Sunteți pe pagina 1din 3

CURSUL 9

Studiul nutreturilor
1. Nutreturile verzi - constituie hrana de baza a ierbivorelor in perioada de vara, o perioada apreciata
in Romania la circa 6 luni. Sub asptectul compozitiei se remarca in primul rand printr-un continut ridicat
in apa (70-85%). Aceasta le confera suculenta, deci un grad ridicat de ingestibilitate, proprietati dietetice
si diuretice, o buna valoare nutritiva, energetica si proteica si o foarte buna valoare nutritive, vitaminica
si minerala. Nu in ultimul rand sunt cele mai ieftine surse de hrana contribuind la scaderea pretului de
cost al produselor animaliere.
Nutreturile verzi se pot obtine de pe pajisti permanente si din plante cultivate.
1.1.Pajistile permanente - ocupa circa 20% din suprafata agricola a Romaniei, ceea ce inseamna ca se
constituie intr-o sursa potentiala de hrana importanta.
1.1.1.Factori care influenteaza compozitia si valoarea nutritive a pajistilor:
-compozitia si valoarea nutritive a pajistilor sunt influentate de mai multi factori, din care primordiali
sunt:
a) stadiul de vegetatie
b) familia botanica
acestora li se mai pot alatura:
c)tipul solului
d)folosirea ingrasamintelor
e)conditiile de exploatare
Stadiul de vegetatie este demonstrate faptul ca pe masura avansarii plantelor in vegetatie,
creste continutul acestora in celuloza bruta, de la 200 grame CB/Kg SU -la plantele tinere- pana la 400
grame CB/Kg SU -la plantele mature-. In aceste conditii pe masura avansarii plantelor in vegetatie, scade
digestibilitatea SO, de la 85% in primele stadii de vegetatie, al 50% in ultimele.
Proteina bruta are o evolutie inversa decat celuloza bruta, continutul in PB scade pe masura
avansarii plantelor in vegetatie, insa cu o panta mai mica decat panta cresterii CB.
Familia botanica plantele care cresc spontan pe pajisti apartin in principal familiilor graminee
si leguminoase. In proportii mai mici se gasesc si plante din alte familii botanice. Se considera ca o
pajiste este de calitate daca din structura covorului vegetal gramineele detin 65-75%, leguminoasele 2025%, alte familii botanice cat a mai ramas. La fel de important este si dominanta plantelor valoroase din
fiecare familie botanica, din acest punct de vedere, se apreciaza drept graminee valoroase: raigrass-ul
italian si cel englezesc, iar dintre leguminoase: lucerna, trifoiul rosu si trifoiul alb.
Tipul solului influenteaza atat ritmul de crestere al plantelor cat si cantitatea de substante
nutritive fixata in plante. Cazul cel mai elocvent este cel al mineralelor, in sensul ca pe soluri acide scade
concentratia plantelor in unele micorelemente minerale, in special in molibden (Mo), iar pe soluri
calcaroase scade in special concentratia in mangan si cobalt (Mn, Co).
Folosirea ingrasamintelor este o practica curenta indreptata in scopul cresterii productivitaii
plantelor, are insa efecte si asupra compozitiei plantelor, de exemplu: folosirea ingrasamintelor cu azot
determina cresterea continutului plantelor in proteina, este adevarat insa ca o parte din aceasta este
proteina neadevarata, de slaba calitate, precum amine sau nitrate. Folosirea ingrasamintelor cu azot
determina si modificari in structura covorului vegetal in sensul ca sunt stimulate gramineele in
detrimentul leguminoaselor.
Conditiile de exploatare in primul rand pasunatul national, fie prin subpasunat sau prin
suprapasunat, determina disparitia speciilor valoroase de plante si aparitia celor cu valoarea scazuta.
1.1.2.Clasificarea pajistilor din Romania:
In functie de zona geografica, pajistile din Romania se clasifica in:
a) pajisti de campie si podisuri joase

