Sunteți pe pagina 1din 50

Dinu Virgil

JURNAL DE IDEI

PENTRU MILENIUL TREI

Z(iln)icere Picături de speranţă

sau

1

2000

1.01

Am realizat că bucuria înseamnă, de fapt, fericirea celorlalţi. Mă dărui! – mă nărui? Se luptă în mine două spirite: unul aprig şi unul monden. Sunt, poate, talerele balanţei mele. Ajută-mi, Doamne, cumpenele minţii! Lumina nu mi-a împresurat întru totul fiinţa în noaptea albă a anului. Poate nostalgia rotundului viitor, aşteptările speciale. Clipe negre, inima plânsă cere să vă uite. Începe un nou început.

2.01

Duminică alunecoasă. Să crezi că ai de jucat un rol pentru lume, să te simţi împlinit în misiunea pe care, ca om, prin naştere, o ai. Există o lege a vârstelor şi una a sentimentelor.

3.01

Drum printr-o ninsoare proaspătă şi pufoasă. Am citit câteva rugăciuni de seară, cu toată dragostea şi apropierea de cei dragi. Nu mi-aş fi dorit decât veşnicia să împresoare starea de înalt a sufletului. Doamne, ce ninsoare bogată picură din Cuvântul tău.

4.01

Nu am forţa lucrului fără de capăt, ard prea repede pentru a face lumină. Îmi place să ştiu începutul şi sfârşitul. În rest, îmi creez prezentul prin gânduri. Scriu pentru a imortaliza sentimentul. Ore de linişte (sau prea linişte) la tăcerea cuvintelor. Trăind, învăţăm să fim.

5.01

Răsfoind un început de jurnal, te simţi azvârlit (şi nu transportat!) în trecut. Te recunoşti greu, scormonind printre clipe trăite. E vraja vârstei redescoperite. Uneori

2

ai nevoie de sălbăticie, de a fi numai tu, faţă în faţă cu viaţa.

6.01

Uneori cuvintele înăbuşă sentimentele. La intrarea în inimă trebuie să fie curat; nu se primesc orgolii şi false imagini.

7.01

Târziu pentru a sorbi viaţa. Dacă femeia e chipul şi

asemănarea

putem să fim Oameni!

altcuiva?! Oricum, numai împre-ună

8.01

La teatru există un moment când se petrece fuziunea sufletului meu cu cel al actorului. Simt rolul şi desluşesc trăirea. E un moment 0 al lumii, când toate sufletele erau într-unul. Dumnezeu a scăpat (sau mai bine a aruncat) cristalul pe pământ şi-a făcut omul. Raiul trebuie să fie o lojă regală, în care stăm şi ne hrănim sufletele cu frumos. Totul a pornit de la cuvânt. A însufleţi prin cuvânt! Eşti liber, dar există nişte principii obligatoriu de respectat. Moartea nu face altceva decât să spargă zidurile. Din lupta cu viaţa nu ştigă decât sufletul.

9.01

Duminică fără gând (fără faptă, mai corect) întru Dumnezeu. Ştiu că pot mai mult, dar uneori sunt prea comod, iar asta ucide voinţa şi vigilenţa. Puterea iubirii poate muta munţii, pentru că n-are a face cu dimensiunea umană a materialului. Să ai un vis măreţ şi să lupţi o viaţă întru împlinire. Menirea sufletului de a se întoarce acasă. Spre seară, rugăciunea inimii. De fapt, e bine trecut de miezul nopţii. Fie-ne pace sufletului! Oameni, descărnaţi sentimentele!

3

10.01

Vârcolacul creaţiei roade din zi pentru noapte. În final noaptea se ridică şi încep alţi zori. Dimineţile creierelor

curate caută începutul.

11.01

Sunt tras pe roata timpului! Bucăţi din mine se împart între voi, cei care aţi mai rămas pe baricada Cuvântului.

12.01

Să fi intrat oare în criza vieţuirii? Unde-s visele de

altădată? Unde-s poveştile pe care aş vrea să le trăiesc? Mă strecor printre clipe, fără să le gust seva. Câte culori nu poate oare ochiul meu să vadă? Câte inimi nu poate auzi sufletul meu când bat şi cheamă la lumină? Florile gândului mai înfloresc spre sensul adevărului.

13.01

Mi se face de odihnă şi durere creatoare. Forfotă

circulară. Se mişcă în mine imagini şi nu vor să iasă, să

se încuvânteze.

14.01

Facere şi desfacere. Poate mâine refacere. Timpul este

un reper al trupului şi un dezintegrator al sufletului.

Mintea colorează şi intoxică, bucură şi subjugă. Ador mirosul cărţilor proaspete şi al celor foarte vechi. Gustul culturii împărtăşite, al luminii traduse, pentru noi, în cuvânt, în libertate. Clipele mele, roua cerului albastru. Risipă de gând pe pământ; sămânţă?!

15.01

EMINESCU – floare de gând. Sufletul omului de la sat e aerisit. Va şti să-ţi spună de ce moare omul şi pentru ce

se naşte

DUMNEZEU, marele miracol, minunea, lumina sufletului şi noi înşine!

Şi toate cu un răspuns conclusiv:

4

16.01

21.01

Un jurnal are valoare dacă este unul spiritual, consemnând stări şi mai puţin întâmplări. Aş vrea să cred că sufletul nu doarme niciodată, pentru că asta ar însemna letargia gândirii. O împlinire e totală atunci când vine cu directa şi activa contribuţie a fericitului. Mi-e frică doar de „fără sentimente”.

17.01

Cuvintele sunt nadă de suflete. Gândul unei piese cu două personaje, cu o discuţie paralelă, pentru ca, la sfârşit, să se dezvăluie locul acţiunii (închisoare, sanatoriu). Normalul nu trebuie să devină monoton. Vrem mereu altceva!

