Sunteți pe pagina 1din 16

Cuprins

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Introducerea .
Teorii economice despre servicii in secolele XVII-XVIII
Serviciile in gandirea economica a sec.XIX
Gndirea economic despre servicii n secolul XX ..
Concluzie ..
Bibliografie

2
3
5
7
15
16

Introducerea
Economia serviciilor este o disciplin economic ce are ca obiect de studiu
procesele i fenomenele specifice sectorului teriar i care integreaz conceptele i
metodele teoriei economice tradiionale n fenomenul contemporan al serviciilor.
Dei serviciile au existat dintotdeauna, teoria economic a sectorului teriar a luat
amploare n ultimele decenii, n ncercarea de a armoniza fundamentele teoretice
cu dezvoltarea accelerat a ofertei de servicii i a creterii puternice a ponderii
serviciilor n crearea P.I.B.Dac stadiul agrar i stadiul industrial al dezvoltrii
economice au creat de-a lungul timpului condiiile satisfacerii cererii de consum de
bunuri de prim necesitate (pentru trebuinele fiziologice) i mai apoi, de bunuri
durabile (pentru confortul propriu), evoluia postindustrial a economiilor a
deplasat structura de consum ctre produse superioare i mai ales ctre servicii, n
care se evideniaz desigur, informatica, telecomunicaiile, publicitatea, servicii de
inginerie, consiliere, educaie, monopol tehnico-tiinific, know-how, audit etc.
Locul important pe care serviciul il ocupa in prezent in economia tarilor
dezvoltate impune o reconsiderare a teoriilor economice referitoare la servicii si
elaborarea unor teorii noi care sa corespunda noilor realitati economice. De aceea
vom marca principalele etape in evolutia gandirii economice despre servicii,
evidentiind originea unor mituri despre servicii (unele considerate false) precun si
a unor idei valabile si pentru noua economie a serviciilor.
Evolutia gndirii economice despre servicii, viznd combaterea unor mituri
false si evidentierea ideilor valabile din teoriile mai vechi sau mai noi privind
serviciile, poate fi structurata n trei etape:
- a sec XVII-XVIII,
- a sec. XIX si
- a sec. XX.

1. Teorii economice despre servicii in secolele XVII-XVIII


Lucrarile clasicilor gandirii economice despre servicii care acopera
aproximativ secolele 17, 18 nu trateaza serviciile distinct ci in ansamblul
activitatilor considerate utile din punct de vedere social.
Un prim curent de idei in cadrul acestei gandiri este reprezentat de Mercantilisti.
Activitatile preferate de aceasta scoala sunt comertul peste mari si transporturile
maritime. Acestea sunt considerate activitatile cele mai rentabile pentru ca ele
permit exporturile obtinandu-se astfel metale pretioase (Au, Ag) considerate
singura bogatie veritabila. Intr-o interpretare fortata putem considera ca ei sustin
importansa serviciilor in masura in care astazi comertul si transportutile sunt
considerate servicii.
Intre reprezentantii gandirii clasice mentionam: Gregorz King (1648-1712),
William Petty (1623-1687). Se considera ca ei au fost economisti care au elaborat
primele conturi nationale si au analizat pe aceasta baza si serviciile.
G. King clasifica populatia activa folosind repartitia binara a acesteia:

cei care au venit;

