Sunteți pe pagina 1din 16

etaj constituie un mare neajuns al unei astfel de instalatii.

Mai cu seama in perioada de frig


intens, etajele superioare vor fi incalzite mai bine, in dauna celor inferioare. Spre a se
remedia situatia pentru etajele inferioare, ar trebuie ridicata temperatura apei, dar aceasta,
pe langa faptul ca va accentua si mai mult supraincalzirea etajelor superioare, va princinui
un consum mai mare de combustibil.
Un procedeu mai bun consta in a active circulatia prin pompa, dar prin aceasta se
mareste consumul de energie electrica.
O alta solutie consta in a crea in racordul radiatorului o rezistenta mare la trecerea
apei, astfel ca diferenta de presiune intre punctele a si b sa fie mare si prin aceasta sa se
reduca efectul dereglarii hidraulice.
Astfel, daca diferenta de presiune intre a si b ar fi de 650 mm H 2O, in loc de 150
mm H2O, cat pompa, presiunile de circulatie ar deveni cu 500 mm H2O mai mari, sau:
H ' l 25) 500 199,88 699,88 mm H 2 O;
H i (5) 500 155,64 655,64 mm H 2 O;
H s (25) 500 648,80 1 148,80 mm H 2 O;
H ' s (5) 500 206,40 706,40 mm H 2 O.
699,88

Presiunea aceasta la parter s-ar modifica in raportul 655,64 1,07 ori, iar la etajul
1 148,80

superior: 706,40 1,62 ori.


1,62

Presiunea la etajul superior va creste deci de numai 1,07 1,51 ori fata de cea de
la parter, in loc de 2,45 ori cat crestea cand diferenta de presiune era numai de 150 mm
H2O. Rezulta deci ca efectul dereglarii hidraulice poate fi sensibil redus daca se mareste
rezistenta la intrarea in radiatoare.
Robinetele cu dublu reglaj ofera insa o posibilitate restransa de reglare prin rotirea
tijei. Majorarea rezistentei s-ar putea realize utilizand diaframe de laminare, insa acestea
prezinta, pe de o parte, inconvenientul ca se astupa repede si scot din functiune radiatorul,
iar pe de alta parte, rezistenta create nu poate fi modificata decat prin schimbarea
diafragmei. Robinetul special de laminare reprezentat in figura 76 elimina defectul de
astupare a orificiului de diafragmare, prin aceea ca este prevazut cu un ac, manevrabil prin
roata de manevra a robinetului, ac care patrunde in orificiu si il poate curati de impuritati si
de puneri.

Fig. 76. Robinet special de laminare.


Al doilea inconvenient semnalat mai sus nu poate fi insa eliminate decat daca s-ar
instala un alt robinet, cu un orificiu de alta dimensiune, ceea ce nu este practic.

Robinetul reprezentat in sectiune in figura 77, inlatura in ambele incoviente.


Robinetul consta din corpul cilindric 1, filetat in interior cu doua inceputuri, in care se
poate insuruba partea inferioara a tijei 2, care poate fi rotita cu ajutorul rotii de manevra 4.
Apa intra prin racordul a, trece prin labirintul elicoidal format de santurile filetului si
patrunde prin b mai departe spre radiator.

Fig. 77. Robinet special de reglaj.


Rezistenta pe care o opune acest robinet circulatiei apei se datoreaza in cea mai
mare masura lungimii drumului parcurs de apa prin labirint, lungime care poate fi
modificata prin insurubarea tijei robinetului. Prin aceasta, rezistenta poate varia in limite
suficiente de largi (400-600 mm H2O). Pentru micsorarea rezistentei, tija pentru marirea
rezistentei tija trebuie desurubata pana la pozitia limita. In aceasta pozitie, partea mai
groasa a tijei se asaza pe o garniture de etansare 5, pe care o preseaza, astfel ca apa nu mai
poate circula. Spre a se curati santul filetului, in cazul cand acesta ar fi astupat cu impuritati
sau cu alte depozite, este sufficient ca se insurubeze complet tija; spirele filetului cu doua
inceputuri curate prin presare tot canalul dintre filetul tijei si al corpului.
Dupa ce robinetul a fost reglat, la exteriorul lui se monteaza o placuta 3, fixate cu
doua suruburi, care nu da posibilitatea tijei sa fie insurubata peste o anumita limita, stabile
la reglaj. Robinetul este deci prevazut cu un system dublu de reglaj. In cazul cand robinetul
este reglat pentru obtinerea unei rezistente de 400 600 mm H 2O, reglajul dublu nu este
necesar.
Calculele au demonstrate ca daca la coloana reprezentata in figura 75 in radiatorele
de la etaje intra de 1,5 ori mai multa apa, din cauza deschiderii partiale a robinetelor,
cantitatea de apa intra in radiatorul de la parter s-ar reduce cu cel mult 10%.
Dezavantajul acestul mod de reglaj consta in faptul ca mareste cheltuielile de
investitile; acest inconvenient este insa compensate prin economiile realizate la cheltuielile
de exploatare.
Sistemul nu paote fi aplicat la instalatiile bitulare, fara circulatie intre coloane.
La instalatiile monotulare modificarea debitului de apa considerat la proiectarea
unei coloane implica o dereglare termica a tuturor radiatoarelor coloanei.