18.01

Morala e oglinda sufletului. Omul e un depozitar de sentimente, ce foloseşte ca armă cuvântul. Ancorarea în realitate se face prin vibrare.

19.01

A fugi de şi spre

nesecate în înţelepciune. Făt frumos care pleacă să-şi caute inima şi o găseşte sub o frunză (idee!). Există tradiţional şi prezent continuu. Secretul vieţii este să trăieşti în inimă (nu în sens egoist!) şi prin inimă. Călătorie spre centrul fiinţei.

A ceda şi a visa. Poveştile sunt

20.01

Lucrurile apar prietenoase atunci când sunt integrate fiinţei. Scopul depinde numai şi numai de capacitatea înţelegerii sensului vieţuirii. Moartea e mai mult decât o trecere, este o ascendenţă, a cărei rampă de lansare este însăşi viaţa. Lumina are mai mult de şapte culori.

5

Pleoapa timpului şi geana de lumină, văzul dinlăuntru spre afară. Să privim din noi spre ceilalţi, cu înţelepciunea toleranţei faţă de perisabilul pământean. În rai se repară suflete. Cu cât e mai puţin de peticit, ai şanse să te-ntorci mai repede. Sau să nu te mai întorci!

22.01

Să-ţi urmezi visul până acolo unde floarea nu mai are puterea să înflorească, să-ţi fii tu însuţi sămânţă de noi mistere.

23.01

Cum poţi cuprinde imensitatea lui Dumnezeu, când tremuri, te minunezi, te fericeşti printre, cu şi de oameni?! Câte sentimente tac oare ascunse în noi şi când se vor lăsa pradă luminii? Iubirea, miez de

speranţă întru veşnicie. Paharul sufletului adună banii bunătăţii; la fiecare monedă revarsă în afară volumul

dezlocuit

Legea fluidelor spiri-tuale.

24.01

Puterea sacrificiului în iubire ţine de bunătate şi răbdare. Să iubeşti un om până la a-l face să simtă iubirea, acolo, în adâncul dorului de rădăcina cunoaşterii. Am păcătuit prea de demult, pentru a mai simţi dojana divină. Gustul păcatului începe să ne fie cunoscut; asimilarea otrăvii pentru a deveni imun.

Conştiinţa păcatului e pavăza împotriva lui.

25.01

Mă plimbam prin grădina Raiului, cu gândul în pământ. Mi-a venit amintire de păcat şi-am rămas afară. Visul s-a împlinit. Eram muritor, cu sufletul la purtător.

6

26.01

Visele sunt gândurile lui Dumnezeu, rătăcite prin umanitate. Trăim alături şi întru spirit sfânt. E dualitatea materiei. Mirajul vieţii stă în forţa de a depăşi timpul, cea mai avară capcană umană. De fapt, mărul cunoaşterii a fost timpul!

27.01

Nevoia de frumos este la fel de acută pentru spirit, cum este apa pentru trup. Viaţa nu se pierde, se înapoiază!

28.01

Sunt clipe în care, pur şi simplu, ai refuza să mori, să te transformi. Când prinzi în mână un fulg, o clipă eşti tentat să desfaci palmele şi să-l laşi să zboare. Când prinzi în inimă un suflet, eşti tentat să închizi porţile realităţii şi să-l faci copărtaş fiinţei tale. Poţi să zbori peste azi, dar mult mai greu treci peste ieri.

29.01

Preţuieşti un lucru atâta timp cât nu-l ai. Posesiunea înseamnă saturaţie. Gândul la moarte nu trebuie să domine, altfel viaţa devine inutilă. Nu poţi preţui viaţa, dacă nu iubeşti oamenii, substanţa însăşi a fiinţării.

30.01

Dragostea există în noi, putere a vieţii asupra morţii. Fructele cresc din floare prin dragoste, oamenii se înalţă şi perpetuează prin dragoste. Uneori pare aşa de fad să vorbeşti despre însăşi făptura ta, ca atunci când ai retrăi alte vieţi. Suntem oare nişte figuri pe o peliculă care rulează întru veşnicie?! Ceva – misterul nostru fundamental.

31.01

Dumnezeu nu plânge; el suspină prin glas de clopot. Dimineţile se revarsă uniform pe umerii bătrâni ai

7

citadelei. Oamenii n-au văzut că e un alt răsărit, că ei înşişi sunt alţi oameni. Sita timpului se răreşte din ce în

Golurile fiinţei se umplu de neant. Lumină, tainică şi curată, împrăştie rază pe suflete!

ce

1.02

Să crezi în puterea ta de-a schimba lucrurile. Lumea ta face parte din lumea tuturor, la rându-i parte din tine. Gândul e cel mai peren produs uman, singurul pe care nu-l doboară, nu-l usucă, nu-l moare timpul. Sunt petele de culoare de pe filmul vieţii.

2.02

Să ieşim din când în când la plimbare pe culoarele firii noastre. Împăcarea este legea iubirii şi-a trăirii în linişte. Echilibrul naturii umane – nu natura mamă – se cere întru spirit. Căzând în efemer, devenim efemeride, simpli trecători.

3.02

Îngerii îşi trec aripile prin ploaie şi le apretează cu lacrimi de îndrăgostiţi. Zâmbetul lor de faptă bună naşte curcubee peste munţi. Copilăria şi jocul sunt darurile îngerilor pentru oameni.

4.02

Râul muşca setos din malul bolovănos. Vrerea de contopire a apei cu pământul, în adiere de vânt. Dorinţa naturii de a-şi reface unitatea de dinaintea luminii. Să fie o formă de protest, un act de „ateism”?

