Sunteți pe pagina 1din 3

Curs I

Finante publice

Introducere si premize conceptuale


Etimologic, notiunea de finante isi are originea in practicile Imp. Roman, atunci cand
prin expresia Financia Pecuniarie se desemnau sume de bani care aveau o anumita
scadenta la plata. Si expresia de fiscalitate provine tot din aceleasi timpuri, Fiscus Caesari
fiind functionarul imperial desemnta sa colecteze darile din teritorii.Ulterior expresia a
evoluat imprumutand particularitatile lingvistice si economice speifice culturilor europene
care au adoptat-o. Astfel tarile anglo-saxone au desemnat prin expresia, finance capitalul de
inceput al oricarei afaceri. Franta vorbeste despre homme du finance atunci cand se referea
la gospodaria publica si functionari legali insarcinati cu impozite.
Treptat in vorbirea curenta, expresia si-a croit drum pentru a defini tot ce este legat de
fluxuri baneesti. Pentru finantele publice circula numeroase definitii in numar egal cu autorii
care s-au incumetat sa le elaboreze.
Urmatoarele elemente reprezinta numitorul comun al tuturor acestor definitii eterogene
ca forma.
A. Relatii de natura economica
B. Fonduri banesti aflate la dispozitia statului
C. Cadru juridic si metode de administrare a cadrului juridic
D. Masurile punctuale de interventie a statului in economie si societate
Evolutia finantelor publice a traversat mai multe viziuni din randul carora trebuie subliniate:
Viziunea liberala- autoritatea publica se constituie si actioneaza pentru a
coordona functiile traditionale de acoperire a interesului public , cum ar fi
apararea, ordinea publica si administrarea, deoarece piata functioneaza si
evolueaza in mod liber de forma mainii invizibile care stabileste permanent
echilibrul in confruntarea libera dintre cerere si oferta.
Viziunea clasica-potrivit careia statul intervine concret in reglarea
imperfectiunilor pietei si in absorbtia discrepantelor din distribuirea
bunastarii; in deceniile recente aceasta viziune a dobandit o larga
raspandire motivata de mai multe cauze: imperfectiunile pietei s-au
modificat si multiplicat in forme diferite , frecventa ciclurilor economice a
produs bulversarea echilibrelor sociale cu impact asupra tuturor activitatilor
economice sociale si politice. In plus evolutia continuu ascendenta a
fenomenelor inflationiste, a somajului si accentuarea decalajelor au impus
o accentuare a interventiilor statului pentru restabilirea echilibrelor.
In prezent, dupa o indelungata confruntare tactica dintre diferite tipuri de conducere
social- economica dezbaterile de idei vorbesc despre o confruntare intre capitalism moral vs.
capitalismul totalitar sau capitalismul eficient. Literatura de specialitate a avansat chiar o
polemica capitalism contra capitalism. Ideea de baza e ca formula capitalista este cea mai
perena forma a sistemului economic deoarece bazandu-se pe concurenta contine elemente
necesare de reglare a imperfectiunilor pietei, dar prin interventia corect dozata a autoritatii
publice.
Stiinta finantelor se inrudeste cu toate disciplinele de ordin economic intru cat din
fiecare isi extrage elemente care contribuie la formularea ipotezelor, axiomelor si legitatilor,
dar se mai inrudeste cu cateva din stiintele de baza sociale dintre care trebuie mentionata
istoria, paleologia si psihologia sociala, dreptul constitutional si orice latura a stiintelor
juridice care trateaza atat raportul dintre cetateni cat si raportul acestora cu statul.

~1~

In esenta finantele publice reglementeaza un raport juridic de tip special care


functioneaza intre doi subiecti de baza:
a. Statul ca autoritate publica reprezentat prin structuri specializate si autorizate aflate pe
o pozitie privilegiata deoarece are obligatia si dreptul de a pretinde si de a folosi
resurse banesti in interes public prin prelevarile colectate de la toti cetatenii
comunitatii.
b. Contribuabilul inseamna persoanele fizice si/sau juridice obligate sa cedeze o parte din
venitul, averea sau propietatile lor si indreptatite sa beneficieze de prestatiile oferite si
sustinute de stat.
Asadar stiinta finantelor fundamenteaza eficienta managementului guvernamental pe
de o parte , iar pe de alta parte contine sursa de maturitate si responsabilitate a fiecarui individ
in exercitarea functiei sale bidimensionale de cotribuabili si mai ales de alegator.

Functiile finantelor publice


Finantele publice au un dublu caracter: istoric si obiectiv. Daca perspectiva istorica
lamureste caracterul istoric a acestei stiinte, latura obiectiva se despreinde din functionarea
raportului juridic de tip special dintre stat si contribuabili. Din acest punct de vedere finantele
publice indeplinesc doua functii de baza: repartitia si controlul. Ele sunt interdependente, se
interconditioneaza si opereaza concomitent.

