Sunteți pe pagina 1din 3

CURSUL 11

Alte grupe de nutreturi


I. Fanurile - metode de obtinere a fanurilor:
- uscare naturala
- uscare artificiala
1. Uscare naturala se poate face direct pe sol sau cu ajutorul unor dispozitive din lemn sau fier. Uscarea
directa pe sol, desi este foarte utilizata conduce la pierderi mari mai ales prin frunze, durata minima a
uscarii pe sol este de 3 zile insa se poate prelungi in functie de contiiile meteo ( ploaie in special). Cu cat
durata de uscare este mai mare, cu atat valoarea nutritiva a fanurilor scade. Valoarea nutritiva scade si
pentru faptul ca frunzele se usuca de circa 5 ori mai repede decat tulpinile, iar frunzele sunt cele care au
valoarea nutritiva cea mai mare. In scopul reducerii duratei de uscare a plantelor, acestea dupa cosire sunt
strivite (in general tulpinile) cu ajutorul unor masini, astfel scade durata de uscare a tulpinilor, se apropie de
cea a frunzelor si evident valoarea nutritiva este mai buna. Uscarea naturala cu ajutorul unor dispozitive de
fier, lemn este practica indeosebi in regiunile de munte, cu mai multe ploi si plantele nu stau in contact cu
solul, astfel se obtine o valoarea nutritiva mai buna dar cu un efort mai mare.
2. Uscarea artificiala se face prin intermediul unor procedee chimice sau termice. Folosirea celor
chimice consta in : imprastierea, pulverizarea pe plante dupa cosire a unor substante chimice (acizi, baze,
erbicide) in scopul accelerarii uscarii plantelor. Cele mai bune rezultate s-au obtinut prin folosirea
carbonatului de potasiu, care a ameliorat evident durata de uscare a plantelor, mai ales a tulpinilor.
Procedeele termice constau in folosirea aerului ca mijloc de uscare (fie rece fie cald). Uscarea cu aer rece
consta pe scurt in urmatoarele secvente :
-plantele sunt cosite si lasate in camp 24-48 de ore pentru o preuscare
-apoi sunt stranse si depozitate in soproane fara pereti laterali
-la baza sopronului se afla o retea de tuburi perforate prin care circula aerul sub presiune, acesta
usuca plantele.
Astfel calitatea fanurilor este mult mai buna decat in cazul uscarii naturale.
Uscarea cu aer cald este asemanatoare, doar ca prin reteaua de tuburi circula aer cald, uscarea este
mult mai rapida iar fanurile sunt de cea mai buna calitate. Este adevarat ca folosirea aerului cald incarca
pretul de cost al fanurilor, care este insa recuperat prin calitate. Intr-una din variantele a uscarii cu aer cald
se poate obtine lucerna granulata, cea bichetata sau faina de lucerna (aceasta putand fi utilizata si in hrana
monogastricelor).
Tipuri de fanuri fanurile pot fi obtinute fie din pajisti naturale, fie din plante cultivate.
1. Pajisti naturale
Cele naturale ca si nutreturile verzi din care provin se caracterizeaza printr-o mare diversitate,
compozitie variabila, valoarea nutritiva variabila date in special de conditiile pedo-climatice. Dupa criteriul
zonal, fanurile naturale obtinute in Romania se clasifica astfel :
-fanuri de balta si de lunca de calitate slaba si productivitate slaba, se recomanda a fi folosite
numai la rumegatoarele adulte fara performante productive deosebite.
-fanurile de campie fanuri de calitate si productivitate satisfacatoare, se pot folosi in hrana tuturor
speciilor si categoriilor de ierbivore.
-fanurile de deal calitate si productivitate bune, evident se pot folosi la toate speciile si categoriile
de ierbivore.
-fanurile de munte de calitate foarte buna, pot fi folosite la toate animalele ierbivore, insa se
recomanda in mod deosebit in hrana tineretului ierbivor.
2. Plante cultivate
Cele mai cunoscute si care se obtin in cantitatile cele mai mari sunt fanurile de leguminoase. Un
punct valoros este si fanul de borceag, fanurile se pot obtine si din alte plante.
-fanurile de leguminoase :
a) fanul de lucerna cel mai utilizat fan in hrana ierbivorelor. Aceasta datorita productivitatii foarte mari si
pentru valoarea nutritiva ridicata mai ales sub aspectul continutului in proteina, continutului in vitamine si
continutului in minerale (mai ales in calciu). Un alt motiv pentru care fanul de lucerna este cel mai utilizat

