LOGISTICA INTEGRATA

Obtinerea unei eficiente de ansamblu a activitatilor logistice nu poate fi

obtinuta decat prin integrarea tuturor activitatilor logistice, prin practicarea unei
logistici integrate. Prima dintre functiile logisticii - anume proiectarea sistemului
logistic - vizeaza deci tocmai obtinerea unui efect de sinergie prin abordarea
integrata a celorlalte patru functii. Alaturi de proiectarea infrastructurii logistice,
logistica in timp real, structura si arhitectura canalului logistic sunt elemente care
asigura eficienta de ansamblu a activitatilor logistice si pe aceasta cale obtinerea
avantajului competitiv.

3.1. PROIECTAREA INFRASTRUCTURII LOGISTICII

Are rolul de a asigura infrastructura necesara desfasurarii activitatilor si
operatiilor logistice. Intr-un sens larg infrastructura logisticii desemneaza toate
locatiile la care are loc depozitarea sau prelucrarea fluxurilor de materiale si
produse finite. Prin urmare infrastructura logisticii include punctele de
comercializare a marfurilor, punctele de productie precum si spatiile de
depozitare folosite. Cele mai frecvente decizii privesc insa localizarea si numarul
spatiilor de depozitare.
3.1.1. Teoria locatiei productiei

Problematica importantei locatiei consta in:

a)
b)

importanta localizarii unitatilor de productie in vecinatatea surselor de

materii prime
importanta transporturilor in logistica marfurilor

Obiectivul avut in vedere in alegerea amplasamentului productiei il

reprezinta minimizarea costurilor combinate de prod 525e47f uctie, transport,
comunicatii si a celor cauzate de factorii de mediu. In figura nr. 5. sunt
reprezentati principalii factori care trebuie luati in considerare intr-un demers
strategic de amplasare a unei unitati de productie:

Figura nr. 5. Principalii factori in amplasarea intreprinderilor

Materii

Utilitati

Intretinere

Legislatie

Comunicatii

Transport

In amplasarea unei unitati productive se vor lua in considerare in primul rand

aspecte legate de materiile prime. Daca materia prima este voluminoasa, grea si
se utilizeaza la obtinerea mai multor produse, decizia de amplasare va lua in
considerare cu prioritate o zona geografica in proximitatea firmei furnizoare de
materia prima. In cazul proceselor productive sintetice, caracteristice asamblarii
diferitelor piese achizitionate de la mai multi furnizori situati in zone geografice
diferite, unitatile productive vor fi amplasate intr-o zona mai apropiata de piata de
desfacere, obtinandu-se avantaje concurentiale certe pentru viitoarele afaceri.
In alegerea plasamentului unitatii productive trebuie urmarita minimizarea
cheltuielilor cu transportul materiilor prime de la furnizori si cu distributia
produselor finite.. Regula triunghiului reprezinta o metoda simpla de a determina
amplasamentul cel mai favorabil pornind de la premisele:

materiile prime se achizitioneaza din localitatea X, in cantitatea Qx:

materialele auxiliare se achizitioneaza din localitatea Y, in cantitatea Qy;
produsele finite se achizitioneaza din localitatea Z, in cantitatea Qz.

Cantitatile Qx, Qy, Qz se exprima in aceeasi unitate de masura si ele

caracterizeaza procesul productiv pentru aceeasi perioada de timp.
Cele trei localitati formeaza un triunghi ( fig.nr. 6. ), numit triunghiul
amplasarilor, in varfurile acestuia situandu-se cele trei loocalitati sus mentionate
X, Y, Z.

Figura nr. 6. Triunghiul amplasarilor

z * ctz

y * cty

x * ctx
Se noteaza cu x,y,z distantele dintre cele trei localitati si ele reprezinta laturile
opuse varfurilor mentionate mai sus, iar ctx, cty, ctz reprezinta costurile
transporturilor pe kilometru a unei unitati din produs. Intreprinderea se poate
construi pe oricare dinamplasamentele X,Y,Z, iar pentru fiecare se poate calcula
costul total al transporturilor:
Cx = Qy * z * ctz + Qz * y * cty
Cy = Qx * z * ctz + Qz * x * ctx
Cz = Qx * y *cty + Qy * x * ctx
Amplasarea va fi realizata in functie de costul total minim rezultat din
formulele prezentate sau intr-o localitate care se gaseste in interiorul triunghiului
ABC si niciodata in afara acestuia.
3.1.2. Proiectarea necesarului de spatii de depozitare