5.02

Frunza se leapădă în vânt, covor multicolor de rouă. Tăcerea cerbului rămas trist, fără boncăluitul de primăvară. Toate pleacă, numai raţa a făcut boboci! Atâta substanţă de ars, că uneori nu încape în tiparele strâmte ale unei fiinţe.

8

6.02

Tradiţii sau tipare? Ce vă separă pe voi şi până unde omul trebuie să-şi sape la rădăcină? Fascinaţia începuturilor întru desluşirea sfârşitului?!

7.02

Să orientezi lucrurile spre un ţel. Lipsa contro-lului duce

poţi s-auzi vuiet de arme, şuier de vânt sau şopot de izvoare. Care înainte de noi au fost vechi?!

12.02

Fiecare fiinţă are dreptul la înzeire, în măsura în care umanul dă dreptul la nemurire. Cât ne mai ierţi, Doamne?

la

rătăciri în hăţişurile vieţii. Lanterna e cunoaşterea. A

şti înseamnă a avea, dar şi a dori. Un curent e bun,

Rotunjimea ideilor este direct proporţională cu bucata ei

13.02

atâta timp cât ghidează, dar să nu devină posesie.

Există o moarte a spiritului în timpul vieţii, precum există o nemurire a lui de după despărţirea letargică. Cu

de

veşnicie.

cât ne e mai teamă pentru moartea trupului, ne

8.02

apropiem şi moartea sufletului.

O

zi fără suflet gândit e ca o zi fără apă în deşert. Te

14.02

absoarbe în nisipul timpului, cu povara anilor şi gândul morţii întunecându-te!!!

9.02

Copiii trebuie instruiţi, în egală măsură, estetic şi etic. Să creşti frumos, întru şi pentru împăcare, să doreşti utopia raiului pământean. Refugiul în suflet! Urlă lumescul din noi, acoperind muzica stelară.

10.02

Nu poţi să naşti în fiecare zi idei noi, dar poţi să trăieşti

în ele. A avea principii e simplu, a le urma e mai greu.

Sufletul tremură în faţa naturii. Vis ce doarme s-a trezit

în

lumină, sunetul vieţii mi-a inundat ochii. Atâta viaţă

în

mine, că nu-mi ajung aripile să mă ocrotească; atâţia

oameni port în suflet, că mi-e greu uneori, şi nu pot să

mă-nalţ. M-am hotărât să le dau trupurile afară, pentru a-mi uşura fiinţa. Să fie oare inutile?!

11.02

Gândurile, ca esenţe ale naturii umane, au culoare şi sunete interioare. Poţi să vezi lumea în roz sau negru,

9

Fruntea atârnă plină de gânduri, dorul străpunge suflete

mii Dragostea cimentează fiinţa divină în uman.

15.02

Gândurile răsună în noi, ecouri ale eului. Se lovesc de pereţii reci ai lumii şi ricoşează spre inimi. Deschideţi sufletele să primim înţelegerea de-a ne avea unii pe alţii aproape.

16.02

Însuşi mirosul cărţii îţi poate deschide sufletul spre lumină (cum pentru unii tutunul şi alcoolul dezbină trupul). Poftele fiinţei cer prime pentru fiinţare. Firele se torc monoton şi uniform, timpul creşte în noi rod sau poamă, obeliscul visului scrutează cerul

17.02

Oamenii îşi fac cuiburi în inimă. Luna se crapă în mii de stele. Dimineţile ne deschid ochii pentru viaţă. Tragem

în piept energie pentru încă o zi.

10

18.02

Planurile paralele sunt, de cele mai multe ori, hăţişuri ale pierzaniei, cărări întortocheate. Una e calea, dar noi suntem drumeţi fără busolă

19.02

Exerciţiul gândirii e terapia sufletului în înălţare. A te face pe tine înseamnă a lupta cu propriu-ţi destin. Gândurile sunt unduiri de spirit implan-tate în timp, străpungându-l.

20.02

Florile minţii răsar în grădina cunoaşterii, cu rădăcini adânci în înţelepciune. Să sapi spre a-ţi hrăni fiinţa cu frumos

21.02

Viitorul îşi are originea în azi. Mâine e prea târziu, dacă prezentul ne depăşeşte. Dimineţile îşi cern lumina peste chipurile noastre prea triste. Fiecare început trebuie să nască un zâmbet. Aşteptarea e dulce-amară. „Abia aştept” exprimă o nerăbdare greoaie. E un entuziasm umbrit de limba ascuţită a timpului. Şi, uneori, macină într-atât, încât emoţia evenimentului poate deveni fadă şi lipsită de înţelesul lui „Carpe diem!”

22.02

Copilăria ne încarcă cu poveşti pe care le confruntăm cu realitatea. Dacă dramul tinereţii sufleteşti rămâne, realitatea crudă poate fi îmblânzită.

23.02

Viaţa tremură în sângele nostru, gata să erupă. Numai vulcanul minţii ne poate îmbălsăma în iubire.

24.02

Firea lucrurilor e aproape de oameni! De ce n-ar fi şi firea oamenilor întru lucruri? Prelinge luna căldură

11

nocturnă cu vise rotunde, sculptate-n adâncurile speranţei. Primăverile ni se bat în inimi, devenind, încet-încet, toamne!

25.02

Zorii existenţei încep în fiecare dimineaţă. Nimic nu e nou, dar totul poate fi înfrumuseţat sau schimbat ca esenţă.

26.02

Iubesc fiinţa şi fiinţez iubirea. Mă identific cu zâmbetul naturii umane faţă de ceilalţi. Noi, universul infinit al dragostei. Ne suntem puncte de sprijin prin labirintul pământului. Supunem şi suntem supuşi!

27.02

Oamenii sunt tentaţi să vadă aproape, în raza de cuprindere a privirii. În viaţă există un „dincolo” mai aproape de esenţă.