6.Avantajele si dezavantajele instalatiilor cu circulatie prin pompe


Fata de instalatiile cu circulatie prin termosifon, instalatiile cu circulatie prin pompe
prezinta urmatoarele avantaje:
- viteza de circulatie a fluidului incalzitor este mult superioara, fiind de ordinal a 0,5
1,5 m/s, fata de 0,010 0,15 m/s la instalatiile cu circulatie prin termosifon, ceea ce
permite folosirea de conducte cu diameter mai mici; ca urmare, se micsoreaza pretul de
cost al instalatiei se se micsoreaza pierderile de caldura in conducte, caci acestea au
suprafete mai mici;
- inertia termica a instalatiei este mai mica, iar ca urmare intreruperile focului pot fi
mai lungi, realizandu-se economie de combustibil;
- reglajul central este mai usor de realizat;
- se pot racorda la instalatie si corpuri de incalzire amplasate la un nivel mai jos
decat acela al cazanului;
- se pot allege trasee mai judicioase pentru conducte, nemafiind atat de necesar
limitarea sau evitarea unor rezistente hidraulice.
Instalatiile cu circulatie prin pompe prezinta insa si unele dezavantaje fata de cele
cu circulatie naturala, printre care:
- cheltuielile de exploatare sunt mai mari, prin consumul de energie electrica a
pompelor de circulatie;
- exista dependenta functionarii instalatiei de sursa de current electric;
- instalatia este mai complicate, avand in plus pompa si motorul electric, cerand
deci o supraveghere mai atenta a functionarii.
Avantajele aratate compenseaza insa cu prisosinta dezavantajele.
7. Reguli generale de executie, specifice instalatiilor cu circulatie fortata
a.Montarea conductelor. Conductele principale de distributie si coloanele se
monteaza la fel ca la instalatiile cu circulatie naturala, cu respectarea stricta a pantelor
prevazute in proiect si cu intercalarea vaselor de dezaerisire in punctele cele mai inalte, in
care exista pericolul formarii de saci de aer.
Conductele de legatura dintre coloane si radiatoare se vor racorda la acelasi capat al
radiatorului, atunci, cand corpul de radiator contine cel mult 20 de elemente, si in
diagonala, cand contine mai multe elemente.
La etajul cel mai sus, legaturile la toate radiatoarele se executa numai in diagonala,
indiferent de numarul de elemente din care sunt compuse radiatoarele.
Cand legaturile dintre coloane si corpurile de incalzire sunt mai lungi de 1,50 m,
panta conductei de legatura de ducere nu se mai executa coboratoare catre radiator, asa cum
se executa in mod obisnuit pentru evacuarea aerului, ci invers, iar capatul opus al
radiatorului se monteaza o conducta de dezaerisire (fig. 78). Aceasta, deoarece drumul de
evacuare a aerului prin conducta de legatura de ducere fiind prea lung evacuarea aerului ar
fi impiedicata de fluidul incalzitor care circula in sens invers cu viteza mare. Conductele de

dezaerisire ce pleaca de la radiatoarele aflate in aceasta situatie se colecteaza intr-o


conducta generala de dezaerisire, care este condusa spre vasul de expansiune.

Fig. 78. Panta conductelor de legatura cand acestea sunt mai lungi de 1,50 m, la
instalatiile cu circulatie prin pompe.
b.Alegerea si montarea pompelor. Pompa de circulatie functioneaza tot timpul cat
cladirea trebuie incalzita. De aceea, organele pompei sunt supuse uzurii si defectarii, astfel
ca necesita revizii periodice si reparatii. Cum o instalatie de incalzire cu circulatie fortata
nu poate functiona daca pompa se defecteaza, se recomanda ca la orice instalatie sa se
prevada doua pompe, dintre care una sa fie in functiune, iar cealalta in rezerva.
In figura 29 este prezentata schema montarii a doua pompe de circulatie. Fiecare
pompa 1 este echipata cu cate un manometru 8 si cu cate un robinet 2, ambele necesare
pentru controlul si reglarea functionarii.