Deciziile privind amplasamentul spatiilor de depozitare urmaresc astazi

minimizarea costurilor logistice inregistrate de firma, chiar daca inca mai sunt
influentate de o anumita perceptie a avantajului prezentei pe piata.
Decizia folosirii unui spatiu de depozitare trebuie luata in considerare
doar daca aduce avantaje din perspectiva serviciilor oferite sau a economiilor
realizate. Numarul spatiilor de depozitare este determinat de specificul pietei ca
si al marfurilor ce urmeaza a fi depozitate.
Optiunile strategice avute in vedere la proiectarea infrastructurii logistice
si mai precis a spatiilor de depozitare au un impact major asupra eficientei de
ansamblu a activitatilor logistice.
3.1.2.1. Minimizarea costurilor logistice
Principala justificare a folosirii unui depozit este data de economiile cu
transportul marfurilor. Un producator isi vinde produsele unor clienti dispersati
geografic. In cazul in care volumul comenzilor clientilor este mic, economiile din
consolidarea transporturilor pot justifica folosirea unui depozit.
Depozitele nu servesc exclusiv la depozitarea marfurilor, unele dintre ele
fiind folosite ca si puncte de tranzit al marfurilor. Marfurile sosesc la un terminal
de unde sunt sortate potrivit comenzilor clientilor si directionate spre alt terminal,
unde vor fi incarcate si expediate clientilor. In acest caz cheltuielile cu
manipularea marfurilor vor fi mult mai mici decat daca marfurile ar fi depozitate
efectiv.
Decizia de folosire a unui depozit este justificata si din perspectiva
minimizarii cheltuielilor de depozitare. Astfel trebuie avut in vedere ca decizia de
a folosi mai multe depozite va creste nivelul stocurilor de siguranta necesare. De
asemenea, prin decizia de a folosi mai multe depozite, dimensiunea pietei
deservite de un singur depozit va scade, fara insa a antrena o reducere a
incertitudinii cererii.
Nu in ultimul rand, decizia de a folosi mai multe depozite va reduce
stocurile in tranzit ale furnizorilor. Din perspectiva furnizorilor, marfurile aflate in
spatiile de depozitare se afla "in tranzit" pana la momentul incasarii contravalorii
acestora, odata ce sunt vandute clientilor[1]. Stocurile "in tranzit" nu trebuie
confundate cu alte categorii de stocuri ale intreprinderii. Reducerea stocurilor "in
tranzit" este urmarita de intreprindere deoarece furnizorul va urmari sa isi
incaseze banii cat mai repede iar marfurile aflate "in tranzit" antreneaza cheltuieli
direct proportionale cu durata tranzitului acestora - prin urmare reducerea
perioadei de tranzit este favorabila si din perspectiva costurilor mai mici
inregistrate de furnizor. Prin folosirea mai multor depozite se va reduce timpul
necesar aprovizionarii pietelor de desfacere, ceea ce va determina perioade de
reaprovizionare mai scurte si reducerea stocurilor "in tranzit".

3.1.2.2. Maximizarea nivelului de servire a clientilor

Doi factori influenteaza nivelul de servire a clientilor:
a)

nivelul stocului de siguranta

b)

amplasarea depozitelor in teritoriu

Nivelul stocului de siguranta: un obiectiv rezonabil in aceasta privinta

este un grad de deservire a clientilor egal cu media pe sector. Gradul de
deservire sau nivelul de serviciu reprezinta gradul de satisfacere de catre furnizor
a comenzilor, calculat prin raportarea cantitatii livrate efectiv la cantitatea
comandata.
Amplasarea depozitelor in teritoriu: viteza de onorare a unei comenzi
este o coordonata majora a nivelului de servire a clientilor. Cu cat depozitele sunt
mai apropiate de piata pe care o deservesc, timpul necesar satisfacerii unei
comenzi va fi mai scurt. Nivelul de servire a clientilor presupune deci un obiectiv
privind nivelul de serviciu ( de exemplu 95% ), si un obiectiv privind viteza de4
livrare a marfurilor pe piata ( de exemplu 48 de ore de la primirea comenzii ).
Odata stabilit obiectivul logistic privind viteza de livrare a marfurilor pe piata,
trebuie alese acele solutii - in conditiile folosirii unui anumit numar de depozite care sa minimizeze cheltuielile logistice. Solutiile avute in vedere privesc
stabilirea depozitului din care va fi aprovizionat fiecare client.
In proiectarea infrastructurii logistice, optiunea pentru strategia celor mai
mici costuri nu va implica un nivel coborat de servire a clientilor. Aceasta
deoarece majoritatea cererii este concentrata in zone relativ restranse ( marile
orase ), fiind astfel posibila servirea clientilor in timp scurt si cu costuri de
transport coborate. Firma poate avea insa in vedere o imbunatatire a nivelului de
servire a clientilor prin modificarea numarului de depozite folosite, modificarea
vitezei de servire a clientilor precum si prin modificarea stocului de siguranta.
Impactul numarului de depozite din sistem asupra nivelului de servire a
clientilor este complex. Astfel, adaugarea unui depozit la reteaua de servire a
clientilor va duce la cresterea nivelului de servire, dar cu rate descrescande.
Totodata, un nivel de servire redus permite acoperirea unei mari parti a cererii,
utilizand un numar mic de depozite. Nu in ultimul rand, in cazul introducerii unui
depozit suplimentar in retea, cheltuielile logistice implicate trebuie sa fie
acoperite din beneficiile rezultate.
Modificarea vitezei de servire a clientilor reprezinta a doua alternativa de
imbunatatire a nivelului de servire a clientilor. In unele cazuri perioadele de
aprovizionare a clientilor pot fi prea lungi. Pentru reducerea acestora, o firma
poate opta pentru modernizarea sistemului informational logistic. Inregistrarea si
procesarea electronica a comenzilor va reduce timpul necesar pentru

satisfacerea acestora. O a doua solutie ar fi utilizarea unor mijloace de transport