fan este acela ca el poate fi utilizat in hrana tuturor speciilor si categoriilor de animale, inclusiv la
monogastrice sub forma de faina. In mod normal nu poate lipsi din ratiile reproducatorilor masculi, a
tineretului ierbivor, a femelelor gestante si in lactatie. La reproducatorii masculi stimuleaza
spermatogeneza, la tineret stimuleaza procesul de crestere, la femelele gestante stimuleaza dezvoltarea
fetusilor, iar la femele in lactatie stimuleaza productia de lapte si continutul laptelui in grasime.
In conditiile in care silozul de porumb este nutret de baza in hrana ierbivorelor, acesta isi gaseste
un complement ideal in fanul de lucerna. In sensul ca aciditatea produsa in rumen de siloz este tamponata
de fanul de lucerna, silozul de porumb este saraca in calciu, fanul de lucerna este bogat in calciu. Silozul de
porumb este sarac in proteina, fanul de lucerna este bogat in proteina.
b) fanul de trifoi, sparceta sunt produse in regiunile unde acestea dau rezultate mai bune decat lucerna
(regiunile mai umede, mai secetoase etc.).
-fanuri de borceag (amestec intre o leguminoasa anuala si o graminee anuala) este un fan
valoros mai ales prin faptul ca este echilibrat energo-proteic. Se recomanda in special in hrana cabalinelor si
a tineretului ierbivorelor.
II. Grosierele
Se remarca printr-un continut foarte ridicat in celuloza (pana la 50 %) dar si printr-un continut scazut in
proteina, minerale (cu exceptia potasiului) si in vitamine. Toatea acestea fac ca valoarea lor nutritiva sa fie
scazuta, si cu toate acestea ele se folosesc in hrana ierbivorelor, mai ales in anii secetosi cand se
consemneaza o penurie furajera. Grosierele se pot folosi insa si in conditii normale de hranire ca un
complement al nutreturilor verzi mai ales a celor recoltate in stadii timpurii sau la inceputul pasunatului.
1. Paie continut foarte mare in celuloza (peste 50%) si continut foarte scazut in proteina (20-50 g PB/Kg
SU). Au un grad redus de consumabilitate si digestibilitate. Acest grad redus de digestibilitate determina o
valoare nutritiva energetica foarte scazuta (0,35-0,40 UFL/ Kg SU). Paiele cele mai bune, daca se poate
spune asa, sunt cele de ovaz urmate de cele de orz si in final de cele de grau. Paiele, ca de altfel toate
grosierele, inainte de a fi administrate animalelor se prepara sub diferite forme : tocare, saramurare,
melasare, amonizare.
2. Cocenii de porumb este un nutret grosier mai valoros, daca se poate spune asa, decat paiele mai ales in
privinta continutului in proteina. Valoarea nutritiva maxima se obtine daca cocenii sunt recoltati imediat
dupa recoltarea stiuletilor, altfel valoarea lor nutritiva scade evident.
3. Pleava invelisul boabelor, boabele seci, ceea ce ramane dupa treierat - fara tije. Au valoare nutritiva
ceva mai buna decat a pailor, insa se recomanda sa se administreze numai umectate pentru ca au efect iritant
al mucoaselor.
4. Ciocalai rahisul stiuletului dupa indepartarea boabelor se poate folosi in hrana rumegatorelor fie
singuri, dar preparati, fie prin macinarea stiuletelui cu boabe cu tot.
5. Vreji de leguminoase rezulta dupa treieratul leguminoaselor si indepartarea boabelor. Sunt cele mai
bune nutreturi grosiere, in special vrejii de mazare. Se apreciaza ca ovinele valorifica cel mai bine vrejii de
leguminoase (mazare).
III. Radacinile
Radacinile se caracaterizeaza printr-un continut foarte ridicat in apa si in zaharuri solubile. Un continut
scazut in proteine si grasimi si printr-un continut foarte scazut in minerale si vitamine, cu exceptia
morcovului bogat in provitamina A.
1.Sfecla furajera (Beta vulgaris) este unul dintre cele mai utilizate nutreturi in ratiile de iarna ale
ierbivorelor. Are un continut in SU de 13-15% cu specificatia ca la ora actuala s-au creat soiuri cu peste
20% SU, grad foarte ridicat de consumabilitate si digestibilitate. La o digestibilitate de circa 90% valoarea
nutritiva energetica este pe masura circa 1,15 UFL/Kg SU valoarea asemanatoare cerealelor continut in
proteina scazut 90 100 g PB/Kg SU cu specificatia ca proteina nu este de cea mai buna calitate fiind
structurata in buna parte pe azot neproteic. Principala categorie de animale careia ii este destinata sfecla
furajera o reprezinta vacile in lactatie, avand actiune favorabila asupra productiei de lapte. Se va avea in
vedere insa sa fie administrata restrictionat si in combinatie cu nutreturi celulozice, aceasta pentru ca
glucidele solubile pe care le contine in cantitati mari fermenteaza in rumen si produc acidoze ruminale, de
cele mai multe ori subacute => scaderea productiei de lapte, desi vaca nu da semne de boala. Se poate folosi
cu bune rezultate si in hrana altor categorii de ierbivore. Se poate folosi chiar in hrana porcilor, daca se
administreaza la porci se va avea in vedere forma cruda (nefiarta) pentru ca nitratii pe care ii contine se
reduc in nitriti in corp si isi manifesta potentialul toxic.