b) pajisti de deal si podisuri inalte


c) pajisti de munte
d) pajisti alpine
Pajistile de campie si podisuri joase sunt situate sub 150 de metrii altitudine, ocupa circa 20%
din suprafata totala a pajistilor. Sunt pajisti cu o productivitate scazuta si cu o valoare nutritive variabila
intre slaba si medie. Se exploateaza numai prin pasunat si pe perioade scurte de timp.
Pajistile de deal si podisuri inalte sunt situate intre 150-800 de metrii altitudine, ocupa 42% ponderea cea mai mare a pajistilor. Au o productivitate si o valoare nutritive mai buna decat cele de
campie si podisuri joase. Se exploateaza preferential tot prin pasunat, insa pe perioade ceva mai lungi.
Pajistile de munte sunt situate intre 800 1800 de metrii altitudine, constitue 34% din
suprafata totala a pajistilor. Sunt pajistile de cea mai buna calitate si productivitate. Se pot exploata atat
prin pasunat cat si prin transformarea in fan.
Pajistile alpine sunt situate la altitudini de peste 1800 de metrii, constituind ~4% din suprafata
totala a pajistilor. Sunt pajisti cu productivitate si valoare nutritive scazuta. Se exploateaza circa 3-4 luni
pe an prin pasunat de catre ovine.
1.2. Plantele cultivate apartin in special familiilor leguminoase si graminee. Ficare perene sau anuale.
1.2.1. Leguminoase
1.2.1.1 Leguminoase perene sunt cultivate pe suprafate mari datorita productivitatii ridicate, a valorii
nutritive ridicate si a faptului ca sub diferite forme se preteaza a fi folosite de toate speciile de animale.
Sub aspectul compozitiei se remarca in primul rand printr-un continut ridicat in proteina si printr-un
continut relativ scazut in energie. Acest dezechilibru intre proteina si energie face ca sa nu fie
administrate singure animalelor ci impreuna cu nutreturi complementare.
a) Lucerna (Medicago sativa) este denumita regina plantelor furajere. Asta se datoreaza
catorva avantaje notabile pe care le are lucerna fata de alte plante, cum ar fi:
-productivitate foarte mare in conditii de irigare se pot obtine 4-5 coase pe an, si rezista
eficient in cultura pana la 4 ani.
-continut ridicat in proteina (180-190 g pe Kg de SU).
-continut foarte ridicat in calciu si carotene.
-are insa o valoare energetica relative scazuta (0,70-0,75 UFL pe Kg SU).
-rezista bine la seceta si reactioneaza foarte bine la irigatii.
-este o excelenta planta premergatoare lasa solul mai bogat decat il gaseste. Mai bogat in
substanta organica si in proteina.
Lucerna este insa mai putin rezistenta la seceta puternica si la solurile acide.
Momentul recoltarii lucernei este important deoarece productivitatea maxima nu se obtine in
acelasi moment cu valoarea nutritive maxima. Productivitatea (Kg SU/hectar) de la inceputul
imbobocirii creste constant pana la jumatate de inflorire dupa care ramane relativ constanta in
continuare. Valoarea nutritiva scade usor pana la inceputul infloririi dupa care scade evident. Astfel
momentul optim al recoltarii este inceputul infloririi, cand apar primele flori in lan. Exceptie face doar
lucerna la prima coasa, aceasta se recomanda a se recolta la jumatate de inflorire pentru a-i permite o mai
buna regenerare ulterior. Lucerna se poate administra animalelor sub forma verde, de fan, de faina de
lucerna si sub forma de siloz. Este o planta greu insilozabila, se recomanda folosirea conservantilor, sub
formele amintite se poate administra tuturor speciilor de animale, inclusive monogastricelor sub forma
de faina. In anumite conditii lucerna poate provoca la rumegatoare timpanism datorita continutului
ridicat in saponine care afecteaza activitatea respiratorie si digestiva => se umfla animalul. Pentru a
preintampina acest lucru se pot lua unele masuri de genul: la consumul maxim sa se ajunga treptat,
alaturi de lucerna verde sa se foloseasca furaje uscate (fanuri, grosiere), sa se evite consumul de lucerna
plouata sau cu roua pe ea.
b)Trifoiul rosu (Trifolium pretense) este o leguminoasa perena destul de asemanatoare cu
lucerna, are insa o productivitate ceva mai scazuta, rezistand in cultura eficient 2-3 ani. O valoare
proteica sensibil mai mica si o valoare energetica sensibil mai mare. Da rezultate mai bune decat lucerna