Fig. 79. Racordarea pompelor de circulatie intr-o instalatie de incalzire centrala cu


apa calda, cu circulatie foratata.
Conductele principale de intoarcere A, B si C ale diverselor ramuri ale instalatiei
sunt legate la colectorul general 3 si sunt prevazute cu cate un robinet de izolare 4 si cu cate
un termometru 5.
Colectorul este de asemenea prevazut cu un termometru care indica temperatura
apei amestecate in colector. Apa care se introduce prin conductele A, B sis C trece din
colector in racordul de aspiratie al pompei 1 si de aici este refulata, pe conducta 9, spre
cazanul 10, unde este incalzita din nou.
De la cazan, apa trece prin conducta 11 in distribuitorul 12, la care se leaga ramurile
A, B si C ale instalatiei de incalzire, echipate cu robinete de inchidere. Distribuitorul este
prevazut cu un termometru, care indica temperatura apei calde refulate in conductele
instalatiei.

Schema prevede posibilitatea de amestecare in ramura A a apei calde cu apa de


intoarcere, derivata prin conducta 14, pe care se gaseste montat un robinet de inchidere 13.
Cu ajutorul acestui robinet, cantitatea de apa de intoarcere, care intra in ramura A direct,
poate fi astfel reglata, incat apa rezultata sa aiba temperatura dorita, domeniul de variatie al
temperaturii fiind sufficient de larg. Un termometru, prevazut pe conducta A, indica
temperatura apei amestecate. Bineiteles ca si ramurile B si C pot prezenta aceeasi
dispozitive de amestecare a apei, prin cate o derivatie cu robinet din conducta 14, care,
pentru simplificarea figurii, nu au mai fost desenate.
In practica de exploatare a instalatiilor de incalzire pot surveni cazuri cand curentul
electric este interrupt pe o durata scurta de timp. In astfel de cazuri, pompa se opreste si, o
data cu ea, se opreste circulatia apei in intreaga instalatie. Este recomandabil ca pentru
aceste cazuri sa se prevada posibilitatea ca circulatia apei sa nu fie intrerupta la oprirea
pompei, ci sa continue, ca si cum instalatia ar functiona prin termosifon, bineiteles cu
viteza descrescand, pana cand nu ar mai avea energie necesara pentru invingerea
rezistentelor din circuit. Prin aceasta se evita totodata si supraincalzirea apei, deoarece in
general cazanul continua sa functioneze din cauza radiatiei focarului.
In acest scop, schema prevede posibilitatea ca apa sa ocoleasca pompa de circulatie
(care are o rezistenta hidraulica foarte mare cand nu functioneaza) si circuitul sa se inchida
prin conducta 15 de ocolire a pompelor, pe care se monteaza un robinet de inchidere 16.
Cand curentul electric se intrerupe, robinetul 16 trebuie imediat deschis, in timp ce
robinetul 2 al pompei trebuie inchis. Apa sosita in conducta 15 trece liber la cazan si in
modul acesta instalatia mai poate functiona un timp scurt, insa suficient de cele mai multe
ori pentru ca defectiunea instalatiei electrice sa fie inlaturata.
In schema este indicate si legarea vasului de expansiune la conducta de intoarcere,
intre colector si pompa, prin conducta de expansiune 6 si 0 conducta de circulatie 7.
In functie de conditiile locale, se intelege ca schema din figura 79 poate fi
simplificata sau modificata dupa specificul fiecarei instalatii de incalzire.
Atat pompa cat si motorul electric cu care este cuplata trebuie asezate pe o fundatie
separate si izolata de elementele cladirii, spre a impiedica transmiterea zgomotelor si a
vibratiilor. In cazul in care aceasta nu este posibila se recomanda ca sub fundatia respective
sa se intercaleze o placa de pasla sau de pluta, in scopul amortizarii zgomotelor si
vibratiilor.
Daca instalatia este deservita de un cazan cu combustibil solid, pompa si motorul
electric trebuie instalate intr-o incapere separata, spre a se evita ca pulberea de carbine sa
patrunda la organele de miscare, unde poate actiona ca un abraziv, producand uzura
premature a acestora.
Alegerea pompei. Pentru a putea allege pompa corespunzatoare unei instalatii de
incalzire, trebuie sa se cunoasca presiune H, rezultata din calcul, si debitul G, in m3/h.
In catalog se indica debitul si presiunea dezvolatate de pompa la o turatie anumita,
de obicei egala cu turatia standardizata a motorului electric cu care se cupleaza. Daca se
modifica turatia, atat debitul cat si presiunea se schimba. De aici rezulta posibilitatea de a
obtine debitul calculate pentru instalatie de la o pompa careia sa i se modifice turatia.
Surplusul de presiune dezvolatata in acest caz de pompa poate fi utilizat la reducerea
sectiuni conductelor intre pompa si cazan, sau poate fi anihilat prin inchiderea partiala a
robinetelor prevazute pe racordul de aspiratie al pompei. Numai in rare cazuri se recurge la

sanumita diafragmare. In toate cazurile rezulta ca in circuitul pompei trebuie introduce


rezestente suplimentare.
Pentru calculul practice al turatiei unei pompe se foloseste relatia:
G
n
H

,
G1 n1
H1

(65)

In care:
G este debitul pompei, in m3/h;
n turatia pompei, in rot/min;
H presiunea de refulare, in m H2O.
Aceasta formula determina debitele si presiunile care se obtin cand se modifica
turatia pompei.
La turatia modificata pompa va dezvolta insa, in baza acelaiasi relatii, o alta
presiune:
H1

G1
H
G

Sau
G1

H1

H.