28.02

Literele emană lumina de curcubeu al cunoaşterii. Artele se întrepătrund în om: muzica e plină de înţelepciune şi culoare, poezia are o muzică interioară şi-o spoială cu gust, iar pictura redă murmurul unui suflet. Toate prin, cu şi pentru OM. Nu rămâne decât cârma inimii

29.02

ca norocul din trifoi! Simbo-lurile

Din patru-n patru

nu trebuie să ne subjuge, ci să ne îmbune. Căutaţi

echilibrul trăirii în lume.

1.03

În tine se găsesc toate întrebările şi răspunsurile, forţa şi laşitatea, dragostea şi ura. Raza de lumină sau şocul de întuneric nu fac decât să le pună în valoare.

12

2.03

Prea simpli pentru a înţelege lumina, dar mult prea complecşi pentru a descoperi focul. Suntem între două borne: viaţa şi moartea; în rest parcursul între a fi, a exista, a deveni. Momentele de criză pot fi depăşite prin autoconstrângere.

3.03

Funia gândului

ori scut, închisoare ori aripă. Palme bătătorite de nou.

Încolăcită în jurul sufletului, perdea

4.03

Moare bunica. Sentimentul frunzei care se desprinde şi trebuie să îngraşe pământul. Durere surdă cu ecouri interioare.

5.03

Îngerii făceau horă în jurul trupului gol. Unul, obosit, a poposit pe chipul ei. Lumina veghea veşnicia ce urma să vină. Apusul cobora încet peste lume. Ceilalţi strângeau din inimă şi priveau spre bulgării de pământ. În rest, totul e frumuseţe.

6.03

Nu forţa gândul la a-ţi depăşi conturul. Nu căuta să spui vorbe care nu sunt de spus ori sunt de prisos. Măsoară lucrurile cu propria-ţi inimă.

7.03

Moartea face parte din viaţă. Nu rămâne decât să învăţăm a o primi în picioare. Verticalitatea trupului e dată de înălţimea spiritului (şi nu invers!).

8.03

Ieri e un timp al amintirii, azi e un timp al acţiunii, mâine e un pre-timp, ce se toarce din veşnicie. Nu ştiu dacă mâine o să mai am timp (dacă nu-l părăsesc), dar, trupeşte, ştiu că o să mai am încă spaţiu. Trupul are,

13

aşadar, două dimensiuni: timpul (îmbătrânirea) şi spaţiul (volum, masă). Sufletul are şi el două: credinţa (în plan divin) şi iubirea (în plan uman). Purtarea trupului, prin spaţiu şi timp, dirijat de spiritul întru credinţă şi iubire înseamnă refacerea drumului spre raiul din care-am pogorât. În stânga avem obstacolele trupului, în dreapta binecuvântarea spiritului ce ne vieţuieşte.

9.03

Pete de îngeri fulguie sau răsar în grădini. Florile sunt semnul împăcării noastre cu Dumnezeu. Mirosul lor aduce aromă de rai.

10.03

Soarele dădea ocol trupului întins pe nisipul fierbinte. Căldura intra în trup, lumina hrănea sufletul. Soarele e fiecare din noi, cu nepătata fire. Să ştii să-ţi alegi culorile vieţii pentru a-ţi face curcubeu, scară de idealuri rotunde. Să poţi să-ţi faci soare ce nu va topi ceara aripilor tale.

11.03

Seara ne chemăm sufletele acasă, să ne ţină viaţa până dimineaţă, când ne vom ridica să o purtăm prin lume.

12.03

Doamne, învaţă-mă smerenia, să pot să-mi clădesc alt trup în jurul efortului de a fi om. Ştiu că exişti, dar nu te văd prin ceaţa din om.

13.03

În jurul omului gravitează toate; pescuim senti-mente la copca destinului, a dreptului de a fi. Plămădim pământul, îl consumăm în cenuşă.

14

14.03

Florile sunt pilda pământului la a creşte frumos şi drept, prin lumină şi căldură. Care e, oare, pilda noastră pentru flori, dacă nu arta?

15.03

Monotonia – cea mai adâncă plagă a sufletului. Scrisul ne eliberează de spaţiu şi timp, imaginaţia e mobilul libertăţii!

16.03

Preţul libertăţii spirituale este, uneori, privarea libertăţilor umane. Doar gândul ne poate dezlipi de timp, pentru a ne bălăci în nemărginiri adânci şi înalte.

17.03

Mi-am împachetat visele şi le-am pus în somn. Mâine o să am nevoie de gânduri proaspete, să nu-mi îmbătrânesc sufletul. Gândul e acel tot care se naşte din nimicuri.

18.03

Punctualitatea e semnul respectului pentru tine, prin celălalt. Începe prin a-ţi da zilnic întâlniri (chiar şi, sau mai ales, cu tine!) de la care să nu întârzii.

19.03

Intervenţia divină în viaţa umană a unora înaintea momentului dintru începuturi stabilit ar însemna încălcarea principiului sacru al ADEVĂRULUI şi al DREPTĂŢII. Apariţiile miraculoase sunt zâmbete ale lui Dumnezeu pentru sufletele curate, devenite, în arderea rugăciuni, combustie a universului.

20.03

Suntem agăţaţi de viaţă cu ajutorul gândului morţii. Accesul la veşnicie începe cu azi. Fără moarte am fi laşi,

15

cu moartea suntem înspăi-mântaţi. Poarta inimii e calea întâlnirii cu spiritul vieţii şi cu stâlpii universului.

21.03

Inspiraţia e starea în care conştiinţa se îmbracă în haina de gală a sentimentelor înălţătoare. Începe balul creaţiei. Să intre regina, Poezia!

