si externa (tehnica
refrenului)
teme (orasul, iubirea, natura, condiia poetului i a poeziei, moartea)
motivele caracteristice: insingurarea, izolarea, oraul, plictisul (spleenul),
vagul sufletesc, tristetea, melancolia grava, depresia, iritarea, nevroza,
anxietatea, angoasa.

Aplicaie: Analizeaz particularitile de structur i de expresivitate caracteristice


simbolismului, n poezia Lacustr, de George Bacovia.
Poezia Lacustr, publicat n 1916 n volumul Plumb, aparine simbolismului
i este semnificativ pentru universul poetic bacovian.
Simbolismul, curent literar aprut n secolul al XIX-lea, cultiv strile sufleteti
confuze, adesea depresive. Elementele specifice folosite sunt sugestia, simbolul,
corespondenele, sinestezia, refrenul, teme i motive care creeaz atmosfer sumbr,
dezolant etc..
Tema acestei poezii sintetizeaz opera bacovian prin starea de angoas pe
care o comunic.
Structural, textul este format din patru catrene, dintre care primul i ultimul difer
doar prin cel de-al doilea vers, realizndu-se astfel o relaie de simetrie. Aceast
construcie nchis sugereaz o tehnic simbolist, i anume cea a refrenului. Un
asemenea mijloc genereaz muzicalitate i subliniaz monotonia resimit de poet.
Titlul este simbolic, sugernd c eul liric se simte ameninat de lumea exterioar
de care se izoleaz. O asemenea atitudine este explicat prin cuvntul lacustr.
4

Acesta desemneaz o locuin construit pe ap de omul preistoric din cauz c se simea


expus pericolelor.
Mesajele poeziei se organizeaz n jurul a dou simboluri: ploaia- reprezentnd
tristeea, monotonia, ameninarea (De-attea nopi aud plound) i lacustra- limitarea
orizontului uman. Este tiut faptul c simbolitii vd in ap un element distructiv,
care erodeaz.
Motivul specific al izolrii se impune din prima strof, subliniind nevoia de
evadare a poetului: Sunt singur i m duce-un gnd/ Spre locuinele lacustre. Tot aici,
metasememe ca personificarea i epitetul (materia plngnd) imprim dinamism
disperrii resimite.
Agitaia crescnd este subliniat prin corespondene, deci prin legtura dintre
elemente de natur i starea sufleteasc. Astfel, elementul acvatic predomin i n strofele
urmtoare printr-o serie de cuvinte din acelai cmp semantic: scnduri ude, val,
mal, ploaie.
Poetul apeleaz i la sinestezie, deci la transferul ntre simuri: el ii aude frica
prin tnguirea materiei i o percepe tactil sub forma umezelii (Aud materia
plngnd; i parc dorm pe scnduri ude)
Prezena unor motive literare (precum moartea, golul, noaptea, plnsul), a
tehnicilor i figurilor de stil specifice plaseaz poezia Lacustr n lirica simbolist.
I FENOMENUL ARGHEZIAN
Tematica abordat de Tudor Arghezi
(1880-1967)
Scriitor de for artistic aproape neegalat de la Mihai Eminescu i pn n
prezent, Tudor Arghezi s-a impus incontestabil in peisajul literar romnesc.
Opera lui Arghezi cuprinde in egala masura versuri si proza. Seria volumelor de
poezii este deschisa in 1927, cu volumul Cuvinte potrivite. Acestuia i-au urmat alte
volume de poezii precum: Flori de mucigai(1931), Versuri de seara(1935), Hore
(1939), Una sut poeme, 1907 Peizaje, Cntare omului, Stihuri pestrie,
Frunze, Poeme noi, Cadene, Silabe, Noaptea(1967).
Activitatea de prozator a lui Tudor Arghezi s-a materializat in volumele: Icoane
de lemn(1929), Poarta neagra, Bilete de papagal, Cu bastonul prin Bucureti,
Cimitirul Buna - Vestire, Lina.
Marile teme abordate de Ion Theodorescu sunt: concepia despre poezie, lirica
existeniala, cea social i dragostea.
Concepia despre poezie este prezentata in opere ca: Testament, Portret i
Rug de sear.
Arghezi promoveaz conceptul de estetic a uratului. Potrivit acestuia, literatura
i trage sevele nu numai din cuvinte frumoase, dar si din limbajul repudiat:
Din bube, mucegaiuri i noroi
Iscat-am frumusei si preuri noi - Testament
5