Functia de repartitie este frecvent separata in cateva etape distincte , dar numai
din ratiuni metodologice deoarece aceste etape se desfasoara simultan: moblizarea, dirijarea si
utliziarea se refera la sensurile de circulatie ale fluxurilor banesti de natura publica si pentru
care statul si contribuabilii isi bazeaza actiunea atat pe structuri institutionale specializate cat
si pe prevederi si reglementari punctuale. Prin aceasta functie se constituie ( mobilizarea)
banul public din care ulterior statul dispune efectuarea anumitor alocari ( dirijari) pentru
sustinerea unor cheltuieli necesare bunei functionari ( utilizarea) a activitatilor socialeconomice.
Succesiunea acestor etape lamureste si semnifica valorificarea resurselor financiare
publice.
Implementarea repartitiilor se utlizeaza prin folosirea unui bogat instrumentar pe care
literatura de specialitate le abordeaza ca parghii ale statului de sustinere a vietii economice.
Instrumentele financiare reprezinta parghiile folosite de stat cu care efectueaza
repartitia banului public in mod obligatoriu, definitiv, nerambursabil. Aici se inscriu toate
categoriile de impozite, taxe, contributii ( venituri publice) precum si alocatiile, bursele,
pensiile ( cheltuieli publice).
Instumentele bancare efectueaza repartitia in mod facultativ, temporar si
rambursabil. Aici se inscriu depozitele de cont curent, creditele, ratele scadente, dobanzile. In
timp ce la instrumentele financiare se schimba titularul dreptului de propietate, in cazul
instrumentelor bancare acesta ramane constant propietar al fondurilo banesti in discutie.
Succesiunea fazelor de distribuire si redistribuire a resurselor financiare publice se
manifesta ilustrativ in repartitia PIB care oglindeste natura politicilo macroeconomice pe care
le aplica managementul guvernamental. In principal PIB se segmenteaza in 2 fonduri mari:
A. Fond de acumulare (sau dezvoltare) grupeaza alocari pentru finantarea
investitiilor, constituirea stocurilor si fondul de asigurare.Asadar acest fond
sustine intreg potentialul social economic de relujare a reproductiei sociale.

~2~

B. Fond de consum este destinat acoperirii tuturor trebuintelor social


economice ale cetatenilo unei tari. In acest sens acesta se divide in 2
subfonduri astfel:
a) Fond de consum social se constituie centralizat si e destinat sa sustina
sarcinile traditionale ale statului cum ar fi apararea independentei,
ordinea interna si administrativa, educatia si invatamantul, ocrotirea
sanatatii, mentinerea relatiilor internationale.
b) Fond de consum individual semnifica componenta cea mai relevanta a
intregului PIB si este repartizat direct catre membrii societatii ca
remunerare si stimulare a efortului individual al fiecaruia.
In toate timpurile problema fundamentala a oricarui management guvernamental a fost
constituirea unui raport optim intre acumulare si consum.

Functia de control semnifica o alta functie importanta in sistemul finantelor


publice justificata prin faptul ca resursele financiare publice care se constituie la dispozitia
statului apartine intregii natiuni, iar autoritatea publica este mandatata de aceasta sa o
administreze. Prin urmare este logic si firesc sa se evalueze randamentul, eficienta,
oportunitatea si legalitatea cu care banul public este valorificat in interesul intregii natiuni.
Prin urmare este logic sa se abordeze controlul financiar dintr-o perspectiva analitica,
documentara si cu deosebire formativ pedagogica.
Exista numeroase criterii de statuare a unei tipologii a controlului financiar, dar
criteriul de desfasurare lamureste exclusiv atat problematica controlului cat si structurile
specializate si autorizate sa-l desfasoare.
I. Controlul preventiv se desfasoara inaintea pornirii proceselor economice propriu-zise.
E desfasurat de managementul de lor iar scopul sau este de a intampina alocari
eficiente si imobilizari inoportune de resurse. Ca atare se impune la planurile de
salarizare sau contractare a impozitelor.
II. Controlul operativ curent se desfasoara simultan cu activitatea de controlat si
urmareste implementarea corecta a prevederilor pentru executia lucrarilor.
III. Controlul postoperativ - se poate desfasura pe indelete si poate furniza atat elemente
pentru corectia / sanctionarea eventualelor disfunctii cat si o baza pentru decizii
imbunatatite pe viitor.
Sub aspectul institutional competentele sunt partajate potrivit principiului de separatie
a puterilor in stat. Astfel:
A. Controlul politic este exercitat de catre Parlament in momentul dezbaterilor
pentru legea bugetului si pentru toate reglementarile cu caracter fiscal si
financiar.
B. Controlul jurisdictional este exercitat de catre Curtea de Conturi care este
Instanta Suprema in materie financiar fiscala. Este un organ autonom,
independent cu o tematica proprie de control avand insarcinarea de a raporta
Parlamentului constatarile sale.
C. Controlul administrativ este exercitat de catre Guvern prin structurile
specializate

~3~