22.03

Uneori preţuim lucrurile mai mult decât pe oameni. Întotdeauna preţuim banul mai mult decât pe prieteni. Ce mai înseamnă astăzi, oare, a nu păcătui?! Suntem sufocaţi de altele, decât cele trebuincioase liniştii noastre.

23.03

Numai prin oameni putem ajunge la Dumnezeu. Chip şi asemănare, omul e parte a divinităţii, parte a libertăţii greşit înţelese; celălalt nu trebuie să fie niciodată un inamic, chiar dacă nu-ţi vrea binele.

24.03

Să auzi inima pământului cum bate pentru noi, oamenii; să ajungi să vezi limpezimea cerului cum ne acoperă; să simţi lucrurile din interior, spre a le da sens.

25.03

Nopţile – pavăza zilei pentru mizeriile noastre. Nu fura visul nimănui, pentru că ţie nu ţi s-ar potrivi.

26.03

Cu timpul, unele simţuri se atrofiază sau chiar dispar. Oare cuvântul înlocuieşte puterea de percepţie a nevăzutului? Ne-a fost dat oare ca armă?

16

27.03

4.04

Plin de mistere, cerul îşi plouă mila pentru sufletele care-i înţeleg cântul. Printre nori de viaţă, soarele trimite rază ca funie pentru îngerii păzitori.

28.03

Hrana gândului e o foame curioasă de necunoscut: cu cât „mănânci” mai mult, cu atât eşti mai flămând.

29.03

Atingerea buzelor de rău

Începutul sfârşitului şi reînceputul

Mărul Evei şi sărutul lui Iuda

şi de bine credinţei

30.03

Singurătatea este elixirul. Zădărnicia căutării identităţii de sine în hăţişurile existenţei se sfârşeşte cu moartea. Măreţia încercării identităţii divine prin cotloanele visului începe prin viaţă.

31.03

Nu poţi să-ţi vezi sufletul decât de departe. Dacă intri în el, rişti să te prăbuşeşti. Visul tău de ceară nu te poate ţine prea mult.

1.04

Adevărata libertate ţi-o dă numai conştiinţa. La început a fost cuvântul tăcerii. Apoi picurii, susurul, trilul

2.04

Dorind să cunosc, nu atentez cumva la mister? Unde trebuie să ne oprim setea? Care răspunsuri sunt greşite şi ce întrebări încă nu s-au pus?

3.04

Destinul e însăşi personalitatea noastră. A ne vrea înseamnă a ne fi. Ne purtăm pe cărări de vis, fără sens, dar cu ţel.

17

Omul? Graalul lui Iisus! Umplut de păcate, este băut până la ultima picătură, pentru curăţarea luminii şi pentru iertare.

5.04

Sufletul e groapa de gunoi a vieţii. Îngropăm în noi toate câte ne ating fiinţa, veghea şi liniştea. Am uitat să zâmbim începutului.

6.04

Sisif a obosit să-şi dureze veşnicia. Îmbătrânit sub povara aceleiaşi clipe, s-a aşezat la un răgaz pe bolovan. Începea drumul invers. Oboseala monotoniei l-a ucis cu

însăşi armele sale.

7.04

Ştiu că timpul trebuie scuturat de toate clipele goale. Dar unde să le punem pe cele rămase? Doamne, învăţă-mă secretul de a-ţi fi cirac. Unde-s oare astrele

noastre pe timpul zilei? După ce să ne ghidăm?

8.04

Drumul stâncos şi abrupt spre adâncul inimii umane – drumul Golgotei! E uşor să iubeşti; încearcă să te faci

iubit!

9.04

Un bătrân mângâie pământul când păşeşte. E pactul cu

moartea, pentru a-i fi mai îngăduitoare. Tânărul,

O înviere?! Fantezia

completează sau se opune Adevărului? Femeia trăieşte prin copii. Din acest punct de vedere, bărbatul apare ca prototip al egoistului. În viaţă e necesar să ştii când şi la ce să renunţi. Cu toţii suntem înghiţiţi de şarpe, fii de Laocoon. În calea timpului stă amintirea. În calea morţii stă rugăciunea. Cuvântul nu trebuie să fie decât ecou în

dimpotrivă, calcă în picioare

18

culoarea sufletului. Să ştii să stai drept când nu te rogi Dumnezeului tău.

10.04

A fost, demult, un înger care s-a apropiat prea mult de Dumnezeu. I s-au topit aripile şi-a coborât pe pământ, întrupându-se. Fiecare moarte ne redă aripa pierdută.

11.04

Clipele singurătăţii noastre – ecouri de suflet. Adam era mai curând singur, decât singurul (vezi zicerile lui Cioran). Cu fiecare din noi, Dumnezeu se împuţinează în suflete. Dorind-o pe Eva, Adam a pierdut jumătate de Dumnezeu.

12.04

Timpul e proiecţia speranţelor noastre în eter-nitate. Fiecare avem bucăţica noastră de veşnicie. Ce drum stâncos şi plin de păcate!

13.04

Mi se golea menajeria de îngeri. Visele cântau zorii de zi,

timpul închidea porţile sufletului. De vreme

devreme

14.04

Orgoliile nasc invidii. Invidia dospeşte ură. Ura omoară

viaţa

drumu-nainte.

Pacea celorlalţi şi liniştea ta, călăuze să-ţi fie pe

15.04

Cărţile sunt inimi împachetate în cuvinte. Trec dintr-o minte în alta, dar din inimă în inimă, se îmbibă fără să-şi piardă culoarea din înce-put.

16.04

Întotdeauna când vrem să schimbăm ceva, să începem

cu noi. Să faci ceea ce gândeşti înseamnă libertate. Să gândeşti ceea ce faci înseamnă inteligenţă.