Diferenta de presiune, care reprezinta surplusul dat de pompa poate fi usor


compensate prin inchiderea partiala a robinetului de la aspiratia pompei.
Pentru prelurea surplusului de presiune poate fi utilize si diafragma, care consta
dintr-o saiba cu o gaura circula excentrica. Diafragma se monteaza pe conducta in modul
indicat in figura 80, cu orificiul de trecere la partea superioara a conductei, in scopul de a
usura trecerea aerului.

Fig. 80. Diafragma.


Orificiul diafragmei trebuie calculate functie de surplusul de presiune H ce
trebuie anihilat, de diametrul D al conductei in care se monteaza si de viteza v1 de circulatie
a apei in conducta inainte de diafragma.
Daca diametrul orificiului diafragmei este d si presiune corespunzatoare vitezei v 1
este:
H1

v12
,
2g

in care, H1 este exprimat in mm H2O, iar v1 in m/s, atunci presiunea dupa diafragma
va fi:
H2

v 22
.
2g

Diferenta dintre aceste doua presiuni trebuie sa anihileze surplusul de presiune,


adica:
H 2 H 1 H

sau

v 22
v12
v12 v 22
H 2 1 H 1
2g
2g
2 g v1

v 22
2 1 ,
v1

de unde:
v2

v1

H
1.
H1

Debitul inaintea diafragmei este egal cu cel care se scurge prin orificiul diafragmei,
adica:
D2
d2
v1
v2 ,
4
4

in care care este coeficientul de scurgere datorita contractiei sectiunii vanei de


apa la iesirea din diafragma si al vitezei de apropiere. In general, 0,6.....0,7. Din
aceasta formula se deduce:

v2

v1

1
H

1,
2
H1

astfel ca:
D

d
4


1
H1

(66)

Aplicatie
Calculul unei instalatii, la care pierderile de presiune insumeaza H=1 300 mm H2O,
a rezultat ca necesara o pompa cu un debit de 10 m3/h.
Se cere sa se alega din cataloagele existente pompa necesara.
In catalog, pompa cu caracteristicile cele mai apropiate de cele necesare are debitul
G = 8,5 m3/h la o turatie n = 680 rot/min.
Conform relatiei (65), pompa din catalog ar putea furniza debitul cerut de 10 m 3/h,
daca i s-ar modifica turatia la :
G1
10
680
800 rot / min .
G
8,5

n1 n

La turatia modificata, pompa va da o alta presiune, si anuem:


G1

H1

10

8,5

1,3 1,8 m H 2 O.

fata de 1,3 cat este necesar.


Diferenta de presiune, care reprezinta surplusul dat de pompa, poate fi usor
compensate prin inchiderea robinetului de la aspiratie pompei.
Daca in exemplul considerat mai sus, conducta de refulare a pompei este de 3 (D =
80 mm = 0,08 m), viteza de circulatie prin aceasta conducta se obtine din relatia debitului:
D2
G
v1
.
4
3 600

in care:
v1 este viteza, in m/s;
G - debitul, in m3/h;
D diametrul conductei, in m.
Rezulta:
v1

4g
4 10

0,055 m / s
2
3 600 3,14 0,0064
3 600D

Astfel ca orificiul diafragmei pentru a putea surplusul de presiune H = 500 mm


H2O va avea diametrul:
d

80
500
0,84
1 800

94 mm.

Puterea motorului pompei. O problema importanta legata de exploatarea pompelor


este aceea de a stabili puterea motorului cu care se poate asigura functionarea lor.
Daca o pompa cu un debit q (exprimat in m3/s) trebuie sa ridice aceasta cantitate de
lichid cu greutatea specifica (kgf/m3) la inaltimea H1 (m), ea va necesita in fiecare
secunda un lucru mechanic egal cu:
L q H 1 kgm / s .

(67)

In afara acestui lucru mechanic, pompa mai necesita un lucru mechanic suplimentar,
pentru a invinge frecarile care se nasc la trecerea lichidului prin pompa si prin conducta.
Din aceasta cauza, presiunea pe care urmeaza sa o dezvolte pompa va trebui majorata cu
cantitatea H2 m H2O, corespunzatoare pierderilor prin frecari, astfel incat lucrul mechanic
total pe care trebuie sa-l efectueze pompa va fi:
L' q ( H 1 H 2 ) kgm / s .