cei care nu au sau chiar costa natiunea prin institutiile de caritate si


redistribuire ale muncii.
W. Petty considera ca taranul, marinarii, soldatii, artizanii si comerciantii
sunt adevaratii piloni ai oricarei comunitati iar celelalte profesii au ca origine
slabiciunile si defectele acestora. Astfel, Petty include serviciile in ansamblul
activitatilor creatoare de bogatie economica. Punctul de plecare al rationamentului
il constituie constatarea interdependentelor activitatilor. Aceste interdependente
sunt determinate de activitatea consumului. Astfel, ceea ce nu este necesar pentru
consumul cuiva altcineva nu produce.
In consecinta serviciile fiind antrenate in circuitul consumului sunt profesii
creatoare de bogatie ca si productia agricola sau manufacturiera si intr-adevar pe
baza echivalentei de eficacitate in ceea ce priveste consumul serviciile au un
fundament fiscal similar celorlalte activitati.
In continuare evolutia gandirii economice clasice s-a produs de la o
preocupare fiscala si consumerista la reflectii asupra formarii capitalului si
acumularii. Primii reprezentanti ai acestei tranzitii au fost fiziocratii si in mod
deosebit Francois Quensay. Acestia considera ca din cele trei clase care
compuneau societatea numai prima clasa, adica proprietarii de pamant si a doua
3

clasa, respectiv cultivatorii (adica doar capitalul si munca) erau productive, in timp
ce celilalti (artizanii, manufacturierii si comerciantii) erau neproductivi.
Fiziocratii spuneau ca ei sunt cert utili asigurand aporturile necesare
bunurilor, dar traiesc pe seama celorlalti neadaugand nimic la produsul total al
pamantului.
A. Smith (1723-1790) face o distinctie categorica intre munca productiva si
cea neproductiva. El considera ca munca este productiva daca prin prestarea ei se
obtine valoare, adica produsul muncii este vandut, si respectiv profit. Acesta nu
este determinat de materialitatea rezultatului activitatii, dar caracterul material
influenteaza asupra caracterului muncii. Astfel el considera ca serviciile se pierd
chiar din momentul producerii lor si nu lasa nici o valoare care ar putea fi folosita
pentru schimb, pentru cumpararea altor bunuri si servicii. A. Smith vorbeste in
principal de servicii domestice (de servitori), dar pe de alta parte el include in lista
activitatilor neproductive si ordine respectabila in societate precum: suveranul,
magistratii, militarii, medicii, oamenii de litere. In schimb activitatile marfare cum
ar fi comertul sunt considerate productive, mai mult Smith critica conceptiile
fiziocratilor dand mai multe motive pentru care acestia s-au inselat calificand clasa
a treia ca fiind neproductiva. Motive:
1.faptul ca artizanii, industriasii si comerciantii nu fac decat sa reproduca
stocul sau capitalul cu care lucreaza; in timp ce agricultorii produc un produs nou
care nu a existat, nu inseamna ca primii nu sunt productivi.
2.nu putem compara industriasii si comerciantii cu servitorii pentru ca
munca primilor se transforma intr-un produs susceptibil de a fi vandut.
3.in cazul agricultorilor ca si al celor din clasa a treia produsul anual al
muncii pamantului nu poate creste, decat daca creste capacitatea productiva a
muncii, respectiv daca creste cantitatea muncii si a capitalului.
4.veniturile tarilor care au industrie si comert sunt mai ridicate decat ale
tarilor care nu au pentru ca prin comert si industrie primele pot obtine prin import o
cantitate mai mare de bunuri de subzistenta pe care n-ar fi putut-o produce ele
insele.
A. Smith nu a refacut acelasi rationament pentru servicii desi aproape toate
argumentele sunt valabile si pentru servicii.