"premium", mai rapide, dar mult mai scumpe.
Cresterea nivelului stocului de siguranta este cea de a treia cale de
imbunatatire a nivelului de servire a clientilor - dar trebuie insa sa justifice
cresterea rezultata a cheltuielilor cu stocurile.
Un sistem logistic proiectat pentru a maximiza nivelul de servire a
clientilor livreaza marfurile la domiciliul clientilor in 2-4 ore. O astfel de strategie
este dificil de implementat. In proiectarea unui sistem logistic capabil de astfel de
performante accentul se va muta de pe minimizarea costurilor pe reducerea
timpului de livrare. Initial va fi ales acel mix de transport care va fi capabil sa
livreze marfurile in cel mai scurt timp, indiferent de volumul acestora.
3.1.2.3. Maximizarea profitului
Este o strategie des folosita la proiectarea sistemelor logistice. In cazul
acestei strategii, importanta este impartirea pietei intre depozitele existente:
fiecare zona va include doar clientii pentru care cheltuielile logistice ale firmei
permit obtinerea unei rate de profitabilitate scontate. Profiturile firmei sunt
determinate de cheltuielile logistice ale firmei. Acestea sunt cu atat mai mari cu
cat clientii sunt mai indepartati de depozitele sale.
Intr-al doilea rand, cheltuielile logistice ale firmei cresc nu doar datorita
distantei ci si datorita densitatii mai scazute a clientilor de la periferia unei
anumite zone de deservire. Zona de deservire se va extinde doar pana acolo
unde firma is poate desfasura activitatea cu o anumita profitabilitate.
3.1.2.4. Maximizarea avantajului competitiv
Cadrul proiectarii unei astfel de strategii este oferit de Modelul lui Porter.
Potrivit acestuia avantajul competitiv se poate obtine prin doua cai: prin costuri
minime si prin diferentiere. Intelegand prin avantaj competitiv in fond obtinerea
profitabilitatii, Porter evidentiaza posibilitatile diferite de obtinere a avantajului
competitiv pe care le au firmele,in functie de dimensiunile acestora. Astfel,
firmele mari, datorita economiilor de scara realizate, au posibilitatea sa obtina
costuri unitare scazute, deci sa practice preturi scazute, ceea ce le aduce un
avantaj competitiv, adica profitabilitate. In cazul firmelor mici economiile de scara
sunt imposibile. Deci practicarea unor preturi mici este imposibila. Firmelor mici
le ramane posibilitatea diferentierii ofertei de oferta concurentilor. Firmelor
intermediare nu le ramane nici o posibilitate de obtinere a avantajului competitiv:
ele sunt prea mic pentru a obtine economii de scara si prea mari pentru a se
adresa unei nise de piata.
Modelul lui Porter evidentiaza ca firma se poate angrena intr-o competitie
generalizata, asumandu-si o sarcina extinsa, fie se poate adresa unei anumite

categorii de consumatori, asdumandu-si o sarcina mai restransa. Cel mai evident

criteriu de diferentiere a sarcinii strategice este zona geografica in care se
propune scopul concurential si se obtine avantajul competitiv[2].
Rezulta trei optiuni strategice: strategia celor mai mici costuri, strategia
diferenterii si strategia concentrarii. Firmele care nu vor aplica o strategie bine
definita vor avea de pierdut.
Diferentierea serviciilor oferite clientilor este optiunea cea mai accesibila
managerilor logisticieni.
In plus firmele constata ca aplicarea celei mai eficiente strategii
presupune adeseori gasirea unor parteneri strategici.
3.2. LOGISTICA IN TIMP REAL
Proiectarea infrastructurii logistice si in special a necesarului de spatii de
depozitare asigura caracterul integrator al logisticii firmei. Cu toate acestea
infrastructura logisticii este doar unul dintre elementele care asigura eficienta de
ansamblu a logisticii firmei. Astfel, progresele inregistrate in tehnologia
informationala au determinat aparitia conceptului logisticii "in timp real".
Managerii invata in prezent cum sa exploateze noile tehnologii informationale
pentru a creste atat viteza de desfasurare a activitatilor logistice cat si eficienta
acestora. Importanta unei logistici in timp real este evidenta. Firmele cauta sa
creasca viteza de desfasurare a activitatilor logistice pentru a permite reducerea
resurselor financiare necesare. Beneficiul direct al unei astfel de strategii ar fi
reducerea nivelului stocurilor si a cheltuielilor cu acestea.
In mod traditional, operatiile si activitatile logistice anticipau tranzactii
viitoare. Logistica in timp real este o strategie menita sa reduca riscurile unei
anticipari a cererii. Amanarea cat mai mult posibil a derularii operatiilor si a
activitatilor logistice - ideal ar fi ca ele sa fie amanate pana la primirea unei
comenzi ferme - determina o reducere proportionala a riscurilor unei
dimensionari gresite a productiei sau stocurilor.
3.2.1. Amanarea operatiilor de productie
Practicile traditionale de productie sunt vechi de un secol, fiind introduse
de pionierul managementului stiintific, Frederick Taylor. Ele nu mai sunt de
actualitate, fiind necesara inlocuirea lor cu practici si tehnici flexibile, specifice
unei logistici in timp real, bazate pe conceptul amanarii desfasurarii operatiilor de
productie. Noua filozofie accentueaza necesitatea derularii "la comanda" a
operatiilor de productie: in mod ideal, nici o operatie de productie, fie ea
pregatitoare ( aprovizionarea cu materii prime sau materiale ) ori de productie
propriu-zisa, nu va fi demarata decat la momentul primirii unei comenzi ferme.