In lirica existenial, poetul mediteaz asupra existenei lui Dumnezeu si asupra


morii.
Arghezi penduleaz intre credin i tgad, ncearc s comunice cu divinitatea.
Lupta lui de a se apropia de Dumnezeu este relevat in poeziile grupate sub titlul
Psalmi.
O alta problema existenial prezentat de poet este trecerea in nefiin. Uneori el
se arat nspimntat de moarte (Duhovniceasc), alteori o accepta ca pe un dat firesc
in spirit mioritic (De-a v-ai ascuns).
Lirica social prezint o lume a valorilor pervertite, aceea a deinuilor. Universul
carceral i-a devenit familiar lui Arghezi in scurta perioada in care s-a aflat in detenie.
Poezia cu aceast tematic avanseaz ideea c oamenii, indiferent de faptele lor, rmn
creaia lui Dumnezeu, deci au in ei i o parte bun. Poeziile reflectnd aceasta perioad
prezint secvene din viaa deinuilor i situaii in care ei au fost condamnai, perioad
concentrat in volumul Flori de mucigai.
Poezia de dragoste arghezian prezint dou aspecte ale iubirii. Primul l prezint
pe ndrgostit in ateptare. Dei iubita trebuie s soseasc, el ii exprim dorina de a
amna momentul ntlnirii: Si acum c-o vd venind/ Pe poteca solitar/ De departe, simt
un jind/ Si-a voi s mi se par.
Al doilea aspect prezint dragostea din perspectiva conjugal. Femeia devine
stpna universului casnic. Bucuria proasptului cstorit de a-i avea alturi soia este
exprimat indirect. Astfel, natura se ptrunde de prezena femeii care i ia in stpnire
domeniul: Pmntul umbl dup tine s te soarb
Cu vrfuri boante de iarb oarb (Mireasa)
Trebuie s mergem s cunoasc
Trla, coteele, grajdul, balta,
Cine are s le domneasc. (Csnicie)
Universul mrunt
La Tudor Arghezi lumea vieuitoarelor necuvnttoare ( de la gzele minuscule la
felurimea psrilor i patrupedelor domestice) capt un contur mai unitar si mai
complex. Poezii cum sunt Cntec de adormit Mitzura (din Cuvinte potrivite), mare
parte din Versurile de sear, Cteva buruieni, mai multe Mrioare, prozele din
Cartea cu jucrii i multe altele ntrein apetitul pentru gingie, inocen, prospeime si
delicatee. Probleme mari ale vieii exist i in lumea mrunt de cele mai multe ori chiar
mai convingtoare dect in lumea grav a oamenilor.

II FENOMENUL ARGHEZIAN
Psalmii arghezieni
Intre anii 1927 (data apariiei volumului de versuri Cuvinte potrivite) i 1967, in
care a murit, poetul a scris 17 psalmi.
Surse: O important surs de inspiraie a psalmilor o reprezint cele 151 de cntri
cuprinse in Psaltire.
Psalmul (gr. psalmos) este o compunere poetic biblic specific vechilor evrei,
cntat cu acompaniament de harp.
Tudor Arghezi scrie cele 17 piese dup ce petrece ase ani ca monah la Cernica.
Disciplina monastic i dogmatismul doctrinei l-au nvat pe poet umiline i, in acelai
timp, au dat gndirii sale o uria perspectiv cosmic i arta exprimrii ideilor abstracte
prin simboluri concrete.
Tema general a celor 17 psalmi este raportul dintre om i Divinitate, aceasta
incluznd definirea celor dou entiti.
Poemele cuprind dou mari categorii existeniale prezentate intr-o serie de
ipostaze.
Ipostazele Divinitii: In maniera sa cnd duioas, cnd abrupt, Arghezi il
prezint pe Dumnezeu intr-o varietate de nfiri:
1. Ipostaza antropomorfic: In ipostaza sa antropomorfic, Dumnezeu este rugat
ca dup moartea poetului sa ia nfiarea unui gospodar. Astfel el va avea grij
de iezi, celandri i pisoi.
2. Depozitarul bucuriilor i speranelor omeneti, lui Dumnezeu i se aduc laude i
mulumiri Doamne izvorul meu i cntecele mele
Ndejdea mea i truda mea
3. Deus absconditus: Uneori poetul are sentimentul c Divinitatea se ndeprteaz
de creaia Sa. Arghezi nchipuie un Deus absconditus fugind de om nu in
nori (conform credinei populare), ci intr-o cetate ferecat. Situaia genereaz
un sentiment de tristee dureroas:
ncerc de-o via lung s stau un ceas la sfat
i te-ai ascuns de mine de cum m-am artat
Oriunde-i pipi pragul cu oapta tristei rugi
Dau numai de belciuge cu lacte i drugi
4. Dumnezeul inaccesibil pentru om: Alteori poetul ii exprim credina c
Dumnezeu nu poate fi neles de om, acesta din urm neavnd capacitatea de ai cuprinde cu mintea Creatorul i de a ajunge la El.
5. Inexistena lui Dumnezeu: Descurajat in cutrile sale, poetul tinde s cread ca
Divinitatea este doar un concept, o virtualitate imposibil de concretizat:
Tu eti i-ai fost mai mult dect in fire
Era s fii, s stai, s vieuieti
Eti ca un gnd i eti i nici nu eti
Intre putin i-ntre amintire
7