2. Serviciile in gandirea economica a sec.XIX


In prima jumatate a sec. 19 ca si-n perioada precedenta serviciile nu sunt
tratate distinct ci tot in contextul discutiilor despre munca productiva si
neproductiva.
A. Smith s-a situat ca autor de referinta, unii autori adoptand ideile lui in
masura mai mica sau mai mare (D. Ricardo si John Stuart Minn). Altii situindu-se
pe o pozitie critica (Garnier, Sey).
J. Baptist Sey (1767-1832) ete unul dintre primii autori care au dezvoltat o
conceptie asupra caracteristicilor productive ale muncii diferita de cea a lui Smith.
Distingem trei aspecte referitoare la servicii:
1.activitatile de servicii sunt productive de produse materiale.
2.anumite activitati de servicii sunt totusi mai productive decat altele.
3.se poate stabili o legatura intre conceptia despre servicii si teoria capitalului
uman.
Referitor la primul aspect el ii reproseaza lui Smith ca a pretins ca
activitatile de servicii nu se manifesta printr-un rezultat el afirma ca aceste
activitati produc, dar produse nemateriale. Proba existentei produselor nemateriale
spune Sey este faptul ca sunt utile, ca urmare ele au o valoare de schimb. Totusi
(referitor la al doilea aspect) trateaza diferentiat categoriile de servicii, dar
considera ca armata de exemplu este o institutie necesara, dar folosirea ei, punerea
ei in serviciu nu este producatoare, distrugand in razboi chiar munca altora. Al
treilea aspect este legatura pe care o stabileste cu ceea ce numim azi teoria
capitalului uman. El sustine ca prestarea serviciului nu presupune in general utilaje
complexe, dar presupune achizitionarea de cunostinte astfel: pentru ca sfatul unui
medic sa fie dat si primit a trebuit ca medicul sau parinti lui sa faca anumite
cheltuieli cu instruirea sa, acelasi lucru se intampla cu avocatul , dar aceleasi
cheltuieli reprezinta un capital acumulat.
John Stuart Mill (1806-1873)
Conceptiile lui reprezinta un fel de echilibru si compromis intre economia
politica clasica centrata de Smith si ansamblul teoriilor care de la inceputul sec 19
tind sa se diferentieze sau sa se detaseze de aceasta: din desemnarea serviciilor ca
neproductive se pot naste o serie de neintelegeri, pentru a le evita el imparte
utilitatile create de servicii in trei categorii:
5

1.

utilitati incorporate in obiecte

2.

utilitati care se pot fixa asupra unor fiinte umane (servicii personale)

3.

utilitati care nu se incorporeaza deloc.

Conform acestei clasificari dupa parerea lui nu exista bogatie decat


materiala, bogatia fiind ceea ce se poate acumula, dar avanseaza si o idee care este
adesea reluata in gandirea contemporana eu nu refuz titilul de productiva muncii
care nu creaza un obiect material imediat in situatia in care rezultatul ultim al
acestor eforturi este un produs material. Se poate spune ca aceasta munca este
indirect productiva, ea urmareste sau tinde sa mareasca bogatia materiala.
In a doua jumatate a sec 19 si in sec 20 gandirea economica despre servicii
are ca puncte de reper pe de-o parte teoriile marxiste (ele continua separarea
activitatilor in productive si neproductive) iar pe de alta parte teoriile economice
care constau in dezvoltarea si sistematizarea criticii conceptiilor lui A. Smith deja
incepute de J.B. Say si de altii.
Karl Marx.Unul din punctele centrale ale doctrinei il constituie distinctia
intre munca productiva si neproductiva. Criteriul distinctiv este munca ce produce
plus-valoare si munca ce nu produce plus-valoare.
Dupa el in cea mai mare parte serviciile sunt neproductive consumand din
plus-valoarea creata in sectoarele productive. Ca urmare, natiunile care au adoptat
tezele sale au sub-investit in servicii. Teoriile nemarxiste situate de cealalta parte
vizeaza sa reconstruiasca unitatea tuturor activitatilor care erau separate intre
productive si neproductive.
Francois Bastiat arata ca valoarea consta in aprecierea comparativa a serviciilor
reciproce. In regimul trocului simplu valoarea este aprecierea a doua servicii
schimbate si comparate direct intre ele.
In regimul schimbului compus cele doua servicii se apreciaza de asemenea
unul fata de altul, dar prin comparatie cu un termen mediu (moneda). Pentru
Bastiat serviciul este conceptul fundamental de reprezentare a activitatilor
economice.
El considera ca teoria valorii serviciilor nu este o extensie a teoriei valorii
obiectelor, ci din contra, teoria valorii obiectelor nu este decat un caz particular al
teoriei valorii serviciilor in conditiile in care toate activitatile economice sunt
6