in regiunile mai umede si cu soluri mai acide. Ca si lucerna si alte leguminoase perene, trifoiul rosu se
poate cultiva singur (in cultura pura) sau in amestec cu unele graminee perene.
c)Trifoiul alb (Trifolium repens) se cultiva pe suprafete din ce in ce mai mari, pentru ca are
productivitate mai buna decat trifoiul rosu, porneste mai bine in vegetatie, are o rezistenta mai mare la
frig, la defoliere (daca este transformat in fan, se pierd mai putine frunze). Se poate cultiva atat singur cat
si in amestecuri cu graminee perene.
d) Sparceta (Onobrichis sp.) este leguminoasa perena care da cele mai bune rezultate pe soluri
calcaroase (Dobrogea). Productivitate mai mica, valoare nutritiva asemanatoare cu trifoiul, se recomanda
a se recolta mai devreme decat lucerna sau trifoiul, pentru ca tulpina se lignifica apoi si devine greu
consumabila. Spre deosebire de lucerna si trifoi nu produce timpanism.
e)Ghizdei (Lotus corniculatus) da rezultate mai bune pe solurile mai acide si in regiunile mai
umede. Se recomanda a se administra in cantitati mai mici decat precedentele leguminoase perene pentru
ca are un gust amar si nu este consumat cu placere. Daca este transformat in fan gustul amar dispare. Se
poate cultiva atat singur dar si in amestecuri pentru infiintarea unor pajisti temporare.
f) Sulfina (Melilotus albus) da rezultate mai bune pe solurile nisipoase (sudul Olteniei). Este
cea mai rezistenta la seceta si ger leguminoasa perena. Se recomanda a se recolta intr-un stadiu de
vegetatie mai incipient, pentru ca intr-un stadiu mai avansat capata un miros specific, devine greu
consumabila. Mirosul specific este provocat de dicumarol (anti-vitamina K).
1.2.1.2. Leguminoase anuale cultivate pe suprafete mai mici, fie in cultura pura fie in amestec cu
graminee anuale. O leguminoasa si o graminee anuala formeaza impreuna ceea ce se numeste borceag.
a) Mazarea (Pisum arvense) cea mai cunoscuta si cea mai cultivata leguminoasa anuala. Are o
forma de primavara si una de toamna, in functie de momentul insamantarii. Se poate cultiva atat singura
dar si in amestec cu unele graminee anuale precum: secara, orz, grau. Cu care formeaza borceagul.
Daca este cultivate singura in cultura pura, se apreciaza ca momentul optim de recoltare este la
formarea pastailor. Daca este recoltata mai tarziu, la formarea boabelor, tulpina se lignifica si este
consumata mai greu. Exista si posibilitatea ca mazarea sa fie cultivata si in cultura intercalata cu
porumbul, adica un rand porumb, un rand mazare. Daca se cultiva in aceasta forma se sincronizeaza
momentul de recoltare si ambele plante trebuie sa aiba bobul in stadiul de lapte ceara. Sub aceasta forma
porumb + mazare se constitue intr-un nutret valoros mai ales pentru vacile in lactatie.
Mazarea are valoarea nutritive energetica de 0,80- 0,85 UFL/Kg SU si valoarea proteica 160-170
gPB/Kg SU.
b) Mazariche seamana cu mazarea, doar ca bobul este ceva mai mic iar talia plantei ceva mai
mare. Are insusiri si mod de utilizare asemanatoare cu cele prezentate la mazare. Trebuie remarcat insa
ca are o perioada de vegetatie mai scurta decat mazarea, astfel incat ea paraseste terenul mai repede
facand loc altei culturi pe acelasi loc, asa zisele culturi duble. Acest lucru este valabil si daca formeaza
un borceag cu secara, care are perioada de vegetatie mai scazuta.
c) Bob are 3 varietati: mare, mijlociu si mic dupa marimea boabelor de bob. Ca nutret verde se
folosesc doar ultimele doua varitati (mijlociu si mare). Are un grad de consumabilitate mai mic decat
mazarea si mazarichea => se administreaza in cantitati mai mici.
d) Lupin are 3 varietati: alb, albastru si galben. Varietati date de culoarea florilor. Se cultiva
mai putin ca nutret verde, deoarece are un gust amar si pentru ca el contine unele substante toxice. La ora
actuala insa s-au creat soiuri de lupin fara gust amar => lupin dulce si cu un continut scazut in
substante toxice.
e) Soia (Glycine hispida) este cunoscut faptul ca se cultiva in special pentru boabe, insa se
poate cultiva si pentru nutret verde. Trebuie amintit faptul ca pentru nutret verde se cultiva soiuri diferite
fata de cele pentru boabe. Cu talie mai inalta si cu masa foliara mai bogata, formeaza in asociatie cu
porumbul o combinatie valoroasa.
Borceagurile combinatie intre o leguminoasa anuala si o graminee anuala. Se considera ca
valoarea nutritive maxima a unui borceag se obtine daca din amestec leguminoasa detine o treime, iar
gramineea doua treimi. Sub aspectul valorii nutritive trebuie remarcat echilibrul energo-proteic pentru ca
cele doua componente ale unui borceag sunt complementare, adica leguminoasa are mai multa proteina
si mai putina energie, iar gramineea mai multa energie si mai putin proteina. Evident sunt doua tipuri de
borceaguri: de toamna si de primavara, in functie de momentul semanatului.