19

17.04

Curajos e cel care se teme de Dumnezeu. Dincolo sunt oamenii şi moartea. Să te temi de oameni înseamnă, de multe ori, să-l uiţi pe Dumnezeu!

18.04

Caută spre firul de iarbă în primăvară; câtă viaţă! Caută spre frunză în toamnă; câtă moarte! Caută speranţa în viaţă; cât Dumnezeu!

19.04

Rapsodia vieţii în ritmul gândului, pulbere de vreme. S-a trezit natura şi-şi face deşteptarea prin inimile noastre. Daţi drumul la verde!

20.04

Lăutarii se

Cireşii în floare. Primăvara îşi caută mire

întorc, minuscule deltaplane, în adierea trilului cald.

21.04

Dumnezeu este acasa sufletului nostru. Odaie curată, cu rugăciuni şi sfinţi, în aşteptarea pogorârii spiritului peste locatari.

22.04

Prin muşcătură, Adam a deschis o uşă spre păcat.

Moartea e

în

drumul

invers: se

deschide

o poartă

sufletul nostru.

23.04

Crengile inimii umbresc uneori gândurile. Sub vremuri, omul îşi creşte pădure de sentimente. Soarele minţii strălucească prin rămurosul impuls.

24.04

Poezia e ancora sufletului la debarcarea în trup. Fiecare din noi un mus pe valurile vieţuirii. Învăţăm, din mers, înotul.

20

25.04

3.05

Mi-am luat destinul în spate şi-am pornit prin lume. La răspântii îl las jos şi mi-e să nu-l uit. Sau îmi va fi mai bine fără?

26.04

Creierii munţilor gândesc natura pentru oameni. Aerul tare pătrunde plămânii fără de păcat ai fiinţei destrupate.

27.04

Căutând, adâncim misterul! Viaţa devine simplă trăind în canoanele credinţei; banul încurcă, fără de folos, căile

28.04

Vinerea mare, ora 16: Începe viaţa! Dumnezeu îşi cheamă fiul acasă şi nicidecum nu-l părăseşte. Îi dă în mână frâiele lumii. Straşnici armăsari, oa-menii!!!

29.04

Plăcerea de-a te ruga – setea de libertate a sufletului. Clopotul de linişte învăluie fiinţa, adâncind-o în misterul întâlnirii cu unic Creatorul.

30.04

Doamne, ajută-mă să nu vreau ceea ce nu pot dobândi. Lasă-mi gândul liber, mărginit doar de iubirea Ta!

1.05

Învierea Ta, Doamne, grânarul sufletului meu. Tu îmi dai viaţă, eu îţi dau moarte. Cruţă-mă întru nemărginirea bunătăţii tale!

Încerc să fiu ceea ce pot, vreau să fiu ceea ce trebuie. Mă rog să nu trebuiască să fiu altcineva. Asta nu pot schimba.

4.05

Bobocul s-a spart, iar în curând şi floarea se va scutura; răsări-va fructul. Copilăria s-a spulberat; mă-ncarc de cunoaşterea mărului. Mă vor mânca viermii sau Dumnezeu?

5.05

Surâsul pământului răspunde gândului nostru bun. Germenii fiinţei sunt materie de aripi ceruite cu lumină. Părtaşi unui univers necunoscut, ne suntem nouă înşine

străini.

6.05

Ducem mereu cu noi dorul de «undeva». Suntem un popor legat de locuri, de pământuri, un popor iobag.

7.05

Iartă-mi, Doamne, viaţa, c-odată lepădat de timp, o să-mi găsesc, poate, mai repede cărarea. Taie-mi din aripile răspândirii aiurea

8.05

Păcatul atârnă de ochi, precum carnea de os. Numai moartea le poate despărţi. Fără ochi, cum oare aş putea privi frumosul? Imaginaţia să hrănească oare sufletul? Dumnezeu, dezvăluit, ar fi oare prea mult pentru noi?

Măsor

spaţiul

dintre

cuvinte

cu

limba

mea

9.05

şi-l

 

2.05

proporţionez

cu

fiinţa

mea.

Tăcerea

e

respiraţia

Fiecare om începe cu «A fost odată

».

Istoria continuă

gândului.

Până când, cineva, căutând printre lucruri şi fapte, va

zice «A fost cândva

». Împlinire!?

21

22

10.05

17.05

Tot ce deschide o poartă spre mister, spre necunoscut e o capcană pentru suflet. Intelectul e setos de a participa activ la creaţia ce-i este hrană.

11.05

Licuricii minţii trebuie să-şi unească lumina spre povara frumosului. Zdrăngănit de lume printre picuri albi de primăvară. Visele explodează din fiecare, în culori şi acorduri ample. Uneori vezi viaţa deformat, atunci ai nevoie de lentila credinţei.

12.05

Cerul – oglinda transparentă a sufletelor bune. Stele veghează somnul soarelui până căldura luminii lui se răsfrânge din îngeri.

13.05

Dacă Eva ştia că-n pântecele ei zace omenirea, nu mai muşca din mărul fatal. Dumnezeu a cedat în faţa operei sale, creând femeia.

14.05

Sufletul – adăpost pentru îngeri. Duminica îşi fac curăţenie. Deretică de nimicurile săptămânii şi aruncă nefolosul.

15.05

A scrie înseamnă, în primul rând, a da cititorului de gândit. Gândul e cea mai scurtă cale spre viitor şi spre noi.

16.05

Nimeni nu te mai ajută dezinteresat; rămâne să decizi dacă, într-adevăr, merită efortul, pentru că oricând vor fi nemulţumiţi. Înţeleptul îşi face timpul aliat şi vede viitorul prin trecut.