concepute ca fiind servicii. Criticandu-l pe Smith (munca este productiva in


masura in care) arata ca munca umana nu creaza materie, ea nu poate face decat sa
o transforme, ca urmare materialitatea nu poate sa stea la baza valorii,
materialitatea fiind o calitate data de natura si prin urmare gratuita in afara valorii,
prin urmare valoarea este data numai de servicii, de activitati efectuate numai de
oameni si pe care le schimba intre ei..
Aceste idei sunt foarte actuale corespunzand noilor realitati economice
dominate de servicii.
Quinn afirma ca serviciile sunt pe de-o parte a fi produse economice de
valoare mai mica decat bunurile industriale, dar de o maniera fundamentala,
produsele nu sunt decat reprezentartea fizica a serviciilor pe care le furnizeaza.
Ex. O discheta nu e decat suportul unui program. O masina furnizeaza un
mijloc de deplasare usoara si constituie o reflectare a statutului individual.
In realitate produsele nu reprezinta decat un mijloc mai practic sau mai economic
de a cumpara servicii.

3. Gndirea economic despre servicii n secolul XX


Apariia i modernizarea concepiilor referitoare la sectorul teriar al
economiei.
- poate fi plasatla nceputul secolului XX mai precis 1935-1965;
- lucrri teoretice: Allan Fisher; Colin Clark; Jean Fourasti.
Dup 1950 putem vorbi de o evoluie paralel:
pe de o parte: ncep s se afirme ideile i teoriile post-industriale;
pe de alt parte apar concepiile neo-industriale privind evoluia societii
Definirea societii post-industriale - Daniel Bell. Potrivit lui, societatea postindustrial se caracterizeaz prin 4 trsturi eseniale:
1. Este o societate teriar adic o societate bazat pe servicii.
Explicaie: majoritatea populaiei active n societatea post-industrial lucreaz
n sectorul teriar. Datorit diferenelor structurale de productivitate ntre cele 3
sectoareale economiei. Aceste diferene:
7

- n prima etap favorizeaz industria (care folosete o proporie crescnda


populaiei active)
- apoi, cresc veniturile crete cererea de servicii, iar cum sectorul serviciilor este
caracterizat prin rate mai slabe de cretere a productivitii, sectorul teriar este
locul principal de absorbie a minii de lucru.
Deci, creterea rapida P.O. n sectorul teriar este rezultatul conjugat al:
- cererii care se manifest din ce n ce mai mult asupra serviciilor de natur
superioar;
- produciei nivelul i rata creterii productivitii teriare fiind mai slabe.
2. . Primatul tiinei i al tehnologiilor bazate pe tiin
Societatea post-industrial este centrat pe a ti, pe stpnirea inovaiei i a
informaiei. Ca urmare, cunoaterea tiinific devine resurs strategic, iar
organizarea activitilor bazat pe informaie i tiin, este problema central
a societii post- industriale.
3. Predominaia clasei profesionitilor i tehnicienilor
D. Bell o numete professional and technical class, i o consider centrul vital
al societii post- industriale. Este compus esenial din: educatori, personal din
domeniul sntii, oameni de tiin, ingineri, tehnicieni, economiti, juriti,
oameni de cultur, toi cu nivel de formare universitar sau echivalent.
4. Mutaia sistemelor de valori i formelor de gestiune a societii de la
modul economic la modul sociologic. Aceast trecere are la baz faptul c n
societatea post-industrial, ceea ce caracteriz munca este ca oamenii conteaz mai
mult dect mainile.
n ceea ce privete teoriile neo-industriale:
- acestea sunt diverse, i ncearc s explice creterea serviciilor
susinnd n acelai timp modelul industrial, de fapt neoindustrial de
evoluie a societii; - desprindem din literatura de specialitate mai multe curente.
a) teoria neo-industriala self-service-ului
- idee principal: tendina major care se contureaznu este trecerea spre o
societate de servicii ci prefigurarea unei societi de self-service bazat pe un
consum crescut, rennoit de bunuri industriale n sfera domestic. Astfel:
paralel cu creterea consumului final de servicii va avea loc producerealor de
8

indivizii nsi continund munca lor casnic cu


colectiv performant.