6. Dumnezeul justiiar: In psalmii biblici Dumnezeu este un spirit justiiar i


necrutor. Arghezi surprinde aceast ipostaz, ins intr-o not ironic:
Cocoloeti o-mprie mare
Ca o foi de igare.
Dintr-o stpnire semea
Ai fcut puin cea
Dumnezeu rmne pentru Tudor Arghezi o esena inaccesibil, un mister cosmic.
Ipostazele psalmistului. Ca psalmist, Arghezi se dezvluie un cuttor stpnit de o
neostenit sete de cunoatere. Pendulrile sale shakespeariene intre credin i tgad
prezint un cltor spiritual dominat de cele mai variate stri sufleteti.
nc din primii psalmi cel care caut dumnezeirea se nchin umil in faa acesteia,
dominat de contientizarea cuminte a nimicniciei sale:
Ruga mea e fr cuvinte,
i cntul, Doamne, mi-e fr glas
Nu-i cer nimic. Nimic i-aduc aminte
Din venicia Ta nu sunt mcar un ceas
In primul psalm, poetul se consider un protejat al Divinitii, druit cu har ceresc,
cu puterea de a cnta, dar i cu profunzimea de a nelege venicia:
A putea vecia cu tovrie
S o iau prta gndurilor mele
Noi viori s farmec, nou melodie
S gsesc i stihuri sprintene i grele
In acelai text ins, Arghezi prezint condiia umilitoare a poetului care ii irosete
harul pentru a supravieui:
Pentru ce Printe-a da i pentru cine
Sunetul de-ospee-al bronzului lovit?
Pinea nu mi-o caut s te cnt pe Tine
i nu-mi vreau cu stele blidu-nvluit
Intr-o asemenea situaie, poetul dezamgit de lumea dominat de interese
materiale, dorete s moar in anonimat. Se contureaz astfel ipostaza eroului liric detaat
tipic eminescian de societate, ins druit total veniciei:
Vreau s pier in bezn i in putregai
Nencercat de slav, crncen i scrbit.
i s nu se tie c m dezmierdai
i c-n mine nsui Tu vei fi trit.
Dorindu-l pe Dumnezeu, psalmistul se simte singur, confuz i abandonat:
Tare sunt singur Doamne i piezi
Copac pribeag uitat in cmpie
Cu fruct amar i cu frunzi
epos i aspru in ndrjire vie.

Dei ajunge s se considere abandonat, poetul continu s caute sclipirea Divin a


creaiei i sper ca Dumnezeu s se apropie:
Tnjesc ca pasrea ciripitoare
S se opreasc-n drum
S cnte-n mine i s zboare
Prin umbra mea de fum
------------------------------In rostul meu tu mi-ai lsat uitrii
i m muncesc din rdcini i snger
Trimite, Doamne, semnul deprtrii
Din cnd in cnd, cte un pui de nger
Eroul liric este prezentat dorind cu ardoare s aib confirmarea deplin asupra
existenei lui Dumnezeu. In aceast ipostaz glasul arghezian trdeaz exasperare in faa
neantului:
Singuri acum in marea ta poveste
Rmn cu tine s m mai msor,
Fr s vreau s ies biruitor
Vreau s te pipi i s urlu: Este!
Neprimind ins nici un semn, psalmistul modern este regsit in ipostaza
revoltatului. El l acuz pe Dumnezeu de inconsecven, de nstrinare fa de om.
Divinitatea nu se mai arat ca in timpurile mitice:
De cnd s-a ntocmit Sfnta Scriptur
Tu n-ai mai pus picioru-n bttur
----------------------------------------ngeri ti grijeau pe vremea ceea
i pruncul i brbatul i femeia
Dar mie, Domnul, venicul i bunul,
Nu mi-a trimis de cnd m rog, nici unul
In aceste versuri, ndurerat de nepsarea Creatorului, psalmistul i exprim
resentimentele intr-o not ironic-amar, utiliznd lexic bisericesc (Domnul, venicul i
bunul).
nsetat de Absolut, de cunoatere, poetul ncearc in van (in gol, fr rezultat) s-i
depeasc limitele i s se apropie de Dumnezeire:
O via-ntreag zadarnic de-a fuga pe vnt ca Ft Frumos,
Clare-n a, am strbtut i codrii i ara-n sus i-n jos
Dar ajungnd pe piscuri de rpi ncruciate
S birui nlimea, vzui c nu se poate