Conceptul unei productii "la comanda" nu este nou. Recente sunt insa incercarile
de operationalizare a lui.
Este de asemenea evident ca amanarea operatiilor de productie nu
permite obtinerea unor economii de scara, caracteristicile unui volum ridicat aql
productiei. In practica deci intreprinderea trebuie sa evalueze costurile de
oportunitate ale fiecarei variante, punand in balanta reducerea riscurilor asociate
unei prognoze gresite cu pierderile din renuntarea la economiile de scara, pe
care le antreneaza logistica in timp real. In mod traditional aprovizionarea si
productia erau orientate de dezideratul unor costuri operationale minime.
Obiectivul logisticii integrate este insa atingerea unui anumit nivel de servire a
clientilor cu cele mai mici costuri posibile.
Operationalizarea acestui deziderat se realizeaza prin productia unui
produs sau sortiment de baza - intr-un volum care sa permita obtinerea
economiilor de scara - si amanarea finalizarii productiei acestuia pana la primirea
unei comenzi ferme.. In acest fel se permite satisfacerea unor nevoi diverse cu o
gama restransa de produse, realizand atat eficienta operationala cat si o
expunere mai redusa la incertitudinea cererii.
Conceptul amanarii operatiilor de productie are insa si un alt avantaj:
facilitarea unei mai bune cooperari intre membrii canalului logistic. Aceasta
cooperare vizeaza deplasarea unor operatii finale de la producator in avalul
canalului logistic, cat mai aproape de consumatorul final.
3.2.2. Amanarea operatiilor logistice
Esenta acestui concept vizeaza formarea unui stoc de baza la un depozit
central amplasat strategic.Odata primita o comanda, livrarea marfurilor se va
face in cel mai scurt timp posibil. Operationalizarea strategiei de amanare a
operatiilor logistice este posibila datorita aplicatiilor noilor tehnologii
informationale intre care cele mai importante sunt schimbur5ile electronice de
date si codurile cu bare.
Amanarea productiei si logisticii unui produs sunt solutii pentru
diminuarea riscurilor asociate cu incertitudinea cererii. Mecanismul lor este insa
diferit: amanarea productiei presupune deplasarea anumitor operatii de productie
cat mai aproape de consumator, producerea unei game de produse restranse,
urmand ca diversificarea acesteia sa se faca in verigile canalului logistic aflate in
aval de producator. Amanarea logisticii produsului urmareste scaderea
cheltuielilor cu stocurile, printr-o livrare rapida a marfurilor, odata ce este primita
o comanda ferma.
3.2.3. Consolidarea

Preocuparile pentru obtinerea eficientei operationale prin consolidarea

transporturilor reprezinta o alta fateta a logisticii desfasurate in timp util.
Una dintre solutiile identificate este combinarea unor transporturi mici
destinate satisfacerii clientilor dintr-o anumita zona geografica. Comenzile
clientilor dintr-o anumita zona, desi mici considerate separat, permit consolidarea
transportului si obtinerea pe aceasta cale a economiilor de scara. In practica insa
lucrurile sunt mai complicate. Volumul mic al comenzilor impune solutii de
compromis. Este posibil ca marfurile sa fie expediate initial la un depozit central.
Producatorul are posibilitatea sa obtina economii de scara prin expedierea unui
volum mare de marfuri. Odata ajunse la depozit, marfurile vor fi sortate potrivit
nevoilor clientilor. Marfurile vor fi incarcate in mijloacele de transport mai mici si
expediate clientilor potrivit comenzilor acestora. O alta solutie este stabilirea unui
calendar pentru derularea unor operatiuni de transport consolidate. De exemplu,
se poate decide expedierea marfurilor pentru o anumita zona odata pe
saptamana, ceea ce ar permite acumularea unui volum suficient de mare de
comenzi. A treia solutie este apelarea la firme de transport specializate; in acest
caz producatorul plaseaza problema unei alte firme.
Aceasta preferinta este dictata de numeroasele dificultati pe care le
implica logistica in timp real. Astfel, o dificultate majora este ca logistica in timp
real impune cooperarea tuturor membrilor canalului logistic. Multi manageri
gasesc prea complicata dezvoltarea unor relatii de cooperare. In masura in care
poti, este mai usor sa dictezi celorlalti propriile conditii, decat sa incerci gasirea
unor solutii mai bune pentru toata lumea. Intr-al doilea rand firmele trebuie sa isi
faca cunoscute obiectivele financiare trimestrial, ca parte a unei strategii mai
largi, de atragere de investitori.
Dificultatile amintite nu trebuie insa sa descurajeze preocuparile
managerilor pentru gasirea unor solutii intermediare care sa valorifice atat
avantajele unei abordari traditionale cat si avantajele logisticii desfasurate in timp
real. In conceperea unor alternative strategic integratoare se va avea in vedere
ca nu exista solutii universale, aplicabile tuturor clientilor. Fiecare client are nevoi
specifice. Optiunea este mai departe complicata de faptul ca nevoile clientilor nu sunt constante,
modificandu-se in timp.Pentru a face fata complexitatii situatiei, exista posibilitatea specializarii structurale.