un echipament menajer

Reprezentanti:
- Jonathan Gershunyare la baz analiza evoluiei consumului n economiile
occidentale 1960 1980. Neajuns la ipotezele emise de Gershuny: atenia mai
mica acordat serviciilor publice mai ales: educaie, sntate, administraie public.
Dup opinia lui situaia acestora nu este dect provizorie, aceste mari
sectoare urmnd s intre n era propriei industrializri i transformri n selfservice. Aceast transformare se va baza n special pe inovaiile din domeniul
produciei bunurilor i infrastructurilor de comunicare-informare, i mai ales pe
dezvoltarea informaticii i electronicii.
- Alvin Toffler: susine idei asemntoare referitor la dezvoltarea
prosumului, producia realizat de persoane care sunt n acelai timp productori
i consumatori (prosumatori) n cadrul casei electronice, respectiv la
domiciliul fiecruia cu ajutorul unor mijloace tehnice deosebit de performante.
b) a doua categorie de curente neo-industriale:
- au n comun cu tezele lui Gershuny: dezacordul fa de ideile post-industriale;
- se difereniaz prin faptul c nu fac din self-service sau tehnologiile
consumului final, elementul determinant al transformrilor studiate acord o
pondere considerabil mutaiilor n modul de producie (producia devenind
din ce n ce mai intensiv n servicii) i n tehnologia serviciilor (subiect a
propriei lormodernizri i industrializri).
c)un al treilea curent de idei vede viitorul societii neo-industriale ca o economie
informaional.
- John Naisbitt consider informaia ca fiind resurs de baz a societii,
care, spre deosebire de bani (capital) este inepuizabil i auto regenerabil
d) o alt coal neo-industrial pune accent pe industrializarea serviciilor
respectiv ptrunderea progresului tehnic n activitatea sectorului teriar. Astfel, se
constat (n rile dezvoltate) cu excepia micului comer cu amnuntul i a
serviciilor domestice, numeroase industrii de servicii care sunt foarte intensive
n capital i tehnologie, ceea ce contrazice tezele tradiionale conform crora
serviciile sunt mai puin lacome de capital.

Dup 1980 specialitii susin c societatea viitoare poate fi caracterizat


ca o economie a serviciilor, cu trsturi specifice, diferite de cele ale
modelului industrial sau neo-industrial de dezvoltare.
Printre susintori se pot enumera: Orio Giarini, Walter Stahel, J. Claude
Delaunay, Francois Ecalle. Ei spun c noua economie a serviciilor nu corespunde
sectorului teriar n sens tradiional, ci se caracterizeaz prin faptul c
funciile de servicii sunt predominante n prezent n toate tipurile de activiti
economice.
Trsturi caracteristice:
integrarea orizontala tuturor activitilor economice i sfritul clasificrii
sectoriale verticale a economiei;
reconsiderarea importanei ofertei n economie datorit n principal
acutizrii problemelor ecologice;
creterea riscului i a incertitudinii pentru care trebuie s ne pregtim i s
adoptm strategii micro i macro economice adecvate.
Exprimarea unitar a tuturor serviciilor, caracterizate, dup cum se tie,
printr-o mare eterogenitate i complexitate, i-a gsit reflectarea n acceptarea
teoriei clasificrii sectoriale a ramurilor, avnd drept punct de pornire stabilirea
sferei de cuprindere a serviciilor. Promotorul clasificrii sectoriale a economiei
este considerat a fi Jean Fourastie. Exprimarea unitar a tuturor serviciilor,
caracterizate, dup cum se tie, printr-o mare eterogenitate i complexitate, i-a
gsit reflectarea n acceptarea teoriei clasificrii sectoriale a ramurilor, avnd drept
punct de pornire stabilirea sferei de cuprindere a serviciilor. Promotorul clasificrii
sectoriale a economiei este considerat a fi Jean Fourastie. Conform acestei teorii,
economia se mparte n trei sectoarecu comportament economic diferit.
Sectorul primar grupeaz, n principal, activitile legate direct de
transformarea mediului natural (agricultura, pescuitul, activitile forestiere i,
dup unele accepiuni, industria extractiv). Acest sector este definit ca un sector
cu progres mediu.
Sectorul secundar cuprinde activitile industriale prelucrtoare; unii
autori includ n cadrul acestuia industriile extractive i construciile. Pentru Jean
Fourastie, acesta este un sector cu progres tehnic rapid.
Sectorul teriar include tot ceea ce nu apare n sectoarele primar i
secundar: transporturile i telecomunicaiile, comerul, turismul, finanele,
10

