De-a lungul existentei lor, oamenii au utilizat cele doua surse principale oferite de natura

: hrana vegetala si hrana animala. Hrana animala (carnea si subprodusele ei) a provenit mereu
din doua ocupatii : vanatoarea si cresterea animalelor domesticite.
In functie de locul si sistemul de cresterea iepurilor, acestia vor fi sacrificati in curtea
gospodariei sau in abatoarele aferente fermelor cunicule.
In cazul in care urmarim exclusiv obtinerea de carne, aceasta activitate poate fi efectuata in oricare
perioada a anului. Daca , pe langa carne , suntem interesati si de blanurile obtinute , atunci vom
efectua aceasta activitate in sezonul in care naparlirea iepurilor s-a finalizat (vara sau iarna).
In cadrul sistemelor de tip familial (de crestere extensiva si semiintensiva) sacrificarea iepurilor
este relativ simpla si nu ridica probleme deosebite.
Nu va fi efectuata sacrificarea urmatoarelor categorii de iepuri :
- tineretul care nu a implinit minim 3 luni
- femelele gestante si cele aflate in lactatie
- animalele bolnave sau suspectate a fi bolnave
- exemplarele care prezinta rani, stare febrila, aspect exterior casectic (slabe)
Crescatorul amator de iepuri va efectua aceasta activitate in curtea personala, fie singur, fie
ajutat de un membru al familiei, vecin, etc. Inaintea inceperii sacrificarii, vom pregati din timp
urmatoarele ustensile necesare pentru sacrificarea iepurilor:
- un cutit cu lama lunga de minim 20 cm si foarte bine ascutita (pentru taierea efectiva)
- un cutit cu lama lunga de 10-15 cm ( pentru jupuirea blanii)
- un lighean plin cu apa (pentru depozitarea temporara a carcasei transate)
- o farfurie adanca pentru a depozita separat organele interne ale animalului (ficat
,plamani,etc)
- o galeata pentru depozitarea temporara a subproduselor ( sange, cap, etc)
- un suport metalic pentru atarnarea si efectuarea jupuirii iepurelui
- o sursa de apa curenta pentru spalarea carcasei de par sau alte impuritati

Etapele sacrificarii iepurilor de casa in gospodariile de tip familial sunt :

- Transportul animalului de la cusca la locul de sacrificare
- Imobilizarea
- Asomarea (inducerea inconstientei)
- Sacrificarea propriu-zisa
- Jupuirea
- Eviscerarea
- Igienizarea carcasei
- Transarea
- Depozitarea temporara a produselor si subproduselor obtinute

1. Transportul animalului de la cusca la locul de sacrificare

Intrucat iepurii sunt animale inteligente si au un miros ,vaz si auz foarte dezoltate este
recomandabil ca intre aplasamentul custilor si locul unde vom efectua sacrificarea sa existe o
distanta de minim 20 de metrii. Animalul ales pentru consum va fi scos din cusca si trasportat in
asa fel incat sa se evite la maxim stresarea sau agitarea sa in mod inutil.
Chiar si asa, iepurele va fi oricum stresat intrucat simpla lui scoatere din cusca reprezinta de
fiecare data un eveniment deosebit. Cu ocazia sacrificarilor efectuate, am observat cu atentie
comportamentul animalelor. De cele mai multe ori, par sa intuiasca exact motivul scoaterii din
adapost.
2. Imobilizarea
Imobilizarea reprezinta aplicarea unui procedeu de limitare a miscarilor animalului in scopul
usurarii operatiunii de asomare sau de sacrificare. Imobilizarea poate fi obtinuta prin fixarea
picioarelor din spate a iepurelui in suportul metalic de agatare (daca efectuam sacrificarea de
unul singur) .Daca sacrificarea este efectuata de 2 persoane , una va tine iepurele iar cealalta va
desfasura restul activitatilor.

3. Asomarea (inducerea inconstientei)

Asomarea este orice procedeu care, atunci cand este aplicat unui animal, induce o starede
inconstienta. Aceasta stare trebuie sa dureze pana la survenirea mortii, fiind deci un mijloc de
evitare a suferintele inutile
Exista mai multe procedee de asomare a iepurilor ( descrise sumar in cartile de specialitate ) :
- lovirea puternica cu un obiect contondent la baza osului occipital (la ceafa)
- tensionarea corpului (smucirea brusca a capului si trupului in directii opuse)
- rasucirea capului la 360 de grade (rezultand fracturarea instantanee a coloanei
vertebrale si sectionarea maduvei spinarii in zona cervicala)
- electrocutarea ( nerecomandata in conditii de gospodarie)

4. Sacrificarea propriu-zisa
Prin sacrificare intelegem cauzarea mortii animalului (dupa imobilizare si asomare) prin
sangerare. Aceasta operatiune se executa in conditii optime folosind un cutit lung de minim 20
de cm si foarte bine ascutit. In acest mod animalul va fi decapitat repede (dureaza 1-2
secunde). Sectionarea totala a gatului se realizeaza printr-o miscare rapida, folosind toata
lungimea lamei si apasand pe masura ce taietura se adanceste.
Pe plan longitudinal sectiunea incepe obligatoriu cu coloana vertebrala (paralizand in totalitate
iepurele), continua cu arterele carotide (provocand o sangerare abundenta) si se finalizeaza cu
laringelele si traheea. Imediat dupa decapitare gatul animalului va fi dirijat spre galeata aflata la
indemana (pentru recoltarea jetului sangvin).

5. Jupuirea
Dupa aproximativ un minut de la sacrificare se poate trece la operatiunea de jupuire. Aceasta
operativitate se explica prin aceea ca jupuirea se face mult mai usor "la cald" si devine tot
mai dificila pe masura ce corpul incepe sa se raceasca.

De asemenea, cu cat iepurele este mai in varsta, cu atat efectuarea jupuirii va fi mai dificila
(pielea avand o aderenta mai puternica la trup).
Blana iepurelui se jupoaie dinspre membrele posterioare spre gat dintr-o singura miscare , in
acelasi fel in care scoatem de pe mana o manusa intorcand-o pe dos.

SACRIFICAREA
IEPURILOR

Samfira Crina