Sunteți pe pagina 1din 1

Incipitul

si
finalul
primului volum
aduc n prim plan problema timpului si evidentiaza drumul nsingurarii lui Moromete;
n incipit, eroul e nconjurat de familie, ceea ce i confera un anumit statut, n timp
ce n final e singur si ret
ras (nu mai iese la drum ), cu aerul celui dobort de o
lume incomprehensibila.
Celebra corespondenta ntre incipit si final din primul volum pe problema timpulu
i rabdator / nerabdator a incitat critica literara, care a emis interpretari int
eresante. La nceput, iluzia lui Moromete ca zilele se scurg ncet, semannd ntre ele s
i conservnd o lume arhaica, se transmite
cititorului printro formula asemanatoare, prin functia ei, cu cea initiala a
basmului.
Formula din incipit este reluata pe parcursul actiunii, accentund caracterul ilu
zoriu al linistii pe care o
traieste personajul principal: Dar nici asta nu se putea, fiindca timpul era foa
rte rabdator si amenintarile mai se sfarmau n puzderie de amenintari mai mici pe c
are cu ajutorul timpului le ducea zilnic n spinare. ntre impresia initiala si preci
pitarea din final se contureaza cronotopul satului. Cele doua coordonate, spatia
la si temporala, nchid drama destramarii familiei de tip patriarhal. Finalul
primului volum,
deschis, aduce n prim plan o alta realitate temporala: Timpul nu mai avea rabdare .
Aglomerarea evenimentelor din
finalul romanului sustine ideea dezagregarii unei realitati familiare pentru per
sonajul principal, nevoit sa se confrunte cu
o
alta realitate, fara a sti daca se va putea adapta.
A
utorul lasa personajelor sale o mai mare libertate de miscare, crend pregnant il
uzia unei vieti obiective, a unei lumi asemanatoare celei reale