3.3. SPECIALIZAREA STRUCTURALA

Specializarea structurala isi aduce la randul ei contributia la asigurarea

caracterului integrator al activitatilor logistice. Ideea de baza a specializarii
structurale este ca firmele care realizeaza distributia produsului nu pot fi eficiente
si din punctul de vedere al marketingului si din cel al logisticii. Eficienta
operationala logistica si eficienta de marketing sunt deseori opuse: factorii care
determina eficienta logisticii influenteaza si eficienta marketingului, deseori nu in
sensul dorit.

Intr-un canal de marketing , se pune accentul pe cumpararea-vanzarea

produselor. Marketingul are ca si obiective specifice negocierea, contractarea si
administrarea continua a tranzactiilor. Participantii in cadrul unui canal de
marketing sunt specializati in derularea tranzactiilor de vanzare-cumparare,
precum detailistii, angrosistii, comisionarii, brokerii sau unitatile specializate ale
intreprinderii:
Conceptul specializarii structurale este prezentat in figura nr. 7. Figura
ilustreaza clar legatura intre conceptele "canal logistic" si "canal de marketing".
Intr-un canal logistic are loc deplasarea fluxurilor materiale de la o locatie la alta
in cadrul aceleiasi firme sau de la o firma la alta. Intr-un canal de marketing
marfurile sunt tranzactionate.
Fig. nr. 7. Specializarea structurala

Canal logistic

Canal de marketing

Firma specializata
vanzarea la domiciliu

Detailist

Consumator

In exemplul din figura nr. 7. logistica produsului incepe cu depozitarea acestuia

la un depozit al intreprinderii. De acolo, produsul este transportat cu camioanele
intreprinderii la un depozit regional. Logistica produsului este preluata de aici de
catre firme specializate. O firma de transport specializata preia produsul si il
transporta la un depozit public. De acolo produsul va fi preluat de catre o firma
specializata care va livra produsul direct la domiciliul consumatorului.
Pe acelasi exemplu, activitatile desfasurate de catre firmele dintr-un canal
de marketing urmaresc gasirea unei piete pentru desfacerea marfurilor.
Compartimentul de desfacere coordoneaza activitatea agentilor de vanzare din
teritoriu. Pe baza vanzarilor estimate la nivel zonal, departamentul de desfacere
dispune livrarea marfurilor la depozitele regionale.. Fortele de vanzare din
teritoriu au sarcina gasirii unor distribuitori zonali. Acestia pot fi agenti de
intermediere sau angrosisti. In cazul de fata distribuitorul alege sa depoziteze
produsele la un depozit public. Distribuitorii vor cauta sa vanda produsele unor
detailisti. Acestia vor cauta sa reduca la minimum cheltuielile cu stocurile.