nvmntul, administraia de stat, cultura, ocrotirea sntii, gospodria


comunal, bncile, asigurrile etc. Teriarul este considerat (pe nedrept)
sectorul cu progres tehnic lent, n care trebuie sse acioneze cu mult precauie,
fiind foarte eterogen. Este format, n principal, din servicii, administraie, bnci,
comer, asigurri etc.
Clasificarea sectorial a ramurilor are deosebite semnificaii teoretice i
practice, mai ales n privina cuprinderii i analizrii ca un tot unitar a
activitilor sociale utile, a modului n care se grupeaz activitile din sfera
produciei materiale i din afara acestora.
Aceast clasificare prezint, ns, i unele limite care nu pot fi trecute cu
vederea. Sectorul teriar se dovedete a fi prea restrns pentru a cuprinde
toate serviciile. Dei, n plan teoretic, se accept identificarea dintre sfera
serviciilor i sectorul teriar, totui, n practic, exist activiti de natura
serviciilor care servesc produciei materiale i sunt integrate acesteia (au loc n
cadrul ntreprinderilor productoare de bunuri). De cele mai multe ori ele nu pot fi
disociate i evideniate separat de producia propriu-zis sau de produsul obinut
fiind incluse n sectoarele respective, primar sau secundar. Deci, este evident faptul
c sfera serviciilor este mai larg dect sfera sectorului teriar, cuprinznd i acele
activiti generatoare de efecte utile care au loc n celelalte sectoare de activitate
(cercetare, consulting etc.)
O alt limit a clasificrii sectoriale se refer la receptivitatea i ritmul
de penetrare a progresului tehnic n sectorul teriar. Pe de o parte, dezvoltarea
i diversificarea accentuata serviciilor sunt consecina direct a progresului tehnic
din acest sector, iar, pe de altparte, este de neconceput progresul tehnic n
sectoarele primar i secundar, fr dezvoltri corespunztoare n cercetare,
telecomunicaii, nvmnt, informatic, sistem bancar etc., tocmai ca efect al
receptivitii fa de progresul tehnic.
Expansiunea, diversificarea i ritmurile difereniate de evoluie a serviciilor
au fcut ca, n ultima vreme, s se utilizeze tot mai frecvent noiunea de cuaternar
pentru a desemna zona modern a activitilor economice din sectorul teriar:
cercetare, nvmnt, informatic, sntate, cultur, educaie, ocuparea timpului
liber etc. Cuaternarul este denumit n literatura de specialitate ca fiind sectorul
grijii fa de om, fiind un simbol al erei post-industriale.
Referitor la miturile dovedite ca fiind n mare parte false de realitatile economice
prezente amintim:
11