(68)

Intrucat acest lucru mechanic este efectuat in timp de o secunda, el reprezinta chiat
puterea pompei. Se stie insa ca unitatile de masura uzuale pentru putere sunt kilowattul si
calul pompei putere, iar trecerea de la kilogrammetru la aceste unitati de masura se face
prin impartirea cu 102, respective cu 75, adica:
L'

q( H 1 H 2 )
kW ;
102

(68)

L'

q( H 1 H 2 )
CP .
75

(68)

Pentru a calcula insa puterea necesara a motorului care antreneaza pompa, va trebui
sa se tina seama si de randamentul motorului, adica de pierderile de putere inevitabile,
cauzate de frecarile in lagare, de pierderile in rotor, de pierderile in sistemul de transmisie
etc.
Insemnand cu randamentul pompei si cu H suma H 1 + H2, puterea P a motorului
va fi:
P

d H
kW ;
102

qH
(CP ).
75

(69)
(69)

c.Relatia dintre turatie, debit, presiune si putere. In functie de caracteristicile


constructive, o pompa dezvolata, atunci cand turatia ei este n1, o presiune H1 si livreaza un
debit q1. Puterea absorbita este in aceste conditii P1.
Daca se modifica turatia pompei de la n1 la n2, se va inregistra o variatie
corespunzatoare a debitului, a presiunii si a puterii consummate. Aceasta variatie se
produce dupa urmatoarea relatie:

n q1 H 12 P13

.
n2 q 2 H 22 P23
F. CRITERII PENTRU ALEGEREA SISTEMULUI DE DISTRIBUTIE
Din analiza schemelor prezentate se observa ca sistemul bitular se caracterizeaza
prin legarea in parallel a radiatoarelor la conducte de alimentare cu apa calda si de colectare
a apei reci.
La instalatiile monotubulare radiatoarele sunt legate in serie sau in scurtcircuit, apa
parcurgand succesiv corpurile de incalzire.
Distributia orizontala adopta la instalatiile monotubulare este cea mai rationala din
punctual de vedere a metodelor de montaj industrial. Adoptarea pe scara mai larga a acestui
system este in impiedicata de inconvenientele specifice pe care le prezinta instalatiile
monotubulare, in special de imposibilitatea reglarii individuale a radiatoarelor, de absenta
pompelor de circulatie si de compensarea defectuoasa a dilatatiei tevilor.
In ordinea imediat urmatoare se situeaza, pe baza aceluiasi criteriu, instalatia
monotubulara cu alimentarea radiatoarelor in serie. Insa si la acest sistem lipsa posibilitatii
de reglare individuala a radiatoarelor ii restrange aplicarea numai la cladiri administrative,
cluburi, restaurante etc.
Cea mai larga raspandire in constructiile de interes obstesc o au instalatiile bitulare
si cele monotubulare, cu lagarea corpurilor de incalzire in serie.
Necesarul mai mare de elemente de radiatoare, in cazul instalatiilor monotubulare,
fata de cele bitulare, este compensate relative prin lungimea redusa a conductelor, prin
numarul mai mic de armature si prin posibilitatea de a aplica mai larg metodele de montaj
industrial. In acelasi timp, este de mentionat ca stabilitatea hidraulica este mai accentuate si
reglarea la montaj mai simpla in cazul instalatiilor cu o singura conducta.
La sistemele cu circulatia fortata a apei se adopta in special schemele de montaj
echilibrat, iar la cele cu circulatie naturala, schemele cu montaj normal, spre a nu se mari
suplimentare rezistentele hidraulice in reteaua instalatiei, ceea ce ar avea ca urmare o
micsorare a presiunii de circulatie a apei.
Avantajele si dezavantajele pe care le prezinta fiecare system in parte au facut
obiectul unor cercetari statistice, pe baza carora au fost determinati indicii tehnicoeconomici respectivi.
Desigur ca alegerea unui system nu poate fi facuta exclusiv pe baza indicilor
tehnico-economici si de foarte multe ori conditiile constructive locale sunt cele care
determina adoptarea sistemului de distributie. Astefel, in cazul cand cladirea nu are un
subsol intins, ci aceasta ocupa numai o mica portiune din suprafata planului, trebuie ale