In Psalmul al doilea poetul apare in ipostaza celui care i asum pcatele. El i


nelege condiia actual ca pedeaps sisific decurgnd din nesupunere:
Sunt vinovat c am rvnit
Mereu numai la bun oprit
--------------------------------Mi-aleg poteca strmt ca s trec
Ducnd in crc muntele ntreg
-----------------------------------Cercasem eu cu arcul meu,
S Te rstorn pe Tine, Dumnezeu!
Intr-un psalm scris cu puine luni nainte de a prsi lumea, poetul se arat
dezamgit de Divinitate. El consider c a fost minit i ii acuz Creatorul c l-a pedepsit
nu numai prin moarte, ci i prin suferin. Tonul psalmistului acuz irevocabil: Nu miai vorbit de lacrimi niciodat
Tu n-ai fcut pmntul din mil i iubire,
Ii trebuia loc slobod, ntins de cimitire.
Limbaj artistic
Imaginile artistice ale psalmilor sunt adesea simboluri ale decepiei i rzvrtirii.
Stilul poeziilor este inspirat att din literatura religioas cretin, ct i din limbajul
popular. Astfel, autorul folosete termeni cum sunt: Dumnezeu, Printe, Sfnta
Scriptur, pcat, patim i tergar, dmb, bttur, etc..
Ideile religioase sunt autohtonizate prin abundena imaginilor din lumea rustic
romneasc.
Absolutul este adus mai aproape de nelegerea omeneasc printr-un proces de
antropomorfizare.
Dei limbajul arghezian este adesea abrupt, textele psalmice sunt bogate in figuri
de stil. ntlnim o serie de metafore cum ar fi: a chinului spiritual (sufletul mi-l arde), a
interdiciei divine (Dobor cu lanurile ua), interzicerea cunoaterii, a nesupunerii
(S-i jefuiesc cu vulturii tria), a nsingurrii i confuziei (Tare sunt singur, Doamne
i piezi / Copac pribeag uitat in cmpie).
Epitetele folosite de poet poart marca unei originaliti surprinztoare: O
nelinitit patim cereasc, nencercat de slav, umbra de fum, recea mea-ncruntat
suferin etc..

10

III FENOMENUL ARGHEZIAN: ESTETICA URTULUI


Flori de mucigai
de Tudor Arghezi
n anul 1931, Tudor Arghezi public volumul Flori de mucigai, materializnd
astfel ideea de valorificare a unor aspecte de periferie referitoare la societate i limbaj.
nc din poezia Testament scriitorul ii anuna intenia astfel:
Am luat ocara i torcnd uure
Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.

Din bube , mucegaiuri i noroi


Iscat-am frumusei i preuri noi.
Flori de mucigai prezentare general a volumului
Volumul Flori de mucigai evoc aspecte din scurta perioad de detenie (1918
1919) petrecut de Tudor Arghezi n nchisoarea de la Vcreti.
Semnificaia titlului
Titlul ciclului de versuri este un oximoron de ecou baudelairian (Les Fleurs du
mal). Primul termen (Flori) sugereaz frumuseea i lumina, iar cel de-al doilea (de
mucigai) se refer la urt, ru, descompunere i ntuneric.
Prin caracterul ei contradictoriu, imaginea creat anun att o lume a valorilor
pervertite, ct i potenialul pozitiv al acesteia. Mesajul titlului este c i mucigaiul
poate da natere la flori.
Structura general a ciclului
Tudor Arghezi prezint universul carceral ca fiind constituit din dou aspecte
majore: exterior i interior. Primul plan se rezum la condiiile mizere de detenie din care
sunt nelipsite instrumentele coercitive (lanurile, ctuele) umezeala, frigul, paraziii i
roztoarele.
Aflat n opoziie cu primul plan, cel de-al doilea este reprezentat de tririle i
amintirile deinuilor fie ei vinovai sau nu. Anume n viaa lor interioar Tudor Arghezi
identific frumuseea naturii umane, nobleea creaiei divine.
Aspecte prezentate (exemplificarea planurilor exterior interior)
Poeziile cuprinse n ciclul Flori de mucigai prezint aspecte din viaa deinuilor
i ntmplri prin care acetia au ajuns la nchisoare:
In frig i noroi
Trec hoii-n convoi cte doi
Cu lanuri tr de picioare (Cina)
Are patru spargeri n dosare
11