- afirmatiile ca serviciile sunt cele mai putin receptive la progresul tehnic


- sunt caracterizate de sporurile cele mai lente ale productivitatii muncii
serviciile sunt neproductive iar dezvoltarea acestora ar
dezindustrializare, crestere economica lenta sau chiar stagnare

conduce

la

Serviciile-un nou subiect pentru teoria economic


Un fapt inedit n legturcu atenia acordat serviciilor n teoria economic
este cs-a produs o trecere de la o istorie a unei marginalizri ndelungate la un
interes tot mai mare ncepnd cu sfritul anilor 1970 i nceputul anilor 80.
Nu doar literatura economic trateaz diverse aspecte ale teriarului, dar i
dezbaterile din cadrul organizaiilor i organismelor internaionale (GATT, apoi
OMC, UNCTAD; OCDE) acord spaii importante pe ordinea de zi acestui
fenomen.
Tonul a fost dat, dupa cum am vazut, de Allan Fisher, Colin Clark i Jean
Fourastie, care artau n urm cu o jumtate de secol n cadrul unor modelelor
trisectoriale de dezvoltare crolul serviciilor va crete.
O serie de autori susin c la originea interesului teoretic pentru servicii
trebuie cutate realiti, de genul consecinelor primului oc petrolier din1973.
Constrngerilor impuse de productorii de iei nu li se putea face fa dect prin
progrese rapide n tehnologie, iar acestea presupuneau o intensificare a
cercetrii i explorri privind posibilitile de mbuntire a managementului,
a sistemului financiar, a transporturilor i a serviciilor de distribuie. Cu alte
cuvinte, rile afectate de creterea preurilor la iei ncearc sgseasc noi surse
de avantaj i / sau noi modaliti de valorificare a avantajelor existente.
O a doua explicaie ar putea fi adus de o alt realitate a ultimelor decenii:
ncetinirea creterii economice i agravarea omajului n perioada anilor 1970,
sub impactul primei crize economice grave postbelice care a aprut n rile
dezvoltate. Se spear astfel c activitile de servicii, intensive n for de munc, ar
putea contribui la depirea acestor probleme.
n al treilea rnd, se impune menionarea progreselor tehnologiilor din
domeniul informaiei i al telecomunicaiilor, care aduc schimbri n diviziunea
internaionala muncii. Se poate spune c exist o cronologie a contientizrii
importanei serviciilor. ntr-o prim etap contientizarea s-a produs la nivelul
practicienilor care s-au confruntat prima data cu noua realitate caracterizat prin

12

creterea numrului activitilor de servicii mai nti din interiorul i apoi i din
afara industriei prelucrtoare..
n etapa a doua, situatla sfritul anilor 70, sub impactul crizei economice,
teoreticienii au ajuns la concluzia c funcia economic responsabil pentru
crearea avuiei sufer modificri fundamentale, serviciile trecnd n prim-plan
prin dobndirea unei dimensiuni strategice n context naional i internaional.
n etapa a treia serviciile au trecut din realitile teoretice i practice pe masa
de negocieri, n cadrul GATT: la nceput n cadrul grupului de negocieri asupra
barierelor comerciale netarifare n contextul Rundei Tokyo iar apoi n 1986,
la Runda Uruguay, n cadrul grupului distinct de negocieri privind comerul cu
servicii.
n etapa a patra se nscrie GATS, instrument juridic multilateral care asigur
cadrul de reglementare i de liberalizare progresiva comerului cu servicii. Cert
este c la nivel teoretic se face simit nevoia regndirii paradigmei economiei
industriale. n timp ce economiile industrializate se transform tot mai mult n
economii de servicii, mentalul uman are dificulti n perceperea imaterialului i a
subiectivului, care funcioneaz dup alte reguli.
Alturi de dificultile psihologice n nelegerea importanei serviciilor se
nscriu i o serie de stereotipii care ntrein percepiile negative asupra serviciilor.
Jan de Bandt (...) ncearc o sintetizare a acestora, astfel:
evocarea caracterului neproductiv al serviciilor
aparenta expansiune a sectorului
apariia unor servicii care nu ar rspunde nici unei nevoi reale
serviciile ca reflectare a creterii costurilor cu organizarea
serviciile ca urmare a dezindustrializrii (fenomenul teriarizrii privit nu ca o
revoluie ci ca o contra revoluie)
serviciile ca expresie a ncetinirii creterii economice globale
serviciile i paradoxul productivitii, etc.
Regndirea i adaptarea bagajului teoretic referitor la servicii trebuie s fie
susinute n acelai timp i de modificri de ordin statistic. Teriarul nu mai este
doar un sector n cadrul economiei, alturi de agricultur i industrie; el se
transform ntr-un liant, ptrunznd n toate domeniile economice i fiind
13