sistemul de distributie superioara, deoarece la acest sistem vor trece prin locurile greu
accesibile de sub cladire mai putine conducte. Daca insa cladirea are un subsol intins,
atunci sistemul de distributie inferioara poate fi preferat celui cu distributie superioara.
Trebuie de asemenea avut in vedere ca la instalatiile cu circulatie prin termosifon
circulatia apei este mai activa la sitemul cu distributie superioara, decat la cel cu distributie
inferioara, motiv pentru care sistemul de distributie superioara este de preferat cand
instalatia este extinsa in plan orizontal.
Unul din neajunsurile superioare este montarea conductei de distributie de podul
imobilului, expusa la frig, din care cauza trebuie totdeuna bine izolata, pentru a se reduce
pierderile de caldura nedorite.
La noi in tara se foloseste in mod curent sistemul de distributie bitubular, instalatiile
monotubulare fiind relative recent introduse.
este cunoscut sub denumirea de distributie mixta, elimina, atunci cand este posibil
de aplicat, dezavantajul racirii aburului in conducta de distributie (in cazul distrbibutiei
superioare), precum si inconvenientul pe care il prezinta un subsol cu o inaltime prea mica
(in cazul distributiei inferioare).

3. Dispozitive de siguranta
La instalatiile de incalzire cu abur de joasa presiune, pentru mentinerea presiunii
pentru care a fost calculate instalatia, se foloseste aproape exclusive dispozitivul redat in
figura 92, care permite scaparea aburului in atmosfera atunci cand aceasta presiune a fost
depasita. Dispozitivul consta din teava principala 1, in forma de U, cu brate neegale, teava
secundara 2, de scapare a aburului, rezervorul cilindric 3, care are in interior un perete
despartitor 5, sudat de capacul superior, si teava 7, de evacuare a aburului in atmosfera.

Fig. 92. Dispozitiv de siguranta pentru instalatii de incalzire centrala cu abur de


joasa presiune.
Prin A dispozitivul este in legatura cu colectorul de abur (domul) al cazanului. In
teava principala se toarna apa in palnia 4, pana la nivelul indicat pe figura, dupa care se
inchide robinetul palniei. In timpul functionarii, aburul preseaza apa din bratul scurt al tevii
1, la care este racordata teava secundara 2. In cazul cand presiunea este depasita si apa din
bratul scurt ajunge la nivelul a, aburul scapa prin conducta 2 in rezervorul 3, unde este
fortat sa urmeze un drum descendent si apoi ascendant (pe sub peretele despartitor), pentru
ca dupa aceea sa iasa in atmosfera prin teava 7. Inaltimile h si H sunt calculate astfel incat
greutatea apei din bratul lung al tevii 1 sa echilibreze presiunea de regim a aburului, care se
excercita asupra apei din bratul stang.
La punctual cel mai jos al tevii principale este prevazuta o teava cu mufa dop 6 de
, sevind la golire. Pentru instalatiile de incalzire cu abur de cel mult 0,5 ats, aceste
dispozitive de siguranta sa se construiesc in trei marimi (STAS 3614-52), si anume pentru
urmatoarele debite de abur:
I pana la 500 kg/h;
II pana la 1 000 kg/h;
III peste 1 000 kg/h.
Conducta de racordare a dispozitivului la cazan se monteaza cu o panta usoara spre
cazan, sau, in cel mai rau caz, in pozitie orizontala, insa nicidecum cu panta inverse.
Bratele tevii principale se monteaza vertical, iar curba inferioara se executa prin
indoire la cald, fara a se deforma sectiunea tevii. Nu se admite utilizarea curbelor sudate la
aceasta parte a dispozitivului.
Palnia trebuie montata la nivelul indicat in figura si insurubat in robinet, astfel ca
nivelul apei sa poate fi controlat in timpul cat instalatia nu este in functiune.
Teava de golire 6 se monteaza orizontal, pentru a economisi spatial pe vertical, in
centul curbei, sub dispozitiv.
In unele cazuri inaltimea salii cazanului nu permite montarea dispozitivului de
siguranta de tipul descries. Astfel de cazuri se invesc totdeuna cand presiunea aburului este
de 0,7 ats sau apropiata de aceasta valoare. De exemplu la presiunea de 0,7 ats, inaltimea
dispozitivului ar trebui sa fie de 8, 60 m, inaltime pe care in general nu o au salile
cazanelor.
In astfel de situatii se recurge la montarea de dispozitive de siguranta cu mai multe
brate.
4. Alimentarea cazanului cu condensate
In timpul functionarii instalatiei se produce o vaporizare permanenta a apei din
cazan, iar ca urmare nivelul apei din cazan trebuie sa scada. De aceea cazanul trebuie
alimentat in permanenta cu apa condensate, inapoiata la cazan prin conducta de intoarcere.
Cand nivelul coloanei este suficienta pentru a echilibra coloana de apa din cazan, de
nivel a plus presiunea de regim, alimentarea cu condensate a cazanului poate avea loc prin