23

Fericirea te face stăpânul lumii; nenorocirea te coboară la sclavie. Beţia bucuriei înlătură stressul şi-ţi împlineşte dragostea. Mâhnit fiind, te simţi încolţit din toate părţile, totul se năruie şi nimic nu pare a mai avea sens. S-avem înţelepciunea de-a naviga printre stările omeneşti fără a cădea victime exceselor.

18.05

Ce mai face Dumnezeu? De ce-a-nceput aşa de repede timpul? Libertatea e capcana sufletului? Dumnezeu e întrebarea şi ne-răspunsul.

19.05

Scheletul fericirii este succesul, iar carnea ei caracterul. Poţi să fii sărac, dar din sărăcia ta să faci palate de nisip pentru alţii. A te dărui înseamnă mai mult decât a avea.

20.05

Reglaţi-vă inimile la pulsul zilei. Timpul pândeşte un rid al sufletului să găurească viaţa. Să nu fie prea târziu la întâlnirea de taină.

21.05

Seninul cerului, adierea vântului şi muzica pădurii să le-nfăşurăm în sufletul nostru cald, pentru verticalitatea fiinţei. Natura e ochiul lui Dumnezeu.

22.05

Gelozia e laşitatea în dragoste. Cerul iubirii limpede este când zâmbetul alungă orice îndoială. Sinceritatea e fundamentul oricărei căsnicii.

23.05

Braţele tale – poartă a fericirii mele. Intensitatea iubirii se măsoară în balanţă cu cea a credinţei. De fapt, curata iubirea e calea spre adevărata credinţă.

24

24.05

31.05

Fobia se naşte în absenţa credinţei. Înarmat cu Dumnezeu, sufletul nu se poate topi. Asemănarea omului cu Divinitatea constă în puterea noastră de a separa binele de rău. Şi totuşi, acesta e păcatul originar

25.05

Porţile sufletului se deschid în faţa luminii. Cheile lor sunt puterea noastră de a zâmbi. Seamănă omenie şi culegi fericirea.

26.05

Poetul hărăzit cu har e prietenul lui Dumnezeu. Poezia e darul lui Dumnezeu în lume aleşilor lui, o umbră de inimă.

27.05

Îngerii nu ştiu să vorbească, iar tăcerea lor nu e întotdeauna meditaţie. Numai cântecul aripilor protectoare îmi dă linişte.

28.05

Ce mic e pământul pentru gândul uman! Şi totuşi, ce puţin cunoaştem. Misterul divin e preţul păcatului originar. Imaginea lui Dumnezeu e tot frumosul ce-a rămas să ne-aline şi să ne-mplinească existenţa.

29.05

Preţul libertăţii este curajul. Laşii vor fi mereu măcinaţi de angoase, iar spaima lor le va îngrădi acţiunea.

30.05

Până unde avem dreptul la libertate? Avem dreptul să deschidem porţile minţii până dincolo de pricepere? În fiinţa noastră sălăşluieşte dorinţa de-a evada din libertate.

25

Binele e starea de împăcare cu fiinţa, interior şi exterior, în armonie cu natura. Frumosul e binele sufletului. Fericirea e aproapele divin. Omul – cărare pierdută de paradis.

1.06

Stelele ocrotesc visele noastre, iar îngerii le colorează. Copilăria e setea de neant, rămasă în noi din drumul spre lumină. Dumnezeu zugrăveşte viaţa în culorile inimii.

2.06

Câtă lumină risipită în umbră! Învaţă să creşti de la iarbă; crudul ei nu-nseamnă duritate! Tăcerea e învăţătura simţurilor!

3.06

Toate lacrimile pământului se preling în mare, şi-apoi se evaporă ca să ajungă la Dumnezeu. Durerea trebuie să ne cimenteze în credinţă.

4.06

Dincolo de lume e sufletul lui Dumnezeu. Să răzbatem cu gândul în afara fiinţelor noastre efemere. Să spargem chingile determinării.

5.06

Misterul ce-ar trebui să ne frământe nu e cine l-a creat pe om, ci de ce? Care sunt obligaţiile noastre faţă de creator? Toată energia noastră trebuie să devină lumină, ca sufletele morţilor buni.

6.06

Bătaia inimii e ecoul cântecului de înger, parte din muzica stelară. Ecourile ei se pierd însă în hăţişurile cărărilor omeneşti.

26

7.06

Preţul iubirii e, uneori, însăşi iubirea, aşa cum cel al adevărului e, uneori, libertatea. Rămâne omul, să-şi judece singur pătrunsul adânc.

8.06

Privirea e poarta luminii spre suflet. Ferice de orbii ce cunosc iubirea fără de soare. Ei îşi creează lumina din dragoste.

9.06

Mirarea de a fi, uimirea de a exista, curiozitatea de a trăi. Nu pot să-mi opresc bucuria de a vedea cum viaţa creşte din floare, dând rod.

10.06

Mintea eliberează, dar şi constrânge. Te face mai bun, mai înţelept, mai frumos, dar te poate şi arunca în iadul nebuniei. Mileniul III stă sub semnul puterii minţii de-a descoperi divinitatea în natura tuturor.

11.06

Surâsul copiilor e chipul lui Dumnezeu, e asemănarea lui în lume. Nouă nu ne rămâne decât puterea trupurilor cât mai departe de păcate.

12.06

Teatru – menajerie de suflete; arta – şcoală de îngeri. Odată pătruns nu mai ai decât a-ţi căuta, în linişte, aripile neceruite.

13.06

Să

învăţăm umilinţa! Genunchii-au făcut rotule puternice şi

nu mai cad sub greutatea vremurilor.

Vară de foc – seceta pământului cere lacrimi

27

14.06

Gândurile – greierii timpului prin suflet, strălumi-nare de inimă în belşug spiritual. Ne întoarcem mereu la matricea originară, gravitând în jurul ideii.