Stocurile lor se vor limita la marfurile expuse plus un minimum de stoc de

siguranta. Contrar asteptarilor, detailistii nu vor avea pe stoc un nivel sortimental
bogat. Ei se vor limita la aprovizionarea cu modele de baza. Clientul consulta un
catalog si opteaza pentru un anumit stil, o anumita culoare etc. Tranzactia se
incheie in magazin dar livrare are loc a doua zi, folosindu-se serviciile unei firme
locale de distributie la domiciliu, care preia produsul din depozitul public si il
livreaza la domiciliul clientului.
3.4. ARHITECTURA UNUI CANAL LOGISTIC
Multiplele dimensiuni ale eficientei logistice fac din proiectarea canalului
logistic un lucru complex. Trebuie aleasa acea arhitectura care ofera un echilibru
intre performante, costuri si flexibilitate. In prezent exista numeroase structuri
posibile, cu doua tipuri principale: structuri directe si structuri indirecte.
3.4.1. Structuri indirecte
Sunt acele structuri in care fluxul marfurilor trece succesiv pe la membrii
canalului logistic, pana la consumatorul final. Depozitele de dispersie a partizilor
mari de marfuri privesc volume mari de marfuri de la diferiti producatori, le
sorteaza potrivit comenzilor si le expediaza catre beneficiari. Depozitele de
consolidare sunt opusul celor de dispersie. Ele sunt folosite de firmele
producatoare care au unitati operative dispersate geografic. Ele sunt utilizate
pentru depozitarea materialelor sau a marfurilor provenite de la diferitele unitati
operative ale producatorului. Consolidarea priveste deci formarea unor partizi
mari de marfuri, intr-un sortiment bogat, potrivit comenzilor clientilor.
Structurile indirecte folosesc deci depozite centrale al caror rol este de a
forma sortimentul de marfuri potrivit nevoilor clientilor. Existenta unor astfel de
depozite este justificata din perspectiva costurilor logistice: consolidarea
transporturilor este esentiala in reducerea cheltuielilor logistice ale firmei.
3.4.2. Structuri directe
In contrast cu structurile indirecte, structurile directe sunt folosite pentru
livrarea marfurilor direct catre beneficiari ( figura 8 ). In cazul unor structuri
directe nu mai sunt folosite depozite de consolidare sau de dispersie a unui
volum mare de marfuri.
Structurile directe folosesc aplicatiile tehnologiilor informationale moderne
pentru procesarea rapida a comenzilor clientilor si expedierea marfurilor in cel
mai scurt timp. Ele sunt folosite in general pentru logistica interna a materiilor
prime si materialelor, deoarece volumul acestora permite desfasurarea eficienta
a operatiilor de aprovizionare. Structurile directe sunt preferate celor traditionale
ori de cate ori volumul marfurilor transportate permite desfasurarea operatiilor

logistice in conditii de eficienta. Avantajele structurilor directe constau in

eliminarea intermediarilor si reducerea cheltuielilor cu stocurile.
Figura nr. 8. Canale logistice indirecte si directe
Canal
direct

logistic

indirect

Consumator

3.4.3. Structuri logistice flexibile

Canal

logistic

O structura logistica ideala va combina avantajele celor doua tipuri de

structuri prezentate anterior. Ea va fi proiectata in conformitate cu principiul
amanarii operatiilor logistice: operationalizarea acestui principiu se va face prin
plasarea marfurilor cu o rotatie rapida in depozitele zonale in timp ce marfurile cu
o rotatie lenta vor fi plasate in depozitele centrale ale producatorului, pentru
livrarea lor urmand sa se utilizeze canale logistice directe.
Folosirea unor canale logistice flexibile este dictata de necesitatea
satisfacerii nevoilor de consum. Fiecare intreprindere se confrunta cu nevoi
distincte ale clientilor si va opta pentru formule logistice specifice. Flexibilitatea
structurilor logistice poate fi obtinuta prin planificarea unor proceduri flexibile, a
unor modalitati alternative de servire a clientilor. Volumul comenzilor este un prim
element ce trebuie considerat. Un volum ridicat al marfurilor va permite
intreprinderii sa utilizeze canale logistice directe, folosind mijloace de transport
proprii pentru expedierea marfurilor la sediul clientilor. Un volum mic al
comenzilor impune folosirea unor canale logistice indirecte, urmarind realizarea
eficientei operationale prin folosirea unor depozite de consolidare: intr-al doilea
rand, trebuie considerata natura produselor. Viteza de rotatie a produselor va
determina optiunea folosirii unor depozite centrale sau a unora zonale. Unitatile
de desfacere cu amanuntul vor mentine un stoc limitat la bunurile expuse spre
vanzare plus un stoc minim de siguranta. Clientii vor putea opta pentru un anumit
model, o anumita culoare sau anumite dotari optionale pe baza unui catalog,
marfurile fiind livrate la domiciliul clientilor a doua zi de catre o firma specializata
in livrarea la domiciliu.
3.4.4. Structuri logistice flexibile de urgenta
Intreprinderea trebuie sa dispuna de strategii logistice menite sa faca fata
unor situatii exceptionale. Se poate intampla ca un depozit zonal sa ramana fara
marfa pe stoc, fiind in imposibilitatea satisfacerii unei comenzi. In acest caz
intreprinderea trebuie sa gaseasca solutii alternative pentru satisfacerea
comenzii respective. Se impune deci existenta unor proceduri de urgenta, menite
sa faca fata unor situatii exceptionale.
Optiunea folosirii lor este conditionata insa de importanta clientului:
intreprinderea nu poate risca pierderea unui client care contribuie semnificativ la
vanzarile intreprinderii. Pierderea unui astfel de client echivaleaza cu pierderea
unei mari parti din piata intreprinderii, motiv pentru care trebuie facute toate
eforturile pentru o servire corespunzatoare a acestuia.
Desigur, folosirea unor proceduri exceptionale nu este justificata in cazul
unui client minor, ocazional. Costurile inregistrate de intreprindere in acest caz nu
ar fi justificate de beneficiile obtinute.
3.5. MIXUL ACTIVITATII LOGISTICE