caderea libera a condensatului. Acest lucru se intampla de obicei la presiuni de regim mici.
Uneori, in scopul de a se realiza o inaltime mai mare a coloanei de apa cu nivelul b din
conducta de intoarcere se recurge la adancirea salii cazanelor.
La presiuni de regim mai mari, sau cand exista corpuri de incalzire plasate la nivelul
cazanului, de obicei alimentarea cu condensate a cazanului se realizeaza mecanizat, dintrun rezervor in care colecteaza condensatul.
La utilizarea curbelor sudate este recomandabil ca acestea sa fie supuse unei
recoaceri, in scopul inlaturarii tensiunilor ramase de la sudura. Totodata, atat inainte, cat si
dupa curba, vor trebui prevazute reazeme fixe.
Flansele de legatura ale conductelor de abur se executa din otel si de obicei se prind
direct de teava prin doua cordoane de sudura, unul la exterior si altul la baza tevii. Este
recomandabil ca fetele de imbinare ale flanselor sa prezinte 2 3 santuri concentrice,
servind la o mai buna fixare a garniturii. Robinetele de orice fel folosite la instalatiile de
incalzire cu abur vor trebui sa aiba garniturile presetupelor confectionate din snur de
azbest, imbinat in chit preparat din grafit amestecat cu ulei mineral.
b. Confectionarea si montarea sifoanelor de condensat. Sifoanele de condensate
se monteaza in partea de jos a sariturilor in dinte de ferestrau, atunci cand conducta
colectoare de condesat este uscata. Cand conducta colectoare de condensate este inecata, nu
se mai monteaza astfel de sifoane, intrucat aburul nu mai poate scapa in aceasta conducta.
Un sifon de condensate consta dintr-o teava curbata in U, cu unul din brate legat la
conducta de abur si cu celalalt brat la conducta de condesat, asa cum se arata in figura 96.
La partea inferioara sifonul este prevazut cu un dop filetat, necesar pentru curatire.
Bratul a al sifonului, care este racordat la conducta de abur, este supus presiunii
acestuia, in timp ce bratul b este supus presiunii atmosferice din conducta de condensate.
Din aceasta cauza, apa de condensatie se ridica in acest ultimo brat, astfel incat greutatea ei
face echilibru presiunii exercitate de abur. Sifonul este construit astfel ca nivelul de
echilibru al apei sa fie sub racordul cu teava de condensate si pentru siguranta inaltimea h a
sifonului se ia cu 0,3 0,5 m mai mare decat cea corespunzatoare presiunii de regim a
aburului.
Sifoanele de condensate se executa pe santier. Inaltimea h a sifoanelor si diametrul
tevilor din care se executa se dau de regula prin proiect. Cand condensatul se colecteaza de
pe un traseu cu lungimea de pana la 50 m, sifonul de condensate se confectioneaza din
teava de 1/2; cand lungimea traseului este de 50 100 m, sifonul se confectioneaza din
teava de 3/4, iar cand lungimea traseului este mai mare, sifonul de condensate se
confectioneaza din teava de 1. Dezaerisirea se realizeaza pe la partea superioara a
sifonului. Uneori aerul se colecteaza intr-o conducta colectoare 9 (desenata punctat). Intre
ramurile sifonului, care trebuie sa fie paralele intre ele, se lasa o distanta libera de 10 cm.
Diferenta de nivel h trebuie sa fie de cel putin 10 cm, pentru a se realize o scurgere buna a
condensatului.
Sifoanele de condensate se mai monteaza la capetele traseelor, pe conducta de
intoarcere a aerotermelor etc.
In unele situatii se folosesc sifoane de condensate duble (fig. 97). Astfel, daca in
apropierea dintelui de ferestrau mai exista inca o conducta de intoarcere sau cand exista
doua aparente apropiate din care trebuie evacuate condensatul, este mai practice sa se
monteaze un sifon de condensate dublu, decat doua sifoane simple. Acest lucru este insa
posibil numai daca in cele doua conducte sau in cele doua aparente exista aceeasi presiune.

Fig. 96. Sifon de condensat:


1- mufa forjata, sudata in stutul conductei de abur; 2- mufe stanga-dreapta; 3 si 4teuri; 5-dop pentru golire; 6- ventil de dezaerisire; 7-conducta de abur (de
ducere); 8- conducta de condensate (de intoarcere); 9- conducta de dezaerisire.
Sifoanele de condensate se izoleaza contra inghetului cu o izolatie corespunzatoare.
Sifoanele de condensate sunt dispozitive simple, usor de executat si prezinta o mare
siguranta in functionare. De aceea ele sunt preparate, atunci cand este posibil, oricaror
aparate de condensat. Sifoanele de condensate nu pot fi insa folosite la presiunii mai mari,
deoarece inaltimea lor, care, dupa cum s-a aratat, este proportionala cu presiunea, devine
apreciabila, astfel ca, in general, spatial disponibil pentru montarea lor nu mai este
suficient. Acelasi lucru se intampla si atunci cand conductele de intoarcere ale aparatelor
din care trebuie evacuate condensatul nu sunt plasate destul de sus. In astfel de situatii se
impune adoptarea de aparate sau oale de condensat.