dificil de separat. De aceea provocarea lansat pentru statisticieni este


tentant, necesitnd o rezolvare ct mai urgent.
Pentru ca teoria economic s aib posibilitatea s analizeze fenomenul
i s ofere soluii utile este nevoie de abandonarea vechiului mod de percepere
a realitii dar i de noi concepte, metodologii i instrumente statistice.
n acest sens, soluia vehiculat cel mai frecvent este abordarea
interdisciplinar, care presupune dezvoltarea legturilor cu sociologia,
marketingul, antropologia cultural, hermeneutica, innd seama de gradul de
interaciune comunicativ: n timp ce tiina economic s-ar dovedi mai util
pentru analizarea serviciilor de pia n care predomin comportamentul economic
raional, celelalte discipline s-ar dovedi mai relevante n studierea tranzaciilor cu
servicii care presupun interaciuni mai clare.

14

Concluzie

Astfel, din acest punct de vedere s-au conturat mai multe faze:
n prima faza, debutul procesului de constientizare a importantei serviciilor
de catre practicieni, care s-au confruntat cu o serie de dificultati privind lipsa unei
teorii economice fundamentale in domeniul serviciilor, in conditiile introducerii si
dezvoltarii acestora, mai ales in industria prelucratoare;
n a doua faza, determinata de un grup de economisti (Orio Giarini, Jean
Gadrey, Jaques Nusbaumer, Juan F. Rada), care in urma observatiilor si analizelor
efectuate la sfarsitul deceniului 7 al secolului trecut, si-au exprimat opinia potrivit
careia serviciile au devenit partea predominanta a sistemelor de productie, avand in
vedere alocarea resurselor. Grupul respectiv de economisti a sustinut importanta
strategica a serviciilor in alocarea resurselor si contributia deosebita a acestora la
dezvoltarea economica;
n faza a treia a fost determinata de includerea serviciilor pe agenda
negocierilor internationale in GATT, la inceputul deceniului 8 al secolului XX, cu
urmatoarele efecte benefice:
- dobandirea de catre servicii a unui statut oficial in cadrul relatiilor
internationale;
- impulsionarea puternica a cercetarii stiintifice in domeniul serviciilor.
n faza a patra a fost marcata de intrarea in vigoare in anul 1995 a Acordului
General privind Comertul cu Servicii (GATS) si incorporarea comertului
international cu servicii in sistemul comercial global patronat de Organizatia
Mondiala a Comertului (OMC). Prin Acordul General privind Comertul cu Servicii
(GATS) s-a realizat o liberalizare progresiva a schimburilor internationale cu
servicii si de asemenea a fost recunoscuta problematica serviciilor de catre
comunitatea internationala. In cursul anului 1997, au fost convenite noi tratate
multilaterale de liberalizare in domeniul serviciilor financiare si de telecomunicatii,
din perspectiva liberalizarii mai accentuate a pietei internationale de servicii.
Cu toate realizarile inregistrate pe parcursul celor patru faze privind procesul de
constientizare a importantei si rolului serviciilor, intre realitatile economice
referitoare la dezvoltarea serviciilor si recunoasterea potentialului acestora exista o
discrepanta elocventa.

15

Bibliografie

1. http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/economiaserviciilor-236111.html [06.10.2014 21.29]


2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Economie [06.10.2014 21.30]
3. https://www.scribd.com/doc/54260890/Economia-Serviciilordocumentare-Studenti [06.10.2014 21.31]
4. http://www.stiucum.com/economie/economiaserviciilor/Continutul-serviciilor-evoluti43459.php [06.10.2014
21.32]
5. http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=69&idb=
[06.10.2014
21.33]

16