Realizarea functiei logistice de a asigura bunurile si serviciile cerute la locul si

momentul potrivit, in conditii de eficienta economica, presupune desfasurarea unui
ansamblu de operatiuni interdependente, intercorelate, operatiuni ce constituie mixul
activitatii logistice.
Un asemenea mix este format din doua categorii de activitati: de baza si de
sustinere. Sunt incluse in categoria activitatilor de baza acele operatiuni cheie, ce se
desfasoara aproape in toate canalele logistice, cele mai semnificative fiind: asigurarea
nivelului de servire, gestiunea stocurilor, prelucrarea comenzilor etc. Spre deosebire de
activitatile de baza, cele de sustinere se realizeaza in functie de conditiile specifice ale
firmelor, ele contribuind la realizarea misiunii logisticii. Din randul activitatilor de
sustinere, cele mai importante se refera la depozitare, manipularea produselor, ambalare,
activitati legate de fluxurile informationale logistice etc.
In cele ce urmeaza, vom face o prezentare succinta a ambelor categorii de
activitati,incepand cu cele de baza.
a) Elementul de referinta pentru functionarea oricarui sistem logistic il reprezinta
realizarea unui anumit nivel de servire. Un asemenea nivel de servire impune o serie de
cerinte de natura logistica, cerinte stabilite, la randul lor, in functie de asteptarile
clientilor. Intr-un asemenea context, principalele activitati desfasurate in vederea
asigurarii nivelului de servire logistica se refera la:
. cercetarea nevoilor si cerintelor clientilor in ceea ce priveste nivelul cerintelor logisticii;
. stabilirea nivelului de servire logistica a clientilor ce urmeaza sa fie oferit de catre firma
furnizoare sau diferentierea nivelului de servire in functie de cerintele segmentelor de
piata vizate;
. evaluarea perceptiilor clientilor in ceea ce priveste nivelul de servire oferit, a decalajului
dintre ceea ce au asteptat clientii si ceea ce au primit efectiv acestia;
. ajustarea nivelului de servire logistica, in functie de evolutia cerintelor clientilor.
b) Cumpararea prezinta o importanta covarsitoare in crearea de valoare in cadrul
lantului logistic. Intr-un asemenea context, reconsiderarea importantei cumpararii - care
aparent poate fi privita doar ca un set de activitati de sustinere - este determinata si de
perspectiva integratoare asupra lantului de aprovizionare-livrare. Pentru acest domeniu
(al cumpararii) activitatile reprezentative se refera la stabilirea necesitatilor de
aprovizionare, alegerea surselor de aprovizionare, stabilirea modului de realizare in timp
a aprovizionarii (ritmul aprovizionarii), evaluarea periodica a performantei furnizarilor,
determinarea cantitatii economice a comenzii.
c) Transportul joaca un rol esential in buna functionare a sistemului logistic, el
asigurand utilitatea de timp in cadrul activitatii desfasurate. In esenta, transportul

presupune derularea urmatoarelor activitati: alegerea modalitatilor adecvate de transport

(rutier, feroviar, aerian, maritim, prin conducte), evaluarea si selectia furnizorilor de
servicii de transport, consolidarea transporturilor, stabilirea rutelor de transport si
programarea transporturilor.
d) O alta componenta de baza a sistemului logistic o constituie gestiunea
stocurilor, aceasta oferind utilitatea de timp asteptata de client. Printre activitatile
principale pe care le presupune gestionarea stocurilor trebuie enumerate: elaborarea
politicilor privind stocurile de materii prime, materiale si produse finite, stabilirea
produselor din stoc si, mai ales, a mixajului acestora, in functie de contributia diverselor
articole la desfacerile sau la profitul firmei, determinarea stocului de siguranta si a
nivelului de reaprovizionare, aplicarea strategiei "just-in-time".
e) Ultima activitate de baza a lantului logistic pe care o analizam este prelucrarea
comenzilor, care prezinta un impact deosebit asupra performantei logistice, materializat
in marimea intervalului de timp de la transmiterea comenzii de catre client si pana la
primirea efectiva a produsului dorit, precum si in declansarea operatiunilor de livrare a
marfurilor si oferire a serviciilor. Fac parte din acest domeniu activitati precum:
determinarea procedurilor de primire a comenzilor, stabilirea metodelor de transmitere a
informatiilor referitoare la comenzi, definirea ordinii de prioritate in prelucrarea
comenzilor, alegerea variantei de onorare a comenzii numai din stocul disponibil si/sau
de productie (in cazul unei rupturi de stoc).
In ceea ce priveste activitatile de sustinere, asa cum am mai mentionat, ele se
refera
in principal la:
a) Depozitarea marfurilor, desi dupa importanta ei in lantul logistic ar putea fi
considerata drept activitate de baza (vezi de exemplu costurile depozitarii in totalul
costurilor logistice), in conditiile in care ea nu este prezenta totusi in sistemele logistice
ale tuturor firmelor, este considerata a fi o componenta (activitate) de sustinere.
Principalele activitati legate de depozitarea marfurilor se refera la: stabilirea necesarului
de spatii de depozitare, alegerea amplasamentului depozitelor, determinarea numarului de
depozite necesare, stabilirea configuratiei depozitului, amplasarea marfurilor in cadrul
depozitului etc.
b) La randul ei, manipularea produselor are o pondere deosebita in costurile
logistice, prezentand totodata un anumit impact asupra duratei ciclului comenzii si de aici
asupra nivelului de servire. Ca activitati de baza in acest domeniu vom aminti alegerea
echipamentului de manipulare (mecanizat, manual etc.), unitizarea incarcaturilor
(consolidarea unor ambalaje de dimensiuni reduse intr-o incarcatura de dimensiuni mai
mari), prin paletizare si containerizare, introducerea/preluarea materialelor in/din spatiul
de depozitare etc.