Nou furturi de buzunare


i un pcat neiertat
Un asasinat (Candori)
Universul interior (subiectiv)
Dei clieele argheziene provin dintr-un cadru al ororilor, poetul evideniaz
frumuseea interioar a condamnailor. Aceasta se manifest de regul prin vis si amintire
sau dup ce moartea terge nchistarea de pe chipul deinutului:
Coul ei cu soare
Proptit n old pe cingtoare,
Ducea snopi de ochi galbeni cu gene de lapte (Tinca)
In beciul cu morii, Ion e frumos,
ntins gol pe piatr, cu un fraged surs (Ion Ion)
Arghezi umanizeaz deinuii, notnd apropierea unora dintre ei de Dumnezeu. In
poezia Cntec mut divinitatea se apropie discret de om, sanctificnd totul n jur:
La patul vecinului meu
A venit azi noapte Dumnezeu

Si odaia cu mucegai
A mirosit toat noaptea a rai
Limbaj poetic (valorificarea conceptului de estetica urtului)
Relevnd adncurile obscure ale existenei, poetul distileaz un material lingvistic
adesea repudiat ca atare. Arghezi aplic in Flori de mucigai (mai consecvent dect n
alte volume) conceptul estetica urtului, iniiat de Charles Baudelaire.
ntr-o manier abrupt, surprinztoare i concis cu ritmuri sacadate poetul
reproduce dialoguri, povestete, ntreab, laud i mustr. Din termeni uzuali sau
periferici, prin notaie naturalist, el construiete metafore ocante:
Baba se linse pe buze
Cu pofta de snge a unei me lehuze.
Titlurile poeziilor care compun acest volum sunt deosebit de sugestive pentru
atmosfera sumbr pe care o prezint: Galere, Ucig-l toaca, Ftlul, Morii etc.
Utiliznd oximoronul, Arghezi concentreaz maximum de mesaj chiar din unele
titluri.
Dac Flori de mucigai anun conjunctura care a inspirat autorul i efectul strii
sale, Cntec mut sugereaz frumusei interioare i nebnuite potene statice.
Prezentarea n poeziile din acest ciclu a povetilor despre viaa deinuilor face
ca versurile s se nnobileze cu o tent de lirism narativ (naraiunea liric este o trstur
modernist).
ncheiere
Prin evocarea unei lumi izolate, prin asociaiile surprinztoare de cuvinte i prin
valorificarea urtului, poetul obine o limb mprosptat i viu colorat. Mesajul purtat
de Tudor Arghezi este unul profund umanist.

12

Flori de mucigai
T. Arghezi
Poezia Flori de mucigai se afl n deschiderea volumului omonim i constituie
arta poetic a lui Arghezi, concepia lui despre efortul artistic. Flori de mucegai
constituie poezia programatic a ciclului aa cum Testament este arta poetic din
volumul Cuvinte potrivite.
Tema poeziei exprim realizarea unei opere in lipsa revelaiei, dar bazat pe
nelinite artistic i sete creatoare.
Semnificaia titlului
Titlul poeziei este un oximoron de ecou baudelairian. Primul termen (flori)
sugereaz frumuseea i lumina, iar cel de-al doilea (mucigai) se refer la urt, ru,
descompunere, ntuneric. Prin caracterul ei contradictoriu imaginea creat anun att o
lume a valorilor pervertite, ct i potenialul pozitiv al acesteia. De asemenea titlul mai
comunica ideea c urtul sugerat de mucegai face parte din existena uman, care
nu este lipsit de imperfeciuni.
Structur
Poezia este structurat in doua secvene lirice inegale, prima ilustrnd crezul
artistic, iar cealalt drama artistului de a crea in condiii de claustrare (izolare).
Semnificaii
Prima secven sugereaz dorina devoratoare a artistului de a se exprima in
versuri, setea sa de comunicare. El arat c notaiile sale ii au obria in zona ntunecat
a naturii umane, aceea considerat din punct de vedere tradiional in stpnirea
demonicului. In aceast ordine de idei poetul arat c versurile sale nu sunt rezultatul
unei inspiraii divine, asemenea celor din Testament, care cuprind i slove de foc:
Le-am scris cu unghia pe tencuial
dorina de a scrie
Pe un perete de firid goal,
Pe ntuneric, in singurtate, } setea de comunicare
Cu puterile neajutate
versurile sale nu sunt
rezultatul unei stri
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
revelatorii
Care au lucrat imprejurul
Lui Luca, lui Marcu i lui Ioan
Enumerarea prin negaie a elementelor fabuloase ale evanghelitilor (taurul, leul,
vulturul) demonstreaz deprimarea poetului abandonat de divinitate. Astfel, Florile de
mucigai nu au ca esen, asemenea scrierilor religioase, Absolutul. Versurile aparin unui
artist sensibil, care abordeaz subiecte existeniale cum sunt moartea, viaa i cunoaterea
sau nevoia de sacrificare n numele lui Dumnezeu.
Sunt stihuri fr an - atemporalitatea poeziei
Stihuri de groap,
- moartea, izolarea, nsingurarea
De sete de ap
- cunoaterea, viaa, nevoia de a crea
i de foame de scrum - sacrificiul suprem