Fig. 97. Sifon dublu de condensat:


1 si 2- legaturi la doua aparate diferite; 3- legatura la conducta de intoarcere.
c. Montarea aparatelor si oalelor de condensat. Pe conducta de iesire (intoarcere)
a oricarui aparat incalzit cu abur (radiator, registru, aeroterm etc.), precum si la
distribuitorul principal al instalatiei trebuie montat cate un aparat sau cate o oala de
condensate, al caror scop este, ca si al sifonului de condensate, de a lasa trecerea libera a
apei condensate si a aerului si de a impiedica trecerea aburului. Aparatele si oalele de
condensate sunt diferite marimi, dupa diametrul conductei pe care se monteaza si cantitatea
de condensate pe care o au de evacuate. Toate aceste aparate trebuie asezate in pozitie
perfect orizontala, astfel functionarea lor nu mai este corespunzatoare. Montarea lor trebuie
facuta astfel ca sa nu solicite, prin greutatea lor, care este destul de importanta, conductele
pe care se monteaza. De aceea, la montarea trebuie sprijinite fie pe console (cele cu
greutate mica), fie pe suporturi speciale (cele cu greutate mare). De regula, aparatele mici
se intercaleaza pe conducta prin insurubare, iar cele mari (de tip greu), prin flanse. Pentru
ca aparatele sau oalele de condensate sa poate fi curatite la nevoie fara a se impiedica prin
aceasta functionare instalatiei, se recomanda ca montarea lor sa se execute cu o conducta de
ocolire (fig. 98). In mod obisnuit, robinetele 1 si 2 sunt deschise, iar robinetul 3 este inchis,
astfel ca evacuarea condensatului are loc prin aparatul de condensate. In caz de defect se
inched robinetele 1 si 2 si se deschide robinetul 3, astfel incat condensatul trece prin
conducta de intoarcere a condensatului. De aceea robinetul 3 trebuie deschis foarte putin,
numai atat cat este necesar sa curga incet apa, fara ca aburul sa poata trece cu presiune,
fiind stiut ca pierderea de presiune a aburului este cu atat mai mica, cu cat robinetul va
strangula mai mult trecerea.
Aparatele si oalele de condesat trebuie montate in locuri vizibile, ferrite de inghet si
usor accesibile pentru control, cu spatiu sificient in jur pentru demontareaa si montarea. Ele
se monteaza la inaltimi de maximum 1,50 m de la pardoseala finita, pentru a se putea
controla fara a fie nevoie de scari in acest scop.

Fig. 98. Montarea oalei de condensate cu conducta de ocolire.

d. Montarea rezervorului de condensat. Cand instalatia este prevazuta cu


rezervor de condesat, acesta se amplaseaza de regula in centrala termica, locul lui
alegandu-se in functie de marimea lui.
Daca rezervorul este mare, se amplaseaza intr-unul din colturile centralei, unele se
asaza pe un postament de beton, inalt de cel putin 10 cm si avand lungimea si latimea cu
circa 10 cm mai mari decat ale rezervorului. Rezervorul nu se asaza direct pe postament, ci
prin intermediul unor suporturi (traverse) de lemn sau de beton, astfel ca pe sub el sa poata
circula aerul. Intre rezervor si peretii centralei termice trebuie sa ramana o distanta de circa
15 cm. Deasupra rezervorului de condensate trebuie sa ramana un spatiu liber de cel putin
70 cm pentru acces.
Rezervoarele mici se amplaseaza de preferinte in spatele cazanelor.
Capacitatea rezervorului de condensate trebuie sa fie suficienta pentru a primi
condensatul evacuat din instalatie in timp de 1 2 ore. Rezervoarele mari de condensat se
executa de obicei pe santier. La montare se executa legatura intre rezervor si conducta de
condensate si intre rezervor si pompa de condensate, in care scop rezervorul este prevazut
cu stuturile necesare. Teava pentru evacuarea aburului din rezervor trebuie prelungita si
scoasa deasupra acoperisului.
e. Montarea pompei de condensate. Pompa se asaza mai jos ca rezervorul de
condensate, diferenta de nivel dintre pompa si rezervor trebuind sa fie de cel putin 50 cm,
uneori ajungand chiar pana la 3 m, astfel ca pompa sa fie in permanenta inecata. Cota de
nivel a pompei se indica in proiect, fiind functie de temperatura condensatului.
In jurul pompei trebuie sa ramana un spatiu liber de cel putin 50 cm.