c) Ambalarea permite ajungerea marfurilor la clienti protejate, in conditiile dorite

de catre acestia. Desigur, ambalarea de protectie nu are in vedere ambalajele individuale
ale bunurilor de consum, care au in principal rolul de promovare a acestora. Dintre
activitatile legate de ambalarea de protectie, care sustin din punct de vedere logistic
marfa, se pot enumera: proiectarea unor ambalaje care sa raspunda cerintelor proceselor
de manipulare, realizarea efectiva de ambalaje care sa asigure integritatea produselor pe
durata transportului si depozitarii, asigurarea de ambalaje care sa protejeze produsele
contra pierderilor si deteriorarilor etc.
d) In ceea ce priveste fluxurile informationale, acestea se constituie in parte
integranta a sistemului logistic, ele facilitand derularea tuturor activitatilor, fie ele de
baza, fie de sustinere. Informatia logistica face posibila desfasurarea operatiunilor de
planificare si control, contribuind la cresterea eficientei deciziilor strategice si
operationale. Ca activitati legate de functionarea corespunzatoare a sistemului
informational logistic trebuie incluse: culegerea si prelucrarea datelor, analiza
informatiilor, elaborarea rapoartelor si situatiilor necesare, stabilirea unor proceduri de
stocare a datelor, controlul fluxului de informatii etc.
Desigur, apartenenta unei activitati la categoria celor de baza, respectiv de
sustinere nu este una stricta. In domeniul logistic, activitatile au un caracter dinamic, o
activitate de sustinere poate sa devina in orice moment activitate de baza si, reciproca
fiind adevarata, in functie, mai ales, de modificarile ce au loc la nivelul fiecarei unitati
strategice de afaceri. In acelasi timp, este de mentionat si faptul ca, incadrarea unei
activitati intr-o categorie poate sa difere de la o firma la alta, in functie de o serie de
factori, cel mai important ramanand insa obiectul de activitate.
In ceea ce priveste importanta, dar si continutul efectiv al mixului activitatilor
logistice, vom preciza ca acestea sunt determinate de o multitudine de factori, unii interni
firmei, altii externi acesteia. Cei mai importanti asemenea factori au in vedere obiectul de
activitate al firmei, gradul de implicare in activitati logistice, sortimentul, tipul si gama de
marfuri oferite, aria teritoriala vizata, mediul on-line sau off-line etc. Cateva lucruri
despre fiecare dintre acesti factori.
a) Obiectul de activitate al firmei, in sensul ca, de exemplu, in cazul firmelor
producatoare mixul logistic este, in cele mai multe cazuri, mai complex in comparatie cu
cel specific firmelor de distributie, in privinta activitatilor de sustinere a
productiei/operatiunilor.
b) Gradul de implicare in activitati logistice. In acest sens, este de mentionat
faptul ca in sectorul distributiei cu ridicata, de exemplu, exista comercianti angrosisti cu
functii complete, ei indeplinind o gama larga de functii tranzactionale, logistice sau de
facilitare.
Spre deosebire de acestia, brokerii au un singur rol, acela de a facilita tranzactiile dintre
furnizori si clientii potentiali, ei neparticipand la fluxul fizic al marfurilor si implicit nu
detin stocuri de marfuri. De mentionat si faptul ca exista firme, si nu putine, care se

concentreaza numai pe activitati de baza, pentru care detin resursele si experienta

necesare, preferand ca pentru activitatile logistice sa apeleze la agenti economici
specializati. Asa face de regula o firma de productie, care pentru transport, de exemplu,
apeleaza la altii (transportori).
c) Tipul si gama de marfuri oferite. Astfel, de exemplu, activitatile logistice sunt
mai restranse in domeniul serviciilor, spre deosebire de cel al bunurilor de consum sau
industriale.
De asemenea, agentii economici care au un obiect de activitate
complex, cu un portofoliu diversificat de produse si servicii, trebuie sa isi adapteze
sistemul logistic la particularitatile fiecarui tip de produs. Un exemplu concludent il
prezinta astfel conditiile de depozitare, ambalare, manipulare si transport.
d) Aria teritoriala vizata este un alt factor important ce determina
continutul importanta mixului logisti