13

In continuare eul liric arat c harul poetic druit de Dumnezeu este epuizat. Din
aceast cauz artistul nu se mai poate regsi ca atare sau nu se mai recunoate pe sine
drept creator de valori spirituale:
Cnd mi s-a tocit unghia ngereasc
Am lsat-o s creasc
i nu a mai crescut
Sau nu o mai am cunoscut
Ultima secven subliniaz dezndejdea poetului. Starea este simbolizat de
atmosfera sumbr:
Era ntuneric. Ploaia btea departe, afar.
Eul liric resimte suferina acut i profund ca o ghear.
Nevoia de comunicare, de a-i dezvlui tririle il silesc pe poet s scrie cu
unghiile de la mna stng. O simbolistic strveche asociaz mna stng cu forele
malefice, aflate in opoziie cu puterea divin a creaiei.
Concluzii. nchisoarea este pentru Arghezi un fel de bolgie a infernului dantesc.
Totui in acest cadru al ororilor, frumosul i impune prezena. Rul, urtul sunt numai
conjuncturi ale destinului, pe cnd frumosul exist in om prin idealurile i speranele sale.
Limbaj artistic
In poezia Flori de mucegai predomin modalitile stilistice ale esteticii urtului.
Pe de o parte acestea mbogesc mijloacele de exprimare poetic, iar pe de alt parte
constituie substana ideilor.
Limbajul este caracterizat de folosirea cuvintelor care ocheaz. Expresivitatea lor
devine fascinant prin faptul c se mbogete cu noi valori: unghia ngereasc devine
ghear, termen cu trimitere la demonic, la pierderea valorilor divine. Imaginea surprinde
datorit asocierii ideii de creaie cu elementul animalic.
Tot astfel, cuvntul mucigai - regionalism cu aspect arhaic - capt sensul
degradrii morale.
Dintre figurile de stil pot fi menionate oximoronul, ingambamentul, enumeraia,
metafora (unghia ngereasc- metafor a inspiraiei divine) etc..
Arghezi utilizeaz cuvinte din limbajul popular (firid, stihuri) i din
vocabularul religios pentru a sublinia dezamgirea. Starea de disperare a omului izolat i
abandonat reiese metaforic din versul Cu puterile neajutate. In mod paradoxal discursul
liric arghezian este construit din expresie abrupt i concis.
Referindu-se la limbajul poetului de la Mrior, Tudor Vianu afirma :
Renovarea liricii romneti () este consecina cea mai important produs de
afirmarea lui Arghezi.

14

Genul dramatic
TEORIE LITERAR
DEFINIIE:
Genul dramatic este o categorie a teoriei literare care reunete opere asemntoare
conform urmtoarelor criterii:
structurarea textului pe acte, tablouri, scene;
modul predominant de expunere este dialogul, urmat de monolog.
autorul dramatic este o entitate insesizabil de ctre spectatori, dar sesizabil datorit
didascaliilor de ctre cititori; el ii exprim doar indirect poziia, prin intermediul
personajelor;
aciunile prezentate se structureaz pe momente ale subiectului (aciunii) in care sunt
implicate personaje.
Elemente de compoziie
Didascaliile, element de compozitie a textului dramatic, reprezentnd notaii ale
autorului care nu sunt rostite de actor, dar ajut la transpunerea textului n spectacol
ori la o mai bun nelegere a acestuia de ctre lector.
Didascaliile pot conine repere temporo-spaiale i indicaii scenice propriu-zise, cum
sunt cele referitoare la decoruri (construindu-se astfel tablourile), aciuni ale
personajelor (didascalie diegetic/narativizat), portret fizic (prosopografie), gesturi,
mimic, starea sufleteasc i tonalitatea vocii actorului (didascalii atitudinale), precum
i la indument (vestimentaie).