15.06

Fericirea se atinge gândindu-te la cei mai năpăs-tuiţi şi la jertfele creştinilor, nu rugându-te la gândul unor iluzorii neajunsuri, ce-odată dobân-dite dispar cu viaţa.

16.06

Scriu pentru oameni, dar oare cât va mai fi tolerată omenirea?! N-ar fi mai bine să-mi curăţ viaţa, s-o spiritualizez? Gândind în viitor, s-ar putea să scapi

esenţa prezentului.

17.06

Izvoarele cresc şi sfârşesc în mări sărate. Fiecare vine dintr-un munte, se amestecă cu celelalte şi-şi pierde individualitatea. Drumul fiecăruia e săpat în piatră.

18.06

Ajunge oare că-l gândesc pe Dumnezeu? A trăi pe Dumnezeu îmi depăşeşte gândul, chiar şi pe acela întru divin. Jertfa numai duce la iubire.

19.06

Ce puţin îi trebuie sufletului curat să fie bucuros: nu mai mult decât o rază. Ce frumoasă e lumea văzută din inimă!

20.06

Când ţi se face greu, ridică privirea şi vezi ce departe e cerul: fiecare dezamăgire ne apropie de el! La capătul lui (poate chiar ceva mai încolo!) ne aşteaptă veşnicia.

28

21.06

28.06

Contabilizăm sentimente în fuga noastră spre veşnicie. Economia înseamnă timp în exces. Să clădim pe el nu fericirea mădularelor, ci pe cea a culorii.

22.06

Prea devreme ne îngropăm în viaţă. Să nu uităm că timpul e ireversibil şi că viaţa, poate, e unică. Cineva ne-a oferit-o şi n-ar fi cinstit să-L dezamăgim.

23.06

Ţara e limbă şi gând. Exilul – antibotezul creşti-nului. Am rădăcini aici, dar nu ştiu câtă apă voi primi ca să pot să rodesc. Mi-e frică să ajung ateu; mă tem că aş pierde totul.

24.06

Clemenţa îngerilor nu înlătură plata păcatului. Norii

sunt pături plutitoare de regrete

e parcă mai rotundă. Îngerii şlefuiesc prea multele-i colţuri.

Lumea văzută din cer

25. 06

Mirajul de-a fi creat odată cu natura, ce răspunde bunăvoinţei cu care merită să o răsplătim. Într-o peşteră veche, arta a prins aripi de piatră.

26.06

Iubirea e curajul de a pune semnul identităţii între 1 şi 2. Împărţirea şi împărtăşirea fiinţei întru naştere şi re-naştere de viaţă.

27.06

Ne vrem sinceri şi încrezători, fericiţi şi plini de speranţă. Poate e prea greu pentru o biată conştiinţă bolnavă de timp.

29

Am luptat şi-am primit libertatea. Cine oare ne-a privat de modul ei de utilizare? Ne-am furat singuri liniştea, căutând altceva faţă de ce am avut dintotdeauna.

29.06

Omul e contemporan cu Dumnezeu?!! Mai este, oare, Dumnezeu om? Cât pot poftele trupului să-ţi schimbe culoarea şi frumuseţea sufletului?

30.06

Gândul ne dă dreptul de a fi şi obligaţia de a exista. Goi în străfunduri! Sufletul, o cameră izolată fonic, răsună la fiecare pas domol, la fiecare respiraţie caldă. E ceva care trece prin suflet ori de câte ori trăim. Simţim trecând fiorul (şi, Doamne, nu-l putem opri!) prin atâta gol! Dar ecoul rămâne!!! Copacii cresc spre cer pentru că au credinţă!

1.07

Cărările mele m-au rătăcit uneori fără voie. Labirinturi spre enigma fiinţei. Ariadna, firul tău nu mai ajunge până la mine!

2.07

Un jurnal te subjugă şi te eliberează. La fel şi un prieten. Lipsa sufletului să fie oare un atu? Să ne căutăm

refugiul în faţa (sau în umbra!) propriei conştiinţe.

3.07

Singurii singuri sunt egoiştii. Nu pot să se bucure de bucuria altora, care le împiedică propria bucurie să se

înalţe.

30

4.07

11.07

Omul intră în istorie pe poarta viitorului prin uşa prezentului, clădind în peşteră şeminee. Nu ştim cine le va folosi, dar mergem înainte! Dacă înapoi e soluţia, e salvarea?!

5.07

Rolul scriitorului este acela de a face cititorul să vadă, să audă şi să miroase sufletul dindărătul literei.

6.07

Înţelepciunea este starea de împăcare cu lucrurile pe care nu le poţi schimba şi forţa de a mişca, în sens constructiv, pe cele metamorfozabile.

7.07

Lipsa acţiunii fie stimulează imaginaţia, fie încurajează trândăvia. E dreptul nostru de a alege. Lupta între binele şi răul nostru personal.

8.07

Dacă acţionezi, vei fi capabil de un viitor şi numai aşa îţi permiţi un trecut ce impulsionează. Purtarea ta îţi dă dreptul la oameni, iar oamenii îţi dau dezlegarea la bunuri. Şi bunurile?!

9.07

Îngerul nostru e însuşi sufletul. Aripă să-i fie poezia? Trebuie să ştim la ce să renunţăm pentru a face din timp un aliat.

10.07

Pillat s-a spălat pe mâini. Evreii au fugit din faţa lui la înviere. Vinovat n-a rămas decât Adam! Nu avem cenuşă pentru atâtea capete!

31

Visele sunt îngerii noştri! Mi-ar place să mă înţeleg cu cocoşul asiatic în limba florilor! Bariera dintre spirite e cheia enigmei.

12.07

Să ştii să-ţi asumi Cuvântul! Lectura determină covârşitor personalitatea. E tiparul fiinţei! P