2. Sfecla de zahar ( Beta saccharifera) - se cultiva pentru obtinerea zaharului dar se foloseste cu succes si
in hrana animalelor. Are circa 22-23% SU si continut si mai ridicat decat cea furajera in glucide solubile,
aceasta face ca restictionarea sa fie si mai drastica. In cazul vacilor in lactatie se accepta raportul 1 Kg
sfecla zahar/ 1 Kg lapte produs. Riscul de aparitie al acidozelor este mai mare. Se recomanda folosirea
nutreturilor celulozice drept complement pentru combatarea acidozelor.
3. Morcov furajer (Daucus carota) se cultiva pe suprafete mai mici decat sfecla si aceasta nu datorita
valorii nutritive ci datorita productivitatii care este mai mica. Daca vorbim de valoarea nutritiva, morcovul
este un nutret bogat in beta-caroten. Are de asemenea efecte dietetice si gust placut, in conditiile in care este
un nutret care se obtine in cantitati mici se recomanda cu prioritate in hrana reproducatorilor masculi, a
tineretului ierbivor si a animalelor in covalescenta.
IV. Tuberculii
Au un continut foarte ridicat in glucide, insa spre deosebire de radacini sub forma de amidon. Continut
scazut in proteina si foarte scazut in vitamine si minerale.
1. Cartofii ( Solanum tuberosum) circa 20-22% SU si 70-75% amidon in SU, la un asemenea continut,
valoarea nutritiva energetica este foarte ridicata, apropiata de a porumbului boabe. Valoarea nutritiva
proteica asemantoare cu a sfeclei, cu aceeasi precizare ca aproape jumatate din continutul in proteina a
cartofului este structurata pe azot neproteic. Ei se pot folosi atat in hrana rumegatoarelor cat si a porcilor,
daca se administreaza rumegatoarelor se recomanda sub forma cruda, daca se administreaza porcilor se
recomanda sa fie fierti cu conditia ca apa de fierbere sa fie indepartata. Motivul este acela ca in cartofii
cruzi, mai ales in coaja lor se gaseste un principiu toxic (solanina) care printre altele produce si tulburari
gastro-intestinale.
2. Topinambur (Heliantus tuberosus) cunoscut sub numele de napi porcesti. Se aseamana compozitional
cu cartofii, doar ca in loc de amidon contine un alt polizaharid si anume inulina, format din lanturi de
fructoza => gust dulceag.
3. Manioc (Cassava) (tapioca mancare traditionala din zonele tropicale, obtinuta din manioc). Maniocul
reprezinta tuberculii unei plante tropicale, este folosit in primul rand in hrana omului, dar si in hrana
animalelor (se poate utiliza sub forma cruda sau sub forma dezhidratata). In forma dezhidratata este un bun
inlocuitor al cerealelor chiar si la porci si pasari.
V. Subproduse ale radacinilor si tuberculilor
Se obtin de la diferite industrii in special de la cea a zaharului si industria amidonului.
1. Pulpa (borhot) sfecla se obtine de la industria zaharului, in stare proaspata are circa 90% apa. Are de
asemenea un continut ridicat in celuloza. Pe plan vitaminic, mineral nu conteaza. Se poate utiliza in hrana
animalelor sub forma proaspata cu riscul alterarii rapide (mai ales vara), insilozata cu grosiere sau
dezhidratata. Sub forma proaspata sau insilozata se foloseste in special in ratiile vacilor in lactatie si a
taurinelor la ingrasat. In forma dezhidratata se poate include in ratiile porcilor, mai ales in ratiile scroafelor
gestante. Nu se recomanda in ratiile pasarilor in forma dezhidratata pentru continutul ridicat in celuloza.
2. Melasa subprodus de la industria zaharului, se prezinta ca un lichid brun-vascos de consistenta mierii.
Desi este un nutret lichid are circa 75% SU. Are un continut foarte ridicat in glucide simple, in special sub
forma de zaharoza. Este singurul nutret de origine vegetala care nu contine celuloza. Este de asemenea
bogata in unele minerale, in special in : potasiu, fier, mangan, zinc, cobalt. Se foloseste in special in ratiile
rumegatoarelor impreuna cu nutreturi grosiere. Melasarea consta in dizolvarea melasei in apa, circa 1 parte
melasa la 3 parti apa eventual si adaugarea de uree, si imprastierea pe nutreturile grosiere tocate si eventual
amestecate. Daca se foloseste in ratiile rumegatoarelor aceasta se face restrioctionat pentru ca melasa are
efecte laxative, iar in cantitati mari acestea devin efecte purgative. Melasa se foloseste de asemenea in
industria nutreturilor combinate, granulate ca liant.
3. Pulpa (borhotul) cartofi - rezulta in urma extractiei amidonului din cartofi. Modul de folosinta este
asemanator cu cel prezentat la pulpa de sfecla, adica in stare proaspata, insilozata sau dezhidratata cu
mentiunea ca daca este folosit in stare proaspata are un gust fad (fare gust) nefiind consumata cu placere de
animale.