Didascaliile pot fi:


-din punctul de vedere al locului pe care l ocup n scenariul dramatic:
-autonome/ independente = cele cu existena independent, n afara replicilor, de
exemplu cele iniiale care circumscriu elementele de dcor. didascaliile structurante
sau rematice, adic acelea care reprezint literal titlurile (al operei, actelor, scenelor);
didascaliile care prezint lista personajelor sau didascalii nominative (cele care
integreaz numele acestora) i didascaliile funcionale (cele care puncteaz starea
social a personajelor);
didascaliile spaiale si temporale (cele care circumscriu decorul)
-dependente = cele integrate, care preced, ntrerup sau ncheie replicile personajelor.

15

Modurile de expunere n genul dramatic


Genul dramatic valorific toate cele patru moduri de expunere, ntr-o manier
individualizat.
DESCRIEREA
Astfel, descrierea apare n formula didascaliilor (ca prosopografie, indument etc.) sau a
tablourilor, deci prezentare de decor.
DIALOGUL
Cel mai uzitat mod de expunere n piesa de teatru este dialogul.
Rolurile dialogului artistic:
declaneaz o aciune;
confer operei literare i interpretrii dinamism, oralitate, autenticitate;
ajut cititorul / spectatorul s neleag relaiile dintre personaje;
exprim reaciile personajelor din punct de vedere mental i afectiv;
ajut la portretizarea personajelor prin vocabularul folosit, prin ideile exprimate, prin
brutalitatea sau subtilitatea i lentoarea sau rapiditatea replicilor; prin dialog
personajele pot fi caracterizate direct (autocaracterizare), indirect (limbaj, prezentare
de aciuni, exprimare de concepii, atitudini etc.) i de ctre alte personaje
(afirmaiile unor personaje despre altele) element care ine tot de
caracterizarea direct.
MONOLOGUL
n genul dramatic monologul se ntlnete frecvent.
Aici definete o structur compoziional formulat de un personaj-locutor n prezena
sau n absena altui personaj de care poate s fac abstracie sau s stabileasc o relaie de
comunicare unilateral.
SPECII: COMEDIA
Este o specie a genului dramatic ce evoc ntmplri, personaje, moravuri ntr-o manier care strnete
rsul. Finalul este, cel mai adesea, fericit. Fiind menite s-i nveseleasc pe spectatori, comediile
nfieaz personaje inferioare (n privina nsuirilor morale, a capacitilor intelectuale, a poziiei
sociale etc.). Aciunea din aceast specie, ndeosebi in comedia de situaii, se deruleaz rapid, cu
rsturnri brute i rezolvri surprinztoare. Uneori, cum este cazul comediei de caractere, se pune
accent pe latura psihologic, nfindu-ni-se mti cu cte o trstur exagerat - avariie, orgoliu etc.
Personajele nu sunt supuse destinului (sorii), ci hazardului (ntmplrii).
Eroii dinicomedie sunt caricaturali.
Limbajul comediei se afl sub semnul oralitii, al colocvialului.

16

Aplicaie:
Exemplific trsturile speciei dramatice comedia, prin referire la o oper literar
studiat
O scrisoare pierdut, capodoper in patru acte a dramaturgiei romneti, este o
comedie de moravuri politice, ilustrnd dorina de parvenire a burgheziei vremii.
Comedia este o specie a genului dramatic ce prezint intmplri, personaje i
moravuri intr-o manier care strnete rsul. Comediile infieaz personaje
caricaturale, supuse hazardului (intmplrii). Aciunea din aceast specie se deruleaz
cu rsturnri brute i rezolvri surprinztoare de situaii. Limbajul comediei se afl sub
semnul oralitii, al colocvialului. Finalul este fericit.
Textul este construit indeosebi pe comicul de situaie, iar hazardul face ca
situaiile s se schimbe surprinztor. Astfel, gsirea i pierderea succesiv a scrisorii de
amor constituie principala situaie comic in care sunt implicate personajele i din care
reies trsturile lor de caracter: Zoe Trahanache pierde scrisoarea de la amantul ei,
Tiptescu, iar Ceteanul turmentat o gsete. El nu se poate abine s nu o citeasc, din
care cauz ii este furat de Caavencu. Pentru acesta devine mijloc de antaj pentru postul
de deputat, dar el o pierde intr-o incierare, misiva fiind gsit din nou de Ceteanul
turmentat, care, in sfrit, o inapoiaz andrisantului, adic Zoei.
Cnd se prea c antajul politic nu mai are anse de izbnd, apare
Dandanache, care invinge in alegeri. El capt postul cu ajutorul unei alte scrisori de
amor, pe care ins nu o inapoiaz, pentru c mai trebuie s-aldat. Se sugereaz astfel c
arma politic a antajului va fi eficient i in viitor, meritele neavnd nici o ans in viaa
politic.
Numrarea steagurilor de ctre Ghi este o alt situaie comic; de aici
reiese c poliaiul fur din avutul statului, dei misiunea lui este tocmai aceea de a-l
apra.
O scrisoare pierdut este ca specie o comedie i prin crearea de personaje
caricaturale. Astfel, Zaharia Trahanache, membru important in mai multe comitete i
comiii este de fapt un btrn ramolit. Numele su sugereaz dulcegrie (Zaharia) i
maleabilitate, oportunism (trahana coc moale). Nae Caavencu demagog lipsit de
demnitate, devine slugarnic atunci cnd pierde scrisoarea compromitoare. Numele su
vine de la ca mahalagioaic i de la caaveic hain cu doua fee.
Galeria tipologic a societii vremii este completat de Caragiale cu poliaiul
Pristanda marionet aflat la cheremul puternicilor zilei. Pristanda sugereaz prin
numele su asemnri cu un dans popular bazat pe comenzile unui conductor.
Dezvoltnd linia abordat de V. Alecsandri in ciclul de piese
Chiria, Caragiale este considerat titanul comediei i cel mai mare dramaturg romn.

17

Aplicaie: Caracterizeaz personajul preferat dintr-o comedie studiat.


In piesa de teatru O scrisoare pierdut autorul d via personajelor sale
folosind mai ales comicul: de situaie, de limbaj, de caracter i de nume.
Galeria tipologic a societii vremii este completat de Caragiale cu poliaiul
Pristanda, tipul slugarnicului, marionet aflat la cheremul puternicilor zilei. Acest
personaj mi se pare cel mai ridicol i, cu toate c este preponderent negativ, mi trezete
compasiunea.
El este contient c trebuie s-i serveasc eful, avnd o etic susinut de interes:
Famelie mare, renumeraie mic, dup buget.
Lipsit de demnitate, se pune bine i cu Nae Caavencu, in eventualitatea c
acestuia i-ar izbuti antajul i-l linguete fr jen, dup ce, in prealabil, il arestase
abuziv din ordinul prefectului.
Face mici furtiaguri, ca un ho, urmnd sfatul soiei lui: Ghi, Ghi, pup-l in bot
i pap tot. Astfel, pune in ora mai puine steaguri dect trebuia: poliaiul fur din
avutul statului, dei misiunea lui este tocmai aceea de a-l apra.
Incultura este evideniat de limbajul su. El deformeaz cuvinte (famelie,
renumeraie, bampir) i folosete greit unele neologisme (capitaliti cu sensul de
locuitori ai capitalei). Ticurile sale verbale arat c este de acord cu tot ceea ce spun
ceilali vorbitori, deci el se dovedete servil (curat-murdar/constituional),
Insui numele personajului ii definete caracterul: Pristandaua este un dans popular
moldovenesc in care micrile se execut la comanda unui conductor.
Intreaga pies se bazeaz pe comicul de situaie. Gsirea i pierderea
succesiv a scrisorii de amor constituie principala situaie care strnete rsul i in care
sunt implicate personajele: Zoe Trahanache pierde scrisoarea de la amantul ei, Tiptescu,
Ceteanul turmentat o gsete. El nu se poate abine s nu o citeasc, din care cauz ii
este furat de Caavencu. Pentru acesta devine mijloc de antaj pentru postul de deputat,
dar el o pierde intr-o incierare. Misiva este gsit din nou de Ceteanul turmentat, care,
in sfrit, o inapoiaz andrisantului, adic Zoei.
Cnd se prea c antajul politic nu mai are anse de izbnd, apare
Dandanache, care invinge in alegeri. El capt postul cu ajutorul unei alte scrisori de
amor, pe care ins nu o inapoiaz, pentru c mai trebuie s-aldat.
Recunoscut unanim ca dramaturg de excepie, I.L. Caragiale este cel mai mare creator
de personaje din